A doua revenire a Domnului Isus Hristos
“Iată Eu vin curând şi răsplata Mea este cu Mine ca să dau fiecăruia după fapta lui” (Apoc. Cap.22:12).
Cea de a doua venire a Domnului Isus Hristos este binecuvântata nădejde a bisericii, marele apogeu al Evangheliei. Venirea Mântuitorului va fi literală, personală, vizibilă şi mondială. Când El va reveni, morţii neprihăniţi vor fi înviaţi şi, împreună cu neprihăniţii cei vii vor fi glorificaţi şi luaţi la cer, dar cei nelegiuiţi vor muri. Împlinirea aproape completă a majorităţii profeţiilor, împreună cu condiţiile existente în prezent în lume, arată faptul că venirea Domnului Hristos este iminentă. Timpul acestui eveniment n-a fost descoperit de aceea suntem îndemnaţi să fim gata în orice vreme.
Într-o zi El va veni, dar chiar şi pentru sfinţi venirea Lui va fi o surpriză copleşitoare. La “miezul nopţii”, cel mai întunecat ceas al istoriei pământului, Dumnezeu îşi va manifesta puterea de a elibera pe poporul Său. “Şi din scaunul de domnie a ieşit un glas tare care zicea: “S-a isprăvit!” şi au urmat fulgere, glasuri tunete şi s-a făcut un mare cutremur de pământ aşa de tare cum, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur aşa de mare” (Apoc. Cap.16:17-18). Munţii se clatină, stânci sunt aruncate pretutindeni şi întreg pământul se clatină asemenea valurilor oceanului. Suprafaţa lui se crapă şi “cetăţile neamurilor s-au prăbuşit... Toate ostroavele au fugit şi munţii nu s-au mai găsit” (Apoc. Cap.16:19-20). “Cerul s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul. Şi toţi munţii şi toate ostroavele s-au mutat din locurile lor”(Apoc. Cap.6:14).
În ciuda haosului ce coboară asupra lumii fizice, poporul lui Dumnezeu prinde curaj văzând “semnul Fiului Omului” (Matei cap.24:30). În timp ce El coboară, venind pe norii cerului, fiecare ochi vede pe Prinţul Vieţii. De data acesta, El vine nu ca un om al durerilor, ci ca un biruitor şi un cuceritor să-şi ia ceea ce este al Lui (Ioan cap.14:1-3). În locul coroanei de spini, El poartă o coroană de slavă, iar pe haina şi pe coapsă are scris numele acesta “Împăratul Împăraţilor şi Domnul Domnilor” (Apoc. Cap.19:12.16).
La venirea Sa, o mare disperare pune stăpânire pe aceia care au refuzat să-L recunoască pe Isus ca Domn şi Mântuitor şi au respins în viaţa lor cerinţele Legii Sale (cele 10 porunci). Nimic nu face pe cei ce au respins harul Său aşa de conştienţi de vinovăţia lor ca acea voce care a chemat atât de stăruitor: “Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreţi să muriţi voi, casa lui Israel?” (Ezechiel cap.33:11). “Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştirilor, cei bogaţi şi cei puternici toţi oamenii slobozi s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor. Şi ziceau munţilor şi stâncilor: “Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului: căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui şi cine poate sta în picioare? “(Apoc. Cap.6:15-17).
Dar bucuria acelora care L-au aşteptat atât de mult lasă în umbră disperarea celor nelegiuiţi. Venirea Răscumpărătorului constituie apogeul glorios al istoriei poporului lui Dumnezeu: este momentul eliberării lor. Cu emoţionantă ardoare ei izbucnesc:” Iată Acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mântui. Acesta este Domnul în care ne încredeam, acum să ne veselim şi să ne bucurăm de mântuirea Lui!” (Isaia cap.25:9). Pe măsură ce Domnul Isus se apropie, El cheamă pe sfinţii adormiţi din morminte şi trimite pe îngerii Săi”... să adune pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă” (Matei cap.24:31). De jur împrejurul lumii, neprihăniţii cei morţi aud vocea Sa şi ies din mormintele lor. Ce moment plin de bucurie! Apoi neprihăniţii cei vii sunt schimbaţi, “într-o clipeală din ochi” (1Cor. Cap.15:52). Glorificaţi şi dându-li-se nemurirea, împreună cu sfinţii înviaţi, ei sunt ridicaţi pentru a se întâlni cu Domnul în văzduh şi pentru a rămâne pentru totdeauna cu El (1Tes. Cap.4:16-17).
