Meditații la patimile (suferințele) Domnului Isus (Evrei 13:12)
Evrei 13:12. De aceea şi Isus, ca să sfinţească norodul cu însuşi sângele Său, a pătimit dincolo de poartă.
1. Prima patimă (suferință). Paharul din Ghetsimani.
Luca 22:41-44 Apoi S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat și a început să Se roage, zicând: „Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească. A ajuns într-un chin ca de moarte și a început să Se roage și mai fierbinte; și sudoarea I se făcuse ca niște picături mari de sânge care cădeau pe pământ.
Ghetsimani, este locul unde paharul care trebuia să-l bea Isus era greu și amar. Ce înseamnă asta?
Înseamnă că acolo în acel pahar care-i era pus înainte Domnului erau păcatele mele și ale tale, greutatea consta în păcatele întregii lumi, amărăciunea consta în „gustul” detestabil al murdăriei păcatului (crima, adulterul, uciderea, minciuna, mândria, beția etc), toată scursura murdăriilor noastre era acolo și Domnul a acceptat asta de dragul tău și al meu.
Acolo era ceasul întunericului aproape, Isus lua asupra lui păcatul, blestemul păcatului, acolo în cupa aceea grea și amara era și păcatul meu, nemernicia mea, neascultarea, blestemele mele, desfrânarea, egoismul și nenorocirea mea. Mă bucur că-ntr-o zi am acceptat iertarea Domnului, crezând Evanghelia aceasta minunata. Dar tu dragul meu, te poți bucura de aceeași iertare și de aceeași luare de povara din inima ta? E minunat lucru că Fiul lui Dumnezeu a luat povara murdăriilor mele, a băut cupa până la fund pentru ca eu să trăiesc, dar tu? Încă mai duci povara înăuntru, încă mai ai frica morții și sabia dreptății deasupra capului tău? Vino la Isus și pe urma bucură-te împreună cu mine de libertatea care o poți avea în Isus.
2. A doua patimă (suferință) Sărutul trădării
Marcu 14:44-45 ” Vânzãtorul le dãduse semnul acesta: „Pe care-L voi sãruta, Acela este; sã-L prindeti si sã-L duceti sub pazã.” Când a venit Iuda, s-a apropiat îndatã de Isus si I-a zis: „Învãtãtorule!” si L-a sãrutat mult.”
O a doua patimă (suferință) care aș dori s-o subliniez este „sărutul lui Iuda”! În sărutul acesta s-au regăsit foarte mulți. Petru doar după puțin timp l-a trădat și el pe Domnul și s-a lepădat de el. Astăzi de multe ori este tentația ca pentru lucruri de nimic „treizeci de arginti”, să-i dăm „sărutul trădării” Domnului. Diavolul a venit încă din vechime printr-un blid de linte și a ispitit pe Esau, a venit și L-a ispitit pe Domnul cu bogățiile pământului, a venit la Iuda, a venit la Petru cu frica, poate că a venit la mine și la tine. Gândește-te dragul meu astăzi, că Domnul a suferit pentru „trădările” noastre, dacă aceasta suferință îți vorbește și ție, gândește-te și cercetează-te unde ești? Pe ce îl vinzi azi pe Domnul, pentru o minciună să ai mai mulți bani, pentru o plăcere de o clipă, pentru gloria acestei lumi, pentru a fi acceptat de lumea aceasta … nu-ți știu motivul, dragul meu suflet. Te invit însă ca la fel ca și Petru, să ne pocăim, să plângem cu amar „săruturile trădării noastre” și să ne lăsăm schimbați de Dumnezeu, pentru ca Chipul Său să se oglindească în noi. Fără pocăință, cu siguranță că necredința și împietrirea (la fel ca la Iuda) ne va cuprinde inima și ne va duce la moarte!
Încă un lucru care-l învățăm de la suferința Domnului, Domnul nu răspunde agresiv la aceasta trădare, ci cu o întrebare își arăta încă odată caracterul plin de dragoste și de compasiune:
Luca 22:48 Și Isus i-a zis: „Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?” Domnul ne-a învățat încă o lecție chiar în suferința aceasta. Chiar dușmanilor să le răspundem cu dragoste, chiar vânzătorilor și dragostea să ne motiveze în orice acțiune pe acest pământ.”
