Ai o cameră liberă pentru Domnul Isus?
Matei 26:17-19
Seara aceasta este una specială, în care gândul nostru zboară în urmă cu peste 2000 de ani la evenimentul care a avut loc atunci, și anume, instituirea Mesei Domnului.
Înainte cu puțin timp de arestarea Sa, Domnul nostru a așteptat cu nerăbdare acest moment. Iată ce ne spune evanghelistul Luca în această privință: El a zis: „Am dorit mult să mănânc Paștele acesta cu voi înainte de Patima Mea” (Luca 22:15).
De ce a așteptat Domnul Isus cu atâta nerăbdare această seară? Pentru că, în cadrul mesei pascale pe care a servit-o împreună cu ucenicii, El urma să anunțe încheierea unui legământ vechi și începutul unui nou legământ. Jertfa vieții Lui, care urma să fie adusă pentru întreaga lume doar în câteva ore, era prefigurată prin cele două simboluri, pâinea și vinul care au fost date ucenicilor.
Doar peste câteva minute și noi vom celebra moartea Domnului Isus Cristos, prin părtășia pe care o vom avea la Masa Domnului. Înainte ce acest eveniment să aibă loc, Cuvântul lui Dumnezeu ne învață că trebuie să ne pregătim fiecare dintre noi în vederea apropierii de Masa Domnului.
Același lucru s-a petrecut în Ierusalim atunci. A fost nu numai o pregătire a locului, ci și o atitudine corectă, potrivită, din partea celor care urmau să stea la Masă cu Domnul, cât și o pregătire a persoanelor înaintea evenimentului propriu zis. În minutele următoare vom reflecta la pregătirea care a avut loc atunci, care vrem să fie un model și pentru noi astăzi.
A. Atitudinea potrivită pentru Cina Domnului
Textul citit începe cu versetul 17: În ziua dintâi a praznicului Azimilor, ucenicii au venit la Isus, și I-au zis: „Unde vrei să-Ți pregătim să mănânci Paștele?”
Nu voi intra în foarte multe detalii legate de Sărbătoarea Azimilor sau cea a Paștelor, doar vă voi aminti că termenul Paști este de origine evreiască (de la cuvântul Pesah – trecere). Evreii numeau Paști sau Sărbătoarea Azimilor sărbătoarea lor anuală cea mai importantă, în amintirea trecerii prin Marea Roșie și a eliberării lor din robia Egiptului. Sărbătoarea avea loc o săptămână, conform calendarului ebraic începând cu data de 14 Nisan, și coincidea cu prima lună plină de după echinocțiul de primăvară.
Doar un singur lucru aș vrea să mai spun. Pe toată perioada acestei sărbători care dura timp de o săptămână, între 15 și 21 Nisan, din casele evreilor era îndepărtată orice formă de aluat, iar ei foloseau doar pâine nedospită sau azime.
Având în minte această asociere, apostolul Pavel raportează mai târziu Paștele evreiești la Cristos Domnul, și ne îndeamnă la sărbătorirea lor într-un nou spirit: Măturați aluatul cel vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, cum și sunteți, fără aluat; căci Cristos, Paștele noastre, a fost jertfit. Să prăznuim dar praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate și viclenie, ci cu azimele curăției și adevărului (1 Corinteni 5:7, 8).
Invitația rămâne valabilă și pentru noi. Haideți ca în lumina Cuvântului divin, să înlăturăm din viața noastră aluatul cel vechi, adică orice formă de răutate și viclenie, și să ne închinăm înaintea Domnului cu azimele curăției și adevărului.
Revenind la primul verset din textul pe care l-am citit, aș vrea să ne oprim puțin asupra atitudinii ucenicilor. Ei n-au început să caute un loc adecvat desfășurării ceremonialului de Paște până când nu L-au consultat pe Domnul Isus în această privință. Ei L-au întrebat: Unde vrei să-Ți pregătim să mănânci Paștele?
Ne putem întreba: De ce nu au avut inițiativa de a căuta ei ceva, și apoi să pregătească totul pentru a-I face o surpriză Domnului? Oare nu erau ei prea dependenți de Învățătorul lor? Unde mai este în acest caz libertatea omului de a decide, de a avea inițiativa, de a lua singur hotărâri? Oare aceasta trebuie să fie relația corectă cu Domnul Isus?
