Tată, vrem să slujim. Înştiinţează, acum, puterile întunericului de faptul că ele sunt înfrânte de sângele lui Hristos şi de învierea lui Isus din morţi. De faptul că în aceasta încăpere puterea lor este frântă şi că acei pe care i-au ţinut captivi de multă vreme, pot fi eliberaţi, dacă Ţie îţi va face plăcere să vii în puterea învierii. Şi îţi cer acest lucru. În Numele lui Isus. Amin!
Acesta este un mesaj pentru acei dintre voi care cred în Domnul Isus Hristos ca Domn, Salvator, ca o Comoară, cea mai mare Comoară a vieţiilor voastre, şi este un mesaj pe care sper ca necredincioşii, musulmanii, budiştii, hinduşii, evreii, agnosticii, ateii, cautătorii sceptici, orice clasă de necredincioşi care sunteţi aici, să-l ascultaţi, astfel încât, prin harul lui Dumnezeu, prin puterea Sa, prin Cuvântul Său, să vă fie dat să înţelegeţi adevărul lui Hristos şi să aveţi inimile deschise pentru valoarea nemărginită a ceea ce voi pierdeţi, şi pe care o veţi pierde pentru eternitate dacă nu se aprind luminile în inimile voastre în ceea ce priveşte adevărul lui Hristos. Deci este un mesaj pentru credincioşi, către credincioşi, pe care sper că-l vor asculta şi necredincioşii. Să vadă ceea ce Dumnezeu are de spus oamenilor care cred, astfel încât să descopere ceea ratează şi să fie atraşi în acel lucru.
Am să-l spun într-o propoziţie. Învierea din morţi a lui Isus Hristos, şi ceea ce s-a întâmplat cu El după înviere, arată nemărginita mărime a puterii lui Dumnezeu faţă de cei ce cred. Aceasta este predica. Sau să o puneţi în trei cuvinte: puterea învierii în prezent. A trăi şi a muri pentru gloria lui Hristos. O iau din versetul 19: „care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale”. Acolo este totul. Care este nemărginita nemărginita mărime a puterii lui Dumnezeu, faţă de credincioşii în Hristos? Ştiu că marea majoritate a credincioşilor nu simţiţi acea nemărginită, mare putere la lucru în vieţile voastre. Şi, prin urmare, această predică sună, la început, idealistic, poate a propagandă religioasă, sau ceva vag şi teoretic. Veţi spune: „Asta nu corespunde cu experienţa mea. Sunt un credincios şi nu simt nici o putere nemărginită la lucru în viaţa mea.” Dacă veţi gândi aşa, veţi pierde ce vreau să spun. Şi presupun că asta este ceea ce gândiţi cei mai mulţi dintre voi, pentru că asta este ceea ce gândesc şi eu, de cele mai multe ori. Dar, prin harul lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu ne poate schimba. Ne poate schimba minţile noaste, ne poate schimba inimile noastre. Eu nu pot! Dumnezeu poate, şi lui Dumnezeu îi este posibil!
Există motive pentru care creştinii nu simt nemăsurata mărime a puterii lui Dumnezeu faţă de ei. Este un motiv mare menţionat în text şi trei motive mai mici... uriaşe motive mai mici, dedesubt de cel mare. Cel mare este în versetul 18. Pavel menţionează faptul că ochii inimii noastre trebuie să fie luminaţi pentru a ştii ceva. Vedeţi asta? Ceea ce înseamnă că el se roagă pentru credincioşii ai căror ochi ai inimii sunt fără viaţă. Altfel nu s-ar mai fi rugat ca ei să fie luminaţi. Deci ochii noştrii, ai credincioşilor, ochii inimii noastre care văd aceste lucruri, sunt, deseori, fără viaţă. Sunt fără viaţă şi ai celor din Efes, evident, sunt şi ai majorităţii dintre voi, acum, aceasta venind dintr-o sâmbătă care nu a fost proiectată în întregime pentru întâlniea cu Dumnezeu. Astfel, e ca un fel de băltoacă, un sentiment de mărginire... în schimbul unui simţământ măreţ al puterii divine nemărginite care e la lucru în mine. Ştii că există, simţi că există! Dar nu eşti acolo... Deci asta este pentru tine. Aşa vorbeşte Pavel. Îţi vorbeşte ţie. Ca ochii inimii să fie deschişi pentru a cunoaşte această putere.
