Vreau să îmi cer într-un fel iertare pentru săptămâna trecută. Trebuia să vorbesc săptămâna trecută. De fapt nu ar trebui să-mi cer scuze pentru că Todd a făcut o treabă extraordinară. Am fost aici la ora 9 și plângeam. A fost extraordinar. Săptămâna trecută, duminică a fost Sfântul Valentin, așa că Lisa și cu mine trebuia să spunem un mesaj împreună. Trebuia chiar să cântăm un duet pentru voi. Dar ea a simțit că mai trebuie să exerseze.
Între timp, joi am văzut o filmare care m-a copleșit. Voi îmi cunoașteți inima și știți că sunt anumite lucruri care sunt pe inima mea și care mă sensibilizează. Și mă schimbă. Aceia care au fost alături de mine și mă cunosc, știu că viața mea a luat multe întorsături în timp ce am pătruns mai adânc Cuvântul lui Dumnezeu. El a îngăduit să experimentez lucruri în țările din lumea a treia, lucruri care m-au schimbat. Dar niciodată nu s-a întâmplat să rămân fără cuvinte. Întotdeauna am putut explica ce se întâmplă în inima mea. Dacă experimentez ceva în timpul săptămânii, pot împărtăși cu voi și să vă spun cum Dumnezeu m-a scuturat. Dar am avut o experiență pe care nu am putut să i-o explic nici soției mele. Mai mult, i-am spus că trebuie să plec și să stau singur cu Domnul. Am mers cu mașina în munți pentru 24 de ore și m-am rugat.
Vă amintiți că noi am dat 60 de mii de dolari pentru construirea unui orfelinat în India?A fost vorba de un orfelinat pentru văduvele și pentru orfanii misionarilor și păstorilor care au fost bătuți până la moarte. Clădirea este pe terminate. Tocmai am primit o scrisoare din partea liderului de acolo. E vorba de un tip care a văzut cincizeci de membri ai familiei și cunoștințe murind din cauza violenței. Mișcarea radicală seculară hindusă a omorât creștini din zona Arisa din India.
Am urmărit acest video și încă nu-mi pot explica. Ceea ce am făcut, a fost să postez pe website-ul nostru pentru că vreau să vă provoc pe unii să-l urmăriți. Nu o vom pune în această dimineață, pentru că e prea mult, și de asemenea nu cred că e ceva la ce să te uiți cu o mulțime. Consider că trebuie să fii singur cu Domnul, sau să te uiți la ea doar cu câteva persoane. Eu m-am uitat la filmare împreună cu Jim Aliston, liderul nostru de închinare, atunci când a venit prietenul nostru din India și ne-a arătat-o. Și pur și simplu nu eram gata pentru ea. Jim a spus: „De când m-am uitat la acea filmare nu mă pot opri să mă rog pentru acești oameni. Mă trezesc dimineața și mă rog pentru ei. Merg la culcare seara și mă rog pentru ei. Mă rog pentru ei de-a lungul zilei și înțeleg în sfârșit ce spune Biblia despre rugăciunea necurmată.” A fost groaznic, dar cred că s-a meritat să mă uit. Și vă provoc să vă uitați. Dacă intrați pe website-ul nostru, pe prima pagină, dacă dați clik pe rubrica de știri și noutăți și vor apărea câteva filmări. Însă am făcut o altă filmare pentru că am vrut cel puțin să răspândesc veștile altor oameni. Să o postez pe youtube și să ajungă văzută de lume. Veți găsi și acest video pe website. Vreau să vă arat acest video pentru că vreau ca oamenii să devină conștienți de ce se întâmplă și să se roage pentru acești oameni.
Am avut dorința să vin aici și să vă aduc un cuvânt de avertizare. Chiar și acest video, chiar dacă e editat și sunt prezentate doar câteva secunde ici și colo care prezintă violența, celălalt arată tot – dar chiar și pentru cele câteva secunde din acest video, m-am gândit că e bine să vă avertizez. Mai ales dacă sunteți cu copiii, spuneți-le să nu se uite, să-și lase capul în jos. Pentru că vor fi prezentate scene de violență. Așa că dacă nu vreți ca copiii voștri să se uite, spuneți-le acum. În același timp, vreau ca această filmare să se răspândească pentru ca lumea să fie conștientă de ce se întâmplă.