Certitudinea revenirii lui Hristos
Apostolii şi primii creştini au considerat revenirea Domnului Hristos ca fiind “fericita nădejde” (Tit cap.2:13; Evrei cap.9:28). Ei aşteptau ca toate profeţiile şi făgăduinţele Sfintelor Scripturi să se împlinească la a doua venire (2Petru cap. 3:13; Isaia cap.65:17) căci ea este ţinta peregrinării creştine. Toţi aceia care Îl iubesc pe Domnul Hristos privesc cu dor şi nerăbdare înainte spre ziua când vor putea să se împărtăşească faţă către faţă de comuniunea cu El ca şi cu Tatăl, cu Duhul Sfânt şi cu îngerii Săi.
Certitudinea celei de a doua veniri este întemeiată pe exactitate vrednică de încredere a Scripturii. Chiar înainte de moartea Sa, Domnul Isus, a spus ucenicilor Săi că El se va întoarce la Tatăl Său ca să le pregătească un loc. Dar El le-a făgăduit “Mă voi întoarce” (Ioan cap.14:3). După cum prima venire a Domnului Hristos a fost profetizată, tot astfel este profetizată şi a doua venire a Sa în întreaga Scriptură. Chiar înainte de potop, Dumnezeu a spus lui Enoh că venirea în slavă a Domnului Hristos va pune capăt păcatului. El a profetizat “Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, ca să facă o judecată împotriva tuturor şi să încredinţeze pe toţi cei nelegiuiţi, de toate faptele nelegiuite pe care le-au făcut în chip nelegiuit şi de toate cuvintele de ocară, pe care le-au rostit împotriva Lui aceşti păcătoşi nelegiuiţi”(Iuda vers.14,15).
Cu o mie de ani înainte de Hristos, psalmistul vorbea despre venirea Domnului ca să strângă pe poporul Său spunând: “Dumnezeul nostru... vine şi nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor şi împrejurul Lui o furtună puternică. El strigă spre ceruri sus şi spre pământ, ca să judece pe poporul Său: Strângeţi-Mi pe credincioşii Mei, care au făcut legământ cu Mine prin jertfă” (Ps. Cap.50:3-5).
Ucenicii Domnului Hristos s-au bucurat de făgăduinţele revenirii Sale. În mijlocul tuturor dificultăţilor pe care le-au întâmpinat, încrederea pe care această făgăduinţă le-a adus-o a făcut ca niciodată să nu înceteze să renască curajul şi tăria lor. Învăţătorul lor se va întoarce ca să-i ia cu El în casa Tatălui Său.
A doua venire este legată de prima venire a Domnului Hristos. Dacă Domnul Hristos n-ar fi venit prima dată şi n-ar fi câştigat o biruinţă decisivă asupra păcatului şi asupra lui Satana (Col. cap.2:15) atunci n-am avea nici un motiv să credem că El va veni în cele din urmă să pună capăt stăpânirii acestei lumi de către Satana şi s-o readucă la desăvârşirea ei de la început. Dar, deoarece noi avem dovada că “El s-a arătat... ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa” avem şi motiv să credem că El “se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ci ca să aducă mântuirea celor ce-L caută” (Evrei cap.9:26 şi 28).
Lucrarea Domnului Hristos în cer
Descoperirea lui Isus Hristos, dată lui Ioan, arată clar faptul că Sanctuarul ceresc este centrul planului de mântuire (Apoc. Cap.1:12-13; cap.3:12; cap.4:1-5; cap.5:8; cap.7:15; cap.8:3; cap.11:1; cap.19:14; cap.15:5,6 şi 8; cap.16:1,17). Profeţiile care arătau că El a început lucrarea Sa finală în favoarea păcătoşilor au adăugat un plus la certitudinea că în curând El va veni să ia acasă pe poporul Său. Încrederea că Hristos este angajat în mod activ ca să aducă la finalizare răscumpărarea realizată deja la cruce a adus o mare încurajare creştinilor care aşteaptă revenirea Sa.
