Zilele trecute am plecat de la servici pe Faleza Dunării. M-am rugat Domnului să-mi dea un text la care să meditez în drum spre casă. Mergând, am deschis biblia și am dat peste locul unde erau scrise versetele următoare:
„Nimeni n-aprinde o lumină, ca s-o pună într-un loc ascuns sau sub baniţă; ci o pune într-un sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina. Ochiul este lumina trupului tău. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău este plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, trupul tău este plin de întuneric. Ia seama, dar, ca lumina care este în tine să nu fie întuneric.
Aşa că, dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi în totul plin de lumină, întocmai ca atunci când te-ar lumina o lampă cu lumina ei mare.” (Luca 11:33-36)
Am început să meditez: „Ochiul este lumina trupului tău. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău este plin de lumină...”. „Doamne” – am întrebat – „cum pot să am un ochi sănătos?
Am citit mai departe: „ ... dar dacă ochiul tău este rău, trupul tău este plin de întuneric. Ia seama, dar, ca lumina care este în tine să nu fie întuneric.” Deci, deși ai ochi, dacă ei sunt răi, prin ei poate intra în tine întunericul. Tu ai impresia că vezi și că vezi bine, și când colo te umpli de întuneric. L-am întrebat din nou pe Dumnezeu: „Doamne, cum să am o vedere clară, să știu pe unde merg, să nu mă cuprindă bezna, întunericul?”
Privește numai de câte ori Domnul Isus le arată – unora care credeau că văd – că de fapt sunt orbi în fața realității:
Lăsaţi-i: sunt nişte călăuze oarbe; şi când un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.” (Matei 15:14)
Vai de voi, povăţuitori orbi, care ziceţi: „Dacă jură cineva pe Templu, nu este nimic; dar dacă jură pe aurul Templului, este legat de jurământul lui.” (Matei 23:16)
Nebuni şi orbi! Care este mai mare: darul sau altarul, care sfinţeşte darul? (Matei 23:19)
Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila! (Matei 23:24)
Fariseu orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, pentru ca şi partea de afară să fie curată. (Matei 23:26)
Aveţi ochi, şi nu vedeţi? Aveţi urechi, şi nu auziţi? Şi nu vă aduceţi aminte deloc? (Marcu 8:18)
Orbirea este o temă prezentă pe tot parcursul Bibliei. Apostolul Petru arată faptul că există un gen de credincios care de fapt „este orb, umblă cu ochii închişi” (2 Petru 1:9). Iar Duhul Domnului sfătuiește pe îngerul bisericii din Laodiceea, care era „orb şi gol” să cumpere „doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi.” (Apocalipsa 3:17-18)
„Doamne, cum să am o vedere clară? Oare văd eu realitatea spirituală așa cum este ea cu adevărat?” - mă întrebam și mă rugam totodată. O mână nevăzută a răsfoit paginile bibliei până la cartea Proverbelor, capitolul 4, unde am citit următoarele:
Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi, păstrează-le în fundul inimii tale!
Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc şi sănătate pentru tot trupul lor. (Prov. 4:20-22)
Aceasta era prima parte a răspunsului. „Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi...” Cum să ai un ochi sănătos? Cum să vezi realitatea așa cum este ea de fapt? Cum să nu intri în întuneric și să nu mai știi unde te afli? Ai nevoie de un „filtru”, care să filtreze tot ceea ce caută să se strecoare în viața ta, un „filtru” pentru gânduri, un „filtru” pentru tot ceea ce-ți văd ochii. Și „filtrul” acesta este CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU: „Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina.” (Ps. 36:9)
II. TU NU POȚI VEDEA REALITATEA DACĂ NU CUGEȚI LA CUVINTELE DOMNULUI ZI ȘI NOAPTE
Să fii convins că atât cât meditezi la Cuvântul lui Dumnezeu, atâta vezi din realitatea în care trăiești. Oamenii lumii acesteia și tot mai mulți creștini evanghelici cred că vor înțelege tot mai bine realitatea din lumea noastră vizionând sau citind tot mai multe știri. „Trebuie să fim informați!”, spun mulți creștini. Ei caută ca posturile TV pe care le urmăresc sau siturile de știri să fie cât mai „credibile”. Dar realitatea n-o vei cunoaște în felul acesta. Fără meditarea permanentă la Cuvântul lui Dumnezeu, tu vezi o realitate deformată.
