E un mare privilegiu din nou să studiem Cuvântul lui Dumnezeu împreună și vom începe încă o dată la 1 Tesaloniceni. 1 Tesaloniceni 2:1, "Voi înșivă știți, fraților, că venirea noastră la voi n-a fost zadarnică. După ce am suferit și am fost batjocoriți în Filipi, cum știți, am venit plini de încredere în Dumnezeul nostru, să vă vestim Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor lupte. Căci propovăduirea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe necurăție, nici pe viclenie. Ci, fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredințeze Evanghelia, căutăm să vorbim așa ca să placem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inima. În adevăr, cum bine știți, niciodată n-am întrebuințat vorbe măgulitoare, nici haina lăcomiei: martor este Dumnezeu. N-am căutat slavă de la oameni: nici de la voi, nici de la alții, deși, ca apostoli ai lui Hristos, am fi putut să cerem cinste." Să ne rugăm.
Tată, strigăm către Tine, în Numele lui Isus Hristos, Mântuitorul nostru. Știm, Doamne, că mintea omului este un lucru slab, cuvintele omului sunt la fel, că, Doamne, cele mai importante cuvinte și cele mai elocvente filozofii nu schimbă cu nimic inima, dar Cuvântul Tău este adevărat; Doamne, ne rugăm ca Cuvântul Tău să se răspândească în seara aceasta ca Cuvântul Dumnezeului celui viu, în puterea Duhului Sfânt, și ca din acest text, acest portret a lui Pavel să înțelegem ce înseamnă să fii un slujitor adevărat al lui Hristos, ca să ne trăim viața ca atare; Doamne, ajută-ne. Sunt conștient, Doamne, de nevoia noastră de Tine, cel puțin, într-un anumit grad și strig către Tine, Doamne, ca să ne ajuți, să ne schimbi, ca să ne transformi, prin Cuvântul Tău și puterea Duhului Sfânt. Doamne, mă rog pentru absolut fiecare dintre frații mei și surorile mele care sunt adunați aici, ca acest cuvânt să se răspândească și să fie un ajutor pentru ei. În Numele lui Isus. Amin.
Din acest text pe care tocmai l-am citit, precum și din ceea ce am citit cu aproape o săptămână și jumătate în urmă din capitolul 1, 1 Tesaloniceni și din citirea cărții Faptele Apostolilor, am descoperit că Pavel, când predica în Tesalonic, predica în mijlocul unei mari persecuții. Și acolo erau oameni care se puseseră împotriva apostolului Pavel și deveniseră acuzatorii lui; și astfel, aici în acest al doilea capitol, el răspunde acuzațiilor păgânilor și evreilor care se puseseră împotriva lui și împotriva Bisericii primare. Înainte de a merge în textul nostru, trebuie să ne punem o întrebare foarte importantă: când este corect pentru un creștin sau pentru un slujitor al Evangheliei să se apere? Dar noi trebuie să fim întotdeauna foarte, foarte atenți ca atunci când ne apărăm să nu fie doar că așa vrem noi sau pentru eul nostru, reputația noastră; dar dacă vă uitați clar în Scriptură, dacă vă uitați la pasaj, cred că e corect să ne apărăm atunci când integritatea Evangheliei este în joc. Sau când acuzațiile celor care sunt împotriva noastră fac credința fraților și surorilor noastre în Hristos să se clatine, în special a celor nou convertiți. Atunci trebuie să ne ridicăm și trebuie să facem o apărare, nu pentru noi, fiindcă pentru noi, apărarea nu vine de fapt până la apărarea deplină a lui Hristos la a doua venire. Nu este pentru noi, este pentru beneficiul Evangheliei, al celor care au îmbrățișat Evanghelia.
Să ne uităm la textul nostru. Versetul 1, el spune, "Căci voi înșivă știți, fraților, că venirea noastră la voi n-a fost zadarnică." Uitați-vă la prepoziția "căci", este foarte important. De ce? Fiindcă aceasta înseamnă că ea (prepoziția) are legătură cu ceva. Cu ce are legătură? Vorbind la modul general, are legătură cu capitolul 1, dar în mod specific, dacă mergeți înapoi în versetul 5, veți vedea unde el spune, "În adevăr, Evanghelia noastră v-a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfânt și cu o mare îndrăzneală. Căci știți că, din dragoste pentru voi am fost așa printre voi." În acest pasaj Pavel vorbește despre modul în care a pătruns Evanghelia în Tesalonic. Ea a pătruns cu putere, nu ca cuvântul oamenilor, ci ca Cuvântul lui Dumnezeu care a transformat vieți și după ce explică aceasta, el continuă să spună, "Căci știți ce fel de oameni am fost printre voi." Așadar, vorbește despre puterea Evangheliei și despre integritatea predicatorilor Evangheliei, acela care a adus mesajul și din acest motiv el începe acum să se apere. El spune, "Căci voi înșivă știți, fraților". Vreau să priviți la aceasta. Chiar și în textul vostru el spune, "voi înșivă!", nu spune, "știți", ci spune, "voi înșivă știți"; el arată spre ei cu degetul și le spune, "Ascultați: ați auzit tot felul de lucruri despre noi de când am plecat; dar voi, voi, în mod accentuat, voi înșivă, voi știți ce fel de oameni am fost când am trăit printre voi." Vreau să acordați o atenție specială cuvântului "știți" deoarece este foarte important, e foarte important în capitolul 1. Este cuvântul "oida" și înseamnă a cunoaște prin observare, prin percepție, a te uita de fapt la ceva și a examina ceva. Așa că dacă mergem înapoi la versetul 4 în capitolul 1, spune, "Știm, frați preaiubiți de Dumnezeu alegerea voastră". El nu spune, "Știu că sunteți creștini datorită unei revelații speciale din partea lui Dumnezeu;" Spune, "Știu că sunteți creștini pentru că v-am observat, am perceput că sunteți creștini uitându-mă la viața voastră." Și apoi dacă vă uitați în versetul 5, el continuă, la mijlocul versetului 5, spune, "Căci știți că, din dragoste pentru voi am fost așa printre voi". Și din nou, cuvântul este "oida".
