CHARLES HADDON SPURGEON
ŞI SEPARAREA BISERICII
Compilaţie de G. Archer Weniger
Traducere de Mihaela Chivăran
Date bibliografice şi editare: Raul Enyedi
„Am renunţat cu mult timp în urmă să mai număr capete. Adevărul se află de
obicei în minoritate în această lume rea. Am credinţă în Domnul Isus pentru mine, o
credinţă însemnată în mine cu fierul roşu. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că ceea ce cred voi
crede, chiar dacă voi fi singurul care voi crede aceasta.”
Charles H. Spurgeon, Predici, 16 oct. 1887, vol. 33, citat de Murray, Spurgeon cel uitat, The
Banner of Truth Trust, 1994, p. 138 [p. 142 în ed. românească, The Banner of Truth Trust, 1995]
„O prăpastie se deschide între oamenii care îşi cred Bibliile şi cei care sunt
pregătiţi pentru un progres în privinţa Scripturii. Casa este jefuită, zidurile îi sunt
dărâmate, însă oamenilor buni care se află în pat le place prea mult căldura, se tem prea
tare ca nu cumva să se aleagă cu capetele sparte, dacă ar coborî să înfrunte hoţii…
Inspiraţia şi speculaţia nu pot convieţui în pace. Nu se poate face nici un compormis. Nu
putem susţine inspiraţia Scripturii şi în acelaşi timp să o negăm; nu putem crede ispăşirea
şi în acelaşi timp să o negăm; nu putem susţine doctrina căderii şi totuşi să vorbim de
evoluţia vieţii spirituale din natura umană; nu putem recunoaşte pedepsirea celor
nepocăiţi şi să tolerăm „speranţa mai largă” [această doctrină învaţă că toţi oamenii vor fi
în final mântuiţi, inclusiv cei ce resping Evanghelia – n. ed.]. Trebuie să alegem un drum
pe care să-l urmăm. Decizia este virtutea acestui ceas.”
Charles H. Spurgeon, Sabia şi Mistria, Septembrie 1887
„Cei ce cred în ispăşirea lui Cristos sunt acum în uniune declarată cu cei ce o
tratează ca nesemnificativă; credincioşii în Sfânta Scriptură sunt confraţi cu cei ce neagă
inspiraţia totală, cei ce ţin doctrinele Evangheliei sunt în alianţă deschisă cu cei ce
consideră căderea o fabulă, cu cei ce neagă persoana Duhului Sfânt, cei ce numesc
justificarea prin credinţă imorală şi susţin că mai există o probă după moarte… Da, avem
înaintea noastră priveliştea mizerabilă a pretinşilor creştini ortodocşi [se referă la
Baptiştii credincioşi Scripturii – n. ed.] confirmând public unirea lor cu cei ce neagă
credinţa şi care abia-şi pot ascunde dispreţul faţă de cei ce nu se pot face vinovaţi de o aşa
mare lipsă de loialitate faţă de Cristos. Să fie foarte clar, noi nu putem numi aceste lucruri
Uniuni Creştine, ele încep să arate ca nişte Confederaţii ale Răului…
Convingerea noastră solemnă este că acolo unde nu există comuniune spirituală reală, nu
trebuie să existe pretenţie de părtăşie. Părtăşia cu greşeala vitală şi ştiută înseamnă
participare la păcat.”
2
Charles H. Spurgeon, Sabia şi Mistria, Noiembrie 1887
„Mă doare foarte tare că până acum mulţi dintre cei mai onoraţi prieteni ai noştri
din Uniunea Baptistă au închis cu mare hotărâre ochii faţă de serioase devieri de la
adevăr. Nu mă îndoiesc că, în parte, motivaţia lor este lăudabilă, din dorinţa de a păstra
pacea şi sperând că greşelile pe care au fost forţaţi să le vadă vor fi înlăturate pe măsură
ce prietenii lor vor înainta în ani şi cunoştinţă. Dar şi aceştia, sper, cel puţin vor descoperi
că noile opinii nu sunt vechiul adevăr îmbrăcat în haine noi, ci reprezintă erori mortale cu
care nu putem avea părtăşie. Eu văd acest sistem dezvoltat de gândire modernă ca un cu
totul alt cult, care nu are nicio legatură cu creştinismul, cum nu are ceaţa serii cu dealurile
veşnice.”
