Să ne uităm în 1 Tesaloniceni, capitolul 2. Și ne vom uita la versetele 10 și 12, de obicei nu mi place să tratez texte așa scurte, dar suntem obligați să facem așa deoarece tot ce este, este în acest text; așadar, să citim: Pavel spune, "Voi sunteți martori, și Dumnezeu de asemenea, că am avut o purtare sfântă, dreaptă și fără prihană față de voi care credeți. Știți iarăși că am fost pentru fiecare din voi ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă mângâiam și vă adeveream să vă purtați într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăția și slava Sa." Să ne rugăm.
Tată, îți mulțumesc pentru acest mare privilegiu să fiu aici în seara aceasta, să vorbesc din Cuvântul Tău. Dar Doamne totul e în van, cât de bine știu, totul e în van, dacă Duhul Tău nu ne ajută, dacă Tu nu ne întărești; nu vreau doar vorbitorilor, Doamne, ci și ascultătorilor să ne deschizi urechile, ca să auzim, ca Duhul să lucreze în așa fel, Doamne, ca să dea dea har, să fim transformați chiar și de lucrurile pe care le vedem în acest text, Doamne vino în inimile noastre, așează-Te în noi, ca să vorbim Cuvântul Tău cu îndrăzneală și în mod clar, pentru slava Ta, de dragul poporului Tău, în Numele lui Isus. Amin.
În capitolul 2 din 1 Tesaloniceni, avem de-a face cu o mare problem care se dovedește a fi în beneficiul nostru, și anume, după ce Pavel părăsise orașul Tesalonic, oamenii veneau la credință, și oamenii erau acolo, și îl acuzau pe Pavel de multe lucruri. Trebuie să înțelegeți că în timpul lui Pavel, călătoreau învățători, care erau peste tot, filozofi, oameni religioși, păgâni, evrei, ei erau pretutindeni, și cei mai mulți dintre ei aveau o reputație foarte, foarte proastă, și în felul acesta era ușor să-l ponegrească pe Pavel și să spună că era un om ca toți ceilalți, lipsit de integritate; așadar, în acuzațiile lor, sunt sigur că i-au facut prejudicii de imagine lui Pavel, sunt sigur că l-a durut acest lucru, dar în final aceasta se dovedește în beneficiul nostrum și în beneficiul bisericii, fiindcă în timp ce Pavel se apără, pune înaintea noastră unele din caracteristicile ale unui slujitor adevărat al Evangheliei, un slujitor adevărat al lui Hristos. Puteți să vă gândiți chiar acum că vom vorbi despre a fi un slujitor al lui Hristos, iar eu nu sunt un predicator, așa că poate trebuia să stau acasă unde e cald; nu deloc, deoarece există un sens în care fiecare dintre noi suntem slujitori ai lui Hristos. Apoi, există un alt sens în care un slujitor al lui Hristos are autoritate; și există un sens în care fiecare dintre noi avem o anumită autoritate asupra altora. Puteți fi tată, mamă, profesor, puteți avea un loc de muncă în care aveți autoritate asupra altora, și ca creștini, fiecare dintre noi în relațiile noastre unii cu alții, și în care trebuie să interacționăm, există momente în care trebuie să ne supunem, și există momente în care trebuie să exercităm autoritate. Așadar, acest pasaj ne privește pe toți.
După ce am spus toate acestea, pot să spun că dacă doriți să știți cum s-a apărat Pavel, cum putea fi îndrăzneț ca un leu, un singur cuvânt, sau chiar două: integritate personală. Un alt mod de a exprima lucrul acesta este asemănarea cu Hristos. Pavel a scris constant în capitolul 2 ca să răspundă la toate aceste argumente; tot ceea ce el spune este aceasta, "Îmi cunoașteți viața. M-ați văzut. Și asta e tot." Nu e uimitor acest lucru? Știu că și eu am trecut prin aceasta, atât de mult îmi doresc să fiu un om mai bun, vreau să fiu un om de o integritate mai mare, un om care este mai credincios, un om care face lucrurile mici în mod constant și corect, deoarece la urma urmei, acele lucruri sunt cele care adaugă la aprobarea noastră înaintea altor oameni, și tăcerea este, de asemenea, una dintre obiecțiile ale celor care vin împotriva noastră. Ascultați-mă, nu este nimic mai important în această vreme în creștinism decât să umblăm în integritatea asemănătoare lui Hristos. Știți că există tot felul de predicatori, tot felul de slujitori, în lume astăzi, mari slujitori care susțin tot felul de lucruri. De asemenea, știți numărul oamenilor care par să cadă în fiecare zi și își pierd mărturia, și din cauza aceasta Numele lui Dumnezeu este hulit printre neamuri. Cât de important este să avem integritate! Și acei dintre voi care lucrați în ceea ce se numește "slujba seculară", sau mergeți la facultate, sau sunteți cu membrii necredincioși ai familiei, care este lucrul care vă deosebește? Este mesajul Evangheliei, dar mesajul Evangheliei este întărit și confirmat de modul în care trăim. Și, permiteți-mi să spun și aceasta înainte de a merge în textul nostru. Nu vă plângeți de niciun sacrificiu pe care trebuie să-l faceți în numele integrității. Se cere de la voi de către Domnul nostru și dacă trebuie să mergeți o milă în plus, oare nu a poruncit El să mergeți? Dacă aveți drepturi, și de dragul integrității, nu sunteți lăsați să le folosiți, nu ne-a învățat El oare deja aceste lucruri? Este vorba de integritate, frați și surori. Leonard Ravenhill obișnuia să spună, "Toată lumea vrea să ne dea o nouă definiție a creștinismului. Ceea ce noi avem nevoie este o nouă demonstrație." Și toate aceste lucruri, așa cum am fost bombardat în timp ce eram Norvegia, toate aceste lucruri ale științei false, minuni, și miracole, și susțineri care niciodată n-au avut loc. Nu, ci o viață evlavioasă, evlavioasă! Și o viață evlavioasă nu înseamnă să faci doar lucrurile mari, înseamnă să faci lucrurile mici, pentru că dacă nu faci lucrurile mici, Dumnezeu nu-ți va încredința niciodată "lucruri mari". Din acest motiv, Pavel a spus că fusese deja aprobat de Dumnezeu, testat și apropat, și totuși Dumnezeu îl testa întotdeauna și îl aproba. Vreți să fiți folosiți de Dumnezeu? Vreți să fiți un slujitor la care oamenii vin dacă nu să accepte Evanghelia, cel puțin s-o respecte? Atunci, tu și eu, fiecare dintre noi, trebuie să umblăm în integritate, în integritate.