3. A treia patimă (suferință). Bătaia și batjocura din partea celor religioși din neamul Lui.
Luca 22:63-71 Oamenii care păzeau pe Isus Îl batjocoreau şi-L băteau. L-au legat la ochi, Îl loveau peste faţă şi-L întrebau, zicând: „Proroceşte, cine Te-a lovit?” Şi rosteau împotriva Lui multe alte batjocuri. Când s-a făcut ziuă, bătrânii norodului, preoţii cei mai de seamă şi cărturarii s-au adunat împreună şi au adus pe Isus în soborul lor. Ei I-au zis: „Dacă eşti Tu Hristosul, spune-ne!” Isus le-a răspuns: „Dacă vă voi spune, nu veţi crede; şi dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde, nici nu-Mi veţi da drumul. De acum încolo, Fiul omului va şedea la dreapta puterii lui Dumnezeu.” Toţi au zis: „Eşti Tu, dar, Fiul lui Dumnezeu?” Şi El le-a răspuns: „Aşa cum o spuneţi; da, sunt.” Atunci ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înşine am auzit-o din gura Lui.”
Oamenii aceștia erau neamul Său, adică cei care trebuiau să-L primească, sî-L accepte, cei care aveau Scripturile și ar fi trebuit să știe cine este. Este lovitura, suferința, pe care Isus o răbda și o accepta din partea celor religioși, dar care au rămas doar cu religia, neavând o legătură cu Dumnezeu.
Isus a luat și ura aceasta religioasă asupra lui, a acceptat suferința, batjocura, bătaia, le-a luat asupra Lui, ca fiecare din noi care ne credem religioși și ascultători de Dumnezeu, prin religia noastră și care în același timp ne permitem să nu iubim pe semeni, să batjocorim pe Dumnezeu, să ucidem în numele religiei, cu vorba sau fapta, să ne credem cineva, dar să nu avem dragoste, să ne dăm seama că e timpul să ne oprim. Această suferință ne cheamă la pocăință privind toată ura religioasă și veninul care l-am aruncat vreodată spre un semen de-al nostru sau chiar spre Isus Hristos. Nu poți să te numești și urmaș al Domnului (al lui Dumnezeu) și în același timp să și urăști pe semeni, să și blestemi pe Dumnezeu! E timpul să învăț și să înveți de la Isus Domnul să iubești. Poate că de multe ori ți-au greșit cei din casa ta, poporul tău, biserica ta. Iartă-i! Asta deoarece Isus a suferit pentru acest tip de ură și nu-i mai nevoie sa-ți cari o asemenea povară.
O extraordinară învățătură din această suferință este pentru cei care vă întoarceți la Dumnezeu cu pocăință. Vă vor urâ până și cei din casa voastră, vă vor batjocori prietenii, cei care erau cei mai apropiați te părăsesc. Știi ce, tu poartă-te ca Isus. Rabdă, îndură și iubește! În Biserică unii oameni care se numesc frații tăi te vor batjocori și critica de multe ori, tu rabdă, îndură și iubește, știind că Isus a suferit și pentru asemenea oameni.
4. A patra patimă (suferință). Bătaia și batjocura din partea neamurilor, reprezentanții necredincioșilor și idolatrilor.
Luca 23:11-16 Irod, cu ostaşii lui de pază, se purtau cu El cu dispreţ; şi, după ce şi-a bătut joc de El şi L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare, L-a trimis înapoi la Pilat. În ziua aceea, Irod şi Pilat s-au împrietenit unul cu altul, căci erau învrăjbiţi între ei mai înainte. Pilat a strâns pe preoţii cei mai de seamă, pe fruntaşi şi pe norod şi le-a zis: „Mi-aţi adus înainte pe Omul acesta ca pe unul care aţâţă norodul la răscoală. Şi iată că, după ce L-am cercetat cu de-amănuntul înaintea voastră, nu L-am găsit vinovat de niciunul din lucrurile de care-L pârâţi. Nici Irod nu I-a găsit nicio vină, căci ni L-a trimis înapoi; şi iată că Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte. Eu deci, după ce voi pune să-L bată, Îi voi da drumul.”