"Voi știți, voi care locuiți în Tesalonic, ne-ați văzut, ați observat, știți ce fel de oameni suntem." Aceasta este cu adevărat foarte important pentru fiecare din noi. Contează să știe ce fel de oameni suntem? Sau contează ce fel de soră în Hristos sunteți? Nu prin ceea ce spuneți cu gura voastră, ci prin ceea ce văd oamenii, ceea ce percep, aceasta validează mărturisirea voastră. Spune, "Căci voi înșivă știți, fraților". Aceasta este foarte important. Știu că sunt plictisitor, dar priviți ce face el. Acei acuzatori încearcă să traseze o barieră între Pavel, Sila și Timotei, între ei și între noii credincioși din Tesalonic. Și Pavel spune, "Priviți. Noi suntem frați. Noi am devenit frați în Hristos când am fost cu voi. Noi împărtășim acest tip de apropiere. Aduceți-vă aminte nu doar ceea ce am fost printre voi, ci și relația pe care am avut-o." Oricând am înțeles mai greu ce face un frate în Hristos, știți la ce mă duc? La cunoștința mea de lungă durată despre acel frate în Hristos. Ce fel de caracter știu că posedă el? Și aceasta așează un zid împotriva acuzațiilor Diavolului. "Îl cunosc pe acest om." Înțelegeți? Și la aceasta se referă Pavel aici.
El spune, "Voi înșivă știți, fraților, că venirea noastră la voi n-a fost zadarnică". Ce vrea să spună, "N-a fost zadarnică"? Ei bine, cuvântul "kenos" poate însemna trei lucruri diferite. Și toate pot fi aici. În primul rând, "noi nu am venit la voi cu mâinile goale ca și cum am fi cerșetori care am sosit în orașul vostru pentru a primi ceva de la voi. Noi nu am venit cu mâinile goale așa că nu ați primit nimic de la noi. Nu vă aduceți aminte cum au fost schimbate viețile voastre? Nu vă amintiți beneficiul pe care l-ați primit de la viețile noastre și de la Evanghelia noastră pe care am predicat-o?" Acesta este primul sens al cuvântului. Al doilea este acesta: când ceva este zadarnic este fără rezultat sau neroditor, fără rod. Spune, "Fraților, știți ce fel de slujire am avut printre voi, ați putut vedea în viețile noastre roadă adevărată." Și roada adevărată conform învățăturilor Domnului nostru este o dovadă că cineva este un discipol. El a spus, "Eu, voi nu M-ați ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi. Eu v-am numit ca să mergeți și să aduceți roadă și ca roada voastră să rămână." Chiar dacă mergeți înapoi în Vechiul Testament, înțelegem ce? "Omul care cugetă la Cuvântul lui Dumnezeu este ca un pom sădit lângă un izvor de apă care își dă rodul la vremea lui și ale cărui frunze nu cad, nu se vestejesc. Tot ce începe duce la bun sfârșit." Este un sens de dovedire într-o slujire adevărată a Evangheliei, chiar dacă cu toți trecem prin perioade de curățire, dar profeți falși nu sunt așa. Iuda spune despre asta, "pomi tomnatici fără rod, de două ori morți, dezrădăcinați." Ascultați-mă, creștinii trebuie să fie roditori, ar trebui să fie roditori, pot fi roditori, vor fi roditori dacă sunt înrădăcinați și uniți cu Hristos, dacă sunt înrădăcinați în Cuvântul lui Dumnezeu, dacă trăim felul de viață din Ioan 15 de a rămâne în Hristos vom fi roditori și Pavel spune: ascultați, "aduceți-vă aminte de roadele pe care le-am avut printre voi." Al treilea sens aici și cred că e sensul determinant este că cuvântul "zadarnic" mai poate să însemne "eronat", un fals și cred că la aceasta se referă el. "Venirea noastră nu a fost falsă. Nu a existat nimic ascuns în spate la tot ceea ce făceam. Nimic. Ceea ce ați văzut este ceea ce eram cu adevărat și ceea ce suntem cu adevărat." Vreau să știți ceva. Spune, "venirea noastră la voi n-a fost zadarnică". Este greu să traduc aceasta, dar "venirea" aici este de fapt la timpul perfect. Ce indică aceasta? Ceva foarte, foarte important. Spune, "Când am venit prima dată la voi și când am început prima dată să slujim printre voi, acest lucru nu a fost zadarnic. Deloc. A fost roditor, a fost adevărat, a adus beneficii și același lucru continuă. Spune, "Nu am venit înaintea voastră și ați început să aveți o viață fericită și apoi, când am plecat, totul a mers pe dos, toate lucrurile despre care am vorbit în capitolul 1, au fost aruncate pe fereastră. Categoric nu! A fost o slujire eficace când am început și ea continuă să fie o slujire eficace." Acesta este un alt semn. O continuare a lucrului care a început.
El continuă în versetul 2 unde spune ceva foarte important. Tocmai aici trebuie să mă opresc. Pavel tocmai a lămurit că slujirea lui nu a fost zadarnică. Acum el începe să se apere. Vreau să observați ceva aici. El face ceva foarte important aici. El prezintă acuzația și apoi o respinge. El prezintă acuzația și apoi o respinge. El clarifică ceea ce a fost spus despre el. El atacă cu capul înainte. De ce? Pentru că este un om neprihănit. Știți, incriminați pe cineva care este vinovat și apoi încercați să evitați chestiunea. Nu și Pavel. El spune, "Spuneți. Spuneți exact ce vreți să spuneți despre mine. Și eu voi respinge toate acuzațiile prin harul lui Dumnezeu." Ei spuneau că venirea lui a fost zadarnică, că el era doar un comerciant, unul din acei învățători călători care să câștige ceva de la fiecare cu care a intrat în contact. Ei spuneau că venirea lui a fost zadarnică. Pavel începe la versetul 2, "Nu, dar" - asta e important. De ce? În limba greacă sunt două adversități, două conjuncții care sunt contradicții. Una este "alla", iar cealaltă este "dei". Când folosești "alla", înseamnă că faci un contrast complet, puternic între ceea ce a fost spus mai înainte și ceea ce se spune acum. Și Pavel face un contrast dramatic, între ce? Între ceea ce spuneau ei și acum, realitatea, ceea ce urmează să afirme. El nu se pleacă în genunchi înaintea acestor oameni. Spune, "Aceasta e poziția voastră, dar eu vă voi arăta că este tocmai opusul." Și începe prin a dovedi autenticitatea slujirii sale. În ce fel? Vorbind despre cât de mult a suferit. În ziua de azi mulți slujitori încearcă să dovedească autenticitatea slujirii lor prin cât de mult prosperă. Pavel, prin cât de mult a suferit. Și veți vedea că aceasta este extrem de important nu doar pentru Pavel, ci este un argument pentru învierea creștinismului.
