Slujindu-le pe ceilalți, ține-ți trupul în stăpânire

„Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” (1 Corinteni 9:27)

Apostolul Pavel scrie, că el precum un atlet, nu are milă de trupul său, ci îl ține în stăpânire, îl supune, îl ține sub control, pentru ca după ce a propovăduit altora, să nu fie el însuși lepădat, să nu fie socotit nevrednic, sau să nu fie descalificat (cuvânt folosit în jocurile atletice), să nu fie lipsit de orice șanse pentru “a căpăta biruința”, să nu fie nefolositor pentru Dumnezeu.

Și în viața noastră de creștini, trebuie să ne învățăm să ne stăpânim, când îi slujim pe ceilalți. Pentru aceasta este foarte important:

1. Să avem un scop măreț. Pavel „în alergarea” sa avea un scop, își îndrepta eforturile pentru a nimeri în țintă. El “alerga” cu un scop. Scopul lui, despre care a vorbit câteva ori în versetele 9:19-22, este să câștige pentru Hristos, cât mai mulți oameni! Spre care țintă ești îndreptat? Pe ce îți concentrezi puterea, energia, gândurile, timpul, resursele?

2. El a luptat cu dorințele și cu poftele trupului său, făcându-l robul misiunii sale – să câștige suflete pentru Hristos. Oare nu ești robul (roaba) trupului tău? Oare trupul tău nu decide ce trebuie să faci?

La unii dintre noi, trupurile decid, când, ce, cât să mănânce, când să plece la culcare, și când să se scoale, și așa mai departe. Sportivul (cu care Pavel face analogia) nu poate să-și permită asemenea lucruri. El împlinește și ascultă regulile antrenamentului, ci nu trupul său. El aleargă, când dorește să se odihnească, el mănâncă mâncare echilibrată, când dorește să mănânce o înghețată cu ciocolată, el se duce la culcare, atunci când nu dorește să doarmă, și se scoală devreme, pentru ca să se antreneze, când dorește să stea culcat în pat. Sportivul de sinestătător își cârmuiește trupul, ci nu-l ascultă. Trupul – robul sportivului, ci nu invers.

De aceea este foarte important pentru noi, ca atunci când îi învățăm pe ceilalți, despre cerințe înalte ale vieții de creștin, să ne păzim bine, ca să nu fim printre cei, care încalcă aceste cerințe, și care nu sunt plăcuți înaintea Lui Dumnezeu. Mulți dintre creștinii din corint, și-au limitat foarte mult mărturia (și-au făcut un nume rău), din cauza că nu doreau să-și limiteze “libertatea” lor, și au decis să trăiască după poftele trupului lor. Să ne păzim de asemenea lucruri, și să ținem minte, că niciun creștin nu poate să obțină vreun succes, în propovăduire, sau într-o altă lucrare importantă, fără autodisciplină!

Să ne stăpânim trupul nostru foarte bine, pentru ca el să nu umble după pofte rele, și să nu pună piedici, când dorim să ne împlinim responsabilitățile unui om evlavios!

Dumnezeul oștirilor, Dumnezeul puterii și al oștirii! Puterea mea! Pe atotputernicia Ta mă bizui, pentru ca să înving poftele trupului meu; ca să-l țin în stăpânire, să nu cad în poftele rele ale firii, ci să mă stăruiesc în orice fel, pentru ca să nu cad în ispite, și să nu împlinesc aceste pofte rele. Dă-mi putere să izgonesc îndemnurile firii, pentru ca ele să nu mă împiedice să–mi împlinesc misiunea mea – să câștig suflete pentru Hristos! Te rog în numele Lui Iisus Hristos, amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opincă

“Ferice de cei ce-şi pun tăria în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea!” (Psalmii 84:5)