Fă din Cel Preaînalt adăpostul tău

“Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost”

şi faci din Cel Preaînalt turnul tău de scăpare,
de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge,
nicio urgie nu se va apropia de cortul tău.” (Psalmul 91:9-10)

Fără nicio îndoială ne bucurăm că este posibil să fim protejați de Dumnezeu. “Nicio nenorocire nu te va ajunge” – nenorocirea nu te va atinge, “nicio urgie nu se va apropia de cortul tău” – de casa ta, de bunurile tale. Toate acestea s-au împlinit pentru Ezechia, când i-au atacat Asirienii. Dar pentru ca să aibă loc aceasta, Domnul trebuie să fie speranța noastră, adăpostul și turnul nostru de scăpare în pericolele vieții!

Privește fragmentul din rugăciunea lui Ezechia, care și-a pus speranța în Domnul, și cum Domnul i-a răspuns:

„Doamne al oştirilor, Dumnezeul lui Israel, care şezi pe heruvimi! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor împărăţiilor pământului! Tu ai făcut cerurile şi pământul! Doamne, pleacă-Ţi urechea şi ascultă! Doamne, deschide-Ţi ochii şi priveşte! Auzi toate cuvintele pe care le-a trimis Sanherib, ca să batjocorească pe Dumnezeul cel viu... Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne din mâna lui Sanherib, ca toate împărăţiile pământului să ştie că numai Tu, Doamne, eşti Dumnezeu!” (Isaia 37:16-17,20)

“De aceea aşa vorbeşte Domnul despre împăratul Asiriei: ‘El nu va intra în cetatea aceasta, nu va arunca săgeţi în ea, nu-i va sta înainte cu scuturi şi nu va ridica întărituri de şanţuri împotriva ei. Ci se va întoarce pe drumul pe care a venit şi nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul, căci Eu voi ocroti cetatea aceasta ca s-o scap... Îngerul Domnului a ieşit şi a ucis în tabăra asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Şi, când s-au sculat dimineaţa, iată că toţi aceştia erau nişte trupuri moarte.” (Isaia 37:33-36)

Cugetând la Psalmul 91, ține minte următoarele: în primele două versete se vorbește despre aceea, ce trebuie să facem și ce trebuie să-I zicem Lui Dumnezeu. Versetul 2-16 – răspunsul Lui Dumnezeu și dedicarea Lui față de noi. Cum ne împlinim rolul – tindem spre adăpostul Lui, pentru ca să gustăm pacea, recunoaștem că El este Cel Preaînalt, Atotputernic, unica noastră speranță și unicul adăpost – Dumnezeu Își împlinește rolul – ne păzește, pentru ca răul să nu se atingă de noi și pentru ca nenorocirea să nu intre în casa noastră.

Tu, Doamne, speranța și adăpostul meu! Sub adăpostul Tău caut protecție și pace! Pentru slava Ta, să nu se atingă răul de mine, și urgia să nu se apropie de casa mea! În numele Lui Iisus Hristos, amin.

Traducere: Repalov Veaceslav

Autor: Igor Opinca