El spune, "După ce am suferit și am fost batjocoriți în Filipi". Ce înseamnă aceasta? Că înainte de a veni în Tesalonic, el a fost în Filipi. Și a suferit teribil. El spune că, în primul rând, "am suferit". Acest cuvânt indică ideea de durere, durere fizică, durere care ar proveni atunci când te bate cineva cu o nuia, durere care ar proveni de la lanțurile din jurul picioarelor, durere care ar proveni de la cineva care te lovește cu pumnul și te lovește în timp ce ești la pământ. Este un sens de durere fizică reală. El a spus, "Aceasta este ceea ce am experimentat în Filipi." Și apoi folosește cuvântul "batjocoriți". Aceasta este ideea de umilire, degradare, de abuz. Ideea de violență este acolo, dar este mai mult vorba despre faptul că l-au tratat în mod rușinos, că a fost o lepădătură. Pentru a vă arăta că Pavel nu exagerează, ne vom uita în Faptele Apostolilor pentru doar un minut, capitolul 16, versetul 22, "Norodul s-a ridicat și el împotriva lor și dregătorii (uitați ce au făcut) au pus să le smulgă hainele de pe ei (nu era umilitor pentru ei și, de asemenea, cât a durut?), au pus să le smulgă hainele de pe ei și au poruncit să-i bată cu nuiele (o pedeapsă care te poate ucide)." El continuă, "După ce le-au dat multe lovituri, (nu doar o dată, nu doar de două ori)." Știți, suntem așa de obișnuiți să vedem un tip în filme fiind lovit de zece ori în față și el continuă să meargă și nu are niciun semn. Eu am fost lovit în față, dacă voi nu ați fost loviți. Este nevoie doar de o singură lovitură bună și de obicei ești la pământ. Dar ei au fost loviți cu multe lovituri și i-au aruncat în temniță, (i-au aruncat) și au dat în grijă temnicerului să-i păzească bine. Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i-a aruncat (din nou) în temnița dinăuntru (fără fereastră, nimic), temnița dinăuntru și le-a băgat picioarele în butuci. Așadar, Pavel nu exagera, nu-i așa? El spune, "Ascultați, înainte de a veni la voi, am predicat acest mesaj care este definit și clar și pe care-l numesc Evanghelia lui Dumnezeu. Am predicat acest mesaj și am fost persecutat teribil. Și apoi vin la voi - și uitați-vă la ultima parte a versetului 2 - și predic aceeași Evanghelie printre sau în mijlocul unei mari opoziții." Cuvântul opoziție aici este 18:05 "agon" și era folosit de fapt pentru a descrie Coloseumul sau stadionul unde urmau să se țină jocurile olimpice. Apoi el a vrut să se refere la competiții și apoi, de asemenea, ideea luptei, a bătăliei intense, a luptei corp la corp. Ei câștigă cu acele jocuri. El a spus, "Eu v-am predicat Evanghelia ca o persoană care stă pe ringul de box în timp ce oamenii mă bat." E așa de diferit. Aceasta e așa de condamnator pentru un predicator. Mulți dintre noi astăzi care mergem într-un loc, stăm într-un hotel, ieșim, mergem și predicăm, poate unii oameni înnebunesc din cauza noastră, scriu lucruri rele pe internet, dar nu este nimic ca aceasta.
De ce este aceasta așa de important? O, aceasta este extrem de important! Gândiți-vă la aceasta. Gândiți-vă la puterea pe care o dă aceasta argumentării lui Pavel. "Ei spun că sunt doar un tâlhar, sunt un hoț. Că eu am alcătuit acest mesaj și l-am predicat pentru câștig. Dacă l-am predicat pentru câștig, atunci cum se face că am fost aproape bătut de moarte în Filipi și când v-am predicat același mesaj vouă a trebuit să sufăr aceleași lucruri?" Pavel spune în esență aceasta, "Nu înțelegeți? Dacă am fost un șarlatan, cum au spus ei, nu mi-aș fi schimbat mesajul? Dacă am vrut să obțin vreun câștig de la voi, după ce am fost bătut în Filipi, nu mi-aș fi dat seama că acest mesaj nu funcționează? Așa că atunci când voi merge în Tesalonic, voi predica altceva." Mulți predicatori fac aceasta în ziua de azi. Poate nu în ceea ce privește opoziția, dar am predicat acest mesaj și nu a rezultat o biserică mare. Îl voi schimba puțin și făcând asta, voi avea o biserică mare pe urmă. Vedeți cât de periculoase pot fi lucrurile! Dar Pavel spune nu. Vreau să înțelegeți ceva. Vă dați seama, vorbim despre apologetică, vorbim despre apărarea învierii, una din cele mai mari dovezi care este expusă, este viața pe care au dus-o apostolii după ce au început să proclame mesajul. Vreau să spun că fiecare din ei au dus o viață de suferinți îngrozitoare. Din cei doisprezece, unsprezece au murit ca martiri. Este ideea dacă acești oameni s-au adunat și au complotat mesajul pentru a câștiga ceva bani sau să câștige faimă sau prestigiu, în mod sigur ar fi schimbat mesajul când erau pe punctul de a fi omorâți. Dar ei nu au schimbat. Și de ce nu au schimbat? Pentru că era Evanghelia lui Dumnezeu, iar ei erau cu adevărat mesagerii lui Dumnezeu.