Poate te gândești dragul meu, ce ar avea Isus cu un ateu, ori cu un idolatru! Poate că zici că ești ateu, ori ai o credință care te face să te închini la obiecte sau animale, ori chiar la tine însuți. Poate că ai făcut idoli din banii tăi, din profesia ta, din familia ta, din băutură, țigară, din…nu-ți pasă de Dumnezeu și crezi că n-ai nevoie de El.
E timpul să te oprești, e timpul să înțelegi că Biblia nu-i o poveste, e timpul să înțelegi că, cugetul tău nefericit iți vorbește că Dumnezeu exista. E timpul să ne oprim din alergarea nebună și să constatăm că toate rămân aici, că noi suntem atât de trecători, că de fapt nu este nici un altul care să fi murit și să fi înviat, decât Fiul lui Dumnezeu Isus Hristos. Oprește-te!
Arheologia, istoria, medicina cu ingineria genetică, fizica, știința, astronomia etc, iți demonstrează clar că este o ordine extraordinară în univers și legi clare după care funcționează Cosmosul, că arheologia demonstrează că Biblia nu-i o poveste- e realitate, nu este evoluție din specii, că informația din ADN ne demonstrează că speciile pleacă de la creația lui Dumnezeu, Darwin a mințit! E timpul să te oprești și să înțelegi că pentru ateismul tău și pentru idolatria manifestată prin trăirea cu un scop greșit a suferit Hristos Domnul. În nimeni altul nu este iertare! Oprește-te astăzi și vino la Isus. Indiferent cine ar pretinde azi că-ți poate rezolva problema sufletului tău, să știi că doar Isus te poate mântui și El a suferit pentru rătăcirea ta până în acest moment. Dacă vrei să ai Viață, Împlinire în suflet, Mântuire, vino la ISUS. Prin păcatul tău și tu L-ai lovit atunci, însă vestea bună este că El a luat asupra lui acel păcat prin suferință.
Putem învăța de la Domnul Isus ca să nu urâm pe nimeni, chiar dacă sunt atei, necredincioși, idolatri, pătimași. Domnul a pătimit și pentru cel din șanț, pentru cel care-l neagă pe Dumnezeu, pentru cel care a făcut din el însuși și din patimile lui idoli. Să ne apropiem de acești oameni cu dragoste și să învățăm de la Domnul să iubim și cu dragoste să le spunem că Dumnezeu prin Domnul Isus îi poate mântui si pe ei.
5. A cincea patimă (suferință) Bătaia și batjocura fiindcă era Împărat
Marcu 15:8. Norodul s-a suit şi a început să ceară lui Pilat să le dea ce avea obicei să le dea întotdeauna. 9. Pilat le-a răspuns: „Voiţi să vă slobod pe Împăratul iudeilor?” 10. Căci pricepuse că preoţii cei mai de seamă din pizmă Îl dăduseră în mâna lui. 11. Dar preoţii cei mai de seamă au aţâţat norodul să ceară lui Pilat să le sloboadă mai bine pe Baraba. 12. Pilat a luat din nou cuvântul şi le-a zis: „Dar ce voiţi să fac cu Acela pe care-L numiţi Împăratul iudeilor?” 13. Ei au strigat din nou: „Răstigneşte-L!” 14. „Dar ce rău a făcut?”, le-a zis Pilat. Însă ei au început să strige şi mai tare: „Răstigneşte-L!” 15. Pilat a vrut să facă pe placul norodului, şi le-a slobozit pe Baraba; iar pe Isus, după ce a pus să-L bată cu nuiele, L-a dat să fie răstignit. 16. Ostaşii au adus pe Isus în curte, adică în palat, şi au adunat toată ceata ostaşilor. 17. L-au îmbrăcat într-o haină de purpură, au împletit o cunună de spini şi I-au pus-o pe cap. 18. Apoi au început să-I ureze şi să zică: „Plecăciune, Împăratul iudeilor!”
