Ok, e datoria mea acum ca să vă fac să tăceți și să fiți atenți, căci în 60 de secunde Francis Chan va veni aici și ar fi bine să fiți gata a-l asculta. Francis Chan a fost pastorul fondator, este pastorul fondator, este fondatorul care a fondat Biserica Cornerstone. A fost acolo timp de 16 ani, a fondat și Colegiul Biblic Eternity, s-a retras din acea lucrare în aprilie și se îndreaptă înspre un vis parțial necunoscut și parțial cunoscut, și anume slujire și ucenicizare într-un centru urban - poate el vă va spune mai multe. A călătorit cu familia în străinătate ca să fie expus la lucrarea Domnului în viețile oamenilor din alte părți, iar acum locuiește în San Francisco. Majoritatea dintre voi îl cunoașteți probabil într-o mare măsură datorită cărții "Dragoste nebună" care a avut un succes nebunesc, ceea ce probabil l-a înfricoșat nebunește, căci succesul în felul acela este un lucru periculos. Este căsătorit cu Lisa și are 4 copii și vă puteți ruga în legătură cu faptul că sunt în procesul de a adopta un copil - sunt sigur că ar aprecia aceasta.
Motivul pentru care e aici este, cel puțin din perspectiva mea, faptul că toamna trecută, la conferința națională Desiring God, în predica lui, care e probabil cea mai vizionată și ascultată predică pe care Desiring God a publicat-o, el a făcut aluzie la și a exprimat umblarea lui personală în rugăciune și anume a umbla zilnic într-un strigăt neajutorat către Dumnezeu. Ne-a spus o experiență sau două și i-am scris întrebându-l: Poți să ne dai mai multe detalii despre aceasta și să termini acea predică? Așa că orice vrea să facă în sensul acesta e bine pentru mine, atâta timp cât Domnul e prezent și sunt sigur că va fi. Deci, bun venit Francis Chan!
Pastorul John mi-a dat subiectul: "Rugăciunea ca mod de a umbla în dragoste: O călătorie personală." Îmi place acest subiect, "Rugăciunea ca mod de a umbla în dragoste." Îmi place deoarece... rugăciunea rivalizează - trebuie să fiu atent cum spun aceasta - în viața mea rugăciunea chiar a rivalizat Scriptura în a-mi înflăcăra afecțiunea față de Dumnezeu. Felul cum Dumnezeu îmi răspunde la rugăciuni... Știți, ca și copil cântam "El mă iubește, da Biblia-mi spune-așa" și absolut aceasta încă se întâmplă - în unele zile citesc ceva și zic: "Doamne, nu-mi vine să cred; chiar atât de mult îți place de mine, chiar atât mă iubești? Chiar așa?" Și realizez că Isus mă iubește pentru că Biblia îmi spune așa, dar trebuie să spun că, la acest punct în viața mea pot cânta că Isus mă iubește datorită felului cum îmi răspunde la rugăciuni, aceasta îmi arată iubirea Lui. Am văzut-o de atât de multe ori și mă copleșește, mă face să plâng.
Chiar acum 5 minute în timp ce eram în spate și mă pregăteam să vă vorbesc, ziceam: "Doamne, este vreun mod în care pot comunica ceea ce a fost între noi în acești 40 de ani cât am trăit? Simt că de când eram copil felul cum m-ai ascultat și mi-ai răspuns este extraordinar. Te iubesc așa de mult și vreau ca și oamenii aceștia și oricine care n-a experimentat sau nu cunoaște aceasta, să poată avea această experiență. Dar cum le pot împărtăși această călătorie personală, cum pot împărtăși tot ce am experimentat împreună cu Dumnezeu în toți acești ani?"
Vreau să spun, sunt timpuri când mă întreb: "Doamne, chiar iubești pe toți atât de mult? Felul cum îmi răspunzi mie la rugăciuni este incredibil. Te iubesc, te iubesc, te iubesc. Nu știu ce ai putea face mai mult ca să-mi arăți dragostea ta. O văd în Scriptură, dar o văd și în felul cum îmi răspunzi la rugăciuni. Chiar în lucruri neînsemnate, lucruri mărunte, de multe ori mă uit la soția mea și începem să plângem, gândindu-ne: "Doamne, cum poate să-ți pese chiar și de acestea? Înțeleg lucrurile mari, spirituale, dar câteodată chiar lucrurile neînsemnate..."
Îmi amintesc, odată conduceam și vorbeam în mintea mea cu Dumnezeu: "Doamne, mă lupt cu un anumit lucru, deocamdată nu am răspuns, doar Îți spun că e o luptă. De fiecare dată când avem bani în bancă vreau să-i dau cuiva care are mai mare nevoie de ei decât mine. E o luptă, pentru că aș vrea să-mi duc familia în concediu, dar de fiecare dată când mă gândesc la aceasta îmi spun: nu pot să cheltui banii pe concediu, sunt alți oameni nevoiași, le voi da lor banii. Doamne, nu mă plâng, nici măcar nu-ți cer ceva, dar Tu mi-ai zis să-ți spun dorințele mele și aceasta e ceea ce simt acum. După 2 zile mă sună soția la birou și-mi spune: "Ascultă, iubitule, am primit un cec ciudat în poștă." Și am întrebat-o: "De ce?"
"Este un cec de casier. Un cec de casier ne-a fost trimis cu suma de 2000 de dolari."
Și zic: "Chiar? Sunt o grămadă de bani 2000 de dolari. Nu știm de la cine a venit, nu e vreo scrisoare cu el, sau vreo explicație?"
Ea zice: "Ba da, este o mică notiță lipită de el și zice: "Francis, cheltuiește-i pe familia ta."
Și eu, în biroul meu sunt copleșit și-i zic: "Iubito, nici nu știi ce m-am rugat acum câteva zile. Iubito, m-am rugat lui Dumnezeu că nu e răspuns la aceasta, pentru că nu era un răspuns fizic - știi, dacă-mi dai bani îi voi cheltui pentru folosul altora - dar nu, Dumnezeu a zis: }ți voi da un cec și te vei simți vinovat dacă nu-l vei cheltui pentru familia ta, pentru că aceasta scrie pe acea notiță." Și-i zic: "Iubito, de ce oare Îi pasă chiar și de lucrul acesta, de lucrurile mici și neînsemnate?"
Am împărtășit la conferința Desiring God despre timpul când jucam golf cu prietenii mei și jucau mai bine ca mine pentru că tocmai își cumpăraseră bețe noi de golf, mai mari, și mă deranja lucrul acesta pentru că eu aveam unul mic. Prietenii mei mă întreceau teribil și mă gândeam: "Trebuie să-mi cumpăr și eu un băț din ăsta, trebuie să economisesc bani, trebuie să cer unul de Crăciun..." Apoi îmi zic: "Nu pot face lucrul acesta. Doamne, nu asta, dacă faci lucrul acesta ar fi o risipă, ar fi greșit din partea Ta. Dar eu... Doamne... nu mă simt bine în legătură cu asta, dar..." Ei bine, dimineața următoare vorbesc la o biserică, la o bisericuță și ei îmi spun: "Am auzit că de multe ori nu primești bani dacă este o biserică mică." - dar de aici voi lua - dar, îmi spune: "nu ți-am pregătit bani, dar ți-am cumpărat acest băț de golf." Chiar în dimineața următoare conduceam spre casă și încă îmi amintesc râzând în drum spre casă: "Doamne, aceasta e prostie, e ridicol, nu primești băț de golf ca și plată a doua zi, a doua zi după ce te luptai cu gândurile acestea..."