În versetul 10 Pavel spune, cu privire la sine, cu privire la persoana sa, slujirea sa, "Voi sunteți martori." Aceasta este a șasea oară în capitolul 1 și capitolul 2 în care Pavel se aduce ca mărturie. Și apoi în următorul verset, Pavel se aduce ca mărturie din nou, de șapte ori. Ce ne spune aceasta despre Pavel? Că el a fost îndrăzneț. Vreau să spun că aud cuvintele lui Pavel ca un ecou, aud cuvintele lui Isus Hristos, "Care dintre voi mă poate dovedi că am păcat?" Desigur, Pavel nu ar fi spus niciodată aceasta, deoarece știa că era doar un om, și ca și noi, avea puncte slabe, probleme, slăbiciuni. Dar, el a fost atât de consecvent în devotamentul lui față de Hristos! El a fost atât de consecvent! Și a slujit altor oameni, încât a putut să-i cheme să depună mărturie. Când toată lumea venea împotriva lui, el putea spune, "Mă cunoști. Ai trăit cu mine. M-ai văzut. Știi ce am făcut." Cred că ceva trebuie spus aici, spun din ceea ce știu, în experiențele trecute cu nenumărați slujitori, în ultimii 30 de ani. Observați că Pavel, deoarece suntem în contextul în care vorbim despre autoritate, Pavel nu și-a folosit niciodată poziția ca temei pentru autoritatea sa. El nu a adus niciodată argumente din poziția lui, și apoi să ceară autoritate de la alții. De exemplu, el nu a spus niciodată, "Sunt apostol, și ca apostol, trebuie să vă supuneți mie, să mă respectați, să mă urmați cu întrebările voastre." El nu făcut niciodată aceasta. În mulții mei ani de viață creștină am văzut slujitori făcând aceasta, am văzut tot felul de oameni făcând aceasta, "Eu sunt pastorul. Nu contează ce defect vedeți în mine, eu sunt pastorul. Și Biblia spune că trebuie să respectați pastorul. Și trebuie să fiți sub autoritatea pastorului." Pavel nu a jucat niciodată acest joc. De asemenea, Pavel nu indică niciodată spre miracolele sale. El nu indică niciodată spre succesul său în slujire ca temei pentru care ei trebuie să-l accepte ca adevărat. Și totuși nu este aceasta ceea ce se face astăzi în multe părți? "Eu nu pot să nu am dreptate." Slujitorul unei biserici de mii de oameni ar putea spune, "Eu nu pot să nu am dreptate. Uitați-vă la toți acești oameni care mă urmează." Sau alții care ar putea fi atât de îndrăzneți încât să spună, "Eu nu pot să nu am dreptate. Există semne și minuni!" Deși eu aș putea spune că niciunul din ele nu s-a dovedit vreodată. Pavel nu a făcut niciodată aceasta. Și dacă avea cineva dreptul să facă așa, cine a fost? Era Pavel. De asemenea, un alt punct pe care aș vrea să-l subliniez. Pavel nu a vorbit niciodată despre o sinceritate nedetectabilă, interioară ca motiv pentru care toată lumea ar trebui să-l asculte, sau să-l considere adevărat. Ce vreau să spun prin aceasta? De-a lungul anilor, am văzut slujitori care aveau multe din defectele noastre, și oamenii veneau la ei și le spuneau defectele lor exterioare, și le spuneau, "Nu mă poți judeca, pentru că nu poți să te uiți în inima mea." Pavel nu a făcut niciodată așa ceva cu nimeni. De ce? Pentru că el a fost un om evlavios, a fost un om devotat, și nu a îndrăznit niciodată să facă asta. El spunea, "Uită-te la viața mea, uită-te la viața mea." Un alt lucru pe care Pavel nu l-a făcut niciodată, însă mulți din așa-numiții slujitori ar face aceasta . El nu a spus niciodată, "Eu sunt un slujitor al Dumnezeului Celui Preaînalt și nu sunt dator să vă dau socoteală." El nu a făcut niciodată aceasta. Pentru a demonstra că era autentic, că slujirea lui era valabilă, știți ce a făcut? A arătat spre comportamentul său. Heber a spus ceva pe care eu găsesc foarte interesant. El a spus, "Pavel nu doar a crezut Evanghelia, ci a manifestat învățăturile Evangheliei. El a trăit Evanghelia." Să ne gândim un minut la aceasta. Nu este acesta un mod cu adevărat puternic de a te uita la acest lucru? Nu doar a crezut Evanghelia, ci s-a comportat frumos cu ea. Îmi place aceasta mai mult decât să spun că a respectat-o sau a trăit-o. El a manifestat învățăturile ei. Comportamenul său a fost marcat de Evanghelie.
Vreau să mergem unde el a spus, "Voi sunteți martori, și Dumnezeu, de asemenea." Trebuie să analizăm aceasta destul de repede, deoarece aceasta este a doua oară în acest capitol în care Pavel l-a chemat pe Dumnezeu ca martor. Înainte de a ne uita la intențiile lui Pavel, vreau să vă uitați la alte lucruri. Unii dintre voi sunteți creștini tineri, și poate destul de naivi, și credeți atât de multe din aceste afirmații ale unor presupuși oameni importanți. Trebuie să vă avertizez. Unul din lucrurile pe care șarlatanii, și învățătorii falși, și toți păcătoșii îl vor face repede este să ia numele Domnului în deșert. Ei Îl vor chema pe Dumnezeu să fie martor. De ce? Pentru că nu se tem de Dumnezeu. Unii dintre ei nici măcar nu cred că Dumnezeu există. Când un om vă spune, "Îl chem pe Dumnezeu ca martor, că sunt un om evlavios." Acest lucru poate să însemne nimic, pentru că un om care vorbește așa, poate să fie un om care nu se teme deloc de Dumnezeu. Când ne uităm la Pavel, el spune că Îl cheamă pe Dumnezeu să confirme ca martor; când el face lucrul acesta, el are credibilitate. De ce? Fiindcă atunci când te-ai uitat la viața lui, ai văzut că el s-a temut de Dumnezeu, L-a onorat pe Dumnezeu. Din nou, să-L chemăm pe Dumnezeu să confirme ca martor, este un lucru puternic, dar dacă viața noastră nu susține acest lucru este absolut fără niciun sens, este chiar blasfemie. Vedeți cât de puțină putere există în mărturisiri, în declarații și vedeți câtă putere există într-o viață evlavioasă? Acum să nu faceți o greșeală, Pavel vorbește din nou și din nou despre necesitatea proclamării și el face acest lucru din nou, dar singurul lucru pe care vreau să-l vedeți este că toate proclamările noastre, toate mărturisirile noastre, toate confesiunile noastre, toate declarațiile pe care le facem sunt fără nicio importanță dacă nu ne comportăm ca atare, dacă nu le trăim. Voi cei care sunteți credincioși mai tineri vreau să înțelegeți ceva. Eu sunt creștin de mai mult timp ca viața unora dintre voi și în timp ce predic aceasta, un foc este în inima mea să vreau să fiu nu mai deștept, deși acest lucru ar fi bun, nici să am mai multă cunoștință, deși cunoștința este importantă, dorința mea este să mă comport așa cum ar trebui. Acolo este cheia, acolo este ținta, înțelegeți asta?
Vedem că el scrie, "Voi sunteți martori și Dumnezeu de asemenea." Despre ce? Ascultați, "că am avut o purtare sfântă, dreaptă și fără prihană." Vreau să știți că este ceva. Priviți la "sfântă, dreaptă și fără prihană". Acestea sunt adverbe, bine? Vă dau o lecție de gramatică. Adverbele modifică un ce? Un verb; iar un verb descrie, ce? O acțiune, ceva ce se face. Adjectivele modifică un substantiv. Bine, acum că am spus acestea putem să ne uităm la acest text. Pavel nu ne dă trei adjective care să descrie o sinceritate secretă și nedetectabilă din inima sa; Pavel ne dă trei adverbe ca să descrie acțiunea sa, comportamentul său. Și din nou, el aruncă un argument în față , nu-i așa? "Vreți să știți de ce sunt adevărat? În regulă. Să ne uităm din nou la comportamentul meu. Am avut o purtare sfântă, dreaptă și fără prihană printre voi." Comportament. Comportament. Înainte de a merge mai departe, puteți lua această predică în orice direcție doriți și să se ducă tot înțelesul pe care în doresc. Ce vreau să spun? A vă uita la comportament este ceva ce decurge, în primul rând, din înțelegerea voastră a principiilor biblice pentru a vă întări voința și a vă supune viața acestor principii. Vă rog să nu credeți că predau aceasta. Ci acest comportament decurge din a-L cunoaște pe Hristos, a fi unit cu Hristos, din a avea o relație personală cu Isus Hristos, decurge din a cunoaște Evanghelia. Da, Biblia are reguli, și principii și ordine, și tot felul de lucruri. Dar nu este vorba despre o religie bazată pe etică, nu este vorba să vă forțați voința și să spuneți că fac aceste lucruri, ci este vorba despre a privi la Hristos, a-L vedea, să fiți transformați de El, spiritul Său mișcându-se în voi, astfel încât aceste lucruri să devină realitate. Înțelegeți diferența? Chiar există o diferență. O diferență fantastică.
