Astăzi deschidem la Matei 8:18, şi ne continuăm studiul despre tot ce ne-a învăţat Domnul Isus. Amintiţi-vă că noi urmăm instrucţiunile Domnului Isus din Matei 28:20, unde a spus că trebuie să mergem în toată lumea şi să-i învăţăm pe oameni tot ce ne-a învăţat şi poruncit El. Aşadar, încercăm să vedem ce ne-a învăţat Domnul Isus prin cuvintele şi faptele Sale şi prin viaţa Sa.
El a dat învăţătură în două moduri: prin cuvintele Sale şi prin faptele Sale. Matei 8:18 - "Isus a văzut multe noroade împrejurul Său şi a poruncit să treacă de cealaltă parte. Atunci s-a apropiat de El un cărturar", un cărturar este un învăţat al Scripturii, cineva care a studiat Biblia mulţi ani. Erau mulţi astfel de oameni în acele zile, ca şi astăzi. Ştiţi... absolvenţii colegiilor biblice."Şi I-a zis: 'Învăţătorule, vreau să Te urmez oriunde vei merge. ' Isus i-a răspuns: 'Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul." El i-a spus imediat preţul pe care va trebui să-l plătească, dacă voia să-L urmeze pe Hristos. Domnul Isus nu le-a ascuns niciodată oamenilor preţul dificultăţilor sau pierderilor fizice, pe care le-ar suferi, dacă L-ar urma pe El. Astăzi, mulţi oameni încearcă să ascundă asta, dar nu şi Domnul Isus. Chiar de la început... De exemplu, El i-a spus tânărului bogat: 'Dacă vrei să mă urmezi, trebuie să renunţi la toţi banii tăi. ' El nu a spus asta tuturor. Dar în cazul acelui tânăr bogat, iubirea lui de bani era aşa de înrădăcinată, ca un cancer, încât tot organul trebuia îndepărtat. În timp ce în cazul unui om ca Zacheu, Domnul a acceptat că el a dat doar jumătate din averea sa săracilor. A fost suficient. În cazul lui Lazăr, Maria şi Marta, Domnul nu a cerut nimic. Aşadar, acest cancer este avansat în mod diferit la diferiţi oameni. Aşadar, vedem că Domnul, într-un caz, i-a spus cuiva să renunţe la tot ce avea. Iar aici, El a simţit ceva la această persoană.
Domnul avea un discernământ extraordinar, când le vorbea oamenilor exact potrivit cu nevoile lor. Acesta e unul dintre lucrurile care se întâmplă când umblăm cu Dumnezeu mulţi ani... Face parte din vorbirea profetică. Lucrarea profetică nu are loc doar la amvon. Lucrarea profetică are loc chiar şi în conversaţii obişnuite, când discerni, cu ajutorul lui Dumnezeu, nevoia unui om, iar Dumnezeu îţi dă exact cuvântul potrivit, de care acea persoană are nevoie. Deci, când Domnul i-a răspuns, nu i-a dat un răspuns standard, pe care să-l fi dat tuturor. El nu i-a spus acestui om să vândă tot ce are şi să dea săracilor. Asta a spus unei persoane. Acestui om i-a spus: 'Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi'. Cărturarii tind să citeze versete standard din Biblie. Ei au fost învăţaţi la seminarii: pentru problema asta - citează versetul acesta, pentru problema aceea - citează versetul acela. Iar slujirea lor faţă de oameni sau sfaturile date acestora, se bazează pe înţelegerea academică a Bibliei. Întocmai cum oamenii sunt angajaţi de companii de computere să răspundă clienţilor la telefon. Iar când clientul are o problemă, operatorul telefonic caută şi introduce în computer problema specifică, primeşte un răspuns din computer şi i-l citeşte la telefon clientului. Nu acesta e modul în care ar trebui să slujim. Slujirea trebuie făcută prin discernământ supranatural. De aceea avem nevoie de ungerea Duhului Sfânt, pentru a avea exact cuvântul potrivit, precum profeţii Vechiului Testament. Când ei erau unşi de Duhul Sfânt, aveau exact cuvântul potrivit pentru fiecare persoană care venea.