Vreau să spun, totul în viața noastră e nebunesc, supranatural, nu știu, viața mea e de neînțeles. Chiar cu câțiva ani în urmă soția îmi spunea: "Dragă, știi, îmi iubesc viața, iubesc faptul că sunt căsătorită cu tine, iubesc simplitatea vieții noastre, sunt fericită să trăiesc din tot ce ne oferă Dumnezeu. Știi, sunt fericită să trăiesc smerită, să nu am nimic. Dar știi, un lucru pe care totdeauna mi-l doresc, e să fim generoși și să putem să fim generoși. De când eram copil am dorit să fiu persoana care ar putea scrie cecuri. Ești în nevoie? Lasă-mă să-ți scriu ceva..."
"E extraordinar, dragă, dar noi niciodată nu vom putea fi așa, știi. Este o dorință frumoasă, dar e pentru alții. Știi, sunt pastor, și acesta e modul în care vom trăi, dar e fain că gândești în felul acesta."
Apoi, cu vreo 2 ani în urmă mă rugam, și mă rugam pentru cei bogați. Am zis: "Doamne, sunt mulți bogați în biserică, am și prieteni bogați. Îi văd că dau, dar au mult, știi, zeciuala lor... Doamne, ai putea ridica și alți oameni bogați? Oameni cărora să nu le pese de posesiunile lor. Știi, e un lucru să ai puțin și să zici: Dau totul Domnului, dar Doamne, ridică oameni care să aibă mult, dar să zică: Doamne, nu-mi pasă, Îl iubesc numai pe Isus, iar lucrurile acestea ți le dau ție în întregime. Și am zis: Doamne, dacă vrei, fă-mă bogat, serios, fă-mă bogat, fă-i bogați și pe prietenii mei. Nu le pasă de lucrurile materiale.
N-am avut nicio idee despre ce urma să facă Dumnezeu. Așa cum a zis pastorul John, "Crazy Love" (Iubire nebună), a avut un succes nebunesc și n-am avut idee, n-am avut dorința să fac bani din ea. Și fie spus, nici nu vreau să ating banii, dacă vin, se duc direct într-un fond caritabil și nu vreau această ispită în viața mea. Dacă intră bani, scriu cecuri la organizații caritabile, dar nu-i pot atinge eu. Chiar anul trecut, am scos vreo 2 milioane de pe ea și mă uit la soția mea și zic: "E adevărat? Asta ai vrut să faci din totdeauna, să poți scrie cecuri. A, tu ai nevoie aici, această misiune are nevoie aici." E nemaipomenit, viața mea e nemaipomenită, felul cum îmi răspunzi la rugăciuni, Doamne.
Mă gândesc la copilăria mea, la viața mea - nimic din acestea nu are sens. De ce sunt pe această platformă, de ce mă ascultă oamenii, de ce reverși peste mine toate aceste lucruri și toate aceste oportunități și prezența Ta, felul cum îmi răspunzi la rugăciuni? Deci, rugăciunea e un mod de a umbla în dragoste? Îl iubesc pe Dumnezeu cu atât mai mult datorită acestor rugăciuni, rugăciuni ascultate. Știți, unele rugăciuni nu le-a ascultat, așa cum a zis și Joel seara trecută că Dumnezeu ne dă exact ceea ce ne rugăm sau exact pentru ceea ce ar fi trebuit să ne rugăm atunci când ne-am rugat în mod greșit.
Recent ne-am mutat la San Francisco și împachetam totul. Curățam niște cutii și soția mea a găsit un jurnal vechi de-al meu de când eram la liceu și a izbucnit în râs în camera alăturată. Era un jurnal de rugăciune. Pastorul meu mă învățase să-mi scriu rugăciunile pe o parte și apoi să scriu când Dumnezeu îmi răspunde. Așa ai ceva la care să te poți uita pe urmă și să zici: "Nu-mi vine să cred." Pentru că uiți, pur și simplu uiți. Acum vă spun câteva lucruri pe care mi le amintesc, dar pur și simplu uiți. Soția râdea cu poftă și a chemat-o și pe fiica cea mai mare: "Vino, hai să vezi ce se ruga tata când era de vârsta ta." Și mi-e cam rușine să vă împărtășesc unele din lucrurile acelea, dar, dar Îi mulțumim lui Dumnezeu că nu a răspuns la unele din acele rugăciuni, altfel mulți din noi s-ar fi căsătorit cu Farrah Fawcett.
Este o creștere ca și copil. Nu e realmente lucrul pe care l-ai cerut sunt diferite lucruri. Dar, uitându-ne la Scriptură, nu e rugăciunea lucrul care ne face diferiți de restul lumii? Dumnezeu ne ascultă. N-a fost aceasta povestea lui Ilie, când își bătea joc de profeții lui Baal? Tăiați-vă, strigați tare, și-așa nimeni nu ascultă, nimeni nu răspunde. Acum, uitați-vă ce se întâmplă când eu mă rog, hai să vă arăt ce se întâmplă când eu mă rog. Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov, El este cel care ascultă. El este Dumnezeul cel viu, nu o bucată de lemn pe care tu ai cioplit-o și care nu-ți va răspunde. Dumnezeul meu îmi răspunde, mă ascultă.
Vă ziceam despre jurnalul meu de rugăciune. De fapt, prima mea rugăciune - I-am spus Domnului că voi începe să merg la biserică mai devreme. Aveam 15 ani, era un parc peste drum de biserică, le voi spune oamenilor de-acolo despre Isus. Le voi împărtăși oamenilor în timp ce merg acolo să joc baschet. Voi petrece timp cu ei. Și am scris acolo cum am întâlnit un băiat numit Squeaky, aceasta era porecla lui. Am scris: "Mă rog pentru Squeaky, mântuiește-l, Doamne, mântuiește-l, Doamne, folosește-mă pe mine pentru aceasta." Și apoi mă uit la coloana răspunsurilor și acolo scrie despre ceva ciudat. "Mergeam la grupul de tineret azi și am auzit strigăte și înjurături jos și m-am uitat peste margine și l-am văzut pe Squeaky înconjurat de niște băieți și erau gata-gata să înceapă o bătaie în gașcă, iar eu am fugit pe scări în jos și am zis: "Squeaky, ce faci, omule?"
"Tipul ăsta a zis ceva despre fratele meu, o să-l rup bucăți." Și toți erau în jurul lui.
"Lasă asta, uită astea, vino sus cu mine, avem un studiu biblic, avem grup de tineret. Hai să mergem." Și el, în mod literal m-a ascultat. A urcat scările cu mine, a venit la studiul biblic, pastorul de tineret vorbea, el și-a predat viața Domnului... Iar eu am consemnat acestea în lista de rugăciune.