Vreau să ne uităm aici, el spune, în primul rând, "sfântă și dreaptă". Trebuia să ne uităm la toate trei, dar trebuie să ne uităm la aceste două împreună în special. De ce? Această expresie a fost folosită foarte des în lumea elenistă, lumea greacă. Oricând auzeai expresia "sfântă și dreaptă" ceea ce se spunea era aceasta: "sfântă" se referea la relația unui om cu Dumnezeu sau cu zeii, iar "dreaptă" se referea la relația unui om cu oamenii. Și când oamenii o foloseau, ei vroiau să spună în principal aceasta, "Eu trăiesc conform voii zeilor, și de asemenea, sunt supus legilor oamenilor." Desigur, dacă Pavel folosește acești termeni, nu este cu referire la zeii păgâni, ci la singurul Dumnezeu adevărat. Dar ideea poate face referire la ei. De ce? Fiindcă el deja a chemat pe Dumnezeu și pe oameni ca martori, și atunci el folosește această expresie populară din lumea elenistă, elenistă care spune, "Eu sunt drept cu Dumnezeu. Și sunt drept cu oamenii. Sunt supus lui Dumnezeu, și sunt supus legilor oamenilor." Asta e doar așa, să știți pentru voi, destul de interesant, zic eu. Dar vreau să înțelegeți ceva. Este un fel o potrivire a lucrurilor. De ce? Deoarece în realitate, din punct de vedere biblic, devotamentul față de Dumnezeu și dreptatea sunt întotdeauna legate împreună în Biblie. Și nu există un devotament separat față de Dumnezeu și o supunere separată față de legile oamenilor. Toată dreptatea adevărată decurge din relația noastră cu Dumnezeu și dacă suntem drepți înaintea lui Dumnezeu, adică, dacă ne supunem ordinelor Lui, vom fi drepți și înaintea oamenilor. Dar vreau să vedeți că Pavel poate are această idee, din nou, că el nu doar își trăiește viața să-I facă pe plac lui Dumnezeu, conștient de ordinele lui Dumnezeu și căutând să-I facă pe plac, ci Pavel este de asemenea, profund preocupat de ceea ce spun oamenii, despre legile lor, despre a face lucrurile în mod corect, nu doar înaintea lui Dumnezeu, ci și înaintea oamenilor. Din nou, este vorba despre o idee super-spirituală pe care atât de mulți creștini o au. "Eu dau socoteală lui Dumnezeu, nu-ți dau ție socoteală." Mă refer, "Dau socoteală lui Dumnezeu, nu bisericii; dau socoteală lui Dumnezeu și nimănui altcuiva; dau socoteală lui Dumnezeu, și nu sunt răspunzător de legile oamenilor." Și toate acesta sunt un jargon super-spiritual. E nebiblic. Vreau să ne uităm foarte atent în 2 Corinteni 8:21. Vă voi citi. Spune, "Căci căutăm să lucrăm cinstit nu numai înaintea Domnului, ci și înaintea oamenilor." Uneori dacă vreți să ascultați de Dumnezeu, trebuie să nu ascultați de oameni. Dar în general, tu și eu, ar trebui să căutăm nu numai să onorăm pe Dumnezeu, ci chiar să cinstim și pe oameni; și atunci când putem, să respectăm legile lor. Atât de mulți oameni cred în ziua de azi că a fi ascultător de Dumnezeu înseamnă a fi radical în credința creștină, înseamnă că trebuie să opui rezistență la tot ce e pe planetă. Nu e adevărat! Într-un sens noi ar trebui să fim un popor liniștit, pașnic, căutând să ne supunem viețile noastre chiar și regelui. Chiar și creștinilor din Noul Testament în perioada Imperiului Roman teribil de violent, li s-a spus, "Supuneți-vă în orice fel puteți, cu excepția cazului când supunerea față de legile oamenilor vă va face să nu ascultați de legile lui Dumnezeu."
El spune aici, în versetul 10, "Voi sunteți martori și Dumnezeu asemenea că am avut o purtare sfântă." Cuvântul poate fi tradus "pioasă, religioasă". Și nu priviți așa rău acest cuvânt. În ziua de azi, atât de mulți oameni au această viziune negativă a cuvântului religie. Noi nu ar trebui, deoarece cuvântul este folosit în Noul Testament, bine? Și ceea ce spune Pavel aici este, "Eu am acționat în modul în care voi așteptații ca oamenii noștri religioși să acționeze." El spune, "Viața mea a fost aplecată spre Dumnezeu și aplecată spre spiritualitate; a fost aplecată spre eternitate, și nu spre temporar; spre sfânt, și nu spre profan." El a fost un om spiritual. Aceasta a fost foarte convingător pentru mine. Nu că vreau să îmbrac o robă a spiritualității, e fals, dar ideea că, că el... Să spun altfel... Dispoziția lui a fost față de Dumnezeu. Înțelegeți aceasta? Și cuvintele lui Îl aveau în centru pe Dumnezeu. Și viața lui, faptele sale Îl onorau pe Dumnezeu și erau în temere de Dumnezeu. Exista această - nu vreau să spun mistic - dar exista un cerc în jurul lui Pavel încât vedeai că îi pasă de cer, îi păsa de Dumnezeu, îi păsa de eternitate. El era un om care întotdeauna gândea în felul acesta. Lăsați-mă spun două lucruri care sunt foarte importante: diferențele între devotamen, a fi devotat și a fi fanatic. Pavel nu a fost un fanatic, el a fost un devotat. Care e diferența? Omul fanatic se separă de toate activitățile obișnuite și de toate conversațiile obișnuite. Nici nu poți râde în jurul acestei persoane fără să fii mustrat strașnic. El se separă de toate aceste conversații și activități obișnuite pentru a fi spiritual. Dar omul devotat este spiritual în mijlocul tuturor acestor activități obișnuite. Vedeți diferența? Chiar și în conversațiile obișnuite! Așadar, el îți poate vorbi pe larg despre Evrei capitolul 11 și în marea lor parte conversațiile din viața lui vor avea legătură cu Hristos și Dumnezeu; dar el, de asemenea, poate râde cu copiii, poate vorbi despre lucruri, lucruri din această lume pe care Dumnezeu ni le-a dat, că ne aduc satisfacție. El găsește bucurie în toate, el nu trebuie să se separe pentru a părea spiritual, el este spiritual, așa că chiar și atunci când este într-o conversație obișnuită, el pare un om spiritual chiar dacă râde până în punctul încât să cadă de pe scaun, dacă e așa fericit. Vedeți? Nu vorbim despre fanatism, vorbim despre a fi devotat. Și cred că este foarte, foarte important să înțelegem aceasta. Un alt lucru pe care vreau să-l înțelegeți este că Pavel a fost devotat nu doar în slujirea sa, ci cred că a fost la fel de devotat, la fel de spiritual, când făcea corturi, sau când lucra cu piele, sau orice cred învățații că lucra; Întreaga lui viață a fost spirituală și, totuși, un bebeluș în Hristos putea veni la el și el nu îmbrăca această spiritualitate a sa să-l facă să pară un templu în miniatură. Urăsc aceasta. Ați văzut aceasta? Oameni care sunt așa de spirituali și dacă le vorbești despre soare, stele sau lucruri frumoase pe care le-ai văzut, par aproape jigniți? Nu fiți așa. Cel puțin nu în preajma mea, deoarece nu vă voi tolera de dragul vostru, vă voi mustra. Nu fiți așa.