Ascultați, spune aici în versetul 2, "Am avut încredere în Dumnezeul nostru." Dar înainte să ajungem acolo, lăsați-mă să spun aceasta. Mergeți puțin înapoi la "După ce am suferit și am fost batjocoriți în Filipi, după cum știți..." Ce înseamnă aceasta? "După cum ați observat." Păi, ei nu au fost în Filipi. Dragul meu prieten, ascultă-mă. Nu știu dacă ați jucat fotbal, box, karate sau orice, dar când sunteți lovit, în dimineața următoare, nu știu cât de tânăr, cât de puternic ești, umbli șchiop. Te simți groaznic. O lovitură în față e destul. Vreau să vă imaginați aceasta. Pentru că uneori nu aveam imaginea. Aici îi avem pe Pavel, Sila și Timotei umblând sau oricum au ajuns în Tesalonic. Spatele lor sunt lacerate, picioarele lor sunt umflate de la butuci, sunt sfrijiți. Vreau să spun că ei suferă așa cum tu și eu nu putem crede. Și când umblau prin piață, toată lumea spunea ceva de genul, "Ce e cu oamenii aceștia? Sunt atât de bătuți!" Înțelegeți aceasta? Vedeți ce au suferit oamenii aceștia? Nu vreau să mergeți acasă și să spuneți, "Eu nu sufăr așa, ar trebui să mă simt prost." Nu, ci vreau să îmbrățișați suferința voastră într-un mod puțin diferit. Nu sunteți bătut în fiecare zi. Nici eu. Așadar, putem înfrunta aceste lucruri. Putem, cu mai mult curaj decât mă gândesc că ne imaginăm. Cum este aceasta? El a spus, "Iată. Chiar dacă toată această suferință continuă, noi am avut îndrăzneală. Noi am avut îndrăzneală." Vreau să vă gândiți la asta. Cuvântul "îndrăzneală", ce înseamnă în mod literal este că de fapt vine de la un verb care este combinat din două cuvinte care înseamnă "toată vorbirea". Un alt mod de a ne uita la aceasta este "toată deschiderea". În mijlocul acestor suferințe teribile ei sunt sinceri, sunt publici, sunt deschiși, nu este niciun lucru secret, sensibil care se desfășoară aici, nu este nicio mișcare interioară aici, ei umblă prin piață și proclamă Evanghelia lui Dumnezeu. Și cum au făcut asta? El spune, "Am avut încredere în Dumnezeul nostru". Ce înseamnă "în Dumnezeul nostru"? Cred că sunt două lucruri. Ei au avut încredere în cunoștința lor despre puterea și credincioșia lui Dumnezeu. Au avut! Și asta este ceea ce e rău cu noi așa de des. Nu-L cunoaștem pe Dumnezeul nostru. Este ceea ce spune Daniel. În vremurile din urmă, când zilele vor deveni cu adevărat rele, doar acei oameni care-l cunosc pe Dumnezeul lor vor arăta putere. El a spus, "Eu L-am cunoscut pe Dumnezeu, Îl cunosc pe Dumnezeu, știu cine este." Este ceva și mai mult. Nu este doar în Dumnezeul lui, în acel sens, de o cunoaștere, un lucru intelectual, ci noi nu putem uita niciodată legătura care există între credincios și Dumnezeu prin lucrarea meritorie a lui Isus Hristos. El vorbește, cred eu, despre întărirea supra-naturală în Duhul Sfânt. Nu doar ceea ce știe, ci el a spus "puterea care lucrează cu tărie în mine". Aceeași putere lucrează în voi. Același Dumnezeu, aceeași putere. Putem face aceasta. El spune așa, "Am avut încredere în Dumnezeul nostru". Vă amintiți de David când au vrut să-l ucidă cu pietre? Ce a făcut? S-a întărit în Domnul, Dumnezeul său. Pavel face la fel.
El continuă și spune, "Am venit plini de încredere în Dumnezeul nostru, să vă vorbim Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul multor lupte." Doar să vorbim. Din nou. Să vorbim. Voi vorbi despre aceasta puțin mai târziu că viața lui Pavel în slujire s-a centrat pe proclamare. El nu a fost așa cum am spus, nu șoptea oamenilor, el vorbea pentru cuvântul lui Dumnezeu. "Să vă vorbim Evanghelia lui Dumnezeu." Vreau să înțelegeți ceva. Dacă mergeți în versetul 5, capitolul 1, el spune, "pentru Evanghelia noastră". Și apoi textul pe care tocmai l-am citit, versetul 2, capitolul 2, "Evanghelia lui Dumnezeu". Pavel o numește "Evanghelia lui" și apoi o numește "Evanghelia lui Dumnezeu". Când Pavel se referă la Evanghelia lui, nu spune că este invenția lui pe care a scocit-o. El spune doar că atât de mult se identifică cu ea, înțelegeți? El se identifică cu ea, a făcut-o a lui proprie, a devenit punctul central al vieții sale, el a fost Evanghelizat. E a lui. Este o recunoaștere că este Evanghelia lui Dumnezeu. Este mesajul lui Dumnezeu, invenția lui Dumnezeu, vorbită pentru Dumnezeu. El a spus despre "puterea de a vă predica acest mesaj vouă".
Versetul 4, "Căci propovăduirea noastră". Înainte de aceasta, în versetul 2, ce folosește pentru a dovedi că este cu adevărat un slujitor al Evangheliei? Suferințele sale. Acum ce va folosi? Va indica spre propovăduire. Va indica spre predicarea sa. Și el spune aceasta, "Căci propovăduirea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe necurăție, nici pe viclenie". Cum se face că el a putut predica Evanghelia, versetul 2, în mijlocul multor persecuții și suferințe? Vă voi spune. Pentru că a știut că nu era o minciună. Și a știut că motivele sale erau adevărate. Așa a putut face aceasta. Spune, "căci propovăduirea noastră". Cuvântul "propovăduire" derivă de la verbul "parakaleo", "a chema la apel", "a chema pe cineva". Ce credeți despre aceasta? Pentru că cuvântul are o dublă semnificație și e foarte important aici. Care e semnificația dublă? Se poate referi la mângâieri, a oferi mângâiere, a mângâia. Se poate referi la mângâiere și încurajare. Sau se poate referi la propovăduire, îndemnare și implorare. Se poate referi la aceste două lucruri și aceasta este important. Ceea ce spune Pavel este aceasta, "Iată, când v-am îndemnat și v-am implorat și v-am chemat la pocăință și toate aceste lucruri cu un glas puternic, a fost oare pentru că am încercat să vă manipulez sau să vă forțez la ceva? Nicidecum." Apoi revine și spune, "De asemenea, vreau să știți, că am vrut să vă atragem și v-am vorbit cu bunătate, v-am încurajat și v-am mângâiat, nu am încercat să vă câștigăm inimile pentru a vă folosi pentru scopurile noastre. Propovăduirea noastră nu a fost în felul acesta. Ea nu a venit din eroare."