Știți, gândindu-mă la rugăciunile pe care le-am făcut pentru oameni și pentru lucrare, odată îmi amintesc rugându-mă pentru o fată, căci conduceam o lucrare în cadrul colegiului și ne întâlneam vinerea seara, dar această fată nu era acolo și mă gândeam: "Ah, cred, că se îndepărtează de Tine, Doamne." Și îmi amintesc că am ieșit de la întrunire și am început să merg pe stradă în jurul locului aceluia, rugându-mă pentru fata aceasta: "Doamne, o aduc înaintea Ta pe această fată, o aduc înaintea Ta pe Jen acum, poți să-i atragi Tu atenția cumva, chiar acum, Doamne, chiar acum atrage-i atenția, căci doresc ca ea să Te iubească pe Tine." Dimineața următoare sună telefonul, Jen e în spital și-mi zice: "Francis, niciodată n-o să ghicești ce s-a întâmplat. Toată noaptea m-am rugat. Conduceam astă seară și dintr-o dată mi s-a blocat pedala de accelerație, nu știu de ce, accelerația mi s-a blocat și am intrat cu mașina într-o casă, în sufrageria unei case. Și toată noaptea m-am tot gândit, am auzit mesaje, și nu știu dacă aș fi mers în cer dacă muream, niciodată nu L-am urmat pe Domnul cu adevărat în viața mea. Eram așa de înspăimântată și toată noaptea m-am rugat. Nici nu știu ce s-a întâmplat, cum s-a putut bloca pedala de accelerație?
I-am zis: "Jen, m-am rugat pentru tine aseară, chiar atunci."
Ea zice: "A funcționat. Tot ce-am făcut a fost să mă rog toată noaptea în patul spitalului."
Eu: "E extraordinar."
Apoi mama ei m-a sunat și a strigat la mine. Era tare supărată: "Cum te poți ruga așa ceva?" Și eu tocmai învățam la teologie... "Nu cred că Dumnezeu ar fi făcut-o dacă n-ar fi fost bine, nu-i așa? Vreau să spun, El e suveran, e în control." E același lucru despre care vorbeam seara trecută. Aceasta e putere serioasă pe care o avem aici. O putere foarte, foarte importantă.
Altă dată îmi aduc aminte, eram în Colorado și trebuia să închiriez o mașină. Eram acasă la un prieten și mă uitam prin cartea de telefon și cred că firma Enterprise de obicei trimit pe cineva la tine. Am zis: "Bine, puteți trimite pe cineva acasă la mine?" Am pus telefonul jos, și m-am pus pe genunchi, zicând: "Doamne, nu știu cine este acest om care va veni după mine să mă ducă la firma de mașini, poți să-l uimești cu harul Tău, să-i arați puterea Ta, poți să-mi dai o șansă să-i spun cât ești de mare?" Vine, mă ia de-acasă... Fără exagerare, aș spune în mai puțin de un minut bărbatul acesta a izbucnit în plâns. Plângea. M-am uitat la el, zicând: "Cum ești?" El plângea și-mi spunea cum viața i se destramă...
"Hai să stăm aici și să uităm de mașină, vrei o cafea?" A doua zi m-am întâlnit cu el, i-am vorbit despre o relația cu Dumnezeu, l-am dus la biserică în ziua următoare, la o biserică locală pe care am găsit-o acolo. Vedeți, lucruri de genul acesta se vor întâmpla.
Într-o zi îmi curățam garajul și spuneam: "Doamne, asta nu e ceva etern, nu e nimic etern în a-ți curăța garajul. Nu-mi place să petrec 2 ore făcând ceva ce nu are valoare eternă, dar simt că trebuie s-o fac, altfel n-aș fi bună mărturie, sau așa ceva. Trebuie să... vreau să fac ceva etern, nu vreau să mătur, să mut cutii..." Și în timp ce făceam asta, vecinul de peste drum vine la mine cu lacrimi în ochi. Un tip cu care dorisem să vorbesc de multă vreme. Și el spune: "Vrei să te rogi pentru mine?" Iar eu mă gândesc: "Doamne, e nemaipomenit, e nemaipomenit. Oportunități de lucrare, tot ce am cerut, pot să fiu parte din ceva ce Tu faci?"
Poate cea mai ciudată, (sunt atât de multe), este următoarea. Visați vreodată despre cineva și ați avut un vis urât că v-ați certat cu persoana respectivă și apoi o vedeți dimineața? Și sunteți supărați pe ea, dar nici nu sunteți siguri de ce? Apoi vă dați seama. Mi s-a întâmplat o dată la biserică, în legătură cu unul dintre colegii slujitori. L-am văzut într-o dimineață trecând prin fața biroului și am avut sentimente negative față de el. Și mă gândeam: "Ce-i asta? De ce mă deranjează? Ce s-a întâmplat ieri? Ce-am făcut împreună?" Apoi mi-am dat seama că a fost doar un vis și m-am dus la el, zicând: "Uau, s-a întâmplat ceva foarte ciudat, acum când ai trecut prin fața biroului meu am fost tare supărat pe tine și mă gândeam "Doamne, de ce sunt supărat pe el?" dar mi-am dat seama că am avut un vis despre tine azi noapte. Am visat că erai homosexual și că aduceai argumente în favoarea homosexualității și că luptai contra mea și că încercai să convingi oamenii să meargă în direcția aceea... Lucruri stupide... Așa că atunci când ți-am văzut fața am fost de-a dreptul mânios. A fost tare ciudat."
Iar el face: "Ha, ha, ha" și a plecat de acolo.
Vine înapoi săptămâna următoare și zice: "Știi visul pe care l-ai avut? A fost de la Dumnezeu."
Am zis: "Ce vrei să spui? Nu..."
El zice: "Francis, m-ai speriat atât de tare când mi-ai spus acele cuvinte, încât am știut chiar în clipa aceea... Bine, Doamne vrei să-mi comunici ceva...Francis, n-ai avut nicio idee."
Și n-am avut deloc idee. Ar fi fost ca și cum m-aș fi dus la oricare din voi, "Vreau să spun, era lucrul cel mai departe de adevăr, de aceea am putut glumi despre el și să-l aduc în fața ta."
Spune: "E lupta pe care o duc cu mine însumi și simt că mă îndrept în direcția cealaltă și eram aproape gata să intru într-o... Asta a fost o profeție."
Îmi amintesc cum am rămas înmărmurit de ceea ce mi-a spus și ducându-mă acasă i-am spus soției: "Dragă, n-o să crezi ceea ce tocmai s-a întâmplat." Știi momentele acelea când zici: "Doamne, Doamne am crezut că știu că ești un Dumnezeu atotputernic, dar de fiecare dată când experimentez răspunsul rugăciunilor sunt cuprins din nou de venerație la adresa Ta." Am zis: "Doamne, de ce fac și alte lucruri în afară de rugăciune?" Știți? O teamă sfântă: "Doamne, ce faci, toate aceste lucruri supranaturale?" Apoi după un timp, căci soția era uluită, eu eram uluit. Unde e versetul acela care zice: "Bătrânii vor visa visuri, tinerii vor avea vedenii." Mă gândeam: "Cum e? Bătrânii vor avea vedenii, sau..." A fost acesta un vis, sau o viziune atunci? Și ne-am depărtat de la subiect.