Un alt lucru pe care vreau să vi-l spun despre devotament. Atât de mulți oameni spun în ziua de azi, "Știi, această persoană este atât de legată cu mintea de cer, încât pământul nu mai este vrednic de ea." Dar eu aș spune că în America, astăzi, avem tocmai problema opusă: suntem atât de legați cu mintea de pământ, încât nu mai suntem buni pentru cer. Totuși vreau să vă dau o ilustrație din istorie care cred că va fi utilă. Numele său a fost Frank Laubach. Frank Laubach, în jurnalul său, dacă îl veți găsi vreodată, cumpărați-l. În jurnalul său veți vedea că cea mai mare aspirație a sa era să aibă o zi pe această planetă de gânduri neîntrerupte ale lui Hristos. Aceasta a fost aspirația lui, acesta a fost țelul vieții sale. Dacă cineva ar califica pe cineva ca fiind cu o minte legată de cer și la nimic bun pentru pământ, ar fi el. Știți ce a făcut Frank Laubach? A învățat lumea să citească peste tot în Filipine. Și dacă-l menționezi astăzi printre educatorii din Filipine, ei știu exact despre cine vorbești. El a învățat toate insulele din Filipine să citească. Presupun că a fost cu o minte legată de cer și presupun că a fost și bun pentru pământ. Acest pământ o poate duce bine cu mai puțini oameni spirituali. Nu credeți? Oameni care gândesc profund și consecvent despre Dumnezeu. Dar aceasta nu-i distanțează de oamenii de rând, ci îi conduce spre oamenii de rând, ca o binecuvântare, nu ca o pedeapsă. Așadar, Pavel a spus că a fost, desigur, devotat.
El spune: "dreaptă" și apoi spune "fără prihană". Fără prihană, în mod corect, în Biblie, se referă la conformitate cu un standard. Că el s-a conformat, desigur, în Noul Testament întotdeauna, s-a conformat standardului naturii lui Dumnezeu și a legii lui Dumnezeu. Trebuie să fiți atenți, știu că unii dintre voi gândiți că suntem îndreptățiți prin credință; desigur, suntem îndreptățiți prin credință, noi putem sta înaintea lui Dumnezeu în mod drept, neprihănit, doar prin credința în Isus Hristos. Dar Pavel folosește acest termen cu privire nu la perfecțiunea fără păcat, ci aceasta este pur și simplu o descriere a modului în care a trăit. El a trăit ca un om care a știut natura lui Dumnezeu, el a știut legea lui Dumnezeu și el a căutat să fie și să umble conform ei. Așa trebuie să fii tu și eu. Și din nou, Pavel nu numai că a trăit conform legilor lui Dumnezeu, ci Pavel putea fi considerat exemplar în ochii moralistului păgân, în legile Romei. Există un singur lucru care l-a adus în conflict cu Roma. Vreau să vă gândiți la asta acum. Știu că uneori, știu că există activiști creștini, că există politicieni creștini, că există creștini și tot felul de lucruri, dar dacă a existat vreodată un timp să proferezi injurii împotriva guvernării, a fost atunci când Roma a fost guvernarea. Să nu înțelegem că Pavel a fost adus în conflict cu guvernarea pentru nimic altceva decât predicarea lui Hristos crucificat și înviat din moarte. Fiindcă Pavel a știut ceva. Singurul mod de a învinge puterea celui rău este prin predicarea Evangheliei. Cât de multe, în ultimul secol, am văzut mișcări creștine sau majorități morale, sau altceva, încercând să schimbe lumea, să schimbe țara, să schimbe guvernul și cu un rezultat mai bun? Absolut niciuna. Nu au avut niciun impact. Ce ar avea un impact? Predicatorii predicând Evanghelia lui Isus Hristos, creștinii trăind Evanghelia, comportându-se conform Evangheliei lui Isus Hristos. Ce ar avea un impact? Voi! Voi veți avea un impact! Nu subestimați niciodată puterea unei vieți evlavioase! Nu subestimați niciodată puterea unei sincerități, unei sincerități și a unei credințe sincere în Hristos. Așadar, el a trăit, și "drept" și apoi a trăit și "fără prihană". Și aceasta din nou, nu înseamnă o perfecțiune fără păcat. Dar în mod sigur înseamnă aceasta: fiindcă el a fost atât de preocupat și atât de predat să trăiască conform legii lui Dumnezeu și să trăiască conform legilor oamenilor, chiar și cei mai aprigi critici ai săi nu au putut găsi, nu l-au putut înșfăca, nu au putut găsi ceva și să spună, "Aha, aici l-am prins pe Pavel; e lacom; sau aici l-am prins pe Pavel, e imoral; sau aici și aici..." Nu au putut, nu au putut să-l prindă cu nimic, deși i-au examinat cu atenție viața. Aceasta îmi amintește de altcineva, și vreau doar să vă citesc, ascultați-mă doar. Vă veți da seama unde este când voi citi. "Atunci căpeteniile și dregătorii au căutat să afle ceva asupra lui Daniel, ca să-l pârască în ce privea treburile împărăției. Dar n-au putut să găsească nimic, nici un lucru vrednic de mustrare, pentru că el era credincios, și nu se găsea nici o greșeală la el și nici un lucru rău. Atunci oamenii aceștia au zis, "Nu vom găsi nici un cuvânt de plângere împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi vreunul în Legea Dumnezeului lui!" Așa trebuie să fim noi. Așa trebuie să fiți voi studenții de la facultate. Niciun profesor nu ar trebui să-și iasă din fire pentru că sunteți leneși sau pentru că nu vă faceți treaba, sau tema de casă; sau dacă sunteți angajat, nimeni nu ar trebui să poată să vă înșface și să aibă ceva rău cu voi din cauza că vă faceți greșit treaba. Când am fost pastor în Peru un om a venit la mine și a spus, "Dragă pastor, am fost persecutat, persecutat pentru credința mea." Și știam multe despre acest om, îl consiliasem și m-am uitat la el și i-am spus, "Nu, tu nu ești persecutat la serviciul tău din cauza lui Hristos; tu ești persecutat la serviciu pentru că ești cea mai leneșă ființă umană de pe această planetă." Înțelegeți? Noi începem să vorbim despre Hristos și totuși trăim într-un mod care nu arată nicio putere a lui Isus; ar fi mai bine să tăcem. Dacă vreți să mergeți la facultate, fiți acolo pentru Hristos, nu doar depunând mărturie pe stradă, ci făcându-vă tema de casă pentru Hristos, făcându-vă studiile pentru Hristos. Dacă aveți un servicu, onorați-l pe angajator pentru Hristos. Înțelegeți? Astfel încât să nu aibă nimic împotriva voastră, cu excepția Evangheliei. Evangheliei.
El spune, "Voi sunteți martori, și Dumnezeu de asemenea, că am avut o purtare sfântă, dreaptă și fără prihană față de voi credincioșii." Este mult aici, dar trec peste, dar vreau să vă uitați la cuvântul "credincioși". Vreau să vă învăț ceva, este foarte important. Uneori când ceva devine un titlu își pierde semnificația; și când îl auzi, nu înțelegi într-adevăr ce auzi. Să vă dau un exemplu: Satan; când auziți Satan, vă gândiți la numele personal al Diavolului. Nu vă dați seama că numele înseamnă "acuzator". De fiecare dată când auziți Satan trebuie să vă dați seama: el este un acuzator; asta înseamnă, asta îmi spune, aceasta este semnificația titlului. Sau Diavol - "adversar". El este un adversar. Dar vedeți când îi spuneți Satan și Diavol, nici nu vă gândiți la semnificația adevărată, își pierde totul, nu-i așa? Devine aproape ca un personaj din desene animate. La fel, cazul cu, spune el, "voi credincioșii". Vă gândiți: un creștin. Dar acesta este un participiu prezent simplu, și este extrem de important. El spune: acei care cred, acei care continuă să creadă. El nu spune ca un substantiv "credincioși"; el folosește un participiu, și spune, "credincioșii sunt acei care continuă să creadă, că ei întotdeauna au încredere, învârtindu-se, ținându-se, agățându-se de Hristos." Și vreau să fie o încurajare aici poate pentru un sfânt mai slab, deși există teste morale cu privire la convertiri, marele test este acesta. Că sunteți atât de convinși că nu aveți nicio altă speranță decât Isus Hristos, că continuați, continuați să vă încredeți și să credeți doar în El. Aceasta este marea dovadă printre toate celelate dovezi. Să credeți, să vă încredeți, să țineți, să vă bazați pe Hristos! Înțelegeți?