Cred că trebuie să înțelegem bine câteva aspecte ale călăuzirii noastre în viață și ale comunicării noastre cu Domnul Isus Cristos. Călăuzirea nu presupune anularea capacității noastre de gândire sau decizie. Intenția Domnului Isus Cristos nu a fost aceea de a crea imitatori, ci ucenici. Ucenicul este acea persoană care calcă în viață pe drumul Învățătorului lui, dar pe picioarele lui proprii; nu folosește alte drumuri, dar le parcurge el însuși, fără să aștepte să fie dus pe sus.
În schimb, ce așteaptă Domnul de la noi este să fie consultat în deciziile pe care trebuie să le luăm, și să ținem cont de sfaturile Lui. În întrebarea ucenicilor eu văd înțelepciunea lor de a Se consulta cu Învățătorul lor cu privire la deciziile care trebuiau luate, și nu incapacitatea lor de a acționa singuri.
Aici este un semi-eșec al multor creștini. Ei acționează mai întâi, apoi Îl întreabă pe Dumnezeu dacă e bine sau nu. Sau acționează, și dacă lucrurile nu ies cum trebuie, se miră de ce au ajuns în impas, de ce nu i-a ajutat Dumnezeu. Un ucenic spiritual nu face nimic de capul lui, ci, ajunge la acel nivel profund de comunicare cu Învățătorul lui încât tot ceea ce face poate fi caracterizat de cuvintele pe care apostolii le-au rostit cândva: Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt și nouă...
Înaintea Mesei Domnului mai importantă decât prezența noastră este atitudinea cu care am venit înaintea Domnului Isus Cristos. La fel ca ucenicii odinioară, e important să punem aceeași întrebare: „Doamne, unde vrei să-Ți pregătim să mănânci Paștele?”
Dacă vom pune cu toată sinceritatea această întrebare, s-ar putea să fim surprinși de răspunsul Domnului și de locul pe care-l va alege. Poate că noi I-am împodobit camera pentru musafiri, în care să Se simtă foarte comfortabil. Știți, în general camera de oaspeți într-o casă mare este așezată cel mai strategic. Este o cameră foarte bună, dar care să ofere suficient comfort și să aibă la îndemână toate facilitățile, astfel încât deranjul nostru să fie cât mai redus. Nimeni nu așează camera musafirilor lângă dormitorul personal, pentru a nu da nas în nas cu musafirul de fiecare dată când iese sau intră în camera lui proprie.
Această analogie ne poate ajuta să vizualizăm în plan spiritual realitatea crudă de a-L avea pe Domnul ca musafir în viața noastră de aceste sărbători, și totuși El să fie cât mai departe posibil de camera intimă a vieții noastre. Mulți creștini Îl invită în casa cu multe camere a inimii pe Fiul lui Dumnezeu de Paști, dar mulți dintre ei Îi spun: „Doamne, ți-am pregătit deja camera. Te rog să stai aici, și dacă ai nevoie de ceva mă poți striga. Te rog să mă scuzi în rest, dar sunt foarte ocupat în aceste zile. Îți promit însă să petrec în fiecare zi cu Tine câteva momente, dar Te rog să nu ieși din camera pe care Ți-am pregătit-o special pentru Tine.”
Frați și surori, vă dau în sfat. Nu-L întrebați: „Unde vrei să-Ți pregătim să mănânci Paștele?”, decât dacă sunteți pregătiți să-I puneți la dispoziție toate camerele din viața dvs. Cei dintre noi care, totuși, vom face lucrul acesta, vom avea parte de o mare surpriză: nu numai că vom avea un Paște cum n-a mai fost altul, dar Învățătorul nostru ne va așeza masa, va frânge pâinea și ne-o va da, ne va întinde paharul, și ne vom bucura împreună. El ne va deschide Cuvântul și ni Se va descoperi din Scripturi, iar inima noastră se va aprinde de bucuria prezenței Lui și a părtășiei cu El.
B. Persoana potrivită pentru apropierea de Cina Domnului
Am văzut care are trebui să fie atitudinea potrivită față de Domnul Isus și înaintea Mesei Domnului. Aș vrea să ne uităm în continuare la acest text și să descoperim și portretul unei persoane potrivite pentru a se apropia de Cina Domnului.
Vom face cunoștință cu un alt mare necunoscut al Scripturilor. Domnul Isus Îl numește în versetul 18 prin expresia „cutare om”. Niciun alt indiciu nu ni se oferă despre el, dar, în pofida anonimatului acestei persoane, vom descoperi patru calități excepționale ale acestei persoane.
El a fost un om...