De fiecare dată când mărturisesc cuiva, de exemplu unei persoane străine pe avion, spun lui Dumnezeu: "Doamne, singurul lucru care mă va deosebi de un martor al lui Iehova sau mormon, sau unitarian, sau muslim, sau oricine ar fi, este timpul acesta acum. Eu trebuie să mă rog, dar Tu trebuie să faci ceva, altfel voi suna ca o ciudățenie religioasă, ca un fanatic, sau lider de sectă. Trebuie să le faci cunoscut că Dumnezeul meu, Tu, ești Dumnezeul adevărat, Dumnezeu lui Avraam, Isaac, Iacov, Petru, Pavel, Isus. Că Isus este Domnul. Cumva trebuie să faci lucrul acesta în viețile lor." Așa că depind de asta. De fiecare dată când vorbesc, zic: "Doamne, trebuie să le vorbești Tu, altfel vor pleca spunând: "Sună ca și cutare sau cutare, sau cutare." Nu, Doamne, când le vorbesc, să fie o putere. Nu este slujba mea să-i conving, nu le pot schimba inima. Este ca și cum ai merge într-un cimitir zicând "Haide, haide, ridicați-vă, ridicați-vă." N-are niciun sens. Nicio cuvântare nu poate face asta. Doamne, trebuie să faci ceva. Trebuie să-ți arăți puterea. În timp ce eu le prezint Evanghelia, trebuie să fie o putere în aceasta, prin care să audă mesajul și să spună: "Niciodată n-am mai auzit așa ceva."
Gândiți-vă la aceasta: când vin necredincioșii la serviciile voastre închipuiți-vă pe cineva, încercați să vă puneți în postura unui necredincios care e în căutare și vine la unul din serviciile voastre. Ce caută? Ce credeți că vrea să vadă acolo în față? Vrea să audă o predică frumoasă, pe cineva deștept care să-i arate că e mai inteligent decât el? Un comedian care să-i arate "Uite ce personalitate faină am eu?" Ce vrea acea persoană să vadă? Nu vrea să vină și să vadă: "Acea persoană e conectată cu Dumnezeu, are ceva ce eu nu am. Dumnezeu îl ascultă. Pe mine nu mă ascultă așa. E ceva la acest om ce nu pot explica, are legătură cu Dumnezeu și o vreau și eu. El Îl cunoaște pe acest Dumnezeu pe care eu nu-L cunosc și știu că e ceva acolo. Când l-am auzit pe acest om vorbind m-am convins că Îl cunoaște pe acest Dumnezeu și vreau și eu asta." Nu acest lucru îl caută? Și când te aud pe tine acolo predicând văd ei lucrul acesta? Există această dorință: "O, omul acela! Vreau și eu ce are el?"
Am mers la diferite servicii duminica dimineața și chiar și în timpul săptămânii merg la diferite servicii pe la diferite biserici și câteodată stau acolo și încerc să îmi închipui că sunt un necredincios și să mă gândesc: "Dacă aș fi în căutarea lui Dumnezeu, L-aș găsi aici? Care ar fi impresia mea aici?" Ar fi oare: "O, omul acela Îl cunoaște, trebuie să mă întâlnesc cu el. O, oamenii aceștia în această sală Îl cunosc pe Dumnezeu, au ceva ce eu nu am." Și înțeleg că Evanghelia are putere și că Dumnezeu ar putea folosi și un necredincios să predice Evanghelia, căci Evanghelia are putere în sine. Înțeleg aceasta. Și înțeleg că Dumnezeu este suveran și va atrage oameni la El, dar de asemenea văd în Scriptură că noi avem responsabilitate, și nu numai responsabilitate ci trebuie să fie și o dorință, nu-i așa? Nu vrei să fii tu acel om, acel om despre care oamenii să spună: "Uau, ai legătură cu El. Dumnezeul tău te ascultă. Pe mine nu mă ascultă așa." Credeți încă?
Punctul final al predicii lui Joel de-aseară era: "Crezând că Domnul încă răspunde la rugăciuni." Îmi place credința ca și a unui copilaș despre care vorbește Pavel. Se aplică asta la voi? Câți dintre voi ați crescut în biserică? Ați crescut mergând la școala duminicală sau la biserică? Uau! Uau! Când erați copii mergând la școala duminicală, care era istorisirea voastră favorită?
"Iona."
"Bine, pentru că era tot la a doua săptămână. Dar ce altceva? Încercați să vă gândiți?"
"David și Goliat."
"Ce altceva?"
"Muntele Carmel."
"Îmi place mult aia. Ce altceva?"
"Daniel în groapa cu lei."
"Da. Încă poți vedea imaginile pe pâslă. Ce altceva?"
"Ierihon."
"Da, cum au mers roată, sunând din trâmbițe. Ce altceva?"
"Exodul… Cuptorul aprins. Vitejii lui David."
"Vitejii lui David, da, omorându-i pe toți…"
Bine, dar gândiți-vă la asta. Nu vă amintiți ca și copii ieșind de la școala duminicală spunând: "Dumnezeul meu poate face orice." Și eram așa de uimiți de puterea Lui. Acum vedem aceasta în copiii noștri, nu-i așa? Când merg de la biserică spunând: "Dumnezeul meu poate face orice." Și vă place să auziți aceasta. Dar cumva lucrul acesta se schimbă. Nu știu, dar apare ceva ciudat, câteodată m-am simțit stângaci predicând din unele din aceste pasaje din Vechiul Testament și povestiri, ca și cum ar fi fost prea copilăresc. Ca și cum: "Aceasta am făcut-o când eram copii, știți?" Și ca și copii eram uimiți de aceste istorii, uimiți de minunile acestui Atotputernic Dumnezeu. Dar pe măsură ce am crescut, nu mai suntem uimiți de aceste întâmplări, ci suntem uimiți când cineva din față zice "hopox legomina." Uau, ai auzit asta? Ai auzit felul cum desparte? Se schimbă, și suntem uimiți de intelect, de un stil de comunicare, de diferite lucruri. Ce s-a întâmplat cu zilele acelea când eram uluiți de Dumnezeu Însuși? Poate că trebuie să predicăm mai mult despre David și Goliat, poate că ar trebui să predicăm despre Iona tot la două săptămâni, poate că trebuie să ne întoarcem la Șadrac, Meșac și Abed-Nego și să ne uităm la oamenii noștri și să vedem că Dumnezeu este Atotputernic.
Întotdeauna aceasta a fost esența - El intrând în rugăciunile noastre și felul cum lucrul acesta e real astăzi. Și dând ilustrații de zi cu zi să vedem că "Dumnezeul meu e la fel și astăzi, Dumnezeul care poate face orice" - o credință ca și a unui copilaș. Mai credeți încă? Știm ce scrie la Iacov capitolul 1, că dacă te îndoiești nu vei primi nimic. Ești un om nehotărât și nestatornic în toate căile lui dacă ți-ai pierdut credința într-un Dumnezeu care poate totul.