Ca să ai un ochi sănătos, cuvintele Domnului nu trebuie să se depărteze de ochii tăi, și zi și noapte să cugeți la Legea Domnului: Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! (Psalmi 1:1-2)
Doar astfel vei putea fi în siguranță că vezi realitatea așa cum este ea, și nu trăiești într-o înșelare. Este vorba de realitatea cu privire la tine, cu privire la familie, cu privire la lumea în care trăiești, cu privire la biserica unde mergi, cu privire la vremurile pe care le trăim.
Mă gândesc la Iosua, care se pregătea să cucerească țara Canaanului. Un general al forțelor armate ale unei țări care urmează să intre în război n-ar avea somn zi și noapte pregătind tot felul de tactici și scenarii de război. Dar Dumnezeu îi spune lui Iosua:
Aș putea spune că ai nevoie de o oră de cugetare la Cuvântul Domnului, ca să poți privi 10 minute la „realitatea” de pe stradă sau din știri. Din nefericire procentul este exact invers pentru mulți creștini astăzi: 2-4 ore de televizor, de știri, navigare pe internet, muzică lumească, vorbăraie pe rețelele de socializare, jocuri, etc. și 5-10 minute în Cuvântul lui Dumnezeu (unii chiar la câteva zile).
Cu cât creștinul se depărtează mai mult de Biblie și de meditare, cu atât devine mai orb față de realitățile spirituale.
III. CUGETARE, NU CITIRE
Există două reacții negative când le vorbești creștinilor despre meditarea la Cuvântul lui Dumnezeu:
a) „Frate, eu n-am timp să citesc toată ziua din Biblie, mai am și treabă.”
În această situație, greșeala este că se confundă citirea cu meditarea. Citirea poate dura jumătate de oră, dar meditarea poate dura toată ziua. Scriptura numește fericit pe cel ce „îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!” (Psalmi 1:1-2) De exemplu, ai citit la timpul de dimineață despre vizita Domnului Isus în casa Martei și a Mariei. Cauți să memorezi cât de cât textul, care nu are decât vreo cinci versete, și apoi, toată ziua, ori de câte ori faci o pauză, ți-l aduci aminte și mai meditezi la el, punându-ți tot felul de întrebări:
- de ce, pe unde mergea, Domnul Isus începea să-i învețe pe cei prezenți?
- cum de s-a așezat Maria la picioarele Domnului, și nu i-a venit același gând ca Martei, să pregătească mâncarea?
Și, având un Nou Testament în buzunar, sau pe telefonul mobil, din când în când mai arunci o privire asupra textului, ca să-l împrospătezi în mintea ta. Și așa ajungi să-L cunoști mai bine zi de zi pe Dumnezeu, mintea îți este la lucrurile Lui, și ispitele se țin departe de tine.
Deci cugetarea este posibilă toată ziua, chiar dacă citirea nu.
b) „Frate, dar cum rămâne cu creștinii din primele secole? Ei nu aveau biblii. Cum cugetau ei zi și noapte la Legea Domnului?”
Biblia are răspuns și la astfel de întrebări: "Maria păstra toate cuvintele acelea şi se gândea la ele în inima ei." (Luca 2:19)
"Când L-au văzut părinţii Lui, au rămas înmărmuriţi; şi mama Lui I-a zis: „Fiule, pentru ce Te-ai purtat aşa cu noi? Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare.” El le-a zis: „De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?” Dar ei n-au înţeles spusele Lui. Apoi S-a coborât împreună cu ei, a venit la Nazaret şi le era supus. Mama Sa păstra toate cuvintele acestea în inima ei." (Luca 2:48-51)
Sunt două situații în care Maria, mama Domnului Isus, aude cuvinte divine, și se scrie despre ea că le păstra în inima ei și se gândea la ele. Omul din lume, când găsește sau cumpără o comoară (aur, pietre prețioase), o depozitează într-un seif acasă, și zilnic, uneori chiar de mai multe ori pe zi, deschide seiful și-și privește comoara. Cuvintele îngerului care le-a vorbit lui Iosif și Mariei despre fiul lor („Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.” (Luca 2:10-12)) și cuvintele fiului lor spuse în Templul din Ierusalim („De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?”) erau comorile pe care Maria le strângea în inima ei și se gândea la ele în taină. Ori de câte ori avea un timp liber, scotea din aceste cuvinte prețioase și medita din nou la ele:
- Cum să fie fiul meu, născut în condiții atât de umile, dintr-o femeie modestă ca mine, Mântuitorul și Domnul?
