Vă rog să mă opriți dacă ați mai auzit gluma aceasta. O femeie își aduce rața la veterinar. Rața e foarte moale. Veterinarul o pune pe masa de examinare, își pune stetoscopul pe ea și ascultă, apoi se uită la femeie și-i spune: "Îmi pare rău să vă spun că rața e moartă." Cine a râs? Nu asta a fost gluma. Ea a zis,"Nu poate fi adevărat, nu se poate! Cuddles, rața mea, nu poate fi moartă!" A zis,"Nu puteți face nimic?" El răspunde,"Nu." Ea încearcă,"Sunteți sigur? Poate că doarme, poate că e în comă." Iar el,"Nu, rața e moartă." Și ea zice,"Nu aveți ceva teste ce le puteți face?" El răspunde,"Bine." Apoi iese afară și vine înapoi cu un câine labrador maro. Labradorul se ridică pe labele din spate și își pune labele din față pe masa de examinare, apoi miroase rața de la cap la coadă. Apoi se uită la veterinar, dă din cap... Așa că veterinarul cheamă o pisică. Pisica vine, sare pe masă, miroase rața de la cap la coadă, se uită la veterinar și zice un "Miau" foarte trist. El spune... Veterinarul se uită la femeie și zice,"Rața asta e 100% certificabil, absolut moartă." Apoi se întoarce și începe să pună în computer ceva date, apoi tipărește o factură pe care o dă femeii. Femeia se uită la factură și zice,"Două sute de dolari doar pentru a-mi spune că rața mea e moartă?" El zice,"Dacă m-ați fi crezut de la început, ar fi fost 20 de dolari, dar apoi au fost rezultatele de lab (joc de cuvinte: laborator, labrador, N. tr.) și scanarea CAT (joc de cuvinte: tomografie computerizată, pisică, n. tr.)
Îți mulțumim, Tată, că ne-ai îngăduit să ne adunăm pentru a ne gândi cât de bun ești cu noi, căci binecuvântările Îți aparțin. Ne rugăm, Tată ceresc, să îl ierți pe vorbitor. Păcatele lui sunt multe. Ajută-ne să-L vedem pe Hristos, doar pe El. Prin Hristos ne rugăm și toată biserica zice „amin”.
Trecem prin Biblie uitându-ne la câteva dintre promisiunile mărețe ale lui Dumnezeu. Sunt peste 7000 în Biblie și nu ne putem uita la toate, dar încercăm să ne stimulăm apetitul pentru a ne creea propria listă a acelor promisiuni care înseamnă mult pentru noi. De asemenea avem o declarație pe care o facem de fiecare dată când deschidem Scriptura pentru a ne uita la încă o promisiune. Știți cum funcționează: stați drept, trageți-vă umerii înapoi, umpleți-vă plămânii cu aer și inimile cu speranță și s-o spunem ca și cum are însemnătate pentru noi. Ne clădim viețile pe promisiunile lui Dumnezeu, căci Cuvântul Lui este neclintit, nădejdea noastră este nezdruncinată. Nu stăm pe problemele vieții sau pe durerea din viață. Stăm pe marile și prețioasele promisiuni ale lui Dumnezeu.
Se luptă pentru poziția de lângă pat, sperând să fie prima voce pe care o auzi dimineața. Îți dorește gândurile când te trezești, acele emoții născute pe pernă. Te trezește cu cuvinte de îngrijorare, te agită cu gânduri de stres. Dacă ți-e groază de ziua aceea chiar înainte s-o fi început-o, poți fi sigur că Goliat stă lângă patul tău. Și doar a început să se încălzească. Suflă pe tine în timp ce-ți mănânci micul dejun, îți șoptește la ureche în timp ce ieși din casă, îți urmărește pașii, îți citește e-mailurile, îți verifică și calendarul, se lipește de șoldurile tale, vorbește mai multe prostii decât jucătorii de baschet dintr-o ligă de jos."Nu ai ceea ce trebuie ca să reușești. Nu ai nicio valoare. Vii dintr-o linie lungă de păgubași. Pune cărțile pe masă și pleacă, căci nu vei câștiga de data asta." Acestea sunt batjocurile uriașului, ale lui Goliat. Și dacă-l lași, îți va schimba ziua într-o versiune modernă a văii terebinților, batjocorind, zeflemind, aruncând insulte dintr-o parte a văii în cealaltă.