Modul revenirii lui Hristos
Când Domnul Hristos a vorbit despre semnele ce vor arăta că revenirea Sa este aproape, El şi-a arătat şi preocuparea ca poporul Său să nu fie înşelat de false pretenţii. El a avertizat că mai înainte de a doua venire “se vor scula Hristoşi mincinoşi prooroci mincinoşi, vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă chiar şi pe cei aleşi”. El a spus” Dacă cineva va spune:” Iată Hristosul este aici sau acolo” să nu-l credeţi” (Matei cap.24:23,24). Cel prevenit de primejdie este pregătit să se apere. Pentru a face în stare pe credincioşi să facă deosebire între un eveniment adevărat, real şi o venire falsă mai multe pasaje Biblice prezintă detalii ale modului în care va veni Hristos.
· O revenire literală şi personală. Când Domnul Isus s-a înălţat într-un nor, doi îngeri s-au adresat ucenicilor care încă mai priveau uimiţi după ce Domnul lor s-a înălţat la cer: “Bărbaţi galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care s-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer” (Fapte Ap. Cap.1:11). Cu alte cuvinte, ei le-au spus că acelaşi Domn, care tocmai îi părăsise – o Fiinţă personală în carne şi oase şi nu un duh (Luca cap. 24:36-43) – va reveni pe pământ. Iar a doua Sa venire va fi tot aşa de literală şi personală cum a fost şi plecarea Sa.
· O reîntâlnire vizibilă. Venirea Domnului Hristos nu va fi o experienţă lăuntrică, invizibilă ci o întâlnire reală, cu o persoană vizibilă. Ca să nu lase loc de îndoială cu privire la vizibila Sa revenire, Isus a avertizat pe ucenicii Săi împotriva faptului de a fi înşelaţi de o revenire secretă, comparând revenirea Lui cu strălucirea fulgerului (Matei cap.24:27). Scriptura declară în mod clar că cei neprihăniţi şi cei răi vor fi, în acelaşi timp, martori ai venirii Sale. Ioan a scris: “Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi îl va vedea şi cei ce L-au străpuns” (Apoc. Cap.1:7), iar Domnul Isus Hristos descrie răspunsul celor nelegiuiţi: “Toate naţiunile pământului se vor boci şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi cu slavă mare” (Matei cap.24:30).
· O revenire auzită de toţi. Venirea Domnului va fi făcută cunoscut atât prin sunet cât şi prin vedere: “Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, se va pogorî din cer” (1Tes. Cap.4:16) “Trâmbiţa răsunătoare” (Matei cap.24:31) va însoţi strângerea poporului Său. În aceasta nu este nici un secret.
· O reîntoarcere glorioasă. Când Domnul Hristos se întoarce, El vine ca un cuceritor, cu putere şi cu “slava Tatălui Său, cu îngerii Săi” (Matei cap.16:27). Ioan înfăţişează slava revenirii lui Hristos în modul cel mai dramatic. El înfăţişează pe Domnul Hristos călărind pe un cal alb şi conducând oştirile nenumărate ale cerului. Splendoarea supranaturală a lui Hristos glorificat este vizibilă (Apoc. Cap. 19:11-16).
· O revenire fără veste, neaşteptată. Creştinii credincioşi care aşteaptă şi tânjesc după revenirea Lui Hristos, vor fi conştienţi atunci când Domnul se apropie (1Tes. Cap.5:4-6). Dar pentru locuitorii lumii, în general, Pavel scria: “Ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea. Când vor zice: pace şi linişte, atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată şi nu va fi chip de scăpare” (1Tes. Cap.5:2-3) Unii au tras concluzia că, compararea revenirii Domnului Isus cu aceea a unui hoţ arată faptul că El va veni în secret, în mod invizibil şi tainic. Totuşi o astfel de concepţie contrazice tabloul biblic al revenirii Domnului în slavă şi glorie astfel încât toţi să-L vadă (Apoc. Cap.1:7). Ideea lui Pavel nu este aceea că Domnul Isus va veni în secret, ci aceea că, pentru o minte lumească, revenirea Sa este tot atât de neaşteptată ca şi aceea a unui hoţ. Domnul Hristos exprimă acelaşi punct de vedere, comparând venirea Sa cu distrugerea neaşteptată a lumii antediluviene prin potop. “În adevăr cum era în zilele dinainte de potop când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului Omului” (Matei cap.24:38-39). Deşi Noe a predicat mulţi ani despre potopul ce avea să vină, potopul a luat prin surprindere pe aproape toţi oamenii. Printre cei în viaţă atunci au existat două clase de oameni: o clasă a crezut în cuvântul lui Noe, a intrat în corabie şi a fost salvată şi altă clasă a ales să stea în afara corăbiei şi “potopul i-a luat pe toţi” (Matei cap.24:39).