Aici s-au unit cu toții să-l batjocorească pe Domnul, bineînțeles că și eu și tu ne regăsim aici. Este acea răzvrătire a noastră împotriva autorității lui Dumnezeu, acea răbufnire a firii omului la autoritatea lui Dumnezeu, la dreptatea Lui. El era și este Împăratul Împăraților, Stăpânul Universului. Sistemul lui de valori, „Codul Penal” după care funcționează tot universul nu-L poate desființa nimeni niciodată, Biblia spune ca acest Cuvânt al Lui ne va judeca în ziua Judecății și nici măcar o virgulă nu se pierde din Autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu. Trăim într-o lume unde anarhia este îmbrățișată și oamenii nu mai au nevoie de autoritate peste ei, nu mai au nevoie de Adevăr Absolut, nu mai au nevoie de autoritate părintească, copiii se răzvrătesc, nu mai au nevoie de autoritate familiară, soții și soțiile se răzvrătesc. Destul dragul meu! Ajunge! Păcatul acesta împotriva Împăratului, batjocura ta de fiecare zi, L-a lovit pe Isus. Lasă-l acest păcat al anarhiei! Nimic în univers nu funcționează fără rânduială și autoritate, prin legi exacte. Dacă vrei să trăiești în voia lui Dumnezeu, să știi că păcatul răzvrătirii împotriva Împăratului L-a lovit pe Isus, pocăiește-te și treci imediat sub autoritatea lui Isus. Poți fi liber și fericit în sufletul tău, libertatea nu înseamnă anarhie, ci supunere la autoritate, la valori corecte, drepte și adevărate, la ADEVARUL ABSOLUT!
6. A șasea patimă (suferință) Dezgolirea înaintea oamenilor
Luca 23:34 Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!” Ei și-au împărțit hainele Lui între ei, trăgând la sorți.
Biblia spune că „Neprihănirea înalță pe un popor, dar păcatul este rușinea popoarelor.” Dezgolirea în fața oamenilor era o nebunie, o rușine mare, o încălcare a principiilor lui Dumnezeu. Păcatul însă te lasă gol goluț, și la figurat dar se pare ca și la propriu! Era o rușine dezgolirea înaintea oamenilor și Isus a ajuns să fie pus înaintea oamenilor gol. Imaginează-ți fără ca să fi răstignit, ca cineva să te scoată în stradă înaintea oamenilor în pielea goală, câtă umilire, câtă suferință, dar să fi și răstignit dezgolit. Vreau să spun dragă suflete că astăzi lumea cu nerușinare se dezgolește! Lumea astăzi a ajuns dezbrăcată și defilează pe arterele lumii, fete adolescente, femei căsătorite, femei în vârstă se dezbracă înaintea tuturor fără pic de rușine. Da, s-a stricat lumea, este stăpânită de satan, prostituția, divorțul și desfrânarea au atins cote alarmante. Dacă te-ai dezgolit până acum, dragă tânără și tinere, află că trebuie să te oprești. Hristos a suferit dezgolit să-ți ia păcatul tău asupra Lui, ca sa-ți arate cât te iubește și să nu mai trăiești așa. Vino la Domnul, pocăiește-te și lasă ca sfințenia să fie podoaba ta. Adică o umblare pe pământ în care să aduci cinste lui Dumnezeu și în interior și în exterior. Nu să fi gol, nu să-ți arăți goliciunea, ci să fi pus deoparte pentru Dumnezeu, caracterizat printr-un caracter extraordinar în interior, însă și de-o ținută modestă și conform Bibliei în exterior. Nu te potrivi astăzi cu moda extravagantă, a dezbrăcatelor și dezbrăcaților. Nu moda aceasta va fi în Cer, ci potrivește-te cu moda și trăirea cerute de Dumnezeu. Lasă-te de orice dezgolire suflete, Isus a murit pentru acest păcat și prin credința în El și pocăință ai resursele necesare să te schimbi radical și să trăiești pentru Dumnezeu.