Slujirea este o treabă foarte costisitoare. Nu e ceva ce poţi face doar prin studierea Bibliei. Trebuie să umbli cu Dumnezeu. Când umbli cu Dumnezeu, acea părtăşie cu El îţi va da cuvântul potrivit pentru fiecare ocazie. De aceea vedem că Domnul Isus mereu spunea lucruri diferite la oameni diferiţi. De exemplu, când fariseii voiau să omoare cu pietre femeia prinsă în preacurvie, Domnul Isus nu le-a ţinut o predică despre legalism. Ce ai fi făcut tu într-o astfel de situaţie? El nu le-a ţinut o predică despre milă. El L-a căutat pe Tatăl, a aşteptat câteva momente, de aceea scria pe nisip, ca să fie sigur în mintea Lui, şi de îndată ce a auzit de la Tatăl, a spus o singură propoziţie: "Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea." Atât. Apoi, ei au plecat unul câte unul. Nu printr-o predică s-a rezolvat problema, ci printr-o propoziţie. Acesta e un exemplu a felului în care şi noi putem umbla în lucrarea noastră, dacă umblăm cu Dumnezeu. E un preţ de plătit pentru asta. Trebuie să păstrăm o conştiinţă curată, să umblăm în smerenie, să fim liberi de iubirea de bani. Să fim dedicaţi în totalitate. Nici o zonă a vieţii noastre nu trebuie să rămână nepredată Domnului. Aşa a trăit Domnul Isus.
Când cărturarul a venit la El, Domnul Isus a sesizat ceva la el. Şi a zis: "Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul." El a discernut că acest om era un cărturar, care credea că slujindu-L pe Domnul putea trăi confortabil, aşa că i-a spus: 'S-ar putea să nu ai un loc în care să dormi. ' Acesta e un răspuns pentru mulţi oameni care dau învăţătură în ziua de azi, că Domnul Isus era un om foarte bogat. Există această învăţătură care a circulat în ultimii 40 - 50 de ani, sau 30 - 40 de ani sau mai mult în ultimii 25 de ani, de care nu se auzise niciodată înainte în creştinism. Şi asta se întâmplă fiindcă trăim vremuri în care mulţi predicatori au devenit fantastic de bogaţi, primind zeciuieli şi daruri de la adepţii lor, predicând astfel, primind astfel de daruri, şi oportunităţile care există prin televiziune şi multe alte feluri de a strânge bani de la mulţi oameni care nu ţi-au văzut faţa niciodată. Să strângi bani prin poştă şi prin bancă, etc. Sunt predicatori care devin multimilionari. Cum să-şi justifice milioanele şi totuşi să poată spune că Îl urmează pe Isus? Singurul mod e să găsească cumva versete ici şi colo, ca să demonstreze că Domnul Isus a fost un om bogat.
De exemplu, ei spun că soldaţii romani nu I-au rupt cămaşa, fiindcă era cumva de firmă. E ridicol! Dar aici avem o dovadă clară a felului cum a trăit."Fiul omului nu are unde-Şi odihni capul." Nu întotdeauna găsea un loc unde să doarmă. El nu era un om bogat, nu era o persoană care putea să se cazeze la un han de 5 stele din acele zile şi să cheltuie banii adunaţi de la oameni. El era un predicator foarte simplu. Iată o dovadă a faptului că "Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul."