Un alt lucru pe care vreau să-l vedeți aici este că Pavel spune că a trăit, a avut "o purtare sfântă, dreaptă și fără prihană față de voi credincioșii." El a făcut așa față de toți oamenii, și din acest motiv acuzațiile, acuzațiile nu s-au putut prinde. Dar vreau să înțelegeți ceva aici; și Pavel spune aceasta în primul capitol. Pavel nu a trăit doar pentru Dumnezeu, ci a trăit și pentru credincioși. Nu uitați niciodată când începeți să vorbiți despre faptul de "a iubi pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima, mintea și puterea ta", acest lucru este întotdeauna urmat de o a doua parte, nu-i așa? Poate la un nivel mai neînsemnat, dar cu toate acestea important. Care este acesta? "Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți." Pavel a trăit pentru slava lui Dumnezeu, dar a trăit și în beneficiul credincioșilor. Și nu vorbesc doar despre slujirea sa, vorbesc despre modul în care s-a purtat. De ce a acționat în mod devotat? Pentru că i-a iubit pe credincioși și a vrut să fie o încurajare, nu o piatră de poticnire pentru ei. De ce a trăit într-un mod sfânt? Pentru același motiv. Am auzit tați - și e greșit, greșit, greșit, greșit, dar în același timp, există ceva bun în asta - când am auzit tați cărora nu le-a păsat niciodată de biserică, erau bețivani, sau orice altceva, dar întâiul lor născut vine în lume, și ce fac ei? Ei spun, "De dragul acelui copil, trebuie să mă îndrept acum." Acum, într-un sens aceasta este idolatrie, nu-i așa? Și dacă trăiți mai mult pentru credincioși decât pentru Dumnezeu, și aceasta este idolatrie. Dar ideea este, și noi nu ne gândim la aceasta destul, sunt sigur că nu vă gândiți, pentru că nici eu nu mă gândesc, " De ce trăim într-un mod drept?" Pentru alți credincioși care se uită la noi. De ce încercăm să fim mai evlavioși? Datorită copiilor noștri care se uită la noi. Nu este nimic greșit în aceasta. Să nu vă gândiți că este greșit, am auzit oameni super-spirituali spunând că e greșit, dacă există super-spiritual, e nebiblic. Tu faci aceasta pentru alții, să încerci să fii un exemplu, nu un ipocrit, nu ascunzând ceva, ci încercând cu adevărat să trăiești într-un anumit mod încât să fii o influență evlavioasă.
El continuă și spune aceasta, versetul 11, "După cum știți." Știți ce face din nou? El spune, "Ce știți voi se conformează perfect cu ceea ce spunem noi. Ceea ce spunem noi se conformează perfect, se conformează precis, cu ceea ce știți despre noi." Nu e uimitor? Aceasta este îndrăzneală, această este îndrăzneală care vine dintr-o viață neprihănită. Știți, unii dintre voi sunteți părinți, mai bine ar fi fost să nu vă căsătoriți, știți când e cel mai trist lucru ca și părinte? Este atunci când vedeți păcat în copiii voștri care este o reflectare perfectă a propriului vostru păcat? Acesta este unul din cele mai triste lucruri din lume. Dar să amplificăm aceasta. La fel este cu ceilalți credincioși. Fie că vă place sau nu, aveți o influență, este puternică; dar este oare pentru bine, sau este pentru rău?
Să continuăm, "Știți iarăși că am fost pentru fiecare din voi ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă mângâiam și vă adeveream." El folosește, vreau să vă uitați la aceasta, el folosește trei participii la prezent, "sfătuiam", "mângâiam" și "adeveream" și aceasta arată că aceasta a fost activitatea constant și consecventă a lui Pavel. Înțelegeți? El înalță predicarea aici. Eu nu fac acum aceasta pentru că sunt un predicator, fac aceasta pentru că scrie în Biblie. Ceea ce spunea Pavel era că el și-a dedicat viața sfătuirii, mângâierii; înțelegeți și îndemnării, adeveririi. Aici este ceea ce trebuie să înțelegeți. Eu am nevoie de aceasta. Da, cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să-l studiați, trebuie să-l studiați, dar trebuie să înțelegeți aceasta: nu veți izbuti în viața creștină fără să fiți predați unei biserici și ceea ce auziți în predică este plin nu doar de învățătură. Învățătura nu este suficientă. Ci îndemnarea, să vă miște; mângâierea, să vă mângâie; și sfătuirea, sfătuirea. Un alt lucru pe care vreau să-l înțelegeți este că Pavel leagă toți acești trei termeni împreună. Și cred că este foarte important. Știi că unul din copiii tăi nu este major, și se hotărăște să ia o decizie oribilă, îngrozitoare. Și te rogi cu soția ta, și ieși afară pe ușă să-l vizitezi pe copilul tău, fiul tău, fiica, oricare, soția ta te însoțește cu rugăciunile ei. Când te întorci, după ce ai vorbit cu copilul, soția îți spune:
-Ce i-ai spus?
-Ei bine, am menționat acel lucru...
-Ce? Ce ai făcut?
-Am menționat lucrul acela, l-am adus în discuție.
-L-ai adus în discuție? Aceasta e, aceasta e, aceasta e dezastruos. Această decizie va afecta totul în viața lor și tu îmi spui că ai fost acolo și ai adus chestiunea în discuție?
Ea așteaptă ca tu să te întorci în casă și să spui, "Am sfătuit, am pledat, am susținut, am implorat, am îndemnat." Pe de-o parte, nu poți fi neutru în predicare. Nu poți trata asta ca ceva obișnuit. De ce? Fiecare persoană de pe pământ are doar următoarea suflare. Dumnezeu a adus oameni într-un mod providențial într-un anumit loc. Cine știe ce se întâmplă în viața lor? Că unul din ei poate fi la un pas de iad, sau unul din ei la un pas distanță de a lua o decizie tragică? Și dacă nu există niciun lucru ca acesta, există totuși un fapt: ce este viața creștină? Aici este vorba despre eternitate, este vorba despre cer, despre iad, nu este vorba să ai cea mai bună viață acum. Este important. Nu este nimic mai important decât aceasta. Deci, Pavel tocmai vorbește în acest fel, "V-am îndemnat, am stăruit pe lângă voi, v-am sfătuit, v-am mângâiat, am făcut tot ceea ce trebuia să fac." De ce? Pentru că aceasta este așa de important! Vreau să spun ceva aici. Vreau să citesc din John Calvin despre sfătuire. Cred că aceasta este foarte, foarte bine. Calvin spune, "El arată cu câtă seriozitate s-a dedicat bunăstării lor." Când un predicator te sfătuiește, stăruiește pe lângă tine și nu doar de la amvon, ci în mod special - deoarece fricoșii pot face de la amvon, dar este nevoie de un om curajos să-ți spună față în față - și să te consilieze. El se gândește la binele tău când face asta. Înțelegeți asta? De aceea Calvin spune, "El arată cu câtă seriozitate s-a dedicat bunăstării lor." Pentru că el relatează că predicându-le și respectând evlavia față de Dumnezeu și împlinind îndatoririle vieții creștine, nu fusese doar un mod superficial, neglijent, indiferent, ci el spune că a folosit îndemnuri. Este o predicare plină de viață a Evangheliei când oamenilor nu li se spune doar ce este bine, ci sunt mobilizați prin îndemnuri. Și sunt chemați la scaunul de judecată a lui Dumnezeu astfel încât să nu adoarmă în viciile lor. Aceasta este ceea ce se înțelege cu adevărat prin sfătuire. Dar dacă omul pios care trebuie să fie prompt și responsabil, Pavel ordonă cu putere nevoia absolută de a fi stimulat prin începerea de sfătuiri. Ce trebuie făcut cu noi a căror tembelism face mai mult rău? Pavel spune despre acești tesaloniceni care erau exemplari în viața creștină că aveau nevoie de îndemnuri. Cu cât mai mult noi, care suntem câteodată înceți și comozi. Și aici, lăsați-mă să spun în limbajul modern. Unii oamenii au nevoie de mângâiere, iar unii oamenii trebuie să li se dea un picior în fund! Înțelegeți ce spun? Unii oameni trebuie să fie mângâiați, consolați și eliberați de condamnare, iar altora trebuie să li se pună foc sub ei. Și la aceasta se referă predicarea.