Știți, Iacov 5 a fost menționat aseară, versetul meu favorit e Iacov 5:17. Nici n-am știut, nici nu l-am înțeles, dar era favoritul meu. N-am realizat, nu mi-am dat seama că rugăciunea, felul cum l-a spus nu-l pot nici măcar explica acum, dar întotdeauna mi-a plăcut această idee, acest gând că Ilie a fost om ca și noi, Ilie era un om cu o natură la fel ca a noastră. Știți, ca și copil l-am pus pe piedestal pe David, Ilie, Moise, ca niște super-eroi. De aceea m-am îndrăgostit de acest verset. M-am gândit: "Stai un pic, și el e om ca și mine." Îmi place asta. Asta înseamnă că Ilie nu are niciun avantaj față de mine dacă și eu mă rog așa. Cred că dacă Ilie ar fi în această sală, mulți dintre dumneavoastră ați fi cuprinși de venerație. Ați zice: "O, tu ești profetul Ilie." Iar eu să spun: "Mare lucru, eu sunt Francis Chan." Știți. El este om și eu sunt tot om. Avem exact aceeași natură. Dar felul cum s-a rugat a fost cu stăruință. Și eu mă pot ruga așa. Și tu te poți ruga așa. Hai să nu-i mai punem pe acești oameni pe un piedestal. De aceea avem acel verset acolo. El s-a rugat cu stăruință, de aceea n-a plouat.
Un prieten m-a sunat în lacrimi odată, pentru că s-a rugat pentru ploaie în California de Sud în mijlocul lui august și a plouat, iar el la telefon, nu știam ce se întâmplase cu el, știți, nici măcar nu putea vorbi, uimit de harul lui Dumnezeu. Zice: "N-o să crezi ce m-am rugat aseară. Din cauza incendiilor care sunt acuma... doar... o să-ți spun toată povestea mai târziu... nici nu-mi vine să cred... apa care-mi lovește parbrizul, nici măcar n-a fost prevestită la timpul probabil, nici nu era presupusă că se va întâmpla. Ascultă! Uimit. Uau, chiar și acum? Era om ca și noi. Credeți asta?
Vreau să spun, trebuie să vă cercetați adânc în sufletul vostru: "Chiar cred că aș putea să mă rog și dacă ar fi nevoie, dacă aș fi în acea situație, să chem foc din cer. Aș putea avea acest tip de încredere, Doamne?" Că dacă ar fi David aici, nu ar fi mare lucru, că e un om cu o natură la fel ca a mea. De fapt, aș putea argumenta că eu sunt chiar mai avantajat decât el, prin Duhul Sfânt care locuiește în mine. Spunem că credem, că oricine crede în El are viața veșnică, dar credem și ceea ce a zis El: "Cine crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu, ba încă va face lucrări mai mari decât acestea"? Pentru că se rezumă la acea credință. E încă acolo când te rogi? Sunt împrejurări când mă rog pentru un bolnav și sunt copleșit, spunând: "Doamne, nu înțeleg, de ce nu l-ai vindecat? Cum de n-ai auzit-o pe asta? Cred că am mărturisit totul, cred că și el a mărturisit totul." Încep să mă obișnuiesc din ce în ce mai mult cu faptul că El răspunde la rugăciuni, încât atunci când ceva nu se întâmplă mă gândesc: "E ceva ciudat, trebuie să mă gândesc mai mult la aceasta, Doamne." Credeți? Credeți în rugăciuni? Biblia spune că uneori datorită îndoielii, alteori Iacov 4, care a fost amintit astăzi cu ceva mai devreme, că poate uneori mă rog cu motivație greșită și că este egoism acolo, că mă rog într-un fel greșit. Poate este ceva ca în 1 Petru 3, că nu-mi cinstesc soția ca împreună moștenitoare cu mine a harului vieții și rugăciunile sunt împiedicate. Mă gândesc: "Am tratat-o cum trebuie pe Lisa?" Și o sun: "Hei, te iubesc." Hai să mă rog iarăși. Trebuie să mă gândesc la aceste lucruri.
Vreau să vă arăt ceva. Știu că sunteți familiarizați cu Isaia 58. Pentru că Biblia spune că uneori postul și rugăciunea sunt o pierdere de vreme. Nu te ascult, motivele tale sunt greșite, sau orice altceva, nu-ți tratezi soția cum trebuie, te îndoiești. Isaia 58 spune că nu ai grijă de săraci. Ai acolo în Isaia 58 versetul 5: "Oare aceasta este postul plăcut Mie: să-și chinuiască omul sufletul o zi? Să-și plece capul ca un pipirig și să se culce pe sac și cenușă? Acesta numești tu post și zi plăcută Domnului? Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanțurile răutății, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriți și rupe orice fel de jug; împarte-ți pâinea cu cel flămând și adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acopere-l și nu întoarce spatele semenului tău. Atunci lumina ta va răsări ca zorile și vindecarea ta va încolți repede; neprihănirea ta îți va merge înainte și slava Domnului te va însoți." Îmi place versetul 9 și aș dori să-l accentuez: "Atunci tu vei chema și Domnul va răspunde, vei striga și El va zice: "Iată-Mă!"
Erau oameni care se rugau lui Dumnezeu pentru diferite lucruri, dar din cauza nesocotirii poruncilor Lui de a avea grijă de săraci, Dumnezeu spune: "Nici n-o să ascult lucrul acesta. Îi asuprești pe săraci, bineînțeles că nu te voi asculta." Dar apoi zice: "Când vei începe să faci aceste lucruri", zice "iată-Mă", este un răspuns rapid. Eu mă uit la acest pasaj și trebuie să spun, sunt timpuri când mă uimește Dumnezeu. Zic: "Doamne, eu nu mă rog așa de mult ca și alții, știu oameni care petrec ore în rugăciune. Aproape că mă simt prost, că eu numai arunc ceva în sus sau zic ceva în treacăt, sau câteodată nici măcar nu trebuie să mă rog acel lucru și Tu răspunzi, Tu faci și mă simt răsfățat." Și mă uit la acest pasaj și mă uit înapoi și zic: "Uau, sunt acele timpuri când parcă ne dăruim pe noi înșine în ascultare, când zic "văd acest lucru în Cuvântul Tău și vreau să-l împlinesc", iar Dumnezeu zice "când te văd făcând așa, numai spune un cuvânt iar Eu voi zice "Iată-Mă! Iată-Mă, ce dorești? Numai strigă către Mine și voi avea grijă, Mă voi îngriji Eu."
Este foarte asemănător cu Ioan 15:5 unde spune: "Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine aduce multă roadă." Numai să rămâi în Mine și vei aduce o grămadă de roadă. Versetul 7 spune: "Dacă rămâneți în Mine, și dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereți orice veți vrea și vi se va da." Este, din nou, această idee că nu neapărat datorită faptului că eu mă rog cel mai mult, ci că atunci când rămâi în Hristos, când te dărui pentru săraci, este acest sens, "Ce dorești, ce vrei? Datorită faptului că rămâi în Mine și cuvintele Mele rămân în tine."