Aduceți-vă aminte cum s-a comportat Goliat. 1 Samuel 17:16: "Filisteanul înainta dimineața și seara, și s-a înfățișat astfel timp de patruzeci de zile." Goliat și Filistenii au fost inamicii perpetui ai poporului evreu. Au fost versiunea erei de bronz a bătăușilor văii, erau făcătorii de probleme, cei ce luau bucuria, inamicii poporului lui Dumnezeu - până în ziua când păstorașul David s-a înfățișat acolo, până în ziua când a ajuns în vale cu scopul de a aduce prânzul fraților săi. Știți, David ocupă un loc minunat în Biblie. Mai mult e scris despre el decât despre orice altă persoană în afară de Domnul Isus Hristos. Mai mult de 60 de capitole ne spun povestea lui David sau ne arată cuvintele lui David. Și totuși, din toate povestirile și din toate cuvintele, niciunul nu e mai valoros sau mai prețios decât simpla promisiune care a declarat-o când a mers să se lupte cu Goliat. A zis,"biruința este a Domnului." Ați putea folosi o reamintire a acestei promisiuni?
Simt că vorbesc cuiva care chiar acum se luptă cu un Goliat. Încă umblă prin lumea noastră, nu-i așa, acești uriași? Datorie, dificultate, boală, dializă, descurajare. Alegeți-vă unul personal. E acolo, undeva. Acestea sunt provocări super-mari, care ne fură somnul și ne sug bucuria, care ne domină lumea. Dar vreau să vă spun ceva: nu te pot domina pe tine, căci știi ceea ce a știut David. Știi că această bătălie cu care te confrunți nu este a ta. Și această bătălie în care crezi că trebuie să lupți nu e a ta să te lupți, ci e bătălia Domnului și aș vrea să te încurajez să faci ceea ce a făcut păstorașul David, adică să culegi 5 pietre. 5 pietre. Vă aduceți aminte când David s-a dus la luptă cu Goliat? Înainte de a merge să se bată, s-a dus pe malul pârâului, s-a aplecat peste apă și a ales 5 pietre netede, pe care le-a pus în traista sa. De ce cinci? De ce cinci pietre? De ce nu zece, de ce nu două?
Ei bine, mă tot gândesc că există răspunsuri încorporate în povestea lui David -5 lecții pe care le putem învăța. Poate acestea reprezintă cele 5 pietre pe care fiecare trebuie să le culegem. Prima lecție are de-a face cu trecutul tău. Când ești față în față cu uriașul tău e important să-ți aduci aminte de victoriile din trecut. Goliat i-a stimulat memoria lui David. Valea Elah (valea Terebinților) era deja-vu – toți ceilalți tremurau, dar David și-a adus aminte că Dumnezeu îi dăduse putere înainte ca să facă față provocărilor anterioare. Și când l-a văzut pe regele Saul, iată ce a spus tânărul David: "Robul tău păștea oile tatălui său. Și când un leu sau un urs venea să-i ia o oaie din turmă, alergam după el, îl loveam, și-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam, și-l omoram. Așa a doborât robul tău leul și ursul și cu Filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca și cu unul din ei, căci a ocărât oștirea Dumnezeului cel viu." Toți ceilalți l-au văzut pe Goliat și au fugit, însă David l-a văzut pe Goliat și s-a gândit,"Stai un pic, am mai avut de-a face cu ceva asemănător înainte."
Vedeți, o memorie bună face un erou bun, dar o memorie rea produce un laș. De aceea Biblia spune (1 Cron. 16:12),"Aduceți-vă aminte de minunile pe care le-a făcut." Trece în revistă succesele Domnului. Ești în fața unui uriaș, dar ai mai dat față în față cu uriași înainte. Nu te-a trecut El cu bine prin astfel de provocări? A fost credincios? Te-a ocrotit? Te-a protejat? Nu te-a păzit de foame, de frig? Cel mai valoros lucru pe care tu și cu mine îl posedăm e un jurnal în care scriem toate modurile în care Dumnezeu ne-a binecuvântat. Și cel mai important mod pentru tine în care să privești atunci când ești în fața uriașului, este să te uiți înapoi și să zici,"Stai un pic. Dumnezeu a fost credincios. Îmi aduc aminte dățile acelea când Dumnezeu i-a făcut varză pe dușmanii mei." Scrie-ți îngrijorările pe nisip, dar sapă-ți victoriile de ieri în piatră. Aceasta a făcut David. A luat piatra trecutului.
