Crăciunul acesta am hotărât să avem programul nostru pe stadion, deci nu am filmat în sanctuarul nostru. A fost extraordinar să ne putem aduna cu toţii. Oamenii care merg la campusurile noastre din diferite oraşe și grupele mici, să ne adunăm împreună şi să sărbătorim Crăciunul.
În timp ce cântau mă gândeam la cuvinte şi în fiecare an vedem cuvintele colindelor şi în fiecare an observ expresii sau cuvinte noi în colindele noastre pe care nu le-am mai observat până acum. Ştim colindele acestea de când eram mici şi de multe ori nici nu ştiam ce cântam. Pentru prima dată anul acesta am meditat asupra colindei "Veniţi cu credinţă, plini de bucurie." Cânt colinda aceasta de când eram copil, dar niciodată nu m-am gândit la cuvintele acestui cântec. Aţi venit azi plini de bucurie şi biruitori? Noi am învins! Suntem biruitori! De multe ori venim la biserică fără bucurie, învinşi. Poate că nu sunteţi bucuroşi şi biruitori, poate nu v-aţi descrie în felul acesta. Când eram mic, mergeam la o biserică chinezească şi nu înţelegeam prea bine chineza şi nu ştiam totdeauna ce spuneau. Ceea ce am învăţat acolo a fost rugăciunea Tatăl nostru în chineză. Câţi dintre voi ştiţi rugăciunea Tatăl nostru? Ţin minte că în fiecare duminică o repetam şi învăţam câte un verset, dar nu aveam habar ce spuneam.
Ştiu că nu obişnuim să face lucrul acesta ca şi congregaţie, dar haideţi să spunem împreună rugăciunea Tatăl nostru. "Tatăl nostru care ești în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţie Ta; face-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi; şi ne iartă nouă păcatele noastre precum iertăm şi noi greşiţilor noştri; şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta este Împărăția, puterea şi slava în veci. Amin."
Este o rugăciune atât de frumoasă şi am predicat despre asta săptămâna trecută. M-am gândit la diferite mesaje şi pasaje de Crăciun şi l-am întrebat pe Dumnezeu, „Doamne, din ce pasaj vrei să predic?” Am simţit că mergeam din nou şi din nou la rugăciunea Tatăl nostru. Nu-i ceva tipic de Crăciun, ci e rugăciunea Tatăl nostru. Am început să studiez tot mai mult, şi am meditat asupra cuvintelor, dar cred că despre asta vrea Dumnezeu să predic. Cred că sunt singurul pastor care în ziua de Crăciun vorbeşte despre rugăciunea Tatăl nostru. E ca şi cu colindele de Crăciun pe care le cântăm mereu, dar ne-am gândit oare ce semnificaţie au? În timp ce le cântăm, realizăm ce înseamnă? La fel e cu rugăciunea Tatăl nostru, îmi dau seamna că am spus-o de multe ori, dar nu am realizat totdeauna de înseamnă. Vreau să vă gândiţi la primele cuvinte "Tatăl nostru." Am rugat-o pe fiica mea să vină aici. Poţi să te ridici. Isus a venit pe pământ şi ne învaţă cum să comunicăm cu Dumnezeu şi ar fi putut alege orice altă frază cu care să înceapă. Când oamenii l-au întrebat "Cum să ne rugăm?" În mod specific le-a spus să nu facă spectacol din rugăciunea lor. Când vă rugaţi nu trebuie să o faceţi pentru a fi văzuţi de alţi oameni. Şi nu trebuie să repetaţi cuvintele din nou şi din nou, precum mulţi dintre noi facem. Ci când vă rugaţi să vă retrageţi, pentru că nu-i nevoie să fie altcineva de faţă. Iar apoi ne dă modelul acesta de rugăciune. Rugaţi-vă în felul acesta. Şi primul lucru pe care îl spune este: "Tatăl nostru." De multe ori nu realizez că mă rog Tatălui meu. De multe ori când mă rog că gândesc la El ca la o Persoana îndepărtată. Nu mă gândesc la relaţia aceasta de tată şi fiu. Dorinţa lui Dumnezeu nu a fost ca noi să ne îndrăgostim de această persoană în ceruri. De multe ori mă gândesc la puterea Lui şi mă întreb, dacă e atât de puternic, atunci are sentimente? Am tendinţa să mă gândesc la El ca la o maşinărie. Dar cine este Cel care a creat sentimentele noastre şi legătura pe care o simţim? Nu a apărut din nimic, ci este opera unui Creator care înţelege dragostea. Care a creat dragostea şi care este dragoste. În relaţia voastră cu Mine, nu vorbiţi cu Mine ca şi cu un obiect acolo sus, ci numiţi-Mă Tată. Cei dintre voi care sunteţi părinţi, nu vă bucuraţi de dragostea copiilor voştri? De sentimentele şi emoţiile implicate în această relaţie? Vreau să vă gândiţi la viaţa voastră de rugăciune şi să vă întrebaţi dacă ilustrează relaţia de tată şi fiu. De fiecare dată când aţi spus această rugăciune, v-aţi raportat la El ca Tată? Sau vă gândiţi la El doar ca la o forţă atotputernică ce îţi dă impresia că vrea o relaţie cu tine?