· Un eveniment cataclismic. Asemenea comparaţiei cu potopul, chipul metalic din visul lui Nebucadneţar, înfăţişează modul cataclismic în care Domnul Hristos va stabili Împărăţia Slavei Sale (Daniel cap.2:32-35). Prin acest vis, Dumnezeu a făcut lui Nebucadneţar o expunere succintă a istoriei omenirii şi stabilirea Împărăţiei veşnice a Domnului Isus Hristos “piatra” (Daniel cap.2:34,35,44). În final visul se concentrează asupra unui apogeu dramatic: aşezarea Împărăţiei cele veşnice a lui Dumnezeu. Piatra ce s-a dezlipit fără ajutorul vreunei mâini reprezintă Împărăţia Slavei Domnului Hristos (Daniel cap.7:14; Apoc. Cap.11:15) care va fi stabilită la a doua venire, fără vreun efort omenesc. Atunci Domnul Hristos va despărţi pe cei neprihăniţi de cei nelegiuiţi (Matei cap.25:31-34). În adevăr, a doua venire este un eveniment ce va zgudui lumea. Domnul Isus Hristos, la revenirea Sa, va nimici şi va distruge toate împărăţiile pământului şi pe un pământ nou curăţat şi refăcut, va instaura Împărăţia Slavei Sale, care va dăinui veşnic împreună cu poporul Său de sfinţi (Daniel cap.2:44 şi cap.7:14).
· A doua venire şi neamul omenesc. A doua venire a Domnului Hristos va afecta ambele mari grupări ale omenirii: cei care L-au primit pe El şi mântuirea pe care El o aduce şi cei care I-au întors spatele. Strângerea celor aleşi, un important aspect al stabilirii Împărăţiei celei veşnice. Domnul va strânge pe toţi cei mântuiţi în căminul ceresc pe care L-a pregătit (Matei cap.24:31, cap.25:32-34; Marcu cap. 13:27 şi Ioan 14:3). Când un şef al statului vizitează o altă ţară, numai puţine persoane pot face parte din grupul celor care-l primesc. Dar, când Hristos vine, fiecare credincios, care a trăit cândva, indiferent de vârstă, sex, educaţie, poziţie socială sau rasă, va participa la marea sărbătoare a revenirii lui Hristos. Două evenimente fac posibilă această universală adunare: învierea drepţilor adormiţi şi înălţarea sfinţilor care sunt în viaţă. La sunetul trâmbiţei anunţând revenirea Domnului Hristos, neprihăniţii cei morţi vor fi înviaţi în neputrezire şi nemurire (1Cor. Cap.15:52-53). În acel moment “întâi vor învia cei morţi în Hristos” (1Tes. Cap.4:16). Cu alte cuvinte, ei sunt înviaţi mai înainte ca sfinţii cei vii să fie luaţi la cer ca să fie cu Domnul. Cei înviaţi se unesc cu aceia care au fost foarte îndureraţi la dispariţia lor. Acum ei se bucură exclamând “Unde îţi este boldul, moarte? Unde îţi este biruinţa, moarte?” (1Cor. Cap.15:55). Nu corpurile acelea bolnave, bătrâne şi mutilate, care au coborât în mormânt vor ieşi afară la înviere, ci corpuri noi, nemuritoare, desăvârşite, care nu mai sunt deloc marcate de păcatul ce a cauzat descompunerea lor. Sfinţii înviaţi, trăiesc experienţa desăvârşirii lucrării de refacere, reflectând imaginea desăvârşită a lui Dumnezeu în minte, suflet şi corp (1Cor. Cap.15:42-54). Când neprihăniţii cei morţi sunt înviaţi, neprihăniţii care sunt în viaţă pe pământ la a doua venire vor fi schimbaţi “Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire” (1Cor. Cap.15:53). Pavel spune că “vom fi răpiţi toţi împreună în nori ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul” (1Tes. Cap.4:17; Evrei cap.11:39-40). Toţi cei neprihăniţi ce au aşteptat pe Domnul şi au parte de răpire vor fi duşi în ceruri. Domnul va împlini cu ei făgăduinţa dată când era în viaţă şi înainte de înălţarea Sa că le pregăteşte locuri în cer la Tatăl (Ioan cap.14:1-3). Acolo sus în Împărăţia lui Dumnezeu, în Cetatea Sfântă – Noul Ierusalim sunt pregătite locuinţe pentru toţi cei sfinţi. “Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nici o putere...” (Apoc. Cap.20:5; cap.20:4-6; cap.21:1-5 şi cap.21:1-4).