Acum, dedesubtul acestei mari probleme a ochilor fără viaţă, sunt alte trei probleme, izvorând din ea.
Numărul unu.
Din cauza spiritului de ignoranţă din inimile noastre, nu ne dăm seama pe deplin de puterea orbitoare, izolatoare, uimitoare a păcatului, care, acum, ne subjugă vieţile. Dacă te simţi tare în seara aceasta, te-ai cutremura, cu toată puterea medicamentelor pe care le iei, doar dacă ai ştii cât de mortală este boala care te atacă. Boală de care ai fost salvat! Dacă nu crezi că ai o boală, pastilele care le înghiţi nu te vor impresiona. Dar dacă crezi că eşti pe moarte şi viaţa ta depinde de aceste ele, vei iubi acele pastile puternice, nu-i aşa? Deci, aici este una din problemele noastre. Noi nu ştim, sau nu simţim magnitudinea, definiţia, puterea şi tăria progresivă a păcatului ce locuieşte în noi. Nu ştim. Şi de aceea, dacă vi s-ar fi dat orice măsură de victorie, orice măsură de victorie asupra păcatului în viaţa voastră, aţi sta în toată puterea măreaţă a lui Dumnezeu faţă de voi... dacă aţi ştii adâncimile păcatului din care aţi fost izbăviţi. Acesta este numărul unu.
Numărul doi.
Izvorând din această ignoranţă a inimilor noastre este faptul că noi nu ştim, nu simţim magnitudinea puterii demonice care vine împotriva noastră în fiecare zi a vieţii noastre. Da, chiar şi în această lume modernă, tehnologică, ştiinţifică, vestică, unde nimeni nu crede în ea. Oricum... doar dacă ai ştii, doar dacă ai ştii ceea ce vine împotriva ta, spiritual... de la diavol, din adâncimile Iadului şi din partea demonilor oribili care sunt în lumea aceasta! Dacă vreunul dintre voi se simte în siguranţă în această seară, aţi fi uimiţi de protectorul vostru, doar dacă aţi ştii puterea măreaţă a duşmanului care ne ţine la ananghie. Dar dacă nu credeţi în duşman, nu credeţi în puterea care te protejează moment după moment, în fiecare zi, de a merge în păcat prin putere demonică. Nu vedem asta! Ochii noştri sunt fără viaţă în aceste lucruri spirituale. Dacă aveţi orice măsură de libertate faţă de controlul demonic... aţi fi uimiţi dacă aţi ştii ce putere ar fi avut asupra voastră...
Numărul trei.
Al treilea motiv din cauza căruia nu simţim puterea lui Dumnezeu, putere pentru care Pavel se ruga să-o simţim, este pentru că nu luăm în considerare pe deplin ceea ce s-a întâmplat cu Isus după înviere. Dacă Isus şi-a dat viaţa pentru tine, prietene, şi tu I-ai aparţine trup, suflet şi duh, ai fi uimit de puterea lui Dumnezeu faţă de tine, din cauza a ceea ce a devenit Isus. Despre asta este vorba, în continuare, în text, după versetul 19. Deci să mergem la text. Versetele de la 15 la 23 din Efeseni 1. Este o rugăciune, am punctat aceasta deja: Pavel se roagă. Aceasta este foarte semnificativ. Pavel este îngrijorat pentru biserica efesenilor, aşa cum eu sunt îngrijorat cu biserica Bethleem. Şi el se roagă, şi consemnează această rugăciune, şi eu mă rog, chiar acum, în timp ce vorbesc, şi predic ceea ce el a consemnat. Eu doar reprezint aceasta. Mă rog aceeaşi rugăciune pentru voi. Vorbesc aceleaşi cuvinte pentru voi. Evident, v-aţi gândit că rugăciunea este importantă, pentru că El poate s-o îndeplinească, Dumnezeu poate. Şi totuşi, el îşi spune rugăciunea, evident, crezând, şi ştiind ceva depre felul cum funcţionează aceasta, că va fi folosită de Dumnezeu pentru a o îndeplini. Aceasta presupun eu. Presupun că nu predic în zadar. Altfel, ne-am putea oprii toţi din predicat şi să ne punem doar pe rugăciune. Am putea. Pavel nu doar s-a rugat, a şi scris ceea ce s-a rugat. A exprimat puţin ceea ce se ruga el. Şi pentru ca să fac asta, iau şi eu 32 de minute. Pentru