Când citim Scripturile de la Adam şi Eva, vedem că Dumnezeu a avut relaţia aceasta cu ei în care locuia cu ei. Aveau o relație, aveau conversaţii şi intimitate. Iar apoi le spune israeliţilor: "Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeu tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău." Tot ce este în tine, fiecare sentiment, emoţie şi cu intelectul. „Nu vă supuneţi poruncilor Mele doar împinşi de religie, pentru că vreau o relaţie cu voi. Cu sufletul şi mintea voastră.” Pe cât de mult îmi place să mă asculte copiii mei şi să fie supuşi mie, dacă atâta ar fi totul în relaţia noastră, n-aş fi prea încântat să fiu tată. Relaţia reprezintă mult mai mult decât reguli şi porunci. Vreau mai mult de atât. Vrem dragoste şi o relaţie, deci vreau să te întreb, cum stai cu viaţa de rugăciune, cum e relaţia ta cu Dumnezeu? Un alt motiv pentru care nu m-am raportat lui Dumnezeu ca Tată, este pentru că nu am avut o relaţie cu tatăl meu pământesc. Am avut doar reguli şi eram bătut de fiecare dată când făceam ceva rău. Niciodată nu am avut o conversaţie, niciodată nu am primit îmbrăţişări, şi atunci când auzi cuvântul „tată”, te gândeşti că şi Dumnezeu e la fel. O Fiinţă în faţa căreia nu poţi face nimic rău, niciodată nu poate fi mulţumit, nu-i pasă de mine, şi nu doreşte o relaţie.
În Scripturi citim că El e Tatăl nostru, dar nu e ca taţii noştri pământeşti. Este Tatăl nostru în ceruri, Tatăl nostru perfect. Poate atunci când vă rugaţi nu vă gândiţi la Tatăl vostru în ceruri. Ci vă gândiţi la fiinţa aceea care a creat soarele la 93 de milioane de mile distanţă de noi. Soarele care vă orbeşte pe voi, dar pentru mine e perfect. Nu ştiu dacă aţi văzut răsăritul de soare în dimineaţa aceasta, dacă aţi văzut cum a ieşit dintre nori? Tot cerul era mov şi tot felul de culori. Soarele nu e direct deasupra noastră. Dacă vă treziţi devreme veţi vedea. E atât de entuziasmant să vezi răsăritul soarelui, cu toate culorile în măreţia lor şi să realizez că Îl cunosc pe Cel ce le-a creat. Pot veni înaintea Lui şi să mă adresez Lui că Tată.