C. H. Spurgeon, 23 Noiembrie 1887, citat de Murray, p. 152 [p. 156 în ed. românească]
„Să ne asigurăm că îl prezentăm pe Domnul nostru Isus Cristos drept Învăţătorul
infailibil, prin Cuvântul Său inspirat. Nu înţeleg această loialitate faţă de Cristos care este
însoţită de indiferenţă faţă de cuvintele Sale. Cum putem să avem o atitudine de reverenţă
faţă de persoana Sa, dacă propriul Său Cuvânt, şi cel al apostolilor Săi, este tratat cu lipsă
de respect? Dacă nu primim Cuvintele lui Cristos, nu-L putem primi pe Cristos, pentru că
Ioan a spus, „cine cunoaşte pe Dumnezeu, ne ascultă; cine nu este din Dumnezeu, nu ne
ascultă. Prin aceasta cunoaştem duhul adevărului şi duhul rătăcirii.” [1 Ioan 4:6]
C. H. Spurgeon, O slujire completă [An All-Round Ministry], p. 373, citat de Murray, Ibid., p.
152 [p. 156 în ed. românească]
„Va veni ziua când cei ce cred că pot repara o casă care nu are nici o fundaţie vor
vedea că este mai înţelept să o părăsească cu totul. Am văzut că întotdeauna ieşirea din
asociaţii [sau „comunităţi de biserici”, în context românesc – n. ed.] cu doctrine
îndoielnice este singura soluţie posibilă a unei dificultăţi care, oricât de negată ar fi, nu
este ceva de glumit pentru toţi cei ce sunt conştienţi de groaznica ei realitate.”
Charles Haddon Spurgeon, Sabia şi Mistria, Iulie 1889, citat de Murray, Ibid, p. 155 [ed.
românească, p. 159-160]
„Pentru creştini, a avea legături de asociere cu lucrători care nu predică
Evanghelia lui Cristos înseamnă a atrage asupra lor o vină morală. O uniune care poate
continua indiferent dacă bisericile membre au o credinţă comună sau nu, nu îndeplineşte
nici o funcţie scripturală. Păstrarea unei asociaţii denominaţionale, când aceasta este
neputincioasă în disciplinarea ereticilor, nu poate fi justificată drept păstrare a „unităţii
creştine”. Eroarea este aceea care sfâşie unitatea bisericilor şi a rămâne într-o
denominaţie care tolerează eroarea înseamnă a susţine schisma.”
Spurgeon cel uitat, Murray, Ibid., 158-159, [ediţia românească p. 163]
3
„Separarea de cei ce sunt îngăduitori faţă de eroarea fundamentală sau opresc ‚Pâinea
Vieţii’ de la sufletele pierdute nu este schismă, ci doar ceea ce adevărul, conştiinţa şi
Dumnezeu cere de la toţi cei ce vor să fie găsiţi credincioşi.”
Charles Haddon Spurgeon, Sabia şi Mistria, 1888, p. 127, articolul „Separare, nu
schismă”, citat de Murray, Ibid., p. 159 [ediţia românească p. 163]
„Am auzit de sute de ori argumentul dat când oamenii au fost îndemnaţi să iasă
afară din poziţii false şi să facă ceea ce este corect. Dar ce am a face eu sau tu cu
menţinerea influenţei şi poziţiei noastre când ni se cere să sacrificăm adevărul? Nu este
niciodată corect să faci un rău mic pentru a obţine cel mai mare bine posibil. Datoria ta
este să faci binele, de consecinţe se ocupă Dumnezeu.”