- Oare de ce a numit fiul meu Templul din Ierusalim ca fiind „Casa Tatălui Meu”?
Același lucru se întâmpla și cu cuvintele care se citeau în fiecare Sabat la sinagogă. Toți evreii evlavioși erau atenți la ce li se vorbea și strângeau acele cuvinte în inima lor, urmând ca peste săptămână să cugete adânc la ele, așa cum știau din Psalmul 119: „O iau înaintea străjilor de noapte şi deschid ochii, ca să mă gândesc adânc la cuvântul Tău.” (Psalmi 119:148)
Chiar dacă cei mai mulți nu aveau ca noi biblia pe hârtie, pe laptop, pe telefonul mobil, pe tabletă, aveau în schimb un mare avantaj: Mariei nu-i suna telefonul mobil la fiecare 15 minute, nu-i veneau SMS-urile unul după altul, nu era deranjată de cei care fac sondaje de opinie prin telefon, nu-i zbârnâia telefonul că i-a mai dat cineva un Like pe Facebok, nu putea vedea știrile pe telefon, nici vremea din oră în oră, etc., toate aceste „invenții” moderne care ne fac viața praf și nu mai putem cugeta în liniște la Cuvântul Domnului.
IV. ORBIREA SPIRITUALĂ ESTE O REALITATE
Dragii mei frați și surori, starea de orbire spirituală este una cât se poate de reală și de prezentă între cei ce se numesc astăzi copii ai lui Dumnezeu. Mă gândesc la creștinii care odată au văzut bine, după care un întuneric gros a pus stăpânire pe ochii lor, și astăzi sunt orbi. Dar, pe când un orb fizic își recunoaște orbirea lui, pentru că este evidentă, cei mai mulți dintre orbii spirituali neagă că ar fi orbi, și din contră cred că de abia acum văd cu adevărat.
Mă gândesc la Dima, exemplul cel mai clar din Noul Testament. El este amintit în trei locuri:
Luca, doctorul preaiubit, şi Dima vă trimit sănătate. (Coloseni 4:14)
Epafra, tovarăşul meu de temniţă în Hristos Isus, îţi trimite sănătate; tot aşa şi Marcu, Aristarh, Dima, Luca, tovarăşii mei de lucru. (Filimon 1:23-24)
Căci Dima, din dragoste pentru lumea de acum, m-a părăsit şi a plecat la Tesalonic.... (2 Timotei 4:10)
A fost o perioadă din viața lui, când Dima vedea realitatea mântuirii prin Isus Hristos. De aceea îl și însoțea pe Pavel în călătoriile lui misionare și ajunsese slujitor al Domnului alături de Pavel. Ceva însă s-a întâmplat cu vederea lui, și lumea de acum a devenit pentru el mai atrăgătoare decât viața cu Isus și decât viața veșnică. Dima a orbit.
Mă gândesc la o prietenă a familiei noastre. L-a cunoscut pe Dumnezeu la o evanghelizare ținută de Billy Graham, transmisă prin satelit la Casa de Cultură a Sindicatelor. Bucurie mare, dragostea dintâi, prigonire din partea mamei și soțului pentru credința ei. Dar anii au trecut, și, la un moment dat, lumea a început să se furișeze din nou în viața ei prin intermediul televizorului, și în special a telenovelelor. Mergând în vizită pe la ea, o întrebam cum stă cu timpul de părtășie cu Domnul. Ea îmi spunea că îi este tot mai greu, și găsea diferite motive. Dar realitatea era că, pe măsură ce permitea lumii să-i invadeze casa, dragostea pentru Domnul Isus se stingea.
