FLORII - VREMEA CERCETĂRII
Luca 19:28-44
INTRO
Traseul de pe Muntele Măslinilor spre Dominus Flevit:
- La 150 m, în vale, pe stânga, mormintele profeţilor Hagai şi Maleahi
- 200 m mai la vale, pe dreapta, printre măslinii de la poalele muntelui, locul unde Domnul s-a oprit şi a plâns pentru cetatea Ierusalim.
- Acolo este acum o biserică numită Dominus Flevit – „Domnul a plâns”!
- De aici, de la poalele Muntelui Măslinilor, ucenicii i-au spus Mântuitorului:
Marcu 13:1 Când a ieşit Isus din Templu, unul din ucenicii Lui i-a zis: „Învăţătorule, uită-Te ce pietre şi ce zidiri!”
Luca 21:5-6 Pe când vorbeau unii despre Templu, că era împodobit cu pietre frumoase şi daruri, Isus a zis: „Vor veni zile când, nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu fie dărîmată.”
- Hristos ştia că s-a apropiat ceasul pentru care a venit pe pământ:
Luca 9:51 Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer, Isus Şi-a îndreptat faţa Hotărât să meargă la Ierusalim.
- Ajungând lângă Ierusalim, simţind că nu mai are vreme multă şi ştiind care a fost atitudinea poporului pentru care a venit, pieptul i se desface de durere, iar printre buzele lui ies cuvinte pline de tristeţe:
„Ierusalime, Ierusalime... Ierusalime, Ierusalime... Luca 13:34 ...care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimeşi la tine; de câte ori am vrut să strâng pe fiii tăi, cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!”
„Ierusalime, Ierusalime...Luca 19:42 ...„Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele Sunt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura, şi te vor strânge din toate părţile: te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.”
MESAJUL DE ASTĂZI: VREMEA CERCETĂRII
I. CINE ESTE CEL CE TE CERCETAZĂ...
Matei 21:10-11 Când a intrat în Ierusalim, toată cetatea s-a pus în mişcare, şi fiecare zicea: „Cine este acesta?” „Este Isus, Proorocul, din Nazaretul Galileii” răspundeau noroadele.
- Dacă asculţi, poţi auzi vuietul mulţimii. Oameni mulţi, veniţi la Ierusalim din toate colţurile ţării. Puteai auzi strigătele de departe, ca un zgomot de tren care se apropie: „O-sa-na! O-sa-na! O-sa-na!”
- Dacă priveşti prin ochii imaginaţiei, poţi vedea hainele de sărbătoare ale oamenilor veniţi să se închine şi să se bucure. Dacă evreii ştiau cum să facă bine un lucru, acela era ÎNCHINAREA. Strigătele lor de bucurie se auzeau de jur împrejurul taberei, până la o mare depărtare, aşa că până şi vrăjmaşii ştiau că este sărbătoare în Israel.
- Mai sunt câteva zile până la sărbătoarea Paştelui, iar oamenii nu se mai pot odihni. Totul este în mişcare. Un zvon le atrage atenţia, unora le face să dispară pofta de mâncare: „Mesia se urcă la Ierusalim să se facă de cunoscut!”
Ioan 11:56 Ei căutau pe Isus, şi vorbeau unii cu alţii în Templu: „Ce credeţi? N-are să vină la praznic?”
- Imaginaţi-vă ce gândeau ucenicii lui Isus... Pe când se apropiau de cetate, privind dincolo de Valea Chedronului, văzându-l pe Isus încălecând mânzul măgăriţei, hotărât să intre în Ierusalim, simţeau cum pieptul e gata să explodeze de bucurie.
„Acum vor vedea ei cu cine au de-a face!”... „A sosit şi vremea noastră!”... „Mesia, Unsul este aici, între noi!”
- Ştiau că Isus poate să meargă, ştiau că nu are nevoie de măgăruş... Când l-au mai văzut ei pe Isus, fiul tâmplarului din Nazaret mergând călare? Niciodată! Acum şi-au dat seama că Isus a acceptat titlu pe care toţi îl aveau pe buze şi-l rosteau cu speranţă şi busurie: „IATĂ, VINE ÎMPĂRATUL!”