Apoi a luat piatra rugăciunii. E important să-ți faci timp de rugăciune. Înainte de a merge în sus pentru a da față cu Goliat, a mers în jos pentru a se pregăti. Nu da față cu uriașii tăi fără a merge pe genunchi, a te smeri, a petrece timp în rugăciune. Apostolul Pavel a scris că rugăciunea e esențială în lupta aceasta. Roagă-te lung și intens. Vedeți, rugăciunea a dat naștere succeselor lui David - când citiți despre viața lui David, când a fost tare se ruga, când a fost slab, nu se ruga. Când chiar oamenii lui s-au întors împotriva lui, s-a întărit în Domnul Dumnezeul lui. Când soldații lui Saul au încercat să-l prindă, David s-a întors către Domnul, zicând,"Ai fost Apărătorul și refugiul meu în toate zilele necazului meu." A supraviețuit unei vieți de fugar, prin peșteri? David a reușit aceasta, cu ajutorul rugăciunii,"Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine! Căci în Tine mi se încrede sufletul, la umbra aripilor Tale caut loc de scăpare până vor trece nenorocirile. Eu strig către Dumnezeu, către Cel Prea Înalt, către Dumnezeu, care lucrează pentru mine." (Ps. 57:1-2) Vedeți, când David și-a îmbibat mintea în Dumnezeu, a stat în picioare, dar când n-a făcut-o, a căzut.
Cât timp credeți că a petrecut în rugăciune în ziua când a sedus-o pe Bat-Șeba? Cum a fost timpul lui de rugăciune în dimineața când a dat porunca să fie ucis prietenul său, Urie? E îndoielnic că s-ar fi rugat. Luați aminte la această promisiune (Isaia 26:3): "Celui cu inima tare, Tu-i chezășuiești pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine." Vedeți, Dumnezeu promite nu doar pace, ci pace perfectă (în trad. engleză) - nediluată, neîmpiedicată, pace perfectă. Și cui îi dă această promisiune? Celor a căror inimă e fixată în Dumnezeu. Uitați de priviri ocazionale, uitați de considerații de o dată pe săptămână, dați la o parte gânduri întâmplătoare. Pacea e promisă persoanei care își fixează gândurile și dorințele pe Regele regilor. Ai nevoie de pace? Atunci ațintește-ți gândurile la Dumnezeu și cu ajutorul lui Dumnezeu culege piatra rugăciunii. Și n-o neglijați nici pe aceasta.
3. Fă din Numele lui Dumnezeu prioritatea ta. Prioritatea lui David n-a fost comfortul personal sau succesul, ci prioritatea lui a fost reputația sau Numele lui Dumnezeu. David l-a păzit cu gelozie - nimeni n-ar fi putut să-L defaime pe Domnul lui și să scape ușor. David a luptat și atunci când a luptat, a declarat că luptă pentru ca tot pământul să știe că Israel are un Dumnezeu."Și toată mulțimea aceasta va ști că Domnul nu mântuiește nici prin sabie, nici prin suliță. Căci biruința este a Domnului." David l-a văzut pe Goliat ca și o oportunitate pentru Dumnezeu să-Și arate puterea. David l-a văzut pe Goliat ca și o oportunitate pentru Dumnezeu să-Și arate puterea. A știut David că va ieși în viață din această bătălie? Nu, dar a fost gata să-și dea viața pentru a proteja reputația bunului său Dumnezeu. Ce-ar fi dacă ți-ai vedea uriașul în același fel? Ce-ar fi dacă uriașul tău ar fi o oportunitate pentru Dumnezeu să-Și flexeze bicepșii. Ce-ar fi dacă Dumnezeu folosește această provocare pentru a-Și arăta capacitatea și abilitatea Sa? Și în loc să ne plângem de prezența uriașului, să fim mulțumitori pentru prezența uriașului, căci acest uriaș este oportunitatea ta pentru a fi un servitor al lui Dumnezeu și să arăți bunătatea lui Dumnezeu.