7. A șaptea patimă (suferință) Rastignirea pe cruce
Luca 23:33 Când au ajuns la locul numit „Căpăţâna”, L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele: unul la dreapta, şi altul la stânga. 34. Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” Ei şi-au împărţit hainele Lui între ei, trăgând la sorţi. 35. Norodul stătea acolo şi privea. Fruntaşii îşi băteau joc de Isus şi ziceau: „Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască pe Sine însuşi, dacă este El Hristosul, Alesul lui Dumnezeu.” 36. Ostaşii, de asemenea, îşi băteau joc de El; se apropiau, Îi dădeau oţet 37. şi-I ziceau: „Dacă eşti Tu Împăratul iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine însuţi!” 38. Deasupra Lui era scris cu slove greceşti, latineşti şi evreieşti: „Acesta este Împăratul iudeilor.”
Crucea cuprinde o metodologie întreagă a suferinței: ciocanul, cuiele în mâini, picioare, batjocurile, buretele cu oțet, lancea în coastă etc. Diavolul are o întreagă metodologie de-a ne înfășura cu păcatul și de-ași bate joc de oameni. Prin păcat, acolo pe cruce, eu și tu am acționat la greutatea crucii Domnului Isus. Greutatea oricărui păcat își atinge apogeul la Cruce! Tălharii erau puși pe cruce și Isus a murit ca un tălhar, deși era nevinovat! Prin asta dragul meu suflet Domnul ne-a arătat că indiferent de greutatea păcatului nostru, El Isus Hristos, L-a luat asupra Lui. Oprește-te! Diavolul te minte că nu mai ai nici o șansă, diavolul iți spune că nu mai ai nici o ieșire. E un mincinos acest diavol și tatăl minciunii! Indiferent în ce păcat te-a momit, Isus Hristos L-a luat asupra Lui. În loc să plătești tu pentru „tâlhăria păcatului tău” a plătit El, prin rănile Lui am fost absolviți de pedeapsa păcatului nostru. Doar să crezi dragul meu suflet și să vi la Isus să-ți dăruiești ca tălharul de pe cruce, viața ta, tot ce ești tu, Domnului Isus.
Apogeul suferințelor Domnului Isus a fost crucea! Asta denota că și eu și tu, toți cei care credem în El, trebuie să știm că înainte de biruință este crucea. Învățând de la Domnul Isus, trebuie să înțelegem că înainte de slavă este crucea. Suferința aceasta datorită oamenilor care nu accepta Adevarul, adică pe Isus, încă mai continuă și cine nu renunță la el însăși și nu-și ia crucea, adică suferința pentru Isus, în fiecare zi, nu poate fi vrednic de Împărăția lui Dumnezeu.
Acolo, cu Omul și Dumnezeu, Isus Hristos pe cruce, soarele S-a întunecat, perdeaua dinăuntrul Templului S-a rupt, arătând tuturor oamenilor și diavolului că Dumnezeu a transformat crucea în altar și pe Isus în Miel, iar Învierea a demonstrat Biruința lui Dumnezeu asupra diavolului, păcatului și morții. Dragul meu suflet, cititor, frate în credință, am urmărit împreună o Jertfă perfectă pentru păcatele noastre, o Jertfă fără cusur, adusă de Însuși Dumnezeu. Dacă patimile acestea te lasă același om care trăiești în păcat și în dezinvoltura față de Jertfă, atunci înseamnă că respingi dragostea lui Dumnezeu arătată în Fiul Său. Gândește-te că trebuia să plătim fiecare din noi pentru păcatele noastre, însă Dumnezeu a găsit cu Cale să ne scutească în dragostea Lui, pentru ca prin Isus Hristos să ne ofere viața veșnică. Îndemnul meu ar fi ca astăzi să lași orice păcat, pentru orice păcat a murit, a pătimit Isus, nu mai încerca să răstignești pe Isus, deoarece nu se mai poate. El a plătit atunci ca tu să înțelegi asta și să te pocăiești, să-ți pară rău de păcatul tău, să-l recunoști, să-l mărturisești și să te lepezi de el, cerând iertare lui Dumnezeu. Accepți asta sau nu? De aceasta depinde fericirea ta aici pe pământ și dincolo de moarte! Vrei astăzi să te supui autorității, dragostei lui Dumnezeu pentru tine și Cuvântului Său? De hotărârea ta depinde veșnicia ta. Vino la Isus și hotărăște ca de la acest Paste să trăiești o viață de ucenic al lui Isus, să înveți din Cuvântul Său și să fi un slujitor în Biserica Sa.
Simion Ioanăș