1. Pregătit pentru Domnul Isus
Este prima calitate excepțională a acestui ilustru necunoscut din Scriptură. Da, ce-i drept el este necunoscut de noi, dar el era o persoană cunoscută de Domnul Isus Cristos.
Sunt uimit de oamenii necunoscuți din Biblie, de modul minunat în care au fost folosiți la vremea potrivită. Cine-mi poate spune cum l-a chemat pe scutierul lui Ionatan care a fost alături de el și l-a încurajat într-una din cele mai importante bătălii câștigate de evrei împotriva filistenilor, datorită lui Ionatan și scutierului lui? Cum a chemat-o pe fetița roabă din casa lui Naaman sirianul, pe băiețașul care a fost adus înaintea Domnului Isus cu cele cinci pâini și doi pești, sau pe cel care i-a scăpat viața apostolului Pavel? Oare cum l-a chemat pe acest om cu casa pregătită pentru Învățătorul și ucenicii Lui?
Nu știm niciunul din aceste nume. Nici nu contează pentru noi. Au contat la vremea potrivită pentru lucrarea lui Dumnezeu. Sunt toți cei, așa cum ne spune apostolul Pavel în Evrei cap. 11, de care lumea aceasta nu era vrednică. În schimb, Dumnezeu i-a găsit vrednici să se folosească de ei. Nu-mi doresc atât de mult ca numele meu să fie cunoscut de oameni; nici nu aștept ca ceea ce fac pentru Domnul să fie remarcat și apreciat de oameni. În schimb, îmi doresc ca numele meu să fie cunoscut în ceruri, și lucrarea mea să fie validată acolo. Îmi doresc ca, la fel ca și în acest caz, Domnul Isus să poată spune și despre mine: „Duceți-vă în cetate la cutare om...”.
Observați formula Domnului Isus? El a știut exact unde să-și trimită ucenicii. El nu Și-a trimis la întâmplare ucenicii pe stradă, ci direct la persoana pe care El o cunoștea. Un om necunoscut de alții, dar cunoscut foarte bine de Domnul Isus Cristos.
Acest episod ne este relatat și de către evangheliștii Marcu și Luca, care introduc în plus un element pitoresc legat de recunoașterea acestei persoane, dar și un detaliu important. Amândoi, atât Marcu cât și Luca menționează aceeași expresie: Și are să vă arate o odaie mare de sus, așternută gata (Marcu 14:15; Luca 22:12).
Așternută gata... asta înseamnă să fii pregătit pentru Domnul Isus! O cameră mare, de sus, pregătită special pentru Domnul. Dacă mă veți întreba: „A știut acea persoană că Domnul va apela la el?”, am să vă răspund: „Nu știu. Probabil că n-a știut, DAR A FOST PREGĂTIT. Aici este frumusețea. El era pregătit pentru Domnul. El n-a început pregătirea când ucenicii i-au bătut la ușă, ci doar le-a spus: „Veniți, totul este deja pregătit pentru Învățător.”
Ce învățăm de aici? Pregătirea pentru venirea Domnului Isus nu începe în momentul în care El îți bate la ușă. De fapt, există două feluri de bătăi ale Domnului la ușa inimii noastre. Există o bătaie a Mântuitorului, dar și o bătaie a Prietenului, a Învățătorului. Prima bătaie are în vedere curățirea vieții noastre și eliberării ei din robia păcatului; cea de-a doua bătaie, are în vedere părtășia.
Domnul Isus vine să locuiască doar în viața celor care și-au pregătit casa inimii pentru El, și Îl așteaptă pregătiți în orice moment. Anticiparea venirii și a bucuriei părtășiei și prezenței Lui, trebuie să ne țină treji și cu inima curată în orice moment.
Un om potrivit pentru a sta la masă cu Domnul este, în primul rând, un om pregătit pentru aceasta. Ți-ai pregătit casa inimii pentru venirea Domnului? Dacă nu, vei frânge doar de unul singur pâinea întristării și vei bea din vinul amărăciunii, fără ca Învățătorul să stea cu tine la masă.
În al doilea rând, el a fost un...
2. Prieten al Domnului Isus
Vă rog să priviți în continuare la cuvintele Domnului Isus din versetul 18: și spuneți-I: „Învățătorul zice”.