Vreau să deschideţi la Ioan 7:37, unde citim despre acea predică măreaţă pe care a spus-o în Templu, unde în ultima zi a praznicului a spus: "Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie." Şi au fost multe alte cuvinte pe care le-a spus. A fost aşa de impresionant, încât mulţimile au spus în Ioan 7:40: "Acesta este cu adevărat Prorocul." Fariseii împreună cu alţii trimiseseră nişte oameni să-L prindă, iar când s-au întors aprozii, au fost întrebaţi: "De ce nu L-aţi adus?" (v. 45) Chiar şi acei ofiţeri militari, care se duseseră să-L prindă pe Isus, s-au întors spunând: "Niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta." (v. 46) Ei erau impresionaţi de predicile măreţe pe care le-a rostit, cu prilejul acelui eveniment în Templu.
Citim apoi, la sfârşitul capitolului, după ce totul s-a terminat, că toţi s-au întors la casele lor (Ioan 7:53). Amintiţi-vă că Domnul Isus era în Ierusalim, casa Lui era la mai bine de 100 km depărtare, în Capernaum, şi toţi s-au întors acasă. Dar Isus S-a dus la Muntele Măslinilor. Aceste două propoziţii formează, de fapt, una singură, deşi a fost despărţită în două de împărţirea capitolelor, Ioan 7:53 şi Ioan 8:1. Toţi s-au dus la casele lor, dar Isus S-a dus la Muntele Măslinilor. Te-ai gândit vreodată la asta? Un predicator vine din alt oraş şi predică mesaje puternice, care îi binecuvântează pe toţi, iar la sfârşitul zilei, nimeni nu-L întreabă: "Unde dormi în noaptea asta?" Pur şi simplu L-au ignorat şi s-au dus acasă. Însă Domnul Isus nu avea o casă în Ierusalim. Aşadar, ce face El, când toţi au plecat şi nimeni nu L-a invitat la el? El spune: 'Ei bine, nu plouă. Pot merge să dorm sub un copac, în Muntele Măslinilor. ' Se duce la Muntele Măslinilor, doarme acolo, sub un copac... "Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul. Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul." De ce nu a cheltuit din banii pe care Iuda Iscarioteanul îi avea în punga sa, în acel moment, şi să se fi dus să stea la un han? El nu ar fi făcut asta, fiindcă... L-am întrebat pe Domnul cu privire la asta, odată când am văzut asta. Am spus: "Nu voiai să fii odihnit, Doamne, pentru ziua următoare? Ai fi putut să te odihneşti la un han, în loc să dormi în aer liber." Am simţit că Domnul mi-a spus că mulţi din banii care veneau la Iuda Iscarioteanul veneau de la văduve sărace care îşi ofereau bănuţii, şi El nu S-ar fi gândit niciodată să folosească bănuţii văduvelor sărace, ca să Se ducă să stea într-un hotel luxos. Prefera, mai degrabă, să rămână afară. O astfel de credincioşie vedem în Domnul Isus. Nu încerc să spun că e greşit să stai la hotel. Nu mă înţelegeţi greşit şi nu mă citaţi greşit. Ce vreau să spun e că sunt momente şi situaţii când e nevoie de asta, dar în acest caz particular, El a fost călăuzit de Tatăl, să nu folosească acei bani, ci să se ducă să doarmă în aer liber.
(Ioan 8:2) A doua zi,"dis-de-dimineaţă, a venit din nou în Templu; şi tot norodul a venit la El. El a şezut jos şi-i învăţa." Iar lucrul interesant pe care-l văd aici e că nimeni nu-L întreabă: "Doamne, unde ai dormit azi-noapte?" Nu. E uimitoare insensibilitatea oamenilor. Şi vedem aici, că El a continuat să-i înveţe. El nu a avut nici o nemulţumire. Nu e minunat să-I urmăm exemplul? Că oamenii te ignoră, deşi tu eşti marele predicator invitat, şi nu ai nici o plângere faţă de nimeni. E un mod minunat de a trăi. Vreau să vă încurajez pe toţi care sunteţi predicatori ai Cuvântului lui Dumnezeu, care vă aşteptaţi ca oamenii să facă atâtea lucurui pentru voi, aveţi multe aşteptări şi sunteţi dezamăgiţi când nu fac anumite lucruri sau aveţi o mică plângere sau nemulţumire în inima voastră, să-L urmaţi pe Domnul Isus, să fiţi mulţumitori cu ce aveţi, şi să nu aveţi nici o aşteptare. Astfel, vă veţi bucura întotdeauna în Domnul. Nu veţi avea nici măcar un motiv de cârtire sau de nemulţumire, vreodată în inima voastră.