Ca și pastor, trebuie să spun că acesta e eșecul meu cel mai mare. Împrejurări când sunt atât de ocupat în slujire și sunt timpuri când un milion de gânduri îți vin toate odată, și ai o grămadă de idei bune despre ce vei face pentru Domnul, că imediat viața ta de rugăciune devine: "Doamne, fă asta, Doamne, fă cealaltă, fă și asta, binecuvântează asta, binecuvântează asta, asta și asta", în loc de acea relație care este a rămâne în El. În loc să-L caut pe Dumnezeu însuși, caut aceste lucruri și acțiuni. Domnul Isus spune: "Rămâneți în Mine. Vreți să aduceți multă roadă? Rămâneți în Mine." Trebuie credință, totuși, nu-i așa? Trebuie credință să zici: "O să stau aici liniștit, o să rămân în Dumnezeu." Multe din rugăciunile mele, probabil 90% din timp, sunt "Doamne, fă asta, Doamne, fă asta, bineînțeles pentru slava Ta, dar fă asta, fă asta, fă asta." Și neglijez cel mai important lucru și anume rugăciunea ca și mod de a umbla în dragoste și a avea părtășie cu Dumnezeul meu și a fi cu El, a rămâne în El, a zice: "Doamne, ești atât de bun, uite câte lucruri faci pentru mine, uite viața mea, uite Cine ești Tu, ești minunat, n-ai putea să mă plătești îndeajuns ca să mă opresc a vorbi cu Tine" (cum am învățat și aseară), "nicio sumă de bani, iubesc a fi aproape de Tine."
Ghicesc că mulți dintre voi vă luptați cu aceasta - atât de focalizați pe lucrarea lui Dumnezeu că neglijați persoana lui Dumnezeu. Atâta presiune, atâta critică... și sunt perioade când uităm, umblând după această roadă, uităm că dacă am rămânea în El, este o garanție acolo că vom aduce multă roadă. Dar e nevoie de credință, căci se pare, așa cum s-a menționat mai devreme, că nu fac nimic atunci când mă rog. Dar totuși, uitați-vă la slujirea voastră, uitați-vă la viața voastră. Cele mai importante lucruri care s-au întâmplat, voi le-ați plănuit? A fost planificarea voastră strategică și acele nenumărate ore pe care le-ați investit în aceasta, sau au fost... unele v-au picat în poală și vă dați seama că n-ați fi putut face lucrul acela, dar veți scrie o carte și veți pretinde că voi le-ați descoperit. Dar știți, adevărul este: "Doamne, știu ce am făcut. Am rămas în Tine, încercând să fiu credincios. Uite ce ai făcut Tu, supranatural." Nu sunt cele mai importante lucruri din viața voastră neplanificate de voi? Și cele mai importante lucruri din slujirea voastră n-au fost planificate de voi? Doar rămâneți în El.
Am stăruit asupra unui verset în ultimele 2 săptămâni - Psalmul 27 versetul 4: "Un lucru cer de la Domnul, și-l doresc fierbinte: aș vrea să locuiesc toată viața mea în Casa Domnului, ca să privesc frumusețea Domnului și să mă minunez de Templul Lui."
"Un lucru cer de la Domnul." Care este acel lucru pe care-l ceri de la Domnul? Dacă aș putea citi o copie a rugăciunilor voastre din ultimele câteva săptămâni care aș vedea că ar fi acel un lucru pe care îl tot cereți? Ar fi "Doamne, aș vrea să locuiesc toată viața mea în Casa Ta, ca să privesc frumusețea Ta și să mă minunez de Templul Tău? Vreau să meditez în Templul Tău, să privesc frumusețea Ta, Doamne, ești Tu." Aceasta mi-ar spune transcrisul rugăciunilor voastre? Îmi place citatul, nu știu pe cine ai citat aseară, Joel, dar când ai zis: "Dacă vrei să umilești pe cineva, întreabă-l despre viața lui de rugăciune." Să ne uităm la aceste transcrieri. Ce te-ai rugat în ultimele săptămâni?
"Un lucru cer de la Domnul și-l doresc fierbinte." În ultimele săptămâni am zis: "Vreau să încerc asta timp de o săptămână - pot să mă rog pentru asta? Pot să mă rog pentru acest unic lucru? Pot să doresc a fi în prezența Ta, să privesc la frumusețea Ta, Doamne, poți să-mi arăți astăzi cât de frumos ești? Poți să-mi arăți mai mult din frumusețea Ta, vreau să mă uit la frumusețea Ta, să mă laud cu frumusețea Ta, să stau aici și să Te ador pentru frumusețea Ta, acesta e lucrul pe care mi-l doresc cu adevărat." Lucrul pe care îl cer, acela îl voi căuta. Vreau să urmăresc asta, vreau să caut asta, acest unic lucru, să locuiesc în Casa Domnului toată viața mea, ca să privesc frumusețea Lui și să mă minunez de Templul Lui. Și când te uiți la acest verset în context, e în contextul pericolului, al unui om ducând o viață dificilă în acel moment, iar aceasta e unica lui cerere. Dușmanul vrea ca noi să ne temem, să ne uităm la toate lucrurile din jurul nostru, la tot ce ne poate înspăimânta, la toate lucrurile pe care trebuie să le facem. Vrea să ne ia pacea, să ne îngrijorăm de viitor. Cred că un motiv este că în Filipeni 1:28 spune: "Fără să vă lăsați înspăimântați de potrivnici; lucrul acesta este pentru ei o dovadă de pierzare și de mântuirea voastră și aceasta de la Dumnezeu." Spune că atunci când nu ne lăsăm înspăimântați de potrivnici, lucrul acesta e pentru ei o dovadă de pierzare și de mântuirea noastră și aceasta de la Dumnezeu. Vedeți, când mergem și ne luptăm uniți împreună pentru Evanghelie, fără să ne temem de nimic, atunci cei de-afară vor ști: "Uau, voi într-adevăr sunteți mântuiți, iar eu voi fi distrus." Deci dacă Satan ne poate face să ne temem, să ne îngrijorăm de lucrurile din jurul nostru, ghici ce se întâmplă? Nu prea e mărturie pentru nimeni. De aceea vreau ca voi să vă luptați cu un suflet pentru credința Evangheliei, fără să vă lăsați înspăimântați de nimic.
Acesta e contextul din Psalmul 27:4. Acesta e contextul. Versetul 1: "Domnul este lumina și mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieții mele: de cine să-mi fie frică?" Zice "sprijinitorul vieții." Este El sprijinitorul vieții tale? Este încrederea ta în El? Te poți uita în urmă spunând: "Doamne, întotdeauna m-ai sprijinit? M-ai purtat prin atâtea situații grele, nu am de ce să mă tem." Câteodată personalul meu devine sprijinul meu. "Bine, pot să mă descurc, pentru că am un personal tare. Ne putem descurca, am avut o colectă bună. Avem un buget bun..." Și alte lucruri devin sprijinul nostru: "Mă simt slab acum, dar am o zi de concediu în curând, acesta e sprijinul meu." Sau "Voi avea un concediu peste câteva săptămâni, voi merge în Hawaii." Și aceste lucruri devin sprijinul nostru, în loc să fie Dumnezeu. Sau poate chiar această conferință, "Mă simt cam epuizat, dar conferința Desiring God se apropie."
Trebuie să fiu atent cum spun asta, dar poate câteodată veniți aici nu dorindu-L pe Dumnezeu, ci dorind Desiring God (engl.= Dorindu-L pe Dumnezeu; organizația lui John Piper). E un pericol. Sau poate îl doriți pe Piper. Dacă v-aș spune: "Puteți sta la masă împreună cu el astăzi", ați zice: "Chiar? Nu-i adevărat!" Ar fi ceva... Vreau să spun că și eu eram așa. Acum că am mâncat împreună cu el, nu-i chiar așa de fascinant. E frumos, dar am fost în situații când baza mea, sprijinul meu și încântarea mea a fost în alte lucruri și sunt lucruri bune, frumoase. Vreau să spun, îmi place părtășia, îmi place ca alții să se roage pentru mine, mă încurajează, mă încurajează mesajele pe care le-am auzit, dar nimic nu se compară cu atunci când ești singur cu Dumnezeu și îți deschizi sufletul înaintea Lui și te bucuri în prezența Lui și-I spui: "Nu vreau să plec de aici, vreau să fiu aici" și când te uiți înapoi în viață nu te temi, vezi: "Doamne, Tu m-ai purtat prin asta, de ce să mă tem? Tu ești lumina și mântuirea mea: de cine să mă tem? Domnul este sprijinitorul vieții mele: de cine să-mi fie frică?"