ce se roagă? Spune că se roagă pentru trei lucruri şi noi ne-am concentrat doar pe unul din ele. Dar haideţi să vedem versetul 17. Efeseni 1, versetul 17-18. Pavel se roagă „ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui şi să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeţi”... şi apoi menţionează trei lucruri. Puteţi scurta toată predica la "Mă rog ca să le fie dat un duh, un duh care să le lumineze ochii inimii, şi ca effect al acestei luminări, să priceapă. Să le dispară ignoranţa, lumina spirituală să funcţioneze, să vadă realitatea aşa cum este." Deci, ce înseamnă acest „să priceapă”? Versetul 18, vedeţi? „şi să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeţi”. Ce înseamnă asta? La ce fel de pricepere se referă? Aşa cum diavolul pricepe? Diavolul ştie aceste trei lucruri! „...care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale.” Demonii ştiu lucrurile acestea, probabil, mai bine decât ştim noi, în anuminte planuri... Dar pentru asta se roagă Pavel? Ca noi toţi să pricepem cât pricep diavolii? Ştim că asta nu este adevărat. Atunci despre ce e vorba? Care este diferenţa? Pavel se roagă ca noi să avem o simţire conştientă a acestor lucruri. O simţire conştientă în noi a acestor lucruri. Este diferenţă între a ţine un borcan de miere şi să spui: „Ştiu că aceasta este miere!” Cum? „Spune asta, chiar acolo pe etichetă.” Aceasta este cunoştinţa demonică a mierii. Există un alt mod de a vedea că este miere. Fără etichetă, doar… „Aceasta este miere, aceasta este miere.” Dar dacă limba ta este moartă: „Nu ştiu ce este. E doar lipici. Se simte ceva lipicios.” Aceasta este priceperea diavolilor. Şi Pavel spune: „Vreau ca Dumnezeu să vină în vieţile voastre. Vreau un duh de înţelepciune şi de descoperire să vină în vieţile voastre. Vreau ca ochii inimii să trăiască. Să trăiască. Vreau ca limba sufletului să guste puterea. Nu vreau să fiţi ignoranţi cu privire la aceste lucruri. Sunteţi creştini! Vreau să trăiţi în conştientizarea şi experienţa conştientă a acestor lucruri.”
Şi le-am menţionat pe cele trei, şi mă voi concentra doar pe a treia. Începând cu versetul 18, în mijlocul lui: „ca să pricepeţi...” Unu, numărul unu: care este nădejdea la care te-a chemat. O ştii? Eşti tresăltat de nădejdea la care ai fost chemat? Numărul doi: „care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi”. Ştii că eşti moşternitor ca sfânt? Aici este cea pe care ne vom concentra, numărul trei, în versetul 19: ca să pricepeţi „care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale”. Aici nu spune: „Răspunde chemării! Devino un moştenitor! Dobândeşte puterea!” Nu asta se roagă! Sunteţi chemaţi! Sunteţi moştenitori! Puterea este îndreptată spre voi. Aceasta spune. Doar că tu nu ştiţi asta! Nu-i ciudat? Pricepeţi, pricepeţi, pricepeţi! Dar nu având o pricepere a demonilor: „Ok. Mergi la scoală. Învaţă adevărul. Ia adevărul. Dute-n Iad.” Nu! Pricepe-o precum guşti mierea. O pricep pentru că trăiesc în această speranţă! O pricep pentru că deţin asta. O pricep pentru că ştiu şi simt acea putere făcând aceste lucruri în mine, împotriva păcatului, împotriva Diavolului, prin Isus! Aceasta este ceea ce vrea din partea Bethleemului, din partea Bisericii Sale din toată lumea, de-a lungul istoriei. Vrea ca această rugăciune să primească răspuns şi ca sfinţii de peste tot să cunoască, experimentând, puterea care este la lucru în acei care cred. Şi apoi, uimitor, consacră versetele 20, 21, 22 şi 23 descriind ceea ce s-a întâmplat cu Isus, după înviere, pentru a descoperii felul de putere care este atât de nemărginită faţă de credincioşi.