· Moartea celor necredincioşi. Pentru cei mântuiţi, a doua venire a Domnului este un timp de bucurie şi exaltare, dar pentru cei pierduţi este un timp de groază nimicitoare. Ei s-au opus atât de mult iubirii lui Hristos şi invitaţiilor Sale la mântuire încât au fost prinşi în laţul amăgirilor înşelătoare (2Tes. Cap.2:9-12; Romani cap.1:28-32). Când văd pe Acela pe care L-au respins, venind ca Împărat al Împăraţilor şi Domn al Domnilor, ei ştiu că ceasul pieirii lor a bătut. Copleşiţi de groază şi disperare, ei fac apel la creaţiunea neînsufleţită ca să-i acopere (Apoc. Cap.6:16-17), dar ei vor fi distruşi de pedeapsa Domnului. Toţi oamenii răi şi nelegiuiţi de pe întregul pământ care vor fi găsiţi în viaţă la revenirea Domnului Hristos, vor fi ucişi. Nici o persoană nelegiuită care a batjocorit şi a nesocotit pe Dumnezeu, care s-a răzvrătit şi nu a vrut să asculte de Domnul şi de toate poruncile Sale scrise în Biblie şi care, pentru ne pocăinţa lor nu au numele lor scris în cartea vieţii, aceştia nu vor avea parte de întâia înviere şi nici de răpirea lor la cer împreună cu toţi sfinţii. Ei rămân pe pământ şi vor suporta pedeapsa de la Dumnezeu: distrugerea şi moartea fizică – vor fi ucişi datorită plăgilor trimise pe pământ şi de “Sabia Domnului Hristos” (Isaia cap.4:1-6; Ţefania cap.1:2-10; Apoc. Cap.19:15-18). Nimeni şi nimic nu va scăpa de pedeapsă pe aceşti păcătoşi nepocăiţi (Matei cap.10:28). Toţi aceşti oameni care vor fi omorâţi de Dumnezeu vor avea parte de a doua înviere după Împărăţia de o mie de ani a Domnului Hristos. Atunci Domnul va învia şi va readuce la viaţă pe toţi oamenii nelegiuiţi, din toate generaţiile ce au existat pe faţa pământului şi vor fi ca “nisipul mării” de mulţi (Apoc. Cap.20:7-9). Nelegiuiţii vor fi înviaţi pentru a fi aduşi înaintea tronului de judecată a lui Dumnezeu şi vor fi judecaţi, fiecare persoană în parte pentru faptele lor rele scrise în cărţile din ceruri. Toţi aceştia care vor avea parte de judecata finală a lui Dumnezeu şi care nu au avut numele scris în cartea vieţii, îşi vor primi pedeapsa de la Dreptul Judecător: Dumnezeu va trimite focul Său care îi va arde şi îi va mistui pe toţi, în frunte cu Satana şi îngerii lui cei răi, fiara şi proorocul mincinos. Aceasta este moartea a doua – moartea veşnică (Apoc. Cap.20:10-15 şi cap.21:8). Păcătoşii şi păcatul vor fi distruşi pentru veşnicie – nu vor mai exista, iar pământul va fi curăţat, refăcut şi recreat, unde vom locui în fericire şi bucurie o veşnicie împreună cu Domnul şi Răscumpărătorul nostru noi, cei răscumpăraţi de pe pământ. Lupta cu Satana şi cu păcatul s-a încheiat. Biruitor este Domnul nostru Isus Hristos şi toţi sfinţii care au făcut parte din oastea Domnului (Isaia cap.62:10-12; 2Petru cap.3:10,13; Apoc. Cap.21:1-7).