Eroare, acest cuvânt specific poate fi folosit și în diateza activă sau în diateza pasivă. Dacă este în diateza activă, Pavel spune, "Eu nu am folosit eroarea să vă înșel." Pentru că aceasta ar fi superfluu și vom vorbi despre aceasta puțin mai târziu. De cele mai multe ori în Noul Testament când este folosit este la diateza pasivă și Pavel spune, "Eu am fost păcălit, nu am fost înșelat." Și când punem aceasta cu ideea de suferință, el spune în esență, "Chiar credeți că aș suferi toate aceste lucruri dacă am văzut doar o fantomă? Chiar ați crezut că mi-aș da toată viața să o fac minge și să o arunc în gunoi dacă doar am gândit că aceasta a fost adevărat?" El spune, "Nu, nu poate veni de acolo." Și cu acest lucru se lupta Petru în mormânt. A spus, "Nu vă spuneam povestiri, povești inteligente, când v-am făcut cunoscut puterea, venirea Domnului nostru Isus Hristos." Ioan spune același lucru în epistolele sale când are necaz cu profeții falși. El spune, "Ascultați. Noi L-am văzut. L-am atins. L-am contemplat. Aceasta nu este doar o învățătură, este o persoană și noi Îl cunoaștem și nu suntem în eroare." "Căci propovăduirea noastră nu se întemeiază nici pe rătăcire, nici pe impuritate." Acest cuvânt, "impuritate" este în sens literal "necurăție" și de multe ori se referă la imoralitate sexuală, dar nu vedem în Noul Testament unde apostolii să fie acuzați de acest lucru. Ci ar putea fi în acest discurs al acuzatorilor. Vreau să știți că în timpul lui Pavel imoralitatea sexuală era de nestăpânit, de nestăpânit în lume. Credeți că e rea acum? Ei bine, nu e nimic nou sub soare.
Un alt lucru pe care vreau să-l înțelegeți că a existat întotdeauna această relație nesfântă între religie și imoralitate sexuală. Dacă mergem la religiile păgâne, ce aveau? Aveau temple ale prostituatelor. Chiar și în vremea apostaziei Israelului ce aveți? Aveți temple ale prostituatelor, imoralitate. Ce vedem atât de des în atât de multe biserici și organizații religioase? Vedem imoralitate. Care este unul din semnele mari ale unui profet fals în Noul Testament? Dacă am avea timp am parcurge subiectul și v-aș arăta. Ei sunt oameni imorali sexual. Și de aceea aceasta este așa de important pentru un adevărat slujitor al Evangheliei. Nu să se complacă în el, ci să fie îndrăzneț împotriva acestui păcat și să se teamă de el și să facă tot ce-i stă în putere să construiască un zid ca să se protejeze de el. Dar cuvântul poate să însemne, de asemenea, tot felul de imoralități cum ar fi minciuna, furtul, lăcomia. Iar Pavel a spus nu. Propovăduirea noastră și tot ce am făcut aici nu este motivat de acestea. Apoi el merge mai departe cu un alt termen și spune că "propovăduirea noastră nu a venit prin viclenie". Cuvântul grecesc înseamnă în sens literal "momeală", tipul de momeală care se pune în cârlig sau a pune capcană pentru a prinde un animal. Aici este argumentul. Vreau să vă gândiți la aceasta. Dacă slujirea și mesajul lui Pavel ar fi fost momeli pentru a prinde oameni pentru a-i folosi în avantajul său cu scopul de a câștiga faimă, slăvire sau bogății, atunci el și-ar fi schimbat mesajul. Vreau să spun că, atunci când merg la pescuit arunc o momeală și dacă după câteva minute nu e nimic, schimb momeala, caut ceva care să prindă ceva. Asta e ceea ce fac profeții falși. Ei schimbă mesajul. Pavel a spus, "Noi nu am fost așa. Noi nu am făcut asta."
Versetul 4. Amintiți-vă că în versetul 3 avem acuzația, în versetul 4 el revine și spune "ci". Este acest contrast puternic din nou. "Acum vă voi spune realitatea." El spune, "Ci, fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredințeze Evanghelia, căutăm să vorbim așa ca să placem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inima." "Fiindcă" este important, într-adevăr important. Și ce spune el? El spune că nu există niciun contrast, ci există o concordanță perfectă, concordanță perfectă între modul în care am predicat și natura înaltă a chemării noastre. Și mulți oameni au nevoie de aceasta în ziua de azi, în special cei care se ridică în comoditate, rutină, care sunt foarte slabi, fără putere în privința Evangheliei, care fac toată adunarea să râdă. Nu este nimic greșit uneori a folosi umorul, dar Pavel spune, "Modul în care am predicat a fost în concordanță perfectă cu chemarea înaltă pe care am primit-o. Noi am fost oameni serioși." Spune, "Ci, fiindcă am fost aprobați de Dumnezeu". Cuvântul "aprobat" înseamnă aici că, este la timpul perfect, este tipul de cuvânt "dokimaso", este un tip de cuvânt care înseamnă să testezi o medalie sau o monedă înainte de a o aproba. Este cu scopul de a-o aproba, dar înainte de a-o aproba, o testezi. El spune, "Noi am fost testați și după ce am fost testați, am fost aprobați de Dumnezeu. Astfel de oameni suntem noi." Ei nu erau noi credincioși, nu erau oameni purtați de zelul noii credințe găsite, nu erau neexperimentați, nu erau fanatici conduși de vreun vânt, ei erau oameni care fuseseră testați și testați și testați. Și apoi, după ce au fost testați, li s-a încredințat Evanghelia. Acum, diateza pasivă aici. Ei nu au luat această slujire pentru ei înșiși, ei nu au spus: "Eu iau această slujire!" Nu! Ea le-a fost confirmată de Dumnezeu. Aceasta a avut de a face cu suveranitatea lui Dumnezeu. Așadar, ei au fost testați înainte de a fi aprobați. Și după ce au fost aprobați, li s-a încredințat, ce? Cea mai mare comoară care a fost dată vreodată. Și vreți să vorbiți despre responsabilitate, vreți să vorbiți despre administrare, vreți să vorbiți despre teama de a sta înaintea tronului de judecată a lui Hristos? Tuturor, dar în special slujitorilor Evangheliei le-a fost încredințată cea mai importantă din toate comorile. Cea mai importantă din toate comorile, înțelegeți asta? Noi nu putem greși... Aceasta e o comoară, aceasta e un cadou. Nu există un lucru mai mare dat unui om. Este motivul pentru care Spurgeon a spus, "Nu mă voi umili ca să devin un rege." Deoarece el avea deja cel mai înălțat loc, adică, un mesager al Evangheliei lui Isus Hristos. Vreau să scot în evidență ceva ce cred că este foarte, foarte important. Vreau să mergem la 1 Timotei, pentru că vreau să vă asigur că nu ne bazăm pe oameni. 1 Timotei, capitoul 1, versetul 11 spune: "potrivit cu Evanghelia slavei fericitului Dumnezeu, (atenție la limbaj) care mi-a fost încredințată mie." Vedeți, același cuvânt. "care mi-a fost încredințată mie". Și apoi spune, "Mulțumesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care m-a întărit, că m-a socotit vrednic de încredere și m-a pus în slujba Lui". Aceasta e supărător. Este aproape ca și cum crezi, când doar citești, probabil gândești că Pavel a spus, "Da. El s-a uitat la mine și a văzut că are un premiu, cineva în care se poate încrede. Și prin urmare, datorită acestui lucru, ce a făcut El? M-a pus în slujbă. El m-a făcut un purtător al Evangheliei lui Isus Hristos." Nu asta spune el. Vreau să vă fixați atenția pe o anumită expresie. "Mulțumesc lui Hristos Isus, Domnul nostru". Pavel Îi mulțumește pentru ceva. Pentru ce? "Care m-a întărit". Așadar, nu era vorba că Dumnezeu a privit în jur având nevoie de cineva ca să-L ajute și l-a găsit pe Pavel și Pavel era demn de încredere și puternic și Dumnezeu a spus, "Ah, ce ușurare! Am găsit pe cineva care mă poate ajuta!" Nu e deloc așa. Ceea ce e adevărat, este că în suveranitatea lui Dumnezeu, El l-a ales pe Pavel. Și apoi Dumnezeu nu a ales, nu s-a încrezut în Pavel, ci s-a încrezut în lucrarea Lui în Pavel; și astfel El l-a ales, l-a întărit, l-a testat și l-a aprobat. Și a fost toată lucrarea lui Dumnezeu, de la început până la sfârșit.