Au fost suficiente două cuvinte pentru acest om, ca să-și deschidă casa pentru Domnul Isus și ucenicii Lui. N-a fost nevoie de muncă de convingere, n-a fost nevoie de rugăminți sau promisiuni, nici măcar de o predică despre necesitatea de a-L primi pe Învățătorul în casa lui. Doar de două cuvinte foarte simple: „Învățătorul zice.”
Ce ne comunică aceste două cuvinte spuse? Că destinatarul lor Îl cunoștea pe Învățător, ba mai mult, Îl iubea pe Învățător. El era unul dintre prietenii necunoscuți ai Domnului în scurta Sa călătorie pe pământ, unul din cei care și-a deschis casa cu bucurie Celui care n-a avut un loc al Lui unde să-Și plece capul obosit.
Au fost două cuvinte care au deschis o ușă cu bucurie. Prietenii Învățătorului, atunci când Îi aud cuvintele, deschid imediat ușa inimii cu bucurie. Mulți cărturari și farisei au auzit cuvintele Domnului Isus, și totuși, casa lor și mai ales inima lor au rămas ferecate pentru Domnul Isus Cristos. Mulți oameni aud și astăzi cuvintele Fiului lui Dumnezeu, și totuși, inima lor rămâne închisă. Nimic nu-i mișcă, nimic nu-i impresionează, nimic nu-i determină să tragă zăvorul inimii și să-L invite înlăuntru cu drag pe Cel care Și-a dat viața pentru păcatele lor. Doar prietenii Domnului deschid imediat ușa.
Deschideți vă rog la Ioan 6. Când I-au auzit cuvintele, mulți oameni I-au întors spatele Domnului. Citim de la versetul 66: Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El. Atunci Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreţi să vă duceţi?” „Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice. Şi noi am crezut şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Cristosul, Sfântul lui Dumnezeu.” (Ioan 6:66-69).
Întoarceți la capitolul 15, și vom citi de la versetul 13: Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi. Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu. Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu (Ioan 15:13-15).
Observați legătura? Trăsătura de bază a unui prieten al Domnului Isus este aceea că-I cunoaște vocea, că-I recunoaște autoritatea, și face tot ce îi cere El. Prietenia cu Fiul lui Dumnezeu este clădită pe ascultare și împlinire. Marele beneficiu al acestei prietenii este comunicarea, dar ea se întărește prin ascultare și împlinire. Cel mai bun prieten al Domnului Isus este ucenicul care face tot ce-I cere El.
Ești un prieten al Domnului Isus? O persoană potrivită pentru a sta la Masa Domnului este un prieten al Lui. Întrebarea care trebuie să ne-o punem este: El ne recunoaște în această poziție de prieteni ai Lui? Pentru că, în cele din urmă nu contează ce spunem noi că suntem, ci doar ceea ce spune El despre noi.
În al treilea rând, el a fost un...
3. Primitor al Domnului Isus
Ce i-a spus Domnul Isus acestei persoane? Ne spune Matei în a doua parte a versetului 18: Vremea Mea este aproape; voi face Paștele cu ucenicii Mei în casa ta. Și finalul versetului 19 ne spune că ucenicii au pregătit Paștele.
Omul acesta a primit o veste de la Domnul Isus care, pe un altul l-ar fi bulversat: „Voi face Paștele... în casa ta.” O altă persoană, care nu ar fi fost pregătită și nu ar fi fost un prieten al Domnului Isus, ar fi reacționat imediat: „Dar de ce tocmai la mine? De ce nu merge Domnul la Ionescu sau Popescu, că sunt mai bine pregătiți ca mine?! Casa lor este mai largă decât a mea. Oare de ce vrea tocmai la mine? Tocmai pe mine m-a găsit? N-aș fi vrut să am musafiri de aceste sărbători. Eu îmi făcusem alte planuri de Paști. Acum, toate planurile îmi sunt date peste cap de acest Musafir neașteptat.”
Acest monolog imaginar este, din păcate, realitatea din viața multor creștini care întâmpină total nepregătiți din punct de vedere spiritual aceste sărbători. Și atunci când sunt confruntați cu cuvântul lui Dumnezeu, când Duhul lui Dumnezeu îi cercetează, când Domnul vrea să pătrundă în viața lor pentru a deschide geamurile și a face curățenie, intră în panică, fac un pas înnapoi, și își spun: „De ce tocmai eu? Eu nu am vrut decât un Paște ca și-n alți ani.”