A urmat intrarea la facultatea de psihologie. Acolo a dat de oameni intelectuali, și ochii ei, tot mai lipsiți de „filtrul” adevărului Cuvântului lui Dumnezeu, în loc să vadă niște oameni păcătoși care au nevoie de Isus Hristos, au văzut niște oameni intelectuali, „cizelați”, nu ca „bieții” credincioși din biserică. Și, inevitabil, întunericul gros s-a așternut peste ochii ei și a orbit, căzând de la credință.
Orbirea spirituală este o realitate, și remediul lui Dumnezeu este acesta: Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi, păstrează-le în fundul inimii tale!
Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc şi sănătate pentru tot trupul lor. (Prov. 4:20-22)
V. ÎNDEMNURI FINALE
a) Fii convins de această realitate
Să fii convins că atât cât meditezi la Cuvântul lui Dumnezeu, atâta vezi din realitatea în care trăiești, nicio fărâmă mai mult. Tu poate crezi că inteligența ta, istețimea ta, școlile absolvite, agențiile de știri în care ai mare încredere, te fac să vezi realitatea, dar nu-ți dai seama că este exact pe dos. Cu cât strângi mai multe informații, și te depărtezi de revelațiile din Cuvânt, cu atât ești mai orb.
Ceea ce avem nevoie astăzi mai mult ca oricând, nu sunt informațiile, care te asaltează din toate direcțiile, ci revelațiile (descoperirile) din Cuvântul lui Dumnezeu. De acestea din urmă ducem lipsă.
Cu 5-10 minute de citire pe fugă a Cuvântului Domnului pe zi, și în unele zile deloc, tu nu ai cum să mai vezi realitatea așa cum este ea. NU AI CUM! ÎNȚELEGI? EȘTI ORB!.
Fă un calcul simplu. Cel ce cugetă (cu o inimă curată) la Legea Domnului zi și noapte, are vederea clară 100%. Iar la polul opus, cine are în fața ochilor doar lucrurile lumii (televiziune, jocuri pe calculator, muzica lumii, filmele lumii, etc.) este orb 100%. Dacă, de exemplu, tu aloci Domnului (în citire, cugetare, cântare, rugăciune, altar de familie) 30 minute pe zi, iar știrilor lumii, jocurilor, navigării aiurea pe internet, filmelor lumii, muzicii lumii le aloci 3 ore (180 minute), atunci vederea ta este dată de raportul 30/(180+30), adică mai puțin de 15%. Cu alte cuvinte tu orbecăi, sau bâjbâi în lumea spirituală.
Că vrei să crezi sau nu, aceasta este realitatea. Prin ochii tăi intră întunericul timp de 3 ore și lumina timp de 30 minute. Și asta presupunând că luăm în calcul numai timpul liber. Dar dacă ne gândim ce multe alte lucruri ale întunericului ne intră în minte la școală, la servici, în autobuz sau maxi-taxi, în supermarket (dacă nu avem obiceiul să medităm și să ne rugăm chiar și în aceste locuri), atunci cât de mare trebuie să fie întunericul?
Îmi aduc aminte că acum câțiva ani am participat la o conferință la care au venit mai mulți tineri din alte orașe. Peste noapte au fost găzduiți la familii din biserică. A doua zi, la partea a doua a conferinței, unii dintre ei, în frunte cu liderul lor de tineret, se lăudau că au stat până seara târziu și au vizionat o casetă video cu grupul satiric Divertis, umflându-se de râs. După ce au lăsat întunericul unor batjocoritori să pătrundă în toate fibrele ființei lor, acum se credeau pregătiți pentru a recepționa adevărurile lui Dumnezeu.