Versetul 19: „care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale”, observaţi următoarea expresie, „după”. Deci această putere este „după” ceva. Literar... nu ştiu altă versiune ce ar putea spune, dar aceasta este din punct de vedere literar. Această putere este „în conformitate cu”, „protivit cu”. Vrea să spună: „este ca”, „este precum”... Dacă vreţi să ştiţi ce fel de putere este, „este ca” aceasta! Şi foloseşte patru versete spunându-vă ce fel de putere este. „...după lucrarea puterii tăriei Lui” în a face aceste cinci lucruri. Le voi aminti, vom lua câte una, pe rând, o vom numi-o şi apoi ne vom întoarce să o detaliem pentru câteva minute. „Este ca” aceasta, versetul 20... Puterea lui Dumnezeu faţă de noi, acum, este astfel de mare: este puterea pe care El „a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi”. Este ca aceasta!
Numărul doi: puterea lui Dumnezeu faţă de noi este ca măreaţa putere a lucrării Sale, scrisă a doua jumătate a versului 20, atunci când „L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti”.
Numărul trei: puterea lui Dumnezeu, la lucru acum, faţă de noi, credincioşii, este ca măreaţa putere a lucrării Lui, versetul 21, când L-a înălţat „mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor”.
Al patrulea: această puterea care lucrează acum în noi, este ca măreaţa putere a lucrării Sale, versetul 22, care a făcut-o când „I-a pus totul sub picioare şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii”.
Şi, în cele din urmă, numărul cinci: această măreaţă putere care este la lucru faţă de credincioşi este ca măreaţa putere cu care a lucrat, atunci când a dat Bisericii, versetul 23, „trupul Lui, plinătatea Celui ce îndeplineşte totul în toţi”. Fiecare punct ar avea nevoie de câte o predică, dar fiecare va dura câteva minute.
Cinci feluri de a măsura măreţia puterii lui Dumnezeu. Şi mă rog, mă rog şi sper ca şi cei credincioşi să se roage acum: o, Dumnezeule, fă ceea ce Pavel a cerut deschis. Pavel a numit aceste lucruri, ca o rugăciune, asftel încât, prin Duhul, prin Cuvânt, ochii inimii noastre, care au fost ignoranţi, să fie aduşi la viaţă, pentru a cunoaşte care este această putere faţă de noi. Acum... staţi acolo ca şi cum nimic nu ar trebui să se întâmple aici. Ca şi cum toţi ar trebui să dobândiţi doar o cunoştinţă precum a demonilor.
Numărul unu, versetul 20: această puterea faţă de noi, acum, este măreaţa putere pe care El „a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi”. Dumnezeu L-a înviat pe Isus din morţi, pentru a nu mai muri vreodată. Şi ideea aici este faptul că moartea a fost înfrântă. Când Hristos a murit, moartea a murit pentru toţi cei ce sunt în El. „Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.” (Galateni 2:20)
Am murit. Sunt mort! Moartea mea a fost omorâtă. Puterea care a lucrat faţă de mine este în capitolul 2, versetul 5: „El m-a adus la viaţă, din moarte, prin puterea învierii.” Regenerarea este trezirea din morţi, pentru a nu mai muri niciodată. Dacă gândiţi, „O, da!”, veţi muri. Aveţi pe cineva iubit care tocmai a murit. Chiar au făcut-o?
„Moartea este înghiţită de victorie,
O, moarte, unde îţi este victoria?
O, moarte, unde îţi este boldul?”
Boldul morţii este păcatul. Şi puterea păcatului este Legea. Şi, slavă lui Dumnezeu!... care a făcut ce? A îndeplinit total Legea, în Isus Hristos, pentru tine. Din aceste motive, nu mai poate exista nici o condamnare a legii. Prin urmare, acest lucru, care odată a fost o întâmplare otrăvitoare, care a dus oamenii în ruină, este acum o cale către Paradis. Nu, ei nu au murit. „Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată.” (Ioan 11:25-26)
S-a terminat! A sosit vremea vieţii eterne. Nu va fi nici un moment, nici o milisecundă, în clipa numită moarte, când tu să fi înafara părtăşiei cu Isus. Simte acea putere, creştinule! Deţine-o, trăieşte-o, iubeşte-o, bucură-te de ea, fă lucruri neobişnuite cu ea!
Numărul doi. Versetul 20, de la mijlocul versului: puterea faţă de tine, e puterea care „L-a pus să şadă la dreapta Sa”, L-a pus pe Isus să şadă la dreapta Sa „în locurile cereşti”. Uitaţi-vă la versetul 6 al capitolului 2. Coborâţi-vă ochii doar puţin. Versetul 6: „El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus”. Când Dumnezeu L-a înviat pe Isus din morţi, El a învins moartea noastră.