Toți vrem să arătăm binecuvântările lui Dumnezeu, dar cum e dacă Dumnezeu folosește poveri pentru a-Și demonstra credincioșia? Și în loc să ne plângem de prezența uriașului să spunem,"Mulțumesc, Doamne, Îți mulțumesc că l-ai adus pe Goliat în lumea mea. Consider ca o bucurie că ai îngăduit provocarea aceasta în viața mea, căci aceasta e o oportunitate pentru cei ce nu Te cunosc să Te vadă și să-ți vadă credincioșia. Cum e dacă ți-ai vedea cancerul ca și oportunitatea lui Dumnezeu de a-Și arăta mușchii Săi de vindecare? Sau păcatul tău ca și oportunitea ca Dumnezeu să-Și arate harul? Sau căsătoria ta cu probleme ca și o oportunitate ca Dumnezeu să-Și afișeze puterea. Atunci când toți te consideră fără rezolvare, Dumnezeu Se implică. Când toți ceilalți știu că nu mai există alte opțiuni, atunci când vine biruința știu că e Dumnezeu Cel ce a adus acea opțiune. Să-ți vezi lupta nu ca și greșeala lui Dumnezeu, ci ca și pânza pe care Dumnezeu va picta supremația Sa multicoloră. Deci, dacă păzești Numele lui Dumnezeu cu gelozie, dacă faci din asta prioritatea ta, atunci ai piatra numărul 3.
Piatra numărul 4 are de-a face cu pasiunea ta. 4. Reaprinde-ți pasiunea. 1 Samuel 17:48-49: "Îndată ce Filisteanul a pornit să meargă înaintea lui David, David a alergat pe câmpul de bătaie înaintea Filisteanului. Și-a vârât mâna în traistă, a luat o piatră, și a aruncat-o cu praștia; a lovit pe Filistean în frunte, și piatra a intrat în fruntea Filisteanului, care a căzut cu fața la pământ." Deci David n-a fugit de uriașul lui, ci a fugit în direcția uriașului său. Ce scenă trebuie să fi fost aceea! De o parte a câmpului de bătaie e Saul și toată armata lui, iar de partea cealaltă armata și urmașii lui Goliat, cu baticurile lor de pirați, tatuajele lor, mirosind urât și cu motocicletele lor Harley. Nimeni nu pune pariu pe băiat, ci toți pun pariu pe Goliat. Nimeni nu pune pariu pe băiat - nici frații lui David, nici regele lui David, nici armata lui Saul, nimeni nu pune pariu pe băiatul acela slăbuț care fuge, o mișcare rapidă de genunchi și de coate în timp ce fugea; și dintr-o dată David își scoate praștia și scoate o piatră, o pune în praștie și singurul sunet e vâjâitul praștiei. Și dă drumul praștiei la momentul potrivit, iar atunci când o face, Goliat râde și făcând aceasta își dă capul pe spate, descoperind un punct neprotejat de piele de un țol pătrat - și acela e exact locul unde a zburat piatra. Ai putea spune că David a știut cum să dea de capul uriașului său. Goliat cade cu fața la pământ și David fuge la el și-i taie capul. Sfârșitul poveștii. Și Dumnezeu e glorificat, iar copiii lui Israel sunt protejați, pentru că David a practicat pasiunea. A fugit în direcția uriașului său.
Vă rog să vă gândiți la aceasta. Când a fost ultima dată când ai făcut la fel? Când a fost ultima oară când ai făcut la fel? Majoritatea dintre noi suntem destul de buni în a fugi de uriașii noștrii, a-i suprima, a ne feri de ei. Unii dintre noi au devenit maeștri în arta de a sta și a ne uita fix la uriașii noștri sau a fi paralizați de problemele noastre. Ne-am uitat fix la Goliat atât de lung încât știm câte fire de păr are pe piept. Putem să ne listăm problemele, să le recităm, să ne plângem de ele, să cârtim cu privire la ele, să fim copleșiți de problemele noastre. Dar când a fost ultima oară când ai stat în picioare și ai spus,"Nu mă vei birui. În Numele lui Dumnezeu, vin după tine, depresie. În Numele lui Dumnezeu, vin după tine, datorie. În Numele lui Dumnezeu, ies din tine, alcoolism. S-ar putea să nu cazi de prima dată, dar voi veni iar și iar, căci biruința este a Domnului." Când a fost ultima oară când ai fugit înspre problema ta, în loc să fugi de ea? Și cum e dacă problema ta e o oportunitate ca Dumnezeu să-Și arate puterea lucrând prin tine? Nu spun că este ușor. De aceea privim la ultima piatră, care este piatra persistenței.