Ne mai mirăm că biserica din Laodiceea, adică biserica dinaintea venirii Domnului, era oarbă 100%? Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţat prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe, ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doctorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi. (Apocalipsa 3:17-18)
b) Orbirea este un pericol de moarte
Orbirea este un pericol de moarte, pentru că:
fie te încrezi în vederea ta (neluminată de Cuvântul lui Dumnezeu), și nu realizezi că ești orb: Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, (Apocalipsa 3:17)
fie te vei lăsa călăuzit de cine nu trebuie și vei pieri, pentru că nu mai știi să deosebești omul duhovnicesc de cel lumesc:
c) A cugeta devine tot mai dificil
A cugeta la Cuvântul Domnului în ziua de azi devine tot mai dificil, așa că trebuie să te lupți pentru asta. Acum 60 de ani nu aveai aparat de radio să-i dai drumul dimineața când te trezești.
Acum 50 de ani nu aveai televizor să te ispitească să-i dai drumul imediat ce te-ai dat jos din pat.
Acum 15 ani nu aveai „jucăriile” astea, numite telefon mobil și tabletă, să te repezi la ele imediat ce ai deschis ochii, și să-ți verifici emailurile, mesajele și Like-urile de pe Facebook, sau să te joci pe ele.
Acum 20 de ani nu era muzică în fiecare magazin și în fiecare autobuz și maxi-taxi, ca să-ți vuiască mintea și să nu mai poți cugeta.
d) Se poate medita la Cuvântul lui Dumnezeu în tot felul de situații
- dacă drumul până la școală sau servici îți ia câteva zeci de minute bune cu autobuzul, poți asculta în căști de pe telefonul mobil un pasaj din Scriptură, sau poți deschide un Nou Testament să citești. - la școală sau la servici, în pauze, în loc să căscăm gura la cei din lume și la vorbele lor, și să chicotim împreună cu ei, dacă tot nu avem putere să le vorbim despre Isus, mai bine ne retragem și cugetăm la Cuvântul Domnului citit dimineață sau ne rugăm pentru colegii noștri.
- pentru cei ce lucrează la birou și sunt ispitiți, din când în când, să mai acceseze siturile de știri, Facebook-ul sau altele de genul acesta, mai bine v-ați afișa o pagină din Scriptură cu textul citit dimineață și ați privi la ea.
- se poate medita la Cuvântul Domnului când faci mâncare, când mergi la cumpărături. Un verset sau un fragment mic dacă citești înainte să pleci de acasă, sau dacă-l asculți în căști în timp ce mergi, poți să meditezi la el, în loc să fii atent la muzica lumii care vine din difuzoarele magazinelor, sau la muzica din autobuze.
Ia exemplul Mariei, mama Domnului Isus, o femeie dintr-o familie modestă din secolul I, de acum 2000 de ani, care strângea cuvintele lui Dumnezeu în inima ei și se gândea la ele.
e) Încetează să te mai amăgești
Ia Cuvântul lui Dumnezeu așa cum este el, și nu te mai amăgi că merge și altfel. Dacă Dumnezeu a zis: „Cartea aceasta a Legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale şi atunci vei lucra cu înţelepciune. (Iosua 1:8)” și
Rugaţi-vă neîncetat. (1 Tesaloniceni 5:17)
Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii (Efeseni 6:18)
înseamnă că Dumnezeu, despre care știi că este Atotștiutor, știe mai bine ca mine și ca tine că nu te poți descurca în „jungla” aceasta în care trăim decât în modul descris de versetele de mai sus.
Dumnezeu știe, și ne-a făcut și nouă de cunoscut, că „suntem din Dumnezeu şi că toată lumea zace în cel rău.” (1 Ioan 5:19) Și Dumnezeu ne-a dat CHEIA pentru a ne descurca în această lume: Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi, păstrează-le în fundul inimii tale!
Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc şi sănătate pentru tot trupul lor. (Prov. 4:20-22)
Dacă ai fi nevoit să treci noaptea prin junglă, și un expert al junglei ar merge înaintea ta cu o lanternă, atunci ai fi cu ochii ațintiți la lumina dinaintea ta, și nu te-ai abate nicio palmă la stânga sau la dreapta. Chiar dacă afară vedem lumina soarelui, spiritual lumea se afundă într-un întuneric tot mai gros pe zi ce trece. Și numai lumina Cuvântului și a Duhului Sfânt ne pot scoate cu bine din pustiul lumii acesteia, din jungla aceasta, înspre viața veșnică.