Vreau să vă dau un citat din Augustin care spune aceasta, "Dumnezeu nu alege o persoană care este vrednică, însă prin actul de a-o alege, o face vrednică." Nu vă dă speranță? Oricum sau oricând ați fost aleși, El vă va face vrednici, El vă va face vrednici. El spune, "Ci, fiindcă Dumnezeu ne-a găsit (versetul 4) vrednici să ne încredințeze Evanghelia, așa vorbim". Așa vorbim. "Laleio", comunicare verbală, predicare, îndemnare. "Noi vorbim." Slujirea lui Pavel s-a centrat pe proclamare. Trebuie să înțelegeți aceasta. Ea (proclamarea) a fost centrul tuturor activităților sale. Nu vorbiți despre activitatea misionară a apostolului Pavel dacă nu puneți în față, în centru, proclamarea, predicarea, îndemnarea. Și aceasta ocupă un loc codaș în multe biserici în ziua de azi și în multe lucrări misionare din lumea întreagă, însă proclamarea, predicarea, vorbirea este o necesitate absolută. Cred că sfântul Francisc de Asisi - poate mă înșel, sper să nu - care spunea, "Predicați Evanghelia întotdeauna. Folosiți cuvinte dacă e necesar." Există un sâmbure de adevăr, dar în mare parte distorsionează însărcinarea apostolică. Pentru că însărcinarea apostolică era, "Predicați, predicați, predicați. Deschideți-vă gura și predicați!" Aceasta îmi spunea de misionari care aveau o reputație după ce au plecat dintr-un ținut că toți oamenii din jurul lor, musulmanii din jurul lor, au mărturisit că erau oameni buni, minunați. Așadar, ei s-au întors în State și ce? Au lăsat mărturia că erau oameni buni și minunați. Și de ce au fost? Pentru că nu și-au deschis niciodată gura. Faceți tot felul de fapte bune, binecuvântați oamenii, construiți spitale, e minunat! Ei vă vor iubi. Doar atunci când îți deschizi gura și predici Evanghelia lui Isus Hristos tot iadul se dezlănțuie. Și acel iad s-a dezlănțuit în jurul lui Pavel aproape în fiecare zi din viața sa. El nu a căutat în mod intenționat lupta. Dar vreau să știți ceva. El și-a deschis gura și a predicat. În versetul 4 el spune, "așa vorbim". Timp prezent care indică o practică obișnuită din partea lui Pavel. El a vorbit, a vorbit, a vorbit. Nu l-ai putut opri. El a vorbit "nu așa ca să plăcem oamenilor". Nici nu e nevoie să vorbim despre asta. Pentru că el spune peste tot în diferite epistole, "Dacă caut să plac oamenilor, de ce sunt bătut?" El nu a căutat să placă oamenilor, el a căutat să placă lui Dumnezeu. Și cel mai frumos lucru pe care-l poate face un slujitor al Evangheliei este să nu facă pe placul oamenilor sau să nu aibă scopul să placă oamenilor, pentru că cel mai bun lucru pe care-l pot face pentru voi este să caut să plac lui Dumnezeu când proclam adevărul Său. Asta e ce aveți nevoie.
Spune, "căutăm să vorbim așa ca să placem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu." Este din nou acel contrast. Foarte puternic. Nu oamenilor. Nicidecum. Îi placem lui Dumnezeu. Și apoi el spune aceasta despre Dumnezeu, "care ne cercetează inimile". Aceasta vă va fi util, în special dacă intenționați să intrați în slujire. Este același cuvânt "dokimazo". De data aceasta e la timpul prezent. Să vă reîmprospătez memoria. În versetul 4 el spune, "Noi am fost aprobați de Dumnezeu. E un lucru terminat. Am fost aprobați. Și pentru că am fost aprobați, ni s-a încredințat Evanghelia. Apoi el se rotește și spune, "Acest Dumnezeu care ne-a aprobat, care ne-a testat și apoi ne-a aprobat, ne testează constant. Ne testează constant nu doar pe noi, din exterior, ci cele mai profunde părți ale inimilor noastre și ale gândurilor noastre. El ne testează. În ce scop? Pentru a se asigura că noi continuăm cu calitățile morale de a fi un mesager al Evangheliei. Nu este ceva făcut odată și terminat pentru totdeauna. Nu este că Dumnezeu m-a aprobat, m-a chemat acum 20 de ani sau acum 30 de ani. Nu este că Dumnezeu a turnat Duhul Său peste mine acum 15 sau 20 de ani." Aud oameni folosind aceste cuvinte tot timpul. Dar este această idee de a fi fost aprobat și în mod continuu El ne cercetează inimile pentru a se asigura, pentru a garanta, că noi continuăm în calitățile necesare pentru a fi un om al lui Dumnezeu. Sau folositori pentru orice.