Îndemnarea se poate manifesta în diferite moduri. Eu când predic, vorbesc din inimă/ce-mi vine pe gură. Nu înseamnă că toată lumea trebuie să îndemne în același fel. Dar în acea predică, când veniți aici duminica și miercuri trebuie să căutați, să ascultați îndemnurile. "Ce ar trebui să fac când plec de aici?" Nu doar un "Ce am învățat?" ci un "Ce ar trebui să fac? Cum ar trebui să mă schimb?" Îndemnare. Apoi el spune încurajare. Îmi place ce spune Mouths aici. E într-adevăr frumos. El definește aceasta ca, "Să exerciți o influență blândă prin cuvinte." Este folosită de evrei atunci când le consolau pe Marta și Maria când a murit Lazăr. De asemenea, este folosită pentru a descrie slujirea pentru cei slabi în aceeași carte, 1 Tesaloniceni 5:14. Dar ascultați, ascultați-mă. Vă vorbesc într-o manieră pastorală. Oamenii lui Dumnezeu pot greși. Putem. Cu toții știm asta. Și atunci când mângâie, primiți lucrul acesta. Și când vă lovesc, când vă sfătuiesc, când fac presiune, întrebați-vă de ce. "De ce vorbește acest predicator în felul acesta? De ce pastorul meu mă consiliază în felul acesta? Mă rănește." Poate că există un motiv. Poate că încearcă să te salveze. Haideți să nu fim atât de ușor deranjabili în direcția aceasta. Înțelegeți?
Așadar, el spune aici, "Sfătuiam, încurajam și imploram." Îmi doresc să fii pus traducerea literală aici în loc de "imploram". Literal înseamnă "mărturisire". Mărturisire. Cum aș putea descrie cel mai bine aceasta? Este ca în predicare și în consiliere, și aceasta se aplică și vouă, când sfătuiți oamenii, în relația voastră cu copiii voștri, că vreți să fiți un punct fix, o mărturie de neclintit cu privire la adevăr, astfel încât atunci când se uită la tine, când te aud, să audă această mărturie de neclintit, fixă, despre cine este Dumnezeu, despre nevoia omului, despre bucuria celor care umblă în neprihănirea și suferința păcătosului. Trebuie să vă ridicați și să mărturisiți. Aceasta e ceea ce face predicatorul, mărturisesc că, calea pe care mergi este o cale a distrugerii, mărturisesc că cei neprihăniți sunt binecuvântați indiferent de ceea ce suferă, mărturisesc că, calea păcătosului este grea. Și mărturisiți nu pentru că doar ați studiat asta, ci pentru că ați văzut asta, ați văzut. Puteți extrage din istorie, din propria voastră istorie, cazuri nenumărate, mergeți în Vechiul Testament cu cazuri nenumărate. Priviți la regele Saul. Uitați-vă la viața lui Samuel, uitați-vă la viața fiilor lui, uitați-vă la diferența între regele neprihănit și regele nelegiuit. Voi mărturisiți constant. Sunteți o mărturie. Așa că ei văd aceasta când se uită la voi, când vă aud.
El continuă, "Vă imploram pe fiecare din voi." Într-un comentariu se spune "fiecare din voi, unul câte unul." Și acesta e accentul aici, că Pavel spune, "Nu am avut grijă de voi doar de la amvon, am avut grijă de voi toți, unul câte unul." Shepherd numește aceasta "vizită din casă în casă". Sunt lucruri care nu pot fi făcute de la un amvon. Sunt lucruri care nu pot fi făcute de la un amvon. Așa că dacă într-o zi unul din cei mai bătrâni apare la ușa ta, este pentru că există lucruri care nu pot fi făcute de la un amvon. Sau vă vedeți luptând în ciuda atâtor predici poate că trebuie să vă întrebați, "Pot să vorbesc personal cu consilierul? Am nevoie de ajutor." Mă înțelegeți? Nu numai că este rău să încui ușa când vine consilierul, este, de asemenea, greșit să stai acolo bâjbâind, fără să cauți ajutor. Așadar, căutați ajutorul. De aceea Dumnezeu ne-a dat bătrâni. De aceea Pavel a spus că nu a fost o masă de lucruri angelice în viața lui, nu.
El a spus, "Pe fiecare din voi, unul câte unul, ca un tată cu copiii lui." Vreau să vă uitați la ceva. El s-a referit deja la sine ca la - și a folosit o metaforă - o doică. Și acolo vedem delicatețe, protecție și hrănire. Să aduni pe toată lumea la un loc să și să-i acoperi cu penele aripilor tale! Și acum se schimbă. Este instrucțiunea și îndemnul unui tată. Aveți nevoie de ambele. Aveți nevoie de ambele lucruri. Nu trebuie să fiți bebeluși tot timpul. Unele din lucruri care mi-au salvat cel mai mult viața au fost loviturile în fund ale fraților, care m-au iubit și nu le-a fost frică de mine. Înțelegeți? Voi aveți nevoie de aceleași lucruri. Tinerilor, voi aveți nevoie de aceleași lucruri. Înțelepciunea nu s-a născut odată cu voi, și nici nu va muri odată cu voi. Nu avem nevoie doar de drăgălășire alăptare, mângâiere, ci avem nevoie de instrucțiune paternă, autoritară, nu de la un om și din agenda lui, ci dintr-o proclamare clară a Cuvântului lui Dumnezeu. El spune aici, "Vă imploram pe fiecare din voi ca un tată pe copiii lui." Observați că atunci când vorbește despre, în versetul 7, "o doică ce-și crește cu drag copiii" și apoi "un tată cu copiii lui", această repetare nu este o coincidență. Înțelegeți la ce se referă? Se referă la această idee, "M-am îngrijit de voi. Nu doar am umblat și am spus, "Iubesc biserica; ci iubesc pe fiecare membru al bisericii. Și mi-a păsat de voi ca și cum ați fi fost ai mei." Asta a spus. Și el folosește cuvântul "copii" care ar indica atât îndrăgirea lui față de ei, cât de mult i-a iubit, cât și imaturitatea lor, imaturitatea lor. Uneori fiecare din noi trebuie să fim așa cu copiii noștri pentru că acționăm ca copiii. Și nu vă gândiți că acest titlu instrucțiune, îndemn este limitat doar la cei bătrâni. Există un alt sens în care noi toți trebuie să ne îndemnăm unii pe alții. Noi facem asta. Trebuie să mângâiem pe cei slabi. Trebuie să îndemnăm. Trebuie să facem ambele. Și trebuie să avem înțelepciunea când să facem una, și când să facem cealaltă. Și această înțelepciune nu va veni dacă vă puneți Biblia pe pernă, și să sperați că vă va intra în cap. Acea înțelepciune vine astfel încât întreg trupul să poată îndemna și încuraja unul pe altul numai în funcție de gradul în care studiem Scripturile, și să ajungem să avem mintea lui Hristos.