Vreau să citesc o scrisoare din partea păstorului Nayak, care lucrează cu acele familii acum. El e acolo și a văzut cum propria familie a murit. El spune:
Activiștii RSS, care omoară creștinii de acolo, sunt încă activi în plănuirea unor noi urmăriri a oamenilor noștri. Ținta lor principală sunt păstorii și liderii. Mulți oameni persecutați care au fost trimiși din taberele de ajutorare și s-au întors în satele goale, reprezintă o problemă majoră. Ne rugăm ca ei să găsească un adăpost sigur. Unele din fetele tinere au fost primite recent la fundația Casa dragostei și școala biblică. În zilele care urmează, fratele Isaac E. și probabil și fratele Matei vor merge în Kantamal pentru a se întâlni cu cei persecutați. Recent am vizitat Arisa, și oamenii de acolo vă mulțumesc pentru rugăciunile voastre valoroase. De asemenea, așteaptă să vă întâlnească pe toți în zilele care urmează pentru inaugurarea noului locaș al copiilor. Vă rog să vă rugați pentru ei. De asemenea vă mulțumesc tuturor din inima lor pentru sprijinul pe care l-au primit și înainte. Vă rog să transmiteți multă dragoste și urări de bine tuturor membrilor și fraților din biserica Cornerstone, păstorului Chan și ceilalți păstori. Îngerii de asemenea vă transmit dragostea lor tuturor. Abia aștept să vă văd în martie la inaugurarea clădirii fundației „Casa Dragostei.”
Cu multe mulțumiri și rugăciuni, păstorul Nayak.
Am fost foarte recunoscător pentru rugăciunile noastre, și am vrut să le transmit mereu că zeci de oameni din America se roagă pentru ei. „Rămâneți puternici. știu că e tentant să mergeți înapoi la hinduism, din cauza amenințărilor. Dar Dumnezeu merită riscul.” Și aș vrea să petrecem câteva minute chiar acum și să ne rugăm pentru ei. Vom lua un moment de liniște în care poți să te rogi orice Dumnezeu îți pune pe inimă pentru ei.
Tată, cuvântul Tău ne spune să plângem cu cei ce plâng. Așa că Doamne, chiar acum, suntem întristați pentru acești copii care și-au privit tații, pentru soțiile care și-au privit soții trecând prin asta. Chiar și pentru unele femei care au fost persecutate într-un astfel de mod. Doamne, noi nu putem înțelege pentru că nu am experimentat nimic asemănător. Doamne, simt uneori că rugăciunile mele sunt slabe. Parcă nici nu știu cum să mă rog. Mă simt depășit. Dar ne încredem că Duhul Sfânt se roagă pentru noi. Doamne, e greu să ne vedem frații, adevărați membri ai familiei, tratați astfel. Doamne, mă rog pentru cei care persecută. Par posedați. Mă rog să le arați cumva harul, mila și dragosta Ta, să aibă o experiență ca cea a lui Saul în care să vadă că de fapt Te persecută pe Tine. Doamne, în dimineața aceasta uităm de noi și ne gândim la aceia care suferă pentru Numele Tău. La aceia care suferă în Haiti. La aceia care suferă în urma traficului de oameni, sclavie. Și mai ales la frații și surorile noastre care sunt persecutate pentru că refuză să se lepede de Numele lui Isus. Mă rog ca ei să fie un exemplu pentru noi și să ne dea curaj să nu ne lepădăm de Tine în alte contexte. Dar acum Doamne, îi aducem înaintea Ta, ca Tu să-i mângâi, oriunde s-ar afla. Dă-le de mâncare, dă-le adăpost, dă-le pace. Ajută-i să știe că Tu ești calea cea bună. Tu ești singura cale. Totul se reduce la Tine. În Numele lui Isus. Amin.