Vreau să vă uitați și aproape terminăm, dar vreau să vă uitați în Psalmul 17. Unii teologi au spus că testarea se referă ca și la un atribut al lui Dumnezeu. Că El este Dumnezeul care testează inima. Psalmul 17, versetul 3. David spune, "Dacă îmi vei încerca inima, dacă o vei cerceta noaptea, dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic". Frate, soră, vreau să punctez aceasta. Odihnindu-te în pat noaptea, te gândești la tot felul de lucruri, să știi aceasta, El cercetează acele gânduri în cel mai mic detaliu. Aceasta nu ar trebui să fie o groază, aceasta ar trebui să fie ceva care să te avertizeze că El îți cercetează întotdeauna inima. În momentele secrete, El cercetează, vede dacă menții acele calități. Îți testează inima. David spune, "dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic". Și apoi a spus, în versetul 3, "căci ce-mi iese din gură, aceea și gândesc". Există o legătură între inimă și minte, gură, acțiuni. Ca un slujitor al Evangheliei, sunt testat constant. Poate nu de oameni, poate nu chiar și de încercări de foc care, da, sunt acolo. Dar partea cea mai interioară a inimii mele, gândurile mele, viața mea de gânduri, totul, este testat. El continuă. Lăsați-mă să accentuez aceasta. El spune. Să vă întreb doar: de ce ar căuta să placă lui Dumnezeu și nu oamenilor? Sunt două motive pe care le pot vedea aici. Unul este: omul poate vedea doar ce este în exterior. Dumnezeu vede totul. Celălalt motiv este sfatul Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, "Nu vă temeți de oameni care pot ucide trupul, ci temeți-vă de Dumnezeu care poate ucide trupul și sufletul în iad/gheenă." Da, trebuie să plăceți cuiva. Dar ar trebui să fie Acela înaintea căruia veți sta în ziua judecății.
El spune și vom trece prin aceasta repede. Spune, "Căci niciodată n-am venit cu vorbe măgulitoare". Literal, nicioadată nu am venit cu un cuvânt de lingușire. Este ideea de a aduce o laudă extravagantă unei persoane cu intenția de a câștiga acea persoană, de a folosi acea persoană. El a spus, Pavel a spus: noi nu am făcut niciodată aceasta. Și apoi spune, "după cum știți". Vreau să subliniez ceva aici. Cunoașteți Proverbe 28:1, "Cel rău fuge fără să fie urmărit, dar cel neprihănit îndrăznește ca un leu tânăr." El este îndrăzneț aici. El aproape că preia cuvintele Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos și spune, "Care din voi mă poate dovedi că am păcat?" El spune, "Eu nu am folosit niciodată lingușirea. Voi știți asta. În tot timpul cu voi nu v-am flatat niciodată. Niciodată nu am folosit acel tip de tehnică. Niciodată nu am gândit așa de josnic despre voi, că voi face așa ceva." Lingușirea este periculoasă, mortală. El continuă și spune, "În adevăr, cum bine știți, niciodată n-am întrebuințat vorbe măgulitoare, nici haina/pretextul lăcomiei". Aceasta înseamnă, pretext poate să însemne o mască sau un înveliș. Ceva care stă în fața a altceva pentru a ascunde ce este în spate. El a spus, "Nu. Noi nu am îmbrăcat niciodată o haină a înălțării, a cuvintelor frumoase, a lingușirii cu pretextul lăcomiei." Ceva ce vreau să spun aici despre această lăcomie. Nu trebuie să fie doar lăcomie de bani, ci lăcomie după tot felul de lucruri, cum ar fi confortul vieții, faimă, putere, înălțare, laudă. El a spus, "Nu. Noi nu am făcut asta. Și voi știți lucrul acesta." Nu este ceva puternic când în propria ta conștiință, ca om al lui Dumnezeu, poți spune, "Voi știți asta. Știți că nu am făcut asta niciodată." Este ca și Samuel care a spus, "Nu am luat nimic și știți asta." Și apoi el spune ceva care pentru un evreu este aproape de necrezut. El Îl cheamă pe Dumnezeu ca martor. "Dumnezeu știe asta." Asta este puternic. Pavel face rar aceasta în scrierile sale, însă face de câteva ori. Dar rar și în circumstanțe extreme. Și el spune, "Dacă nu destul să vă spun că voi știți, lăsați-mă să vă spun aceasta ca un evreu care se teme de Dumnezeu, Dumnezeu știe." Uneori oamenii folosesc aceasta, chiar și creștinii, mult prea ușuratic. Trebuie să fiți foarte, foarte atenți că nu purtați o haină care să ascundă ceva și apoi să încercați să spună ceva asemănător.
El continuă și spune aceasta, "N-am căutat slavă de la oameni." Nu am căutat laudă de la oameni. La timpul prezent verbul a căuta însemnând o acțiune continuantă, o practică obișnuită. A fost practica noastră obișnuită de a nu căuta slavă de la oameni pentru noi. "Nici de la voi, nici de la alții". El vrea să spună, "Nu am făcut așa cu voi, nu am făcut așa pe străzi, în piață când predicam în public și nu am făcut acest lucru în casele voastre când am fost doar cu voi înșivă. Nu am făcut deloc lucrul acesta." Spune, "deși, ca apostoli ai lui Hristos". Trebuie să vorbim aici despre autoritate. Apostol al lui Hristos este locul cel mai înalt la care se poate ajunge. Hristos este piatra din capul unghiului. Biserica a fost zidită pe această temelie a învățăturilor apostolilor. El spune, "Ca un apostol al lui Hristos, am fi putut să ne afirmăm autoritatea." Am fi putut să fim o povară pentru voi. Ce înseamnă aceasta? Există două posibilități și cred că amândouă sunt implicate. Una - când Pavel vorbește despre a fi o povară, în multe locuri are de-a face cu câștigul material. Spune, "Eu nu am făcut aceasta. Eu nu am făcut aceasta deloc cu voi." Uitați-vă în 2 Tesaloniceni, capitolul 3, versetul 8, "N-am mâncat de pomană pâinea nimănui; ci, lucrând și ostenindu-ne, am muncit zi și noapte, ca să nu fim povară nimănui dintre voi." Aceasta nu este o stabilire a principiului că slujitorii creștini nu ar trebui să fie ajutați niciodată sau sprijiniți. Nicidecum. Pentru că în alt loc Pavel vorbește despre aceasta. Dar ceea ce Pavel ne învață este ceva ce cu toții ar trebui să practicăm și este aceasta: uneori trebuie să lăsăm pe locul doi propriile noastre drepturi de dragul integrității mărturiei noastre, de dragul integrității Evangheliei. Și uneori aceasta este necesar. Foarte necesar. Pavel spune, "ca apostoli ai lui Hristos, am fi putut să ne exercităm autoritatea." Am spus că aceasta s-ar putea referi la bani sau ar putea fi ceea ce avem tocmai în textul nostru, în Versiunea Standard Americană, așa cum spune, "ca apostoli am fi putut să ne exercităm autoritatea asupra voastră, dar noi nu am făcut niciodată asta." Calvin spune așa și cred că el clarifică punctul în mod perfect. Spune, "Noi am fi putut să folosim autoritatea noastră pentru a cere de la voi supunere necalificată." Am cunoscut oameni în slujire care ar face asta. Să ceară de la oameni supunere simplă/necalificată pentru ei înșiși. E îngrozitor! Pavel nu a făcut lucrul acesta.