Scripturile nu numai că ne descoperă modul şi scopul revenirii Domnului Hristos, ci ele descriu şi semnele ce vorbesc despre iminenţa acestui eveniment culminant.Semne în soare, în lună şi în stele (Luca cap.21:25) arătând că “Soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer şi puterile care sunt în ceruri vor fi clătinate. Atunci se va vedea Fiul Omului venind pe nori cu mare putere şi slavă” (Marcu cap.13:24-26). Cel mai mare cutremur de pământ, cunoscut vreodată, pe lângă multe altele, a avut loc la 1 Noiembrie 1755, cunoscut sub numele de “Cutremurul de la Lisabona”. Despre întunecimea soarelui şi a lunii Ioan a profetizat acele zile când: “soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele” (Apoc. Cap.6:12). Atât Domnul Hristos cât şi Ioan au vorbit şi despre căderea stelelor care va arăta că venirea Domnului este aproape (Matei cap.24:29 şi Apoc. Cap.6:13). Aceste semne s-au împlinit la vremea hotărâtă de Dumnezeu pe plan mondial. Domnul Hristos a dat aceste semne pentru a alerta creştinii cu privire la apropiata Sa revenire: “Tot aşa când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape” (Luca cap.21:28-31). Ca semn al sfârşitului, va avea loc o mare redeşteptare religioasă. Cartea Apocalipsei descoperă faptul că o mare mişcare religioasă mondială se va ridica înainte de venirea Domnului (Apoc. Cap.14:6,7). Dumnezeu “a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate” (Faptele Ap. Cap.17:31). Avertizându-ne cu privire la această zi, Domnul Hristos a spus că “Evanghelia această a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul” (Matei cap.24:14). Petru încurajează pe credincioşi să aştepte şi să grăbească “venirea zilei Domnului” (2Petru cap.3:12). Ca semne ale sfârşitului mai sunt: creşterea nelegiuirii între oameni, războaie şi calamităţi naturale. Va avea loc declinul libertăţii religioase o dată cu reînvierea papalităţii. Libertatea religioasă obţinută cu mare preţ, garantată prin separarea bisericii de stat, se va reduce şi, în final, va fi abolită. Cu sprijinul autorităţilor civile, această putere apostată va încerca să impună tuturor oamenilor modul ei de închinare. Fiecare va trebui să aleagă între a fi credincios lui Dumnezeu şi poruncilor Sale sau a fi loial faţă de “fiară şi chipul ei” (Apoc. Cap.14:6-12). În vremea acestui timp de necaz eschatologic, Dumnezeu va interveni pentru poporul Său şi va elibera pe toţi aceia al căror nume este scris în Cartea Vieţii (Daniel cap.12:1; Apoc. Cap.3:5 şi cap.20:15). În unele locuri va fi foamete.În unele zone ale globului sunt milioane de oameni care suferă de foame şi malnutriţie.
Să fim gata totdeauna!
Biblia ne asigură în mod repetat, că Isus va reveni! Dar, “despre ziua aceea şi ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii din ceruri, nici Fiul ci numai Tatăl” (Matei cap. 24:36). La sfârşitul lucrării Sale pământeşti, Domnul Hristos a spus “Parabola celor zece fecioare” pentru a ilustra experienţa bisericii din zilele din urmă. Cele două categorii reprezintă două feluri de credincioşi care mărturisesc, fiecare în parte, că aşteaptă pe Domnul. Aceste grupe de credincioşi se deosebesc:
1. Unii sunt gata pentru întâlnirea cu Domnul fiind sigilaţi cu Duhul Sfânt.
2. Alţii, ca şi fecioarele nechibzuite nu sunt pregătiţi pentru a fi primiţi de Domnul în slavă (Matei cap.25:1-13).
Cât de trist este atunci când Domnul Hristos se întoarce pe acest pământ şi El va trebui să rostească astfel de cuvinte unora pe care îi iubeşte: “Nu vă cunosc”. “Mulţi îmi vor zice în ziua aceea Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am făcut noi multe minuni în Numele Tău? Atunci le voi spune curat: niciodată nu v-am cunoscut, depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege” (Matei cap.7:22-23).
Dumnezeu trimite o întreită solie de avertizare, ca să pregătească lumea pentru revenirea Domnului Hristos (Apoc. Cap.14:6-16). Toţi aceia care primesc solia milei, a harului lui Dumnezeu se vor bucura de perspectiva celei de a doua veniri! Asigurarea le este dată: “Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului” (Apoc. Cap.19:9). În adevăr “Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ci ca să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă” (Evrei cap.9:28).
Amin !
Olga Bucaciuc, Suceava.
