Sărbătoarea sufletului

Maria păstra toate cuvintele acelea şi se gândea la ele în inima ei.(Luca 2:19)

A) CUM SĂRBĂTORIM CRĂCIUNUL?

E mare alergare în preajma sărbătorilor. Evident nu suntem de acord cu aspectul comercializării acestei sărbători. Dumnezeu a venit pe planeta noastră în umilință. Și totuși și noi credincioșii suntem prea mult prinși de valul sezonului. La cine trebuie să mai cumpăr cadou? La cine trebuie să mai trimit felicitare de sărbători? Ce prăjitură să mai fac? Ceva nou ce n-am mai făcut. Probabil că această stare de agitație și alergare ne ia timpul, ne împiedică să ne concentrăm suficient la semnificația sărbătorii. Ne complacem într-o rutină.

B) STAREA ACEASTA DOMNEA ȘI PE VREMEA PRIMULUI CRĂCIUN

Bine-nțeles sub altă formă, dar era prezentă. Iată ce citim în același capitol din evanghelia lui Luca:



" 15. După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: "Haidem să mergem până la Betleem şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul."

16. S-au dus în grabă şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi Pruncul culcat în iesle.

17. După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc.

18. Toţi cei ce i-au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii.

Au mărturisit despre prunc si toți s-au mirat. Acesta era subiectul zilei; erau discuții peste tot. A fost, totuși, o excepție: Maria. Evanghelistul Luca ne spune că "Maria păstra toate cuvintele acelea și se gândea la ele în inima ei." Ea știa mai multe decât toți cu privire la acele evenimente. Vedem două lucruri minunate la Maria care ar trebui să-i caracterizeze și pe credincioșii din vremea noastră:

1. Ea a păstrat cuvintele în inima ei

2. Ea medita la acele cuvinte

Altfel spus, sărbătoarea era în inima ei, în lăuntrul ei. Ea știa că Fiul ei era menit să fie Rege și totuși a venit în simplitate. Probabil că pe undeva nu-și putea ea explica sută la sută aceste evenimente dar, cert e că le păstra în sufletul ei.

C) CE LECȚIE ÎNVĂȚĂM DE LA MARIA?

Crăciunul nu este o sărbătoare a extravaganței. Singura extravaganță de care putem vorbi este cea a dragostei lui Dumnezeu pentru rasa umană. Crăciunul nu este ornamentare și multe lumini, mii și mii de beculețe, nu e mâncare și băutură. Crăciunul e o sărbătoare a sufletului și o serbăm ca atare. Crăciunul înseamnă întrupare. În limba engleză la Crăciun se zice Christmas. Acest cuvânt conține cuvântul Christ= Hristos, Isus. Tradus cuvântul Christmas ar fi sărbătoarea despre Isus. Dumnezeu a luat chip uman pentru ca oamenii să poată deveni fii de Dumnezeu. El a dorit și dorește relație cu omul. Făcandu-Se Om, Fiul lui Dumnezeu afirma în modul cel mai desăvarșit cu putință valoarea omului. Dumnezeu nu se mai adresează omului in mod indirect, întrucât se face El Însuși și Om, fără a înceta sa fie Dumnezeu. Prăpastia dintre Dumnezeu și om dispare, iar Dumnezeu afirma înalta chemare, solie cu care omul a fost învrednicit.

De la Maria învățăm noi creștinii de azi să privim dincolo... dincolo de strălucirea din vitrine, dincolo de eleganță și frumusețe efemeră, dincolo de orice fel de lux. De la Maria învățăm să cugetăm mai mult la ce-a făcut Dumnezeu pentru noi, să cugetăm la credincioșia Lui, la promisiunile Lui și la purtarea Lui de grijă. El l-a trimis pe unicul Lui Fiu ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viață eternă.

George Cornici