- Aşteptau de mult clipa asta şi credeau că nu va veni vreodată. Când şi-au dat seama care este intenţia lui Isus, au făcut tot ce-au putut pentru a organiza o intrare triumfaşă, demnă de un rege. S-au dezbrăcat de hainele lor, le-au pus pe spatele măgăruşului, pentru a crea un scaun mai confortabil şi a arăta un măgăruş mai prezentabil.
- Foarte curând, străzile au devenit aglomerate. Asistăm la un adevărat blocaj în trafic. Au rupt ramuri de finic, le fluturau în aer şi îşi aruncau hainele sub picioarele măgăruşului.
- Unii ştiau cine este, alţii se mirau de atenţia pe care o primeşte acest nazarinean.
- Aceştia din urmă au început să întrebe: "Cine este acest om?”
- Răspunsurile au început să vină de pretudindeni: Cine este El?
o „S-a atins de ochii mei şi mi-am căpătat vederea!” – striga Bartimeu
o „A vorbit fiului meu şi l-au lăsat duhurile!” – spunea un tată...
o „Un singur fiu am avut şi mi-a murit. Dar pe drum spre cimitir, m-am întâlnit cu El iar fiul meu a înviat!” – Văduva din Nain
o „Şi fiica mea era moartă” – se-aude glasul lui Iair. „Când mi-a intrat Isus în casă, a plecat moartea!”
o „Şi noi îl ştim! Şi noi îl ştim!” – strigau orbii, şchiopii, leproşii!
- Astăzi este ziua cercetării tale! Tu ştii cine este cel care te cercetează?
- Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul - şi tot ce este între ele
- Din El se nasc toate, prin El sunt făcute şi sunt pentru El
- În El avem Viaţa, Mişcarea şi Fiinţa
- De necuprins, dar încape în inimă de om.
- Leul din seminţia lui Iuda şi Miel al lui Dumnezeu.
- Glasul Lui despoaie munţii, face ca cerboaicele să nască
- Urmaş al lui David dar şi rădăcina lui.
- Pentru orb – ochi, pentru şchiop – picior, pentru văduvă – sprijinitor, pentru orfan – apărător.
- Pentru deznădăjduit – speranţă, pentru cel căzut – braţ puternic, pentru cel în confuzie – direcţie, pentru cel rătăcit – călăuză, pentru cel în întuneric – Lumina Lumii, pentru cel însetat – Apa vieţii.
- Departe – mai sus de-al treilea cer şi totuşi aproape de cel cu inima smerită.
- Luceafăr de dimineaţă, Soare al Dreptăţii, Creator puternic.
- Înţelepciune desăvârşită, dă nume la toate, cheamă lucrurile care nu sunt şi acestea iau fiinţă.
- Calea, Adevărul şi Viaţa, Uşa oilor.
- Astăzi te cercetează, iar din ochii Lui curg lacrimi – sunt lacrimile tristeţei!
II. CE CAUTĂ HRISTOS?
1. Oameni care ascultă şi se supun!
Luca 13:34 Ierusalime, Ierusalime...care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimeşi la tine; de câte ori am vrut să strâng pe fiii tăi, cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!
- De-atâtea ori le vorbise Domnul, dar n-au luat aminte.
Ezechiel 33:32 Iată că tu eşti pentru ei ca un cântăreţ plăcut, cu un glas frumos şi iscusit la cântare pe coarde. Ei îţi ascultă cuvintele, dar nu le împlinesc de loc.
Luca 7:32 ...Seamănă cu nişte copii, care stau în piaţă, şi strigă unii către alţii: „V-am cântat din fluier, şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale, şi n-aţi plâns.”
- Niciodată Isus nu intră cu forţa, nici nu obligă pe nimeni să-i acorde atenţie.
- Pe urmele Lui merg toţi cei care vor, de bună voie:
Luca 9:23 Apoi a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze.