Vreau să mergem acum la țelul lui Pavel. Versetul 12. Care era țelul său? Ce țel!! "Să vă purtați într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăția și slava Sa." Pavel a îndemnat, a încurajat, și a implorat. De ce? Pentru ca ei să fie foarte deștepți? Nu. Pentru ca ei să știe multe lucruri? Nu. Pentru ca să umble. "Peripateo". "Pateo" înseamnă a umbla. "Peri" este un prefix care indică ceva de jur împrejur, "a umbla de jur împrejur", un fel de stil de viață, un mod de a trăi, nu doar când vii printre frații și surorile în Hristos, ci tot timpul, în biserică, afară din biserică, pretutindeni unde ești. El vorbește despre umblarea întregii tale vieți. Este important să subliniez două lucruri aici. Unu: viața creștină nu este statică, nu este statică. Asta înseamnă că nu e de neclintit, nu este neschimbătoare; viața creștină este dinamică, este schimbătoare. Ce înseamnă aceasta? În special, cu privire la sfințire, tu și eu trebuie să avansăm, trebuie să progresăm, trebuie să fim, să devenim mai asemănători cu Isus, înțelegeți? Cu toții trecem prin perioadă de secetă, cu toți trecem prin perioade de curățare ca în Ioan 15 și de disciplină, dar ar trebui să fiți în mișcare. Ei bine, mulți ar spune că sunteți în mișcare, înainte sau înapoi. Dar vreau să realizați și aceasta: viața creștină nu este statică, este dinamică, dar nu este o alergare glorioasă; este o umblare de rezistență, un picior înaintea altuia. Da, există perioade în care putem alerga puțin, dar nu vă înșelați. Fiecare dobândire a unei virtuți mai asemănătoare cu Hristos este o luptă, una grea, prin umblare, prin studiu, prin rugăciune, prin trecerea prin focul acestora. Da, nu veți avansa în Împărăția sau în asemănarea lui Hristos fără acestea. El spune, "Să vă purtați într-un chip vrednic de Dumnezeu." Literal, să vă purtați vrednic de Dumnezeu. Ce înseamnă aceasta? Să umblați într-un fel care corespunde cu cine este Dumnezeu și ceea ce îi datorăm. Și asta trebuie să faceți. Să umblați în felul acesta. Ce chemare înaltă! Nu există o chemare mai înaltă! Nu vă uitați la partea goală a paharului. Nu spun aceasta ca să vă uitați acum în oglindă și să spuneți, "Sunt așa de departe!" Cu toți suntem departe! Ați putea spune, "Frate Paul, ați umblat cu Hristos timp de 30 de ani, sunteți mai aproape decât mine." Ascultați, chiar acum, cel puțin pentru toți cei ce vedeți: sunt mai aproape de soare ca voi toți, nu? Sunt cel puțin un metru mai sus decât voi toți de aici? Sunt mai aproape de soare. Dar lucrarea pe care o fac nu-mi dă drepturi să mă laud, nu-i așa? Ce trebuie să realizați este aceasta. Da, este un țel foarte departe, dar este țelul care ne-a fost dat, nu pentru descurajare, ci pentru încurajare. Pentru că Cel care a început o lucrare bună, o va finaliza, o va termina. El ne va da progres în această viață și într-o zi vom păși în gloria Sa și Îl vom vedea așa cum este și vom fi transformați ca să fim ca El, nu pentru că avem puterea virtuții/credinței, ci pentru că El însuși, ca moștenire, are puterea să transforme trupurile noastre modeste ca să fie conformate Persoanei Sale mărețe. Să nu gândiți că aceasta e ceva descurajant! Eu spun, "Uau! Să continuăm să umblăm! Să continuăm să umblăm! Să continuăm să umblăm!"
El spune, "Să vă purtați într-un chip vrednic de Dumnezeu." Vreau să mergeți la Efeseni doar pentru o secundă, este prea frumos să pierdem, în Efeseni 4, versetul 1. El spune, "Vă sfătuiesc dar eu, cel întemnițat pentru Domnul, să vă purtați într-un chip vrednic de chemarea, pe care ați primit-o." Vedeți, suntem chemați să umblăm într-un mod vrednic de Dumnezeu, suntem chemați să umblăm într-un chip vrednic de această chemare pe care am primit-o ca fii ai lui Dumnezeu, să fim conformați chipului lui Hristos. Umblați într-un chip vrednic de aceasta. Aici este un lucru pe care vreau să vi-l spun. Un lucru mare a fost făcut pentru voi, un titlu mare v-a fost acordat, vi s-a dat cea mai importantă din toate chemările. Nimeni nu are o chemare ca aceasta. Dacă un antrenor ar veni la voi în liceu și v-ar spune, "Tu ai toate șansele să devii cel mai mare luptător olimpic, boxer, atlet, care a trăit vreodată în istorie." Ce ar face acest lucru pentru voi? Nu v-ar încuraja să vă antrenați în fiecare zi? Gândiți-vă, câți oameni ajung să facă asta pentru olimpiadă. Ce este olimpiada în comparație cu chemarea voastră? Că veți fi o manifestare a harului, a puterii și vieții lui Dumnezeu. Nu ați văzut o chemare mai înaltă a nimănui, așa cum a spus Spurgeon, "Nu mi-aș dori niciodată să fiu un rege!" Și aceasta ar trebui să vă încurajeze. Nu numai că ați fost chemați, nu numai că este cea mai înaltă chemare dată unei ființe umane sau vreunui înger, ci se va întâmpla. Acesta e lucrul mișcător! Se va întâmpla. Veți ajunge acolo. Voi ajunge acolo. Voi veți ajunge acolo. Datorită Lui. Datorită Lui! Dar vreau să vă uitați, el spune, "Să vă purtați într-un chip vrednic de chemarea făcută - în 4 cu 1, apoi mergem în 17, 4 cu 17 - "Iată dar ce vă spun și mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiți cum trăiesc păgânii, în deșertăciunea gândurilor lor." În regulă. Voi toți umblați ca El. Nu mai umblați ca Neamurile. Care în esență înseamnă, "Nu mai umblați ca cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu și care trăiesc pentru idoli deșerți. Opriți-vă!" Îmi place asta, deoarece atât de puțini oameni o spun. Uneori ai nevoie de cineva să vină și să-ți spună, "Oprește-te! Opriți-vă doar." Opriți-vă! Apoi, el continuă, în versetul 22 din capitolul 4, "cu privire la felul vostru de viață din trecut, să vă dezbrăcați de omul cel vechi care se strică după poftele înșelătoare." Să vă dezbrăcați; viața voastră veche este ca o îmbrăcăminte, modul în care ați fost obișnuiți să trăiți, comportamenul vostru vechi, dezbrăcați-vă de el. Versetul 24, "și să vă îmbrăcați în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire și sfințenie pe care o dă adevărul." Îmbrăcați-vă în Hristos! Așa trăiți într-un chip vrednic. Așa umblați într-un chip vrednic. Nu mai umblați ca Neamurile, dezbrăcați acel stil vechi de viață, și faceți ce? Îmbrăcați-vă cu Hristos. Cum pot să mă îmbrac cu Hristos? Uită-te la Hristos, studiază-L pe Hristos, caută ca virtutea caracterului lui Hristos să fie din ce în ce mai mult a ta. Agață-te de El. Abundă în unitatea ta cu El.