Când Domnul Isus a spus în Matei 8:20, că "Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul", a fost literalmente adevărat în anumite cazuri, după cum am văzut în evanghelii. Şi probabil în multe alte locuri. Nu avem consemnarea completă a perioadei Sale de slujire de 3 ani şi jumătate. Deci, ce voia să-i spună acestui om e: 'Vrei să Mă urmezi oriunde voi merge? ' Matei 8:19 - 'Asta vrei să faci? Ştii cât te va costa? Nu vei putea să exploatezi oamenii săraci sau să profiţi de banii lor, sau să trăieşti în lux. Nu. Dacă vrei să Mă urmezi, fii dispus să fii incomodat, să renunţi la unele din conforturile tale, precum un pat bun, mâncare bună, şi multe alte lucruri de genul ăsta. '
Apoi citim în Matei 8:21 - "Un altul, care era dintre ucenici, I-a zis: " - Acesta era un ucenic, primul fusese un cărturar. - 'Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să îngrop pe tatăl meu. ' Nu ştiu exact la ce se referea prin asta. E foarte dificil de spus, fiindcă nu-mi pot imagina, dacă tatăl lui murise, era vorba doar de a merge la serviciul de înmormântare, Domnul Isus să fie atât de insensibil, încât să spună: 'Nu poţi merge nici măcar la serviciul de înmormântare al tatălui tau, dacă vrei să Mă urmezi. ' Nu cred că e exact asta. E greu de spus. Poate, spun doar poate, însemna: "Lasă-mă să aştept până moare tatăl meu, şi să-l îngrop, apoi vin şi Te urmez. Ştii, am anumite obligaţii acasă. Când tatăl meu va îmbătrâni şi după ce va muri şi-l voi îngropa, Te voi urma." Iar Domnul a spus: "Vino după Mine... şi lasă morţii să-şi îngroape morţii." Oricare ar fi motivul celor spuse, un lucru e clar: sunt momente când Domnul ne vorbeşte şi ne spune: 'A Mă urma pe Mine şi lucrarea Mea e mai important chiar decât o obligaţie socială, precum îngroparea tatălui tău'.
Uneori se întâmplă aşa. Îmi amintesc că eram la o conferinţă, la mijlocul ei, când am auzit că mama mea era pe moarte. Era în ultimele momente... fusese bolnavă de ceva vreme. Iar apoi am auzit că a murit. Iar în acea dimineaţă, L-am căutat pe Domnul cu privire la asta. Am spus: "Doamne, ce să fac? Sunt sigur că toţi de la această conferinţă vor înţelege, dacă plec de aici. Fiindcă trebuie să mă duc la înmormântarea mamei mele. Nimeni nu se va împotrivi." Iar Domnul mi-a dat acest verset mie. Aşa că i-am scris fratelui şi sorei mele şi fiiilor mei, care erau acolo, că nu pot veni. Să se ocupe ei de tot. Şi am continuat conferinţa. Nu spun că asta e o regulă. Sunt momente când Dumnezeu Însuşi îţi spune ceva, iar dacă eşti un ucenic, trebuie să accepţi orice. Aşa că nu m-am dus şi nu am nici un regret. O voi vedea pe mama mea în cer. Ea a fost mântuită şi s-a dus să fie cu Domnul. Pentru mine e ca şi cum s-a dus în altă ţară. Bine, n-am putut să fiu acolo să o petrec. Nu-i nimic.