Îmi place versetul 2: "Când înaintează cei răi împotriva mea, ca să-mi mănânce carnea, tocmai ei- prigonitorii și vrăjmașii mei-se clatină și cad." Zice: "cei ce încearcă să mă sfâșie, ei vor păți așa." Nu-i minunat? Zice, un fel de atitudine "Go ahead, make my day!" (Hai, fă-mi ziua fericită!)
"Dacă vrei să vii împotriva mea, vino împotriva mea, dar va fi ridicol, căci Dumnezeul meu mă protejează. Nu-mi puteți face nimic, pentru că Dumnezeul meu întotdeauna se îngrijește de mine."
Chiar când lucrurile se înrăutățesc, versetul 3: "Chiar o oștire de ar tăbărî împotriva mea, inima mea tot nu s-ar teme. Chiar război de s-ar ridica împotriva mea, tot plin de încredere aș fi." De ce? În acest context spune: "Un lucru cer de la Domnul." De ce? Datorită acestui lucru pe care-l cere de la Domnul- "să fiu în prezența Lui, să locuiesc în Casa Lui, căci sunt în siguranță acolo. În timp ce privesc la El nu va îngădui să mi se întâmple ceva. Sunt în Casa Domnului, în prezența Lui, veți încerca să mă atacați în timp ce stau în părtășie cu Domnul? Sunteți nebuni? Despărțiți-mă de El, apoi atacați-mă, dar dacă încercați să mă atacați chiar acum în timp ce stau în părtășie cu Domnul, sunteți ridicoli. Vă veți lupta cu noi." De aceea spune "Doamne, vreau să locuiesc cu Tine." E cam simplist, nu? "Doamne, vreau doar să fiu cu Tine și totul va fi bine." E simplist, dar vedeți cât e de evident? Dar bineînțeles. Dacă cred că există numai o singură Ființă Supremă, chiar acum, pe această planetă este o Ființă care este stăpân peste toate, totul, singurul Stăpân, singurul Suveran, e evident că dacă sunt aproape de El, rămânând în El, atunci e tot ce trebuie să fac.
Roada va veni, protecția va veni, toate celelalte se vor întâmpla, e evident. Dar trebuie credință, nu-i așa? Trebuie să mă apropii de El, să mă apropii de El... Noi credem în suveranitatea Lui (și-mi place desenul pe care l-ai făcut cu cercul), spunem că noi credem în suveranitatea lui Dumnezeu, căci aceasta e conferința Desiring God pentru pastori. Nu-i așa, noi credem în suveranitatea lui Dumnezeu? Credem într-o Ființă care e în controlul a toate. Întrebarea este: Cum se aplică asta în viața ta? Îți dă o pace care întrece orice pricepere? Pentru că zici "Orice-ar veni asupra mea, Dumnezeu e suveran." Ți se aplică? E atât de trist să vezi statistica: pentru 90% nu se aplică până în punctul acela.
"Bine, cred în suveranitatea lui Dumnezeu." Dar cum arată asta în viața ta? Înseamnă asta că ai pacea care întrece orice pricepere, iar oamenii spun: "Vreau și eu ce ai tu. Ești atât de sigur. Asta-i doar datorită lui Dumnezeu? Nu pari să ai nimic altceva în favoarea ta." Iar tu zici: "Omule, asta-i tot ce-mi trebuie. Am văzut ce a făcut Dumnezeul meu în viața mea, iar de aceea voi sta aici, vreau să locuiesc toată viața mea în Casa Domnului." Treci vreodată prin momente din acelea când nu vrei să pleci? Ai acel timp intim cu Dumnezeu...
Acum vreo două zile eram... și nu trebuie să fii la plajă sau pe un vârf de munte sau altundeva... alaltăieri eram singur la Ihop, mâncând clătite, eram acolo cu Biblia mea, studiind, citind, rugându-mă. Am stat acolo probabil vreo 2 ore, și ziceam "Doamne, nu vreau să plec de-aici. Știu că au nevoie de masa asta, nu mai pot mânca alte clătite..." Apropo, acolo poți mânca atâtea câte vrei, dar nu de-aceea am stat, căci am luat numai o dată. Dar știți momentele acelea când zici: "Doamne, nu vreau să plec din locul acesta. Am aceste impulsuri. Mă bucur de acest timp împreună cu Tine, îmi place Cuvântul Tău, vreau doar să stau aici." Deci mă uit la acest verset și văd că asta vorbește aici: "Vreau să stau în Casa Ta, Doamne, să mă uit la frumusețea Ta." Asta am vrut să spun atunci când am zis căci Cuvântul lui Dumnezeu îmi înflăcărează afecțiunea. Zici: "Uau, Doamne, ești așa de frumos, atât de minunat, cum să pot iubi orice altceva? De ce doresc alte lucruri?"
Am astfel de momente, știți? Momente când, îmi aduc aminte acum vreo 2 luni rugându-mă în miezul nopții, gândindu-mă la 1 Timotei 6, unde spune că Dumnezeu e singurul suveran, așa cum am vorbit, și singurul care are nemurirea și de la El ne vine suflarea. Nu puteam să dorm, așa că am început să respir, am început să respir... asta întotdeauna mă ajută să dorm... Am început să-mi număr respirațiile. Cu fiecare respirație: "Doamne îți mulțumesc pentru asta. Uau, e o Ființă în Cer care mi-a dăruit-o. Doamne, Tu mi-ai dăruit-o, nu s-ar fi întâmplat fără Tine. Doamne, Îți mulțumesc, Tu controlezi totul. Doamne, mi-ai dat-o și pe asta." Și am început să mulțumesc și să realizez că viața mea e în mâna Cuiva și să-I mulțumesc, gândindu-mă: "Și Tu mă iubești, ești Cel ce îmi răspunzi la rugăciuni, Tu ești..." Și am început să mă uit la viață, zicând: "Uau, suntem îndrăgostiți unul de celălalt. Sunt îndrăgostit de Dumnezeu, sunt îndrăgostit de Dumnezeu." Și am simțit acea dulce amețeală pe care am simțit-o atunci când am întâlnit-o prima dată pe soția mea, când m-am îndrăgostit prima dată, când nici nu poți dormi pentru că ești în al nouălea cer, că nu-ți vine să crezi că această persoană te iubește. Și am început să simt asta față de Dumnezeu: "Doamne, e minunat, vreau să am această amețeală toată viața mea. Vreau să privesc la Tine și să spun: Sunt îndrăgostit de Isus Hristos și Isus Hristos e îndrăgostit de mine chiar acum."