Iar apoi continuă "Tatăl nostru care eşti în cer sfinţească-se Numele Tău."Sfinţească-se Numele Tău" este o expresie pe care am învăţat-o ca şi copii, dat când spuneţi asta, vă gândiţi la ceva sacru, mai presus ca noi? Nu-i doar un nume oarecare, nu e ca orice altă persoană, nu e ca tatăl vostru pământesc. Fiinţa aceasta este sacră şi Numele Lui e sacru în așa fel încât oamenii nici nu puteau menţiona Numele Lui. Chiar şi în Noul Testament de multe ori oamenilor le era teamă să rostească Numele Lui. Numele Lui e prea sfânt. "Să nu iei în deşert Numele Domnului" se referă la întreaga Lui persoană, să-L vedem sfânt. Gândindu-mă la lucrurile acestea m-am înspăimântat. Ştiu că El e diferit de mine, e sfânt, e sacru, e sfinţit. Dar Dumnezeu mi-a arătat că nu-L onorez suficient. Biblia vorbeşte despre Fiinţa aceasta care locuieşte cer, într-o lumină de care nu te poţi apropia, Fiinţa aceasta care a creat soare, stelele şi toate lucrurile. Îngerii se acoperă cu aripile şi strigă „Sfânt”! Dar gândul care mi-a venit în minte săptămâna aceasta este, cum ar fi să fii faţă în faţă cu Fiinţa aceasta atotputernică, care îţi permite să respiri în prezenţa Lui. Dacă aş fi în faţa Lui, aş fi în viaţă doar datorită faptului că El îmi îngăduie, pot vorbi doar pentru că El îmi dă permisiune, ce aş putea spune? Am avut imaginea aceasta în mintea mea şi mă întreb cum Îl lauzi când El îţi dă dreptul să-L lauzi? Cum Îl priveşti pe Cel ce îţi dă puterea să vezi? Cum Îl asculţi pe Cel ce ţi-a dat auzul? Există dependența aceasta totală faţă de Fiinţa aceasta. „Când vă rugaţi Mie, înţelegeţi că Numele Meu e sfânt, sacru.” Cum putem înţelege aceste două lucruri? Tatăl nostru care este în ceruri şi Numele Lui sfânt? Cum pot să-L numesc Tată când e atât de sfânt şi sfinţit? Trebuie să înţeleg că vrea o relaţie şi o intimitate cu mine şi sper că şi voi vă veţi petrece restul vieţii voastre încercând să înţelegeţi lucrul acesta. Cum pot avea relaţia aceasta intimă cu Tatăl ceresc, dar în acelaşi timp să-I văd sfinţenia? Acesta este farmecul relaţiei dintre noi și El.
"Vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta." V-aţi gândit la lucrul acesta în ultima vreme? V-aţi gândit ce înseamnă? Poate că nu ne gândim la termenul de împărăţie, dar poate domnie, stăpânire. Cum ar fi dacă Isus Hristos ar fi pe planeta noastră în mod fizic şi ar avea stăpânire? S-ar face voia Lui şi ar avea control asupra moralității noastre. Ar avea stăpânire asupra guvernului. Mă bucur la gândul că va veni o zi când Isus Hristos va stăpâni. Trăim vremuri în care indiferent cine ar conduce, îl criticăm până la moarte. Obama, Bush, nimeni nu-i bun în țara noastră. Îi criticăm deşi nimeni nu-i perfect şi nimeni nu va fi perfect. Şi din păcate, creştinii care ar trebui să se roage pentru persoana din conducere, sunt la fel de negativi şi critici la adresa lor. Dar gândiţi-vă la ziua când Dumnezeu Însuşi va stăpâni şi va avea puterea să schimbe lucrurile. Asta spunem când ne rugăm. "Doamne, vreau să vină ziua aceea. Doamne, aş vrea să fii pe pământ şi să conduci. Împărăţia Ta să vină, nu doar în ţara noastră, ci pe toată planeta. Facă-se voia ta precum în cer, şi pe pământ." În momentul acesta domnia lui Dumnezeu este evindentă în cer. El conduce lucrurile, dar aici pe pământ, este îngăduită perioada aceasta de timp când Satan are putere într-o anumită măsură. Ne îngăduie să luăm decizii care ne rănesc pe noi şi pe alţii. Dar spune că va veni o zi când Împărăţia Lui va veni şi voia Lui se va face pe pământ ca şi în ceruri. Vă rugaţi pentru lucrul acesta? Aşteptaţi lucrul acesta? Vreţi cu adevărat ca El să stăpânească asupra voastră? Vreți un Stăpânitor? Unii dintre voi, nu vă doriţi să puteţi stăpâni asupra lui Dumnezeu? Îi aud pe unii copii spunând: "NU!" Cei mai mulţi dintre voi aţi spune "Nu!" Dar gândiţi-vă că atunci când ne rugăm, de multe ori încercăm să-I spunem ce să facă. Încercăm să profităm de puterea Lui. Mulţi oameni din ţara noastră, cred că înţeleg ce-i drept şi Îi spun lui Dumnezeu ce-i corect şi încearcă să-L pună pe Dumnezeu să accepte definiţiile lor. Deci în alte cuvinte spui, vie împărăţia mea. De multe ori rugăciunile noastre sună cam aşa: "Facă-se voia mea. Doamne, ştiu eu ce vreau aici pe pământ, ştiu ce ar fi mai bine să faci pentru mine. " În loc să spunem, "Doamne, sunt fiinţa aceasta creată de Tine şi respir pentru că Tu îmi îngădui să respir, deci vreau să fiu sub autoritatea Ta indiferent ce s-ar întâmpla. Doamne, aş vrea ca toată lumea să fie sub autoritatea Ta, în loc ca oamenii să-şi exprime aroganța prin planurile lor. "