Dragi fraţi şi surori, dacă vreţi să fiţi ucenici radicali ai Domnului Isus Hristos, dacă vreţi să trăiţi cum a trăit El, dacă vreţi să împliniţi ce a planificat Dumnezeu pentru voi în singura viaţă de pe pământ, vreau să vă spun, nu puteţi trăi după anumite reguli sociale. Acum... Nu mă citaţi ca să faceţi asta o lege în viaţa voastră. Nu am făcut din asta o lege pentru nimeni. Ce vreau să spun, e că trebuie să fii dispus să fii incomodat, şi să poţi sacrifica orice, dacă vrei să-L urmezi pe Domnul. Domnul Isus a spus: 'Dacă îţi iubeşti tatăl sau mama mai mult decât pe Mine, nu eşti vrednic de Mine. ' Aceasta e o învăţătură radicală, însă e tipul de ucenicie, care lipseşte atât de mult în creştinism astăzi, şi acesta e unul din motivele pentru care e atât de multă superficialitate în vieţile celor mai mulţi creştini. De aceea sunt atât de puţini creştini în lume care pot spune altora: "Urmează-mă, după cum şi eu Îl urmez pe Hristos." Lumea are nevoie de mai mulţi astfel de creştini. Aşadar, aici vedem că Domnul Isus i-a spus: "Lasă morţii să-şi îngroape morţii... " şi "S-a suit într-o corabie, şi ucenicii Lui au mers după El."
Adesea, Domnul Isus spunea un cuvânt cuiva. Nu mai era altceva de spus. Şi, după cum am spus, Domnul Isus poate că nu ar fi dat acelaşi răspuns altcuiva, care, de asemenea, ar fi vrut să participe la înmormântarea tatălui său. Domnul Isus avea un cuvânt potrivit pentru fiecare persoană în parte. Nu trăim sub Lege în Noul Testament. În Vechiul Testament erau legi. În situaţia asta faci asta, în altă situaţie faci aşa. Era foarte clar. Dar în noul legământ, suntem călăuziţi de Duhul Sfânt. Într-o anumită circumstanţă, se poate ca Domnul să ne spună să facem ceva, iar într-o circumstanţă similară, cu o altă ocazie, se poate ca Domnul să ne spună să facem exact opusul. Aceasta e frumuseţea în a fi călăuzit de Duhul Sfânt. La un moment dat, se poate să-ţi spună să participi la o înmormântare, iar altă dată, se poate să-ţi spună să nu participi. Vedeţi? Aşa este. Din păcate, mulţi creştini încă caută să trăiască după reguli. De aceea, atunci când aud un predicator, sau aud o predică, ei caută reguli. Vreau să vă spun că eu nu predau reguli aici. Domnul Isus nu a făcut asta.
Ce putem învăţa din tot ce ne-a învăţat Domnul Isus prin viaţa Sa? În principiu, să ascultăm vocea Duhului Sfânt. El te va călăuzi clipă de clipă. Biblia spune la Romani 8, e un verset frumos şi trebuie înţeles cum se cuvine, Romani 8:14 - "Toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu." Cum rămâne cu toţi ceilalţi? Ei sunt copii ai lui Dumnezeu. Există o diferenţă între copii şi fii în Noul Testament."Dar tuturor celor ce L-au primit... , le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu". De îndată ce Îl primeşti pe Hristos, devii un copil al lui Dumnezeu, eşti născut din nou. Dar dacă Îi permiţi Duhului Sfânt să te călăuzească după aceea, zi de zi, atunci eşti un fiu matur. Mulţi creştini sunt încă bebeluşi. De aceea trebuie să fim umpluţi cu Duhul Sfânt. Trebuie să trăim sub ungerea Duhului Sfânt în fiecare zi. Dacă putem învăţa un lucru din felul în care a trăit Domnul Isus, din tot ce ne-a învăţat prin faptele Sale, e să fim călăuziţi de Duhul Sfânt clipă de clipă. Chiar şi referitor la răspunsuri, răspunsuri scurte cât o propoziţie, pe care le dă oamenilor, potrivite exact nevoilor lor.