Charles Haddon Spurgeon, 14 iunie 1868, Predici, vol 14, nr. 815, citat de Murray, Ibid., p. 161
[ed. românească, p. 165]
„Eşecul într-un moment crucial poate păta toate realizările unei vieţi. Cineva care
s-a bucurat de o lumină aparte este încurajat să urmeze calea Domnului şi este uns pentru
a-i călăuzi şi pe alţii pe ea. Este înălţat într-un loc în care primeşte dragoste şi stimă
printre cei evlavioşi şi aceasta îl promovează între oameni. Şi apoi? Vine inspita de a
avea grijă să îşi păstreze poziţia pe care şi-a câştigat-o şi să nu facă nimic care să o
pericliteze. Omul, care până nu demult era un om credincios al lui Dumnezeu, se
compromite cu lumea şi, pentru a-şi linişti propria conştiinţă, inventează o teorie prin
care aceste compromisuri sunt justificate, chiar lăudabile. Primeşte lauda celor raţionali;
însă el, de fapt, a trecut de partea duşmanului. Toată forţa vieţii dinainte mărturiseşte
acum în favoarea taberei greşite... Pentru a evita un asemenea final, avem datoria de a
lupta neîncetat…”
Murray, Ibid., p. 161-162 [ediţia românească, p. 165-166]. Citat din Sabia şi Mistria, 1888, 620
.
„Oh, dragii mei fraţi! Mulţi sunt înşelaţi de această metodă de raţionare. Ei rămân
acolo unde conştiinţa le spune că nu ar trebui să fie, pentru că, spun ei, sunt mai folositori
acolo decât dacă ar fi „afară din tabără”. Aceasta înseamnă să faci rău ca să iasă bine,
ceea ce o conştiinţă luminată nu poate tolera vreodată. Dacă un act păcătos mi-ar spori de
zece ori utilitatea, nu am nici un drept să îl comit; şi dacă un act de dreptate ar părea să-
mi distrugă întreaga mea utilitate aparentă, sunt totuşi dator să îl împlinesc. Este de
datoria ta şi a mea să facem ce este bine, chiar de cerurile ar cădea şi să urmăm porunca
lui Cristos oricare ar fi consecinţele. „Aceasta este hrană tare”, spui? Atunci fiţi bărbaţi
tari si hrăniţi-vă cu ea…”
C. H. Spurgeon, Predici, vol. 37, nr. 2217, 16 august 1891, citat de Murray, Ibid., p. 162
[ed. românească, p. 166]
4
„Odată ce am văzut sau am crezut că am văzut că eroarea s-a instaurat cu
fermitate, nu am mai stat pe gânduri, ci am părăsit imediat corpul. De atunci încolo, sfatul
meu a fost, ‚Ieşiti din mijlocul lor’. Dacă m-am bucurat de loialitatea faţă de adevărul lui
Cristos arătat în alte acţiuni, am simţit totuşi că nu există nici un protest egal cu cel al
unei separări clare faţă de răul făţiş.”
C. H. Spurgeon, în articolul „Attempts at the Impossible”, Sabia şi Mistria, Decembrie 1888
„Un lucru ne este clar, nu se poate aştepta de la noi să facem parte din vreo uniune
care îi include pe cei ale căror învăţături, în punctele fundamentale, sunt exact reversul a
ceea ce noi îndrăgim mai mult.”
C. H. Spurgeon, în articolul „The Case Proved”, Sabia şi Mistria, Octombrie, 1887
„Oricât ne-ar costa, separarea de cei ce se separă ei înşişi de adevărul lui
Dumnezeu nu este doar un drept al nostru, ci o datorie.”