Şi când L-a înălţat la dreapta Sa, El v-a înălţat pe voi la dreapta Sa. Viaţa noastră este ascunsă, cu Hristos, în Dumnezeu. (Coloseni 3:3) Nu poate fi pierdută. Noi am fost deja înviaţi, deja suntem la dreapta Sa.
Este doar o chestiune de timp până vom moşteni totul! Acea putere este la lucru, chiar acum, faţă de voi. Pentru a vă lăsa să trăiţi în aceasta, pentru a merge biruitor prin aceasta, pentru a experimenta, aşa cum nu ai mai făcut-o vreodată, puterea în viaţa ta. Pentru că ai fost unul care a fost indiferent cu ea, fără să o cunoşti şi fără să o guşti, deşi este reala pentru tine.
Numărul trei.
Versetul 21: Dumnezeu L-a pus pe Isus „mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor”.
Aceasta este atât de important... Puterea nemărginită a lui Dumnezeu, faţă de voi, acum, în această vreme decăzută, este în precum puterea care l-a pus pe diavol sub picioarele Lui. Ce sunt aceste cuvinte: domnie, stăpânire? Ce este asta? Noi ştim ce este aceasta din capitolul 6, versetul 12: „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor”, aceeaşi pereche de cunvinte, împotriva „împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.” Acesta este diavolul. Aceasta este cârdul de demoni care umple această lume şi se războiesc împotriva oamenilor lui Dumnezeu, toată ziua şi toată noaptea, în fiecare zi, 24 de ore din 24, 7 zile din 7. Dacă vă bucuraţi de orice măsură de eliberare de puterea diavolului, puterea Sa e la lucru în viaţa voastră. O putere incredibilă e la lucru în viaţa voastră. Nu aţi avea şansa nici cât a unui bulgăre de zăpadă în Iad, dacă nu ar fi nici o putere la lucru în viaţa voastră. Mai puţin decât un bulgăre de zăpadă în Iad! Pentru că tot Iadul vă urăşte! Şi ei sunt supranaturali... iar voi doar naturali. Cum supravieţuiţi? Vă spun eu cum! Dumnezeu vă face să supravieţuiţi! Dumnezeu vă iubeşte! Dumnezeu Îşi întinde către de voi o nemărginită măreţie a puterii Sale. În timp ce dormiţi! Şi în timp ce gâlceviţi! Şi în timp ce vă plângeţi! Şi în timp ce păcătuiţi! Altfel, aţi fi în Iad astăzi... Şi la fel şi eu.
Coloseni 2:15 spune: „A dezbrăcat domniile şi stăpânirile şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce.” Ei sunt înfrânţi prin El. O, da! Noi trebuie să ne luptăm cu ei. Ne rugăm rugăciunea domnească în fiecare zi, nu-i aşa? „...şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău”, o, Dumnezeule, pentru că nu avem nici o şansă dacă Tu nu ne răspunzi la această rugăciune.
Numărul patru. Versetul 22: Dumnezeu „I-a pus totul sub picioare şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii.” Observaţi două lucruri: totul este sub picioarele lui Hristos, astăzi. De exemplu: toată istoria, toate fiinţele umane, toate puterile demonice, toate bolile, toate dezabilităţile, toată natura, vremea, uraganele, fulgerele, trăznetele, tornade, vulcani, cutremure, inundaţii, încălzirea globală, toate afacerile, industria, sănătatea, sporturile, nebuniile din marşuri, invenţii, mass-media, internetul, mania iPad-urilor, puterea militară, guvernele, preşedinţii, regii, şefii, religiile, universităţile, sistemele solare, stele, galaxii, molecule, atomii, particulele subatomice, şi zece mii de lucruri despre care omul nu ştie nimic... Toate sunt sub picioarele lui Isus. Şi în al doilea rând: El este dat ca şi căpetenie, având o asemenea autoritate, Bisericii. Vedeţi asta? Apoi versetul 22: „El I-a pus totul sub picioare şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii” Aceasta este acelaşi lucru care este spus în versetul 19: „nemărginita mărime a puterii Sale, faţă de voi”, Biserica. El nu şi-a exercitat puterea salvatoare, eliberatoare şi protectoare faţă de toţi... doar faţă de noi, cei care credem.