Mă întreb dacă tu crezi că Dumnezeu îţi poate da ţie o astfel de ungere, ca să ai un cuvânt potrivit cu nevoia fiecăruia. Să vă citesc un verset care mi-a fost de mare ajutor în viaţa mea. Luca 21:15 - e o promisiune pe care am revendicat-o adesea în viaţa mea, nu numai pentru lucrarea publică, ci chiar şi pentru conversaţii private cu oameni care vin la mine, şi-mi pun întrebări."Vă voi da o gură şi o înţelepciune căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi potrivnicii voştri." Pentru mine a fost o mare promisiune în viaţa mea. Dacă nu crezi că Domnul poate face asta pentru tine, nu vei experimenta. Dar dacă revendici promisiunea, e ca şi cum ai duce un cec la bancă ca să-l schimbi în bani. Dacă e semnat de Domnul Isus, du-l la banca cerului, şi spune: "În Numele lui Hristos, revendic asta. Asta e pentru mine". Că pot avea un cuvânt şi o înţelepciune pentru orice situaţie, căruia nimeni nu va putea să-i reziste sau să i se împotrivească. S-ar putea să mă urască, să mă numească în toate felurile, poate Beelzebul, cum L-au numit pe Domnul Isus. Nu contează. Dar va fi înţelepciunea lui Dumnezeu.
Dragi fraţi şi surori, tânjiţi după asta, atât fraţi cât şi surori. Biblia spune că şi surorile pot profeţi în noul legământ. Asta nu înseamnă să dai învăţătură de la amvon. Înseamnă să ai un cuvânt potrivit cu nevoile oamenilor. Acesta este cuvântul profetic. Aşadar, vedem aici ceva minunat în felul în care Domnul Isus le-a răspuns acestor doi oameni, care aveau două nevoi diferite. Duhul lui Dumnezeu I-a dat discernământ.
În concluzie, vreau să spun două lucruri. Domnul mi-a vorbit, pe vremea când căutam să-L cunosc pe Dumnezeu, ca să aflu cum pot avea un cuvânt pentru fiecare ocazie în care trebuie să vorbesc. Fie că vorbesc individual cu oamenii, sau la un program TV, ca acesta, sau de la amvon la o conferinţă. Domnul mi-a vorbit, şi mi-a spus: 'În primul rând, inima ta trebuie să fie umplută cu Cuvântul Meu'. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să-ţi umple inima. 'Iar în al doilea rând, inima ta trebuie să fie plină de dragoste pentru oamenii Mei'. Asta e tot. Dacă ai ungerea Duhului Sfânt, desigur, asta e primordial, şi nu te bazezi doar pe asta, ci studiezi Cuvântul lui Dumnezeu, şi îţi umpli mintea cu Cuvântul lui Dumnezeu, şi Îl laşi pe Duhul lui Dumnezeu să-ţi umple inima cu dragoste pentru oamenii lui Dumnezeu, te pot asigura de un lucru, că Dumnezeu îţi va da întotdeauna un cuvânt potrivit cu nevoia oamenilor cu care vorbeşti. Am experimentat asta de mulţi ani. Şi, Dumnezeu nu are favoriţi. Ce face pentru mine, va face şi pentru tine. Asta am crezut cu mulţi ani în urmă, că ce a făcut Dumnezeu pentru Domnul Isus, va face şi pentru mine.
Vreau să vă încurajez să credeţi asta, ca şi voi să puteţi umbla pe pământ, şi să-L slujiţi pe Tatăl, întocmai ca Domnul Isus. Dumnezeu să vă binecuvinteze! Vom continua în următorul episod.