Dumnezeu nu va fi vinovat dacă ai nesocotit cuvintele Lui, și în loc să te apropii de El, de cuvântul Lui, de cărțile oamenilor lui Dumnezeu, de cântare, de rugăciune, de grupuri de rugăciune, de altarul de familie, te-ai lăsat prins în mrejele acestei lumi.
f) Imaginea care mă readuce mereu la Dumnezeu
Este atât de frumos, atât de simplu, dar atât de atacat de diavolul, timpul de intimitate cu Dumnezeu: să stai în liniște, în fața Bibliei deschise, să arunci asupra Lui toate îngrijorările și să citești. Din când în când să închizi ochii sau să privești în zare și să cugeți la ce vrea Dumnezeu să-ți vorbească chiar în ceasul acela, sau să te rogi. Ce poate fi mai sublim pe acest pământ decât acest timp de intimitate al tău cu Creatorul tău.
Eram într-o vreme tare aglomerat, atât în ce privește serviciul, cât și spiritual. Cred că lucram mult în vremea aceea, iar cele două grupe de studiu biblic la care mergeam mi se păreau prea tehnice. Eram obosit. Atunci am avut așa ca o imagine înaintea ochilor: am văzut un birou, pe el doar o biblie, o agendă și un stilou. Și o pace de nedescris mă cuprindea la gândul că n-aș mai face altceva decât să citesc liniștit Cuvântul Domnului, să meditez și să notez ceea ce Domnul îmi vorbește.
Începând de a doua zi, pentru o perioadă de câteva luni, n-am mai vrut să știu de altceva decât de timpul acesta liniștit, care îmi aducea în inimă atmosfera cerului.
VI. ESENȚA MESAJULUI
Cum să ai un ochi sănătos? Cum să vezi realitatea așa cum este ea de fapt? Cum să nu intri în întuneric și să nu mai știi unde te afli? Ai nevoie de un „filtru”, care să filtreze tot ceea ce caută să se strecoare în viața ta, un „filtru” pentru gânduri, un „filtru” pentru tot ceea ce-ți văd ochii. Și „filtrul” acesta este CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU: „Căci la Tine este izvorul vieţii; prin lumina Ta vedem lumina.” (Ps. 36:9)
Să fii convins că atât cât meditezi la Cuvântul lui Dumnezeu, atâta vezi din realitatea în care trăiești. Oamenii lumii acesteia și tot mai mulți creștini evanghelici cred că vor înțelege tot mai bine realitatea din lumea noastră vizionând sau citind tot mai multe știri. „Trebuie să fim informați!”, spun mulți creștini. Ei caută ca posturile TV pe care le urmăresc sau siturile de știri să fie cât mai „credibile”. Dar realitatea n-o vei cunoaște în felul acesta. Fără meditarea permanentă la Cuvântul lui Dumnezeu, tu vezi o realitate deformată.
Ceea ce avem nevoie astăzi mai mult ca oricând, nu sunt informațiile, care te asaltează din toate direcțiile, ci revelațiile (descoperirile) din Cuvântul lui Dumnezeu. De acestea din urmă ducem lipsă.
Aș putea spune că ai nevoie de o oră de cugetare la Cuvântul Domnului, ca să poți privi 10 minute la „realitatea” de pe stradă sau din știri. Din nefericire procentul este exact invers pentru mulți creștini astăzi.
Ia exemplul Mariei, mama Domnului Isus, o femeie dintr-o familie modestă din secolul I, de acum 2000 de ani, care strângea cuvintele lui Dumnezeu în inima ei și se gândea mereu la ele: „Maria păstra toate cuvintele acelea şi se gândea la ele în inima ei." (Luca 2:19)
„Fiule, ia aminte la cuvintele mele, pleacă-ţi urechea la vorbele mele! Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi, păstrează-le în fundul inimii tale!
Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc şi sănătate pentru tot trupul lor. (Proverbe 4:20-22)
Un rob netrebnic, Dan Ghimbășanu.