Dacă toţi am fi sub autoritatea Împărăţiei Tale, cât de minunată ar fi lumea întreagă. "Vie împărăţie Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi." Ştiu că nu ar trebui să întreb, dar câţi dintre noi, dintre mii de oameni câţi ne-am adunat aici, ne-am rugat pentru pâinea de zi cu zi şi am înţeles cu adevărat ce înseamnă lucrul acesta. Când a fost ultima dată când v-aţi rugat pentru mâncarea de zi cu zi? Personal, cred că mulţi dintre noi am fi foarte supăraţi pe Dumnezeu dacă ne-ar da doar pâinea de zi cu zi. Nu cred că aţi fi prea fericiţi să nu ştiţi ce veţi mânca mâine pentru că nu mai aveţi nici un ban. Dacă ar trebui să aşteptaţi ca Dumnezeu să se îngrijească de nevoile voastre în ziua de mâine. De câte ori ne-am rugat rugăciunea aceasta fără să fim sinceri? Practic ce ne rugăm noi este: "Doamne, dă-ne suficienţi bani să putem mânca la restaurant când vrem noi, să avem bani suficienţi la pensie să nu mâncăm mâncarea de la azil. " Dar El vrea să ne rugăm doar pentru pâinea de azi. "Vreau să am suficient pentru ziua de azi. " Vreau să citesc un verset din Proverbe 30:8. "Nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi pâinea care-mi trebuie. Ca nu cumva, în belşug, să mă leapăd de Tine, şi să zic: "Cine este Domnul? " Sau ca nu cumva în sărăcie să fur şi să iau în deşert Numele Dumnezeului meu." V-aţi rugat vreodată rugăciunea aceasta? Spune "Doamne, nu-mi da nici sărăcie, nici bogăţie, dă-mi doar mâncarea de care am trebuinţă." Spune, "Doamne, nu mă face bogat." Câţi dintre voi v-at rugat în felul acesta? "Doamne, orice ar fi, nu mă lasa să fiu bogat, dar în acelaşi timp, nu mă lasa să fiu flămând în aşa fel încât să trebuiască să fur mâncare. Ca nu cumva, în belşug să mă leapăd de Tine, şi să zic "Cine este Domnul?" "Doamne, acesta-i motivul pentru care nu vreau să am de toate. Dă-mi doar ce am nevoie. Dă-mi pâinea de zi cu zi. Pentru că dacă voi avea prea mult, voi fi în belşug, mă voi simţi în siguranţă, voi spune că nu am nevoie de Dumnezeu. Dar nu mă lasa să fiu atât de sărac încă să trebuiască să fur doar pentru a supravieţui. Dă-mi doar ce am nevoie." Aceasta este o rugăciune înţeleaptă şi totuşi de câte ori ne rugăm în felul acesta?
"Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum iertăm şi noi greşiţilor noștri." Mă sperii când mă gândesc. Iartă-ne precum iertăm şi noi pe alţii. Îl rugăm pe Dumnezeu să ne ierte în acelaşi mod în care iertăm şi noi pe cei ce ne-au greşit. Aţi cerut lucrul acesta! De câte ori am spus rugăciunea aceasta pe care am memorat-o şi am spus-o în timp ce eram supărat pe cineva, în timp ce aveam mânie şi amărăciune în inimă? Iar apoi i-am spus lui Dumnezeu, "dacă eu nu iert, atunci nu mă ierta nici Tu pe mine." Am cerut lucrul acesta! Chiar după ce ne învaţă lucrul acesta, Isus spune că dacă noi iertăm pe cei ce ne greşesc, Tatăl ceresc ne va ierta pe noi, dar dacă nu iertaţi pe cei ce vă greșesc, atunci nici El nu vă va ierta. E foarte clar ce ne-a spus, şi e foarte clar ce-i spunem noi lui Dumnezeu. "Doamne, iartă-mă cum îi iert şi eu pe alţii. Şi dacă nu-i iert pe alţii, atunci nu mă ierta nici pe mine." Aţi fost sinceri când aţi spus lucrul acesta? Ştiu că eu nu am fost sincer. Ştiu că am spus doar cuvintele acestea. Sper că înţelegeţi ce vreau să spun. Ştim cum să ne folosim cuvintele, spunem lucruri biblice, dar dacă nu au semnificaţie în inimile noastre, nu-i acelaşi lucrul pe care a vrut Isus să-l îndepărteze? Oamenii spuneau lucruri frumoase şi Îl onorau cu buzele dar inimile lor erau departe de El. Deci putem spune "pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi" dar în inima noastră ne gândim că nu vom fi prea fericiţi dacă doat atât primim. "Şi ne iartă nouă păcatele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri." Dar în inimă suntem supăraţi pe cineva şi credem că avem dreptul să fim supăraţi. "Şi ne iartă nouă păcatele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri."
"Şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău." Simţi lucrul acesta în inima ta azi? Vrei să fi izbăvit de cel rău? Un prieten îmi spunea cum a venit într-o zi de la lucru şi copilul lui luase tot felul de decizii greşite, deci soţia lui era supărată şi nu ştiau ce să facă cu copilul. L-a luat pe fiul lui de 10 ani şi a desenat pe o foaie ceea ce vroia să-i explice. Deci am o imagine aici să puteţi vedea. Reprezintă viaţa ta. Totul merge drept şi mergi pe calea aceasta iar apoi ajungi la punctul la care trebuie să iei o decizie. Trebuie să decizi să faci ce-i bine sau ce-i rău. De ce nu mergi pe calea bună? Dacă mergi pe calea asta eu sunt fericit, mami e fericită, Dumnezeu e fericit. Dar tu decizi să mergi pe cealaltă cale. De ce? De ce faci asta? Ştii că mergi pe calea cea rea şi nu duce la bine. Mă superi pe mine, o superi pe mami, trebuie să te disciplinăm şi trebuie să te pedepsim. Şi copilul se uită la tată şi spune: "Ai dreptate într-un fel." Întoarce hârtia şi spune, "Merg pe calea asta, iar apoi când trebuie să iau o decizie, e mai greu să mergi în sus. E mult mai uşor să faci ce-i rău. Sus e Dumnezeu şi jos e diavolul. Odată ce merg în jos, mă întreb dacă se mai merită să fac ce-i bine. Pentru că trebuie să mă întorc şi apoi să merg în sus. Deci mă gândesc că-i imposibil şi continui pe calea rea." E o explicaţie destul de bună. E incredibil cum a descris lucrurile. Cu cât mai mult merg pe calea rea, mă uit la dealul acesta pe care trebuie să urc şi mă gândesc că nu mai pot urca. Ce ilustraţie perfectă a vieților noastre! E uşor să mergi în jos pe calea rea, nu? Iar apoi te întrebi dacă mai are rost să te întorci de unde ai pornit? Îţi dai seama cât de jos ai decăzut, crezi că pot urca înapoi şi să ajung acolo unde mă vrea Dumnezeu?
Pentru unii dintre voi este ilustraţia perfectă a vieţii voastre. Te gândeşti că toată viaţa ai mers în jos şi vă gândiţi cum aţi putea urca înapoi. E ca şi cum ai încerca să urci dealul cu schiurile în picioare. E mult mai uşor să mergi la vale. Vă aduceţi aminte cum aţi învăţat să schiaţi şi pe pârtia cea mai uşoară, au acel lanţ de care să vă prindeţi? Şi cu toate astea, oamenii tot alunecau, pentru că nu-ţi poţi coordona mişcările. Dar când mă gândesc la ce a făcut Hristos, înţeleg tot mai mult. Matei 1:21 spune: "Ea va naşte un Fiu şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale." Am să citesc din nou. "Ea va naşte un Fiu Şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale." Unii dintre voi aţi rostit numele Isus toată viaţa voastră, dar înţelegeţi ce înseamnă? Ştiţi că numele Isus are o semnificaţie? Cuvântul de bază din care se trage înseamnă "a salva." El va mântui, de aceea Maria, îi vei pune numele Isus. Pentru că va salva. "Va mântui pe poporul Lui de păcatele sale." Nu spune că îi va mântui de pedeapsa păcatului, ci spune că îi va mântui de păcat în sine, ceea ce include şi pedeapsa. Şi vorbeşte despre asta în alte pasaje. Dar înţelegeţi să Isus nu a venit doar să moară şi să vă ierte, a venit să vă mântuie. Să vă mântuie de acele lucruri care care vă atrag atât de jos pe cale, încât vă întrebaţi cum aţi putea vreodată să ajungeţi la ţintă.