2. Oameni care să aducă roadă!
Luca 12: 6-8 Pilda smochinului neroditor.
Matei 21:18-19 Dimineaţa, pe când Se întorcea în cetate, I-a fost foame. A văzut un smochin lângă drum, şi S-a apropiat de el; dar n-a găsit decât frunze, şi i-a zis: „Deacum încolo în veac să nu mai dea rod din tine!” Şi pe dată smochinul s-a uscat.
- Lui Isus îi este foame.
Ioan 4:34 Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis, şi să împlinesc lucrarea Lui.
- Ori de câte ori avem dorinţa de a face ceva pentru El şi facem – în noi apare muguraşul care înfloreşte, apoi aduce rod.
- Rodul acesta este mâncare pentru Hristos.
Ioan 2:17 Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: „Rîvna pentru casa Ta Mă mănâncă pe Mine.”
Ieremia 20:9 Dacă zic: „Nu voi mai pomeni de El, şi nu voi mai vorbi în Numele Lui!” iată că în inima mea este ca un foc mistuitor, închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu pot.
3. Oameni care îşi deschid inima.
Matei 8:20 Isus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul.”
- Oameni care au ceva de oferit lui Hristos.
- În ziua aceasta, mulţi au oferit:
o Unii au dat camera de sus – pentru pregătirea Paştelui!
o Alţii au dat măgăruşul!
o Alţii au renunţat la hainele de sărbătoare!
o Alţii au strigat şi i-au dat slavă!
- Tu ce ai de dat?
- Dumnezeu nu cere întotdeauna numai lucruri mari, ci şi lucruri mici, mărunte:
Luca 16:10 Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept şi în cele mari.
- Dumnezeu poate folosi lucrurile mici pentru a face lucrări mari:
o I-a cerut lui Moise - toiagul, iar când acesta a devenit toiagul Domnului – Marea Roşie a fost despicată
o I-a cerut lui Rahav - un colţ de acoperiş cu preţul vieţii şi a fost mântuită, în ciuda trecutului „tumultos”.
o I-a cerut lui David - praştia – iar în mâna lui Dumnezeu a devenit o armă mortală împotriva lui Goliat.
o A cerut văduvei din Sarepta - ultimul pumn de făină şi ultimul strop de ulei – şi a adus belşug în casa ei.
o A cerut femeii sunamite - o cameră – şi i-a dat un moştenitor.
o A cerut băieţelului - cele cinci pâini şi doi peşti – şi s-a făcut o minune de care pomenim şi azi.
- În fiecare din aceste cazuri, Domnul a cerut ceva ce ei aveau.
- CE AI PUTEA DA TU LUI Isus?
III. CE ARE EL DE DAT?
Ierusalime, Ierusalime...Luca 19:42 ...„Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, care puteau să-ţi dea pacea!
- El este apa vie – cine bea, în veac nu-i va mai fi sete!
Ioan 7:37-38 În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare, şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine, şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.”
- El este Pâinea venită din cer – cine mănâncă se satură şi nu-i mai este foame!
Ioan 6:51 Eu Sunt Pânea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu, este trupul Meu pe care îl voi da pentru viaţa lumii.”
- El dă odihnă pentru sufletul tău zbuciumat!
Matei 11:28-30 Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu Sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.
- Calea, Adevărul şi Viaţa!
- Isaia 61:2 – undelemn de bucurie în locul plânsului şi cunună împărătească în locul cenuşei.
o Preotul trebuia să arunce cenuşa de pe altar în afara cetăţii.
Levitic 6:11 Apoi să se desbrace de veşmintele lui şi să se îmbrace cu altele, ca să scoată cenuşa afară din tabără, într-un loc curat.
o Este vremea înnoirii: Lasă Împăratul să intre în cetatea ta!
o Întâmpină-L cu strigăte de bucurie: BARUH ABA, BEŞEM ADONAI!
IV. DUPĂ ZIUA CERCETĂRII VINE ZIUA JUDECĂŢII!