Vestea venirii Domnului nu l-a speriat pe acest om, nici nu i-a dat planurile peste cap, pentru că el era pregătit să-L primească pe Domnul Isus. Și cred că nu greșesc foarte mult dacă spun că el a sperat că lucrul acesta se va întâmpla. Cred că, undeva într-un colțișor al inimii, el a avut un gând de genul: „Ce frumos ar fi dacă ar veni Învățătorul la mine. Știu că este în Ierusalim și probabil caută un loc de găzduire de acest Paști. Casa mea e pregătită în orice moment pentru El, dacă vrea să vină.” Și dorința lui s-a împlinit.
Mă întreb dacă noi toți am putea să spunem același lucru: „Doamne, ești binevenit oricând la noi. Ți-am pregătit camera, și casa inimii noastre este gata pentru a Te întâmpina. Viața mea este Betania în care Tu să Te simți ca acasă”.
Oare câți români dintre cei care vor cânta și de aceste sărbători „Cristos a înviat din morți”, sunt cu adevărat pregătiți pentru ca Domnul Isus Cel înviat să vină și să stea în casa inimii lor? Dar să nu mergem atât de departe. Noi toți, care suntem în Casa Domnului, suntem pregătiți să-L întâmpinăm în prag? Nu cu mâncare și băutură, ci, așa cum am văzut la început, cu azimile curăției și adevărului?
Vei fi cu adevărat o gazdă primitoare a Domnului Isus, sau dincolo de ceea ce se vede, nu ai decât o ușă închisă și o casă nepregătită pentru Fiul lui Dumnezeu? Nu cumva, ești unul dintre cei care au pus deja în fața inimii, pancarta: „Nu mai avem locuri libere de aceste sărbători?”
În ultimul rând, acest om a fost un...
4. Privilegiat prin venirea Domnului Isus
Nu-i așa că, dacă președintele țării ar veni să locuiască la tine câteva zile, după plecarea lui vei spune plin de bucurie și mândrie tuturor celor care vor veni la tine acasă: „În această cameră a dormit președintele”?
Nimic nu se compară cu privilegiul de a-L avea în casa inimii tale pe Prințul cerului, Domnul Domnilor, Isus Cristos. Viața în care El a pătruns, a fost schimbată radical. Cel mai frumos parfum din lume este nimic în comparație cu parfumul prezenței Lui. Cel mai plăcut interlocutor din lume devine plictisitor în comparație cu plăcerea de a sta la picioarele Domnului pentru a-I asculta cuvintele. Timpul petrecut în prezența Lui capătă un nou sens, o nouă dimensiune. Nimic nu mai este ca înainte, pentru că Domnul Isus Cristos a venit în casa inimii tale pentru a fi împreună cu tine. Din acel moment, devii o persoană cu adevărat privilegiată.
Știți care este surprinderea mea? Fiul lui Dumnezeu oferă acest privilegiu tuturor oamenilor, și totuși, cei mai mulți îl nesocotesc. E dureros să vezi oameni care îi spun Domnului Isus: „Nu, mulțumesc. Eu n-am nevoie de acest privilegiu. Poate alții mai răi ca mine.” Ce trist lucru să vezi atât de mulți oameni care cred că pot fi împliniți în viață prin puterile lor, care luptă să-și croiască un drum propriu al fericirii, care-I spun Domnului: „N-am loc și pentru Tine în viața mea.”
Frați și surori, suntem cei mai privilegiați oameni! În seara aceasta vom sta la Masă cu Domnul nostru. Nu există o fericire mai mare decât aceasta, decât să-L lași pe Învățătorul să-ți întindă masa celebrării morții Lui ispășitoare, și tu să te apropii cu bucurie și recunoștință.
Ce-am putea spune în închierea acestui mesaj? La fel ca acel om necunoscut, cred că și noi astăzi avem multe lucruri pe care I le-am putea oferi Domnului Isus, chiar dacă El nu mai este într-un chip fizic printre noi.
Ce i-am putea oferi? Persoana potrivită pentru a sta la Masa Domnului în minutele următoare și care se va bucura de prezența Lui, va avea toate calitățile enumerate în acest mesaj, și va fi gata să le pună la picioarele Învățătorului drag: va fi un om pregătit pentru a Se întâlni cu Domnul Isus, se va număra printre prietenii Domnului Isus, va avea inima primitoare pentru întâlnirea cu Domnul Isus, și va privi acest eveniment ca un mare privilegiu, ca atare va fi mulțumitor și recunoscător.
Rămâne aceeași invitație și pentru noi: Voi face Paștele cu ucenicii Mei în casa ta. Ești pregătit?