Ai crezut că vei bea doar câteva pahare de alcool, dar ai ajuns total dependent. Ai crezut că te vei uita la un website doar, dar acum nu te mai poţi lăsa. Ai crezut că vei fi mânios pentru puţin timp dar ai ajuns tot mai adânc în amărăciune. Poate aveţi atât de multă ură împotriva taţilor voştri încât nu vi-L puteţi închipui pe Dumnezeu ca Tată. Aţi fost poate atât de păcătoşi încât nu puteţi spune "sfinţească-Se numele Tău." Aţi fost atât de egoişti încât nu puteţi pricepe ce înseamnă "vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ." Toată viaţa am încercat să-mi construiesc împărăţia mea şi am alunecat departe pe calea aceasta. Pâinea cea de toate zilele? Sunt atât de lacom încât nu mă pot mulţumi doar cu împlinirea nevoilor mele. Mulţi dintre noi am memorat Psalmul 23: "Domnul este Păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic." Şi totuşi ducem lipsă, pentru că Isus nu e suficient pentru noi şi Păstorul acesta nu e destul pentru noi. Pâine cea de toate zilele nu e suficientă pentru voi. Şi sunteţi atât de adânciţi în ură, încât nu puteţi să vă iubiţi duşmanii. "Nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău." Vreau să ştiţi că Isus a venit să vă mântuiască de lucrurile acestea.
El vă oferă o viaţă mai bună şi de aceasta am venit să-L lăudăm. Am vorbit despre aceasta săptămână trecută, despre felul în care Dumnezeu vă dă o nouă fire. Unii dintre voi nici nu puteţi înţelege pentru că aţi trăit într-un anumit fel toată viaţa voastră, şi acum vă chem să trăiţi pentru Dumnezeul Universului? În primul rând vreau să înţelegeţi că Isus a venit să vă ierte tot trecutul. Ştiţi cum aveţi toată istoria pe computer? Ştiţi cum este un buton pe care dacă apeşi, poţi şterge toată istoria. Din păcate unii dintre voi sunteţi prea familiari cu butonul acestta. Haideţi să fim cinstiţi. Şi vreţi să ştergeţi şi să ascundeţi de toată lumea istoria aceasta. Dumnezeu vă oferă acelaşi lucru. Dumnezeu spune: pot apăsa butonul şi pot şterge totul, nu contează ce aţi făcut în trecut. De aceea a venit Isus să vă mântuiască de toate lucrurile acestea. În momentul în care decizi să-L urmezi pe El, Dumnezeu apasă butonul acesta. "Cât de departe este răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi." Şi nu doar atât, ci ne dă Duhul Lui să avem puterea de a urca acolo sus unde ne vrea El. De aceasta a venit Isus şi de aceasta Maria i-a pus numele Isus pentru că urma să fie Mântuitorul nostru. Ne-a salvat de pe calea pierzării.
Ştiu că unii dintre voi aţi trăit rostind cuvintele acestea, dar niciodată nu aţi simţit puterea lui Dumnezeu. Niciodată nu aţi simţit puterea Tatălui din cer, Tatăl cel sfinţit, Acela a cărui împărăţie va veni în orice moment. Adevărul este că împărăţia Lui poate veni în inima ta şi poate avea stăpânire asupra vieţii tale. Mulţi dintre noi suntem aici pentru că am experimentat lucrul acesta. Câţi dintre voi aţi fost pe drumul ce duce în jos şi Isus a venit în viaţa voastră, v-a dat o viaţă nouă şi v-a ridicat unde sunteţi acum? Fiecare din aplauzele acestea reprezintă o poveste diferită. Dacă am putea fiecare să mărturisim povestea noastră, ne-ar luat o veşnicie. Vă gândiţi că poate sunteţi mai căzuţi decât oamenii aceştia care au aplaudat şi vă gândiţi că nu se poate mai rău, dar Isus a venit să vă dea o fire nouă, să-Şi pună Duhul Lui în voi. Cântăm colinda care spune la refren: "Pentru cei răscumpăraţi şi cei binecuvântaţi." S-a născut să mântuie fii lumii, să le dea a doua naştere. Aţi auzit fraza aceasta "naştere din nou." Şi vă gândiţi la sămânţa care cade în pământ şi creşte din nou neschimbată. Dar Isus a venit să vă dea o fire nouă şi să vă schimbe. Şi despre aceasta vom cânta. Îl vom lăuda pe Dumnezeul nostru.