Să vă dau o listă cu 5 lucruri despre autoritate și vom aborda aceasta data viitoare. În primul rând, autoritatea nu izvorăște din poziția noastră, ci din nivelul în care ne conformăm viețile cu Cuvântul lui Dumnezeu și proclamăm Cuvântul lui Dumnezeu. Nu pot să spun că, deoarece sunt un slujitor al Evangheliei, am o anumită autoritate asupra voastră. Eu am autoritate să interpretez corect Cuvântul lui Dumnezeu și să vă instruiesc cu el. Și să vă chem la pocăință. Și trebuie să fiu conștient că în ziua judecății, dacă greșesc, sunt în bucluc. Un alt lucru pe care vreau să-l spun despre autoritate este: autoritatea este limitată la învățătura clară a Cuvântului lui Dumnezeu. Atât de mulți oameni au început să spună, să vorbească despre autoritate pastorală, până în punctul în care își fac drum spre casele oamenilor și ei cer supunere, iar religia spune că ei pur și simplu nu au dreptate. Autoritatea noastră, din nou, este limitată de Scripturi, de proclamarea noastră a Cuvântului lui Dumnezeu, trăirea Cuvântului lui Dumnezeu și de a merge la voi cu Cuvântul lui Dumnezeu. Nu o anumită viziune pe care am avut-o, nu o anumită impresie a inimii noastre, nu doar atitudinea noastră sau ceea ce credem noi că este bine, nu. Este învățătura clară a Cuvântului. Dacă cineva vine la voi cu o revelație sau cu ceva asemănător cu privire la viața voastră, vă rog să le spuneți că Dumnezeu vă cunoaște cutia poștală. Și dacă acel cineva vrea să vă trimită un mesaj special, o va face. Dacă cineva vine la voi în mod umil cu Cuvântul lui Dumnezeu, interpretând correct Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să ascultați. Și chiar în NATO există un sens al conștinței creștine și există unii creștini care sunt călăuziți de conștiința lor. Aceasta merge dincolo de ceea ce eu aș putea face în viața mea, nu vă pot impune. Pentru că e o chestiune de conștiință. De aceea, dragostea este atât de importantă. Un alt lucru: autoritatea nu dă privilegii mai mari, ci responsabilități mai mari. Eu pot să spun asta. Vreți autoritate? Nu știți ce vreți. Tinerilor, poate vă gândiți să vă căsătoriți, trebuie să înțelegeți aceasta. Autoritatea în casă este autoritate pentru slujire. Este autoritate să vă jertfiți viața. Nu să faceți ce vreți, nu să vă îndepliniți propriile vise. Nu să vă manipulați soția în Numele lui Isus. Este autoritate pentru a sluji. În al patrulea rând, scopul nu este de a aduce oamenii sub autoritatea noastră, ci de a-i aduce sub autoritatea lui Hristos și, de asemenea, de a-i aduce până într-un punct în care sunt maturi în Cuvântul lui Dumnezeu, reînnoindu-le mintea în Cuvânt, astfel încât să nu mai aibă nevoie acea atenție paternă, părintească ca și cum ar fi imaturi. Dar pentru ca aceasta să se întâmple în viața voastră, trebuie să creșteți în Cuvânt. Și, în final, supunerea sub aceste învățături nu trebuie să fie cerută. Este câștigată. E valabil pentru toate felurile de autoritate. Chiar și în casă. Observați că nu spune în Biblie, "Soților porunciți soțiilor voastre să vi se supună." Dumnezeu vorbește direct soțiilor. Bărbaților, trebuie să câștigați asta. Trebuie să o câștigați. Când începeți ca pastor, ca oricine, o autoritate și începeți să cereți și să manipulați oameni, să le cereți ca să vă urmeze datorită unei poziții, sunteți în bucluc. Există un sens pe care vreau să-l știți: există autoritate biblică în biserică și cei bătrâni au autoritate biblică. Dar este o autoritate pe care o dobândesc, datorită predării lor clare a Bibliei, datorită modului lor de viață.
Un ultim lucru. Chiar dacă aceasta este despre slujitorii Evangheliei, există un sens în care cu toții suntem slujitori ai Evangheliei. Un alt lucru. Dacă veți lua acest text acasă, nu recomand să porniți televizorul pentru a vă uita la toți acești predicatori, ci mult din ceea ce este spus de apostolul Pavel expune. Nu pe toți, dar cel puțin pe unii din predicatorii de la televizor, oamenii prosperi și astfel de lucruri. Trebuie să înțelegeți că Pavel abordează aceasta. În acest sens. Indirect. Ascultați. Cuvintele unor guri trebuie învățate. Dar cuvintele unor guri, ca și inima lor, sunt ape adânci. Greu de discernut. Dar observați acțiunile, caracterul. Din acest motiv în 1 Timotei, capitolul 3 și Tit, capitolul 1, acel bătrân, calitățile lui sunt în principal calități de caracter. De caracter. Nu sunteți aici astăzi, dacă sunteți aici astăzi și nu cunoașteți Cuvântul sau sunteți tulburați în sufletul vostru, se întâmplă ceva. Aveți nevoie de sfaturi. Puteți veni la mine, veniți la fratele Anthony, la fratele Mark și vom încerca să vă ajutăm. Alți frați care au Bibliile lor și nu știu cum să le folosească, alte surori, nu plecați de aici în seara asta cu necazul în suflet.