C. H. Spurgeon, în articolul „Attempts at the Impossible”, Sabia şi Mistria, Decembrie
1888
„Nici un iubitor al Evangheliei nu poate ascunde de el însuşi faptul că zilele sunt
rele. Suntem gata să facem mari concesii faţă de concepţiile noastre punându-le pe seama
timidităţii naturale, precauţiei vârstei şi suferinţei produse de durere; însă acestea par a
avea, şi au într-adevăr tendinţa rapidă de a o lua în jos. Citeşte ziarele care reprezintă
Broad School of Dissent [în traducere literală, „Şcoala largă de disidenţă”, şcoală de
gândire care ataca doctrinele fundamentale ale creştinismului istoric – n. ed.], şi întreabă-
te, cât de departe vor mai merge? Ce doctrină le mai rămâne de abandonat? Ce alt adevăr
va fi obiectul dispreţului lor? Au fost puse bazele unei noi religii, care nu este creştinism
mai mult decât este creta brânză, şi această religie, fiind lipsită de onestitate morală, se dă
drept vechea credinţă, dar cu mici îmbunătăţiri şi pe baza acestui pretext, uzurpă
amvoanele ridicate pentru predicarea Evangheliei. Ispăşirea este respinsă, inspiraţia
Scripturii batjocorită, Duhul Sfânt este redus doar la o influenţă, pedeapsa pentru păcat
este transformată în ficţiune, iar învierea într-un mit, şi totuşi, aceşti duşmani ai credinţei
noastre se aşteaptă de la noi să-i numim fraţi şi să păstrăm o legătură cu ei.”
C. H. Spurgeon, Sabia şi Mistria, August 1887, articolul „Another word concerning the ‚Down-
Grade’”, citat de Russel H. Conwell în 1892, în „Viaţa lui Charles Haddon Spurgeon, cel mai
mare predicator al lumii”.
„S-a ajuns acum la o întrebare serioasă, cât de departe pot cei ce ţin credinţa dată
sfinţilor odată pentru totdeauna să fraternizeze cu cei care s-au întors spre o altă
evanghelie. Dragostea creştină îşi cere drepturile, iar diviziunile trebuie evitate ca păcate
grave, însă în ce măsură suntem justificaţi în a avea părtăşie cu cei ce se depărtează de 5
adevăr? Este o întrebare al cărei răspuns este greu de dat, aşa încât să se păstreze
echilibrul îndatoririlor. Pentru prezent este datoria credincioşilor să fie precauţi, ca nu
cumva să sprijine şi să susţină pe trădătorii Domnului. Un lucru este să treci peste toate
barierele denominaţionale de dragul adevărului, ceea ce sperăm că toţi oamenii evlavioşi
vor face. Şi altceva este să subordonăm susţinerea adevărului prosperităţii şi unităţii
denominaţionale. Mulţi oameni superficiali trec cu vederea eroarea atât timp cât este
comisă de un om deştept şi amabil, cu multe calităţi. Fiecare credincios să judece pentru
sine; însă în ceea ce ne priveşte, noi am pus câteva zăvoare noi la uşă şi am dat porunci
ca lanţul să fie întotdeauna pus, căci sub pretextul cerşirii prieteniei servitorului, există
unii ce urmăresc jefuirea STĂPÂNULUI.
Ne e teamă că este imposibilă formarea vreodată a unei organizaţii care ar putea
să ţină la distanţă oameni suficient de josnici încât să mărturisească ceva şi să creadă
altceva, dar poate ar fi posibil să se întemeieze o alianţă informală printre toţi cei ce ţin
Creştinismul părinţilor lor. Oricât de puţin ar putea ei face, ar putea măcar protesta şi, pe
cât posibil, s-ar dezvinovăţi pe ei înşişi de acea complicitate implicată într-o conspiraţie a
tăcerii.”
C. H. Spurgeon, Sabia şi Mistria, August 1887, articolul „Another word concerning the ‚Down-
Grade’”
Material oferit de
Fundaţia Mantachie
„O voce baptistă în România”
Bocşa, 2011
www.abaptistvoice.com