Dumnezeul universului, nu-i oare lucrul cel mai minunat când îți ascultă rugăciunea și te gândești: "Tocmai am vorbit cu Dumnezeu, Dumnezeu tocmai m-a ascultat și mi-a răspuns." Există ceva mai bine pe acest pământ? Ce poate fi mai bine decât aceasta? Eu, acest om, acest neînsemnat care nu se roagă atâta ca alții, care nu știe atâta teologie ca alții, care încerc dar tot dau greș... dar, Doamne, Tu m-ai auzit, Tu mă asculți, Tu mă iubești... Un lucru cer.
Este multă presiune pentru performanță. Așa cum mulți știți și cum a menționat și pastorul John, chiar cred că Domnul a vrut să mă mut de la lucrarea din Seamy Valley în luna mai. Chiar am crezut că Domnul a vrut să merg în alt oraș și să încep altă lucrare, lăsând pe prezbiterii care erau acolo să ducă lucrarea mai departe, oameni foarte evlavioși. Am crezut că asta va ajuta oamenii să se focalizeze mai mult pe Dumnezeu decât pe Francis. Deci asta ar putea fi bine pentru Biserică și pentru orice lucrare înspre care Domnul mă conducea. Acum 3 săptămâni m-am mutat la San Francisco, crezând că acolo mă vrea Dumnezeu. Și toți m-au întrebat: "Ce faci acolo? Ce lucrare faci? Ce urmează pentru Francis Chan?" Nimeni nu m-a întrebat de viața mea de rugăciune, nimeni. Și ghicesc de ce. Cred că oamenii asumă - bineînțeles că te rogi, ar fi prostesc să întreb asta. Bineînțeles, nu am nevoie să întreb, bineînțeles că nu vei începe o slujire fără ca mai întâi să mergi pe străzile respective rugându-te și cerșind călăuzirea Domnului, deci nici nu-i nevoie să întreb. Atunci dintr-o dată toate întrebările sunt: "Ce faci? Ai făcut asta încă? Ai făcut aia? Ai o biserică? Ai o clădire? Ai asta? Ai aia?" Apoi începi să simți această presiune: "O, 3 săptămâni, ar trebui să am o clădire, ar trebui să am o lucrare destul de serioasă deja, pentru că toți se așteaptă la asta." Mi-ar place ca mai mulți să zică: "Sper că n-ai început încă nimica fără a te ruga în mod serios." Cred că mult din aceasta e datorită faptului că asumă că mă rog și s-ar putea să se simtă prost întrebându-l pe autorul cărții "Crazy Love" dacă se roagă și-L caută pe Dumnezeu și încă-L caută pe Dumnezeu. Dar am învățat să nu asum nimic despre oameni. Fiecare am făcut asta înainte, nu-i așa, cu membri din congregația noastră, care am asumat că sunt bine, iar apoi ești șocat, nu-i așa? Ai asumat lucruri cu privire la cei din personal, cu privire la prezbiteri, dar în retrospectivă te întrebi: "De ce nu am explorat? De ce nu am intrat mai mult în viața lui și n-am pus aceste întrebări? De ce n-am împărtășit propriile mele lupte zicând: "Hai să trecem împreună prin asta?" Deci, în această dimineață nu vreau să asum nimic despre voi. Știu că este conferința Desiring God pentru pastori. Nu asum că umblați cu Domnul, nu asum că știți despre această dragoste despre care vorbesc. De fapt, mă rugam în spate zicând: "Doamne, Te rog, vreau să știe și ei ce înseamnă a umbla cu Tine, să nu-și găsească tăria în a fi parte dintr-o conferință sau denominație, sau a avea teologia corectă, ci să se laude că Te cunosc pe Tine, că Te înțeleg pe Tine, că locuiesc în Casa Ta privind la frumusețea Ta și minunându-se de Templul Tău."
Deci, ești focalizat pe El și văd oamenii lucrul acesta? Ești un bărbat sau femeie care nu se satură de Dumnezeu? Sau sunt așteptările, criticile și toate celelalte presiuni... mi se pare că sunt ca o bandă stricată spunând aceste lucruri iarăși... avem aceste lucruri în comun în jurul nostru și sunt acolo ca să ne distragă, să ne înfricoșeze, să ne descurajeze. Ne gândim că răspunsul e a lucra mai din greu, mai repede, a angaja oamenii potriviți și așa mai departe... Și trebuie așa multă credință ca să locuiești în Casa Domnului, să rămâi în El, să umbli în dragoste și să zici: "Doamne Isuse, vreau să rămân în Tine, să mă dăruiesc pentru cei în nevoie și roada și orice altceva va trebui să Te îngrijești Tu de ele." Și să te încrezi și să crezi asta. Mă rog ca să ajungeți acolo, pentru că oamenii nu vor să te vadă pe tine când vin la biserică, nu le pasă cât de strălucit e mesajul tău, nu le pasă cât ești de inteligent – poate unora pe ici pe colo - la urma urmelor oamenii vor să vadă un om al lui Dumnezeu, conectat. Nu v-ar place să vorbiți cu Ilie, n-ar fi fain? Să-i spuneți: "Ai știut, nu-i așa, ai știut tot timpul?" Știți, numai să vorbiți cu el? N-ați vrea să vorbiți cu Moise, să-l întrebați cum a fost pe munte? Vrem ca oamenii să reacționeze așa cu privire la noi. "Ajută-mă să înțeleg ceva. Tu vorbești cu Dumnezeu, iar El face toate aceste lucruri." "Da, lasă-mă să te ajut prin călătoria mea", vreau să fiu unul din oamenii aceia. Ilie a fost un om ca și tine, ca și mine.
Aș vrea să mă rog pentru noi.
Doamne, din nou recunosc că respir și vorbesc numai datorită Ție. Tu ești Dumnezeu suveran, atotputernic, singurul care are nemurirea, singurul stăpân adevărat, locuiești într-o lumină de care nu ne putem apropia, pe care nimeni nu L-a văzut. Ajută-ne, Doamne, să vedem nebunia de a umbla sau a ne mișca fără Tine. Ajută-ne să vedem strălucirea rămânerii în Tine, a locuirii în Templul Tău și a nu mai vrea să plecăm, a privi la frumusețea Ta. Doamne, este nebunia noastră care ne face să ne uităm la alte lucruri. Privim la Tine chiar acum, Tată, ești atât de frumos, ești atât de minunat, ești atotputernic, milostiv, iubitor, îngerii Te adoră. L-ai trimis pe Fiul Tău, care a lăsat toată gloria și a venit aici jos, S-a dezbrăcat de Sine însuși, a luat chip de rob pentru noi. Doamne, ești minunat și Te vei reîntoarce într-o zi în toată slava Ta cu toți îngerii Tăi pentru a judeca această lume, iar eu pot vorbi cu Tine chiar acum. Doamne, ești frumos, maiestuos, minunat, fii Tu tăria noastră, lumina noastră, mântuirea noastră, ca să nu ne temem de nimic. Ajută-ne să lucrăm cot la cot, împreună, fără să ne temem de nimic. De ce să ne temem, când putem vorbi cu Tine chiar acum? Ne odihnim în Tine, ajută-ne să rămânem în Tine și cuvintele Tale să rămână în noi. Fă ca aceasta să se întipărească în noi, Doamne, înflăcărează-ne pentru Tine, în Numele lui Isus. Amin.