5. Angrenează persistența. David s-a gândit că o piatră nu-i deajuns. Poate motivul real pentru care David a selectat 5 pietre a fost pentru că Goliat a avut 4 rude care erau și ei uriași. Unul din ei se numea Ișbi-Benob - nu râdeți de numele lui, căci s-ar putea să vină după voi. Era un descendent al uriașilor și (2 Samuel 21:16) "avea o suliță în greutate de trei sute de sicli de aramă." Și a fost și un altul numit Saf care a fost trecut pe listă,"care era unul din copiii lui Rafa" (descendent din uriași). Apoi a fost un frate al lui Goliat din Gat,"care avea o suliță, al cărei mâner era ca sulul de țesut." Și acești trei par inofensivi în comparație cu King Kong."Acolo (în Gat) era un om de statură înaltă care avea șase degete la fiecare mână și la fiecare picior, în totul douăzeci și patru, și care se trăgea tot din Rafa. Acești patru oameni erau copiii lui Rafa născuți la Gat."
Deci, de ce David a cules un cvintet de pietre? Poate se gândea că imediat ce-l pune pe Goliat jos, cei 4 verișori ai lui Goliat vor alerga de pe deal, iar el voia să poată reîncărca praștia. Știți, câteodată o singură piatră nu e deajuns. Câteodată o singură rugăciune nu e deajuns. Câteodată un singur anotimp de consiliere e insuficient. Câteodată o singură cerere de iertare nu e suficientă. Câteodată o singură hotărâre de schimbare e inadecvată. De cele mai multe ori trebuie să reîncarci și să reîncarci și să reîncarci și să reîncarci... și niciodată, niciodată să nu te dai bătut. Trebuie să continui să învârți praștia aceea. Dar la un moment dat, prin puterea lui Dumnezeu, cu puterea Atotputernicului Domn al domnilor, acel Goliat va cădea. Și vreau să primiți aceasta ca și cuvânt de la Dumnezeu prin acest mesaj, căci unii gândiți că Goliat nu va cădea niciodată. Să vă împotriviți acestei minciuni, căci Dumnezeu îl trântește. Tu trebuie să continui să învârți praștia, s-o reîncarci, să te lupți, să te încrezi, să alergi, și vei vedea o schimbare.
Cele 5 pietre:
1. Adu-ți aminte de trecut
2. Adu-ți aminte să te rogi
3. Ține-L pe Dumnezeu ca prioritate
4. Angrenează pasiunea
5. Înrolează persistența.
Pentru că David a făcut aceasta, Dumnezeu l-a folosit pe David pentru a-l doborî pe Goliat. Și același Dumnezeu care a purtat acea luptă, e același Dumnezeu care ne poartă bătăliile astăzi. Întrebați-o pe Maritza Jeres - ea și-a avut partea ei de uriași cu care s-a confruntat. Nu pe dealurile Israelului antic, ci pe străzile Guatemalei moderne. S-a confruntat cu uriașul bolii, a morții și a întristării. Viața nu i-a fost ușoară, dar ca și tânărul David, încă stă în picioare. Și ca tânărul David, se încrede în Domnul să lupte pentru ea. Am ajuns s-o cunoaștem în una din călătoriile noastre scurte de misiune. E aici cu noi și aș vrea s-o întâlniți, dar înainte de a o întâlni, vă rog să vă îndreptați atenția înspre ecran și să priviți la povestea ei.