El spune, "să vă purtați într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăția și slava Sa." Aceasta e foarte neobișnuit. "El cheamă" aici e la timpul prezent. Există o mare dezbatere despre faptul dacă Pavel a vrut să fie un timp prezent. Există tot feluri de timpuri prezente diferite. De obicei, Pavel când folosește cuvântul chemare ca verb el se referă la un moment în timp când Dumnezeu te-a chemat. Ceva de genul. Sau folosește un timp perfect că Dumnezeu te-a chemat în trecut care continuă până astăzi neschimbat. Dar aici e timpul prezent. Și dacă este un timp prezent, un timp prezent adevărat, ceea ce el spune este aceasta, "Dumnezeu vă cheamă constant și vă vrea să vă apropiați de regatul Său și gloria Sa." Pentru ca să poată deveni o realitate mai mare în viața voastră, El vă cheamă constant, "Veniți. Veniți. Intrați. Intrați. Mergeți mai profund. Mergeți mai sus. Intrați. Pătrundeți adâncimea. Pătrundeți înălțimea. Constant. Constant. Constant. Și nu doar prin predicarea Cuvântului și nu doar prin Scripturi, ci și prin circumstanțele vieții." Când mergeți greșit, începeți să vă uitați la alte lucruri, în loc să slujiiți Lui. Și toate acestea se vor transforma într-o putreziciune în mădularele voastre. Există un sens real când Adam și Eva au căzut, acele blesteme au fost de asemenea dovezi mari ale îndurării? Deoarece El a spus aceasta, în esență, "Adam vei lucra în zadar, cu sudoarea frunții tale, așa că de fiecare dată când Adam era acolo, acest lucru era zadarnic și fără rost, și Dumnezeu îl chema, "Adam, Adam, vino la Mine, vino la Mine. Toate acestea sunt în zadar!" În timpul nașterii unui copil, femeia experimentează durere și în acel moment Dumnezeu spune, "Ai căzut. Ai căzut. Vino la Mine. Vino la Mine." Fiecare necaz, tot ce nu merge bine, tot ce se schimbă rău în viața ta înseamnă că Dumnezeu te cheamă să vii mai aproape în împărăția Sa.
El spune aceasta, "care vă cheamă la Împărăția și slava Sa". Ce este împărăția? Împărăția este conducerea suverană a lui Dumnezeu. În gradele și variațiile ei, aș spune în felul acesta. Deoarece există un sens adevărat în care Împărăția lui Dumnezeu a venit în Hristos. Există un alt sens adevărat în care Împărăția lui Dumnezeu vine, deoarece providența lui Dumnezeu lucrează în lume și din ce în ce mai mulți oameni intră în Împărăție și din ce în ce mai mulți oameni intră mai profund în Împărăție. Și există un alt sens în care împărăția lui Dumnezeu urmează încă să vină; și ea va veni când Hristos se va întoarce, sfârșitul tuturor lucrurilor, cerul nou și pământul nou.. Și aceasta este probabil ideea lui Pavel aici deoarece în 1 Tesaloniceni, el spune în principal aceasta, "Unul din cele mai mari, cele mai mari stimulente de a umbla într-o manieră vrednică este faptul că El vine. Și acest pământ atât de stricat și viciat se va face ca un sul și va fi un nou cer și un nou pământ, unde locuiește neprihănirea. Că viața voastră vine, vine, așa că trăiți pentru El acum, trăiți în slujire, trăiți dedicați Lui, nu încercați să puneți mâna pe nimic din lumea aceasta, ci slujiți în această lume, bucurați-vă de harul lui Dumnezeu în această lume; stimulentul vostru trebuie să fie: se întoarce Hristos și pune totul în ordine. Acesta trebuie să fie stimulentul vostru." Noi nu predicăm despre aceasta destul, știu că nici eu nu predic despre aceasta destul: de ce ar trebui să umblați? Care este stimulentul pentru, pentru ca să vă întoarceți de la ceea ce puteți vedea și să vă întoarceți spre ceea ce nu puteți vedea, ca Moise în Evrei 11, care e stimulentul? Există un cer nou și o lume nouă, este un Rege nou. Este sfârșitul. Aceasta nu e casa voastră. Ceea ce El a pregătit pentru voi, ochiul nu a văzut, urechea nu a auzit. Mii de oameni sau îngeri, nici nu pot, nici nu au început să atingă vârful Everestului a ceea ce a pregătit El pentru voi. Așa că nu puneți mâna pe nimic din lumea aceasta.
El spune, "ne cheamă la Împărăția și slava Sa". Slava și împărăția sunt legate împreună prin același prenume și același articol. Și aceasta arată că cele două lucruri sunt legate direct unul de altul. Și așa este. Ce este slava? Slava lui Dumnezeu este o manifestare, o manifestare. Îmi place asta. O manifestare a Persoanei Lui. Nu știu dacă ați studiat mult despre diferiți regi de-a lungul vremii, sau ceva de genul sau chiar și preoții catolici poartă acele robe glorioase, și tot felul de lucruri asemănătoare. De ce? Pentru că dedesubt ei sunt ca și ceilalți oameni. Și astfel ei poartă toate aceste robe mari, cu umeri mari, lați, pălării făcute din aur și tot felul de lucruri. Asta e slava lor. Ei au îmbrăcămintea într-o slavă exterioară, pentru că nu au slavă interioară. Așa că ei vor să vă arate slavă, de aceea se îmbracă așa. De aceea Dumnezeu spune că slava Sa este El. El nu trebuie să se îmbrace frumos. El emană slavă. El este slavă. Ea este manifestarea persoanei Sale și a tuturor frumuseților Sale. Așadar, cum sunt slava și împărăția legate împreună? Iată cum. În primul rând: El vă cheamă la Împărăția Sa; asta înseamnă să vă supuneți, să veniți și să vă aduceți într-o supunere din ce în ce mai mare față de domnia Sa. El vă cheamă la slava Sa, ceea ce înseamnă că El vă cheamă să veniți din ce în ce mai aproape să vedeți mai mult din slava Sa, și apoi să reflectați mai mult din slava Sa. Cum se leagă ele împreună? Frate și soră, cu cât mai mult tu și eu ne supunem domniei și conducerii lui Dumnezeu, cu atât mai mult vom vedea slava Sa. Și cu atât mai mult o vom reflecta. Înțelegeți asta? O frați dragi, strălucim așa de întunecat. Nu fiți triști. Fiți încurajați. Am putea străluci mai mult. Cu cât mai mult ne supunem conducerii, domniei Sale, ordinelor Sale și providențelor Sale în viețile noastre, ceea ce face cu viața noastră. Știți nu ne place acum, am vrea să se grăbească aici, am vrea să facă asta, am vrea să mi dea aia. Cu cât vom tăcea, când ne vom încrede în El și ne vom supune conducerii Sale, cu atât mai mult vom reflecta slava Sa.
Un ultim lucru. El spune că, "El ne cheamă la Împărăția și slava Sa". Știți ce spune? El nu vă cheamă la o împărăție mai neînsemnată. Și nu vă cheamă la o slavă mai neînsemnată. Vă cheamă la Împărăția Sa. Cea mai înaltă împărăție. Și vă cheamă la Slava Sa. Cea mai înaltă slavă. O, frați și surori în Hristos, nu e încurajator lucrul acesta? El nu este ca și unul care spune, "Știi vei fi pus pe nivelul 3." Sau tu trebuie să stai aici pe pământ, în timp ce oamenii cu adevărat buni pot merge în cer. Biblia nu învață așa ceva. Cel mai mic sfânt este chemat în aceeași împărăție și la aceeași slavă. Să mergem înaintea Domnului în rugăciune.