Numărul cinci, în final. Versetul 23. Acesta îmi ia respiraţia. Nu sunt sigur că-l înteleg, mă aventurez în interpretare. Noi, credincioşii, noi, credincioşii bucuroşi, suntem „trupul Lui, plinătatea Celui ce îndeplineşte totul în toţi.” Puterea care este la lucru pentru voi în această seară, în această zi, este puterea care este în acord cu scopul lui Dumnezeu de a umple universul cu plinătatea Lui, care este trupul Lui, Biserica. Ceea ce cred -am respirat adânc - cred că Dumnezeu intentionează...Să mergem înapoi, la început: Dumnezeu i-a creat pe Adam şi Eva o omenire, pentru a sălăşlui în ei, pentru a-i supune, a-i stăpâni şi pentru ca el să se bucure de creaţie. Creaţia este pentru om. El este coroana creaţiei, totul îl slujeşte. Noi am stricat acest lucru, dar povestea nu s-a terminat. Domnul face acum o noua omenire, cu un Adam nou, şi va face un univers nou, noul cer şi noul pământ. Unde se va întâmpla ce? Unde plinătatea Lui va îndeplini totul în toţi. Gloria Lui va umple fiecare centimetru al cerului şi pământului nou. Dar câştigul este faptul că această plinătate este numită Biserică, trupul Lui.
Cu tot ce ţine să însemne aceasta, nu va fi nici un loc unde Isus să nu stăpânească, şi în orice loc unde Isus va stăpâni, o va face prin Biserica Sa. Altfel, nu cred că ne-ar mai fi făcut. Nu cred... Dacă ar fi vrut să nu stăpânească prin noi, ne-ar fi lăsat la o parte pe noi. Deci, creştinule, roagă-te ca ochii să vadă! Acestea sunt prea mari. Aceste cinci lucruri sunt prea spectaculare pentru fiecare sufet de om să le înţeleagă! Ele pot fi întelese doar prin răspuns la rugăciune. Ele pot fi întelese doar prin iluminare divină, care este motivul pentru care Pavel se ruga. Închei cu o aplicaţie care are legătură cu cea de duminica trecută. Săptămâna trecută am spus că sunt multe specii de mândrie care sunt foarte periculoase. Periculoase pentru sufletul meu. Sper că şi voi le-aţi simţit periculoase în al vostru. Acum adaug aceasta.
Eu şi Noel nu suntem inconştienţi că avem un duşman, diavolul. Ştim că Satan şi cârdurile lui sunt adevărate. Ştim că ei ne urăsc. Ştim că ei ne urăsc faţa. Ştim că ei urăsc închinarea noastră. Şi închinarea noastră în familie. Şi închinarea noastră în trup. Ştim că ei ne urăsc căsnicia. Şi ştim că ei ne urăsc slujirea noastră. Nu suntem neştiutori de şiretlicurile sale. Dacă vreţi să ştiţi puterea din versul 19, nemărginita măreţie a puterii Sale la lucru pentru tine, dacă vrei ca rugăciunea lui Pavel să primească răspuns, pentru ca să o cunoşti precum ai gusta mierea, nu precum diavolul o cunoaşte, atunci deşteptaţi-vă în privinţa bătăliei demonice ce se dă pentru sufletul vostru. Pentru soarta voastră, închinarea voastră, căsnicia voastră, viaţa voastră, slujirea voastră. În fiecare zi. Păcatul este învins pe cruce, iar noi ne războim împotriva lui pănâ vom ajunge desăvârşiţi, în ziua din urmă. Satan este înfrânt la cruce, iar noi ne războim împotriva lui până în momentul în care este total scos afară din împuternicire, până în ziua din urmă. Cât despre această luptă, fie ca Dumnezeu să vă dea să pricepeţi puterea care vă este disponibilă. Fie ca rugăciunea lui Pavel să-şi primească răspunsul în viaţa voastră. Fie, precum cunoştinţa diavolului şi a hoardei sale creşte, cunoştinţa voastră, prin gustarea puterii, nemărginitei mărimi a puterii Sale la lucru faţă de voi, să avanseze în proporţii. Veţi fi epuizaţi mai puţin. Mărturisesc, din interiorul luptei, către camarazii mei în război, în numele lui Isus, prin autoritatea Cuvântului Său, prin autoritatea sângelui Său, prin autoritatea vieţii sale veşnice: noi vom câştiga! În numele lui Isus Hristos şi pentru gloria puterii Sale.