Mă numesc Maritza Jeres, m-am născut în orașul Chichicastenango din Guatemala. Când am avut 11 ani am fost diagnozată cu artrită cronică juvenilă. N-am crescut într-un cămin creștin, dar părinții mei au făcut un sacrificiu financiar pentru a mă înscrie la o școală privată creștină. Ca parte din studii, a trebuit să studiez și Biblia la această școală. Mi-am predat viața Domnului și întâlnirea mea cu Domnul Isus a fost sursa de energie de care aveam nevoie pentru a înfrunta toată durerea fizică și emoțională care a venit curând. După ce am graduat, am găsit de lucru timp de doar câteva luni. Cartilagiul din încheietura șoldului mi s-a ros atât de mult încât nu mai puteam umbla. În vremea aceea, mama mea a fost un înger pentru mine. Mi-a fost mâinile și picioarele atunci când nu mi le mai puteam folosi pe-ale mele. După câțiva ani am experimentat cele mai mari dureri emoționale pentru orice ființă umană - mama mea a murit. După 3 ani mi-a murit și tatăl. Cele 2 persoane care m-au iubit și protejat timp de 27 de ani s-au dus. În 2008 situația a început să se schimbe. Am avut prima înlocuire de șold. Situația mea financiară nu-mi permitea să acopăr costul, dar datorită muncii echipelor misionare care au venit în țara mea, de obicei din Statele Unite (veneau timp de 1-2 săptămâni), condiția mea s-a ameliorat mult. Fără părinți, am decis să-mi caut de lucru, dar în acea vreme mi-era frică să merg singură pe stradă, căci mi-era teamă să nu cad și să nu mai pot să mă ridic. Gânduri ca și "Ce se va întâmpla dacă scap ceva și nu mai pot să-l ridic?" sau,"Ce voi face când oamenii se uită cum merg sau cât de deformate mi-s mâinile?" Toate aceste gânduri îmi bombardau mintea. Cu toate acestea, acum este o forță mai mare în inima mea.
Am primit o ofertă de lucru cu Missions Frontier, lucrând cu misionarii Matt și Leslie Capehart, pentru a sprijini biserica locală de-aici din Chichicastenango. Slujesc lui Dumnezeu prin această organizație de 8 ani și acum slujesc ca directoarea acestei organizații. De-atunci am simțit nevoia de a fi mai bine echipată pentru slujire. Mi-am împărtășit visul cu dl. Caphart, care mi-a dat tot sprijinul să pot merge la un seminar teologic în orașul Guatemala. La fiecare sfârșit de săptămână călătoresc 3 ore până la seminar și 3 ore când mă întorc acasă. E o zi lungă, dar se merită. Prin toate acestea am văzut credincioșia lui Dumnezeu și cum El se îngrijește de mine. În situații când urc sau cobor din autobuze, întotdeauna se găsește cineva să mă ajute. Cred că acum pot să-l înțeleg mai bine pe apostolul Pavel, când a zis,"Deci, mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine." În ciuda slăbiciunilor mele Dumnezeu mă ajută să fac lucruri care mă surprind. El face imposibilul posibil. El face totul din nimic. Ca Tată iubitor mă ia de mână și mă conduce să împlinesc toate dorințele pe care El mi le-a pus pe inimă.
- Doresc să v-o prezint pe invitata noastră specială, Maritza. Suntem foarte onorați să vă avem împreună cu noi.
- E privilegiul meu să fiu aici în această seară.
- Este o poveste frumoasă. Spuneți-ne, ați avut multe provocări în viață. Ce ați găsit că e cea mai sigură sursă de putere când v-ați confruntat cu uriașii.
- Cred că îmbrățișându-L pe El, pe Domnul, îmbrățișând promisiunile Lui. Cred că faptul că Domnul a fost foarte credincios cu mine. Mă scuzați, dar sunt foarte încântată că sunt aici. El a fost bun, nu-i așa? A fost bun cu mine și cred că, știți, cunosc că biruința este a Domnului, așa că eu doar trebuie să îmbrățișez victoria pe care deja mi-a dat-o prin Hristos. Știu că... , am înțeles că dacă mă încred în El, El va fi acolo cu mine tot timpul. Am învățat că nu contează prin ce trec în această lume căzută, sunt în siguranță în mâinile Lui. E tot ce am nevoie să știu. E tot ce aveți nevoie să știți.
- Mulțumesc mult.
Tată ceresc, Îți mulțumim pentru Maritza, pentru exemplul ei pentru noi, pentru mesajul ei. Îți mulțumim pentru păstorașul David care ne-a învățat mult despre încrederea în Tine și cum să ne confruntăm uriașii. Și acum, Tată ceresc, Te rugăm să ne dai un duh de hotărâre ca să ne confruntăm uriașii noștri cu mai multă credință. Prin Domnul Isus ne rugăm, amin.