Din nou, vă încurajez să vizionați filmarea. Vă spun de pe acum că e greu de vizionat. Dar e purificatoare și pe mine m-a atins atât de mult... Dacă accesați blog.cornerstonesimi.com vor apărea acolo ambele înregistrări. Dar iată ce s-a întâmplat după ce am privit. Și apropo, am arătat-o prezbiterilor marți dimineața. Am stat toți în tăcere. Nu puteai să scoți un cuvânt după ce ai văzut toată înregistrarea. Aproape că e ceva sacru în ea. Am înțeles în sfârșit niște pasaje din Scriptură pe care am crezut că le-am înțeles și înainte. În mod obișnuit, dacă auzeam de oameni care se reconvertesc ieșind din creștinism, nu neapărat că îi judecam, dar mă gândeam: „Nu se poate, nu renunțați la Hristos.” Dar după ce am privit această înregistrare, singura persoană pe care am judecat-o am fost eu și viața mea. M-am întrebat: eu pentru ce renunț la Hristos? Nu vreau să mai vorbesc mult despre asta. Vreau să experimentați și voi singuri. Vreau să vizionați și voi personal. Vreau să mergem ca biserică într-o nouă direcție. Atunci când Pavel vorbește despre acești super apostoli în 1 Corinteni 4, el spune: „Excelent. Voi sunteți bogați, sunteți faimoși, sunteți așa și așa.”
„Dar noi apostolii suntem ca cei mai de pe urmă, suntem ca aceia care așteaptă să moară în arenă.”
„E excelent că voi sunteți bogați și așezați bine și toate cele, și credeți că asta e voia lui Dumnezeu pentru viața voastră, dar e interesant că noi, aceia care chiar îl urmăm pe Domnul și vorbim în Numele Lui, suntem luați ca cei de pe urmă.”
Îmi amintesc imaginea acelor trupuri moarte de-a lungul drumului, toate prăfuite și fără nimeni să se îngrijeasc de ele, și mă gândesc că asta înseamnă să fii ca cei de pe urmă. Exact despre asta vorbea Pavel. M-am gândit la ce a spus Isus în Ioan 15: „Atunci când lumea vă urăște, nu uitați că pe Mine M-au urât întâi” și mai spune, „Robul nu e mai mare decât stăpânu său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni.” Am început să mă gândesc cum profeții mincinoși erau atât de faimoși și toată lumea îi iubea. Dar adevărații profeți din Scriptură nu erau faimoși. Oamenii îi urau. Îi insultau, îi persecutau. Așa că trebuie să înțelegeți de ce cineva ca mine s-ar trage la o parte și s-ar întreba, „Stai puțin... ce să mai cred?” Pentru că adevărul e că eu sunt destul de faimos în lumea creștină. Ajungi să primești tot felul de laude, și toată lumea te înalță. Și mi-am dat seama că eu sunt tratat regește în unele locuri. Nu aici. Dar în alte locuri sunt înălțat... M-am întrebat în mod serios: Pe mine de ce mă înalță oamenii? Și de oamenii aceștia nu știe nimeni. Ei sunt eroii! Dacă ar trebui să ne uităm cu admirație la cineva ca la niște eroi, e la ei. Eu ce am suferit? Am mers în pădure și am petrecut timp în Cuvântul lui Dumnezeu citind 1 Ioan. Sper că încă mai citiți și voi această carte. Am citit din nou, dar de data aceasta nu m-am grăbit. Pentru că am vrut să mă uit la fiecare verset și să-mi pun întrebarea dacă sunt autentic. E valabil și în dreptul meu acest verset? Bun. Următorul verset. L-am înțeles pe acela. Acum acesta. Mă reprezintă cu adevărat și acesta? Eram doar eu și Dumnezeu, nu era nimeni de impresionat. Am vrut să îl întreb pe Dumnezeu dacă sunt autentic pentru că e bine să facem asta. În 1 Corinteni 13:5 ni se spune: „Încercați-vă dacă sunteți în credință.” Și 1 Ioan e un pasaj extraordinar în privința asta, pentru că ne spune pe față: „Dacă continui să păcătuiești nu ești autentic.” Dacă continui să faci asta și asta, desigur că nu ești autentic. Spui doar că ești dar nu ești. Așa că am citit cartea pe care noi o studiem, și m-am întrebat la fiecare pas: Doamne, sunt eu autentic? Spre sfârșit, am primit pacea că sunt autentic, și mi-aș da viața. Într-adevăr o parte din mine e foarte speriată la gândul ăsta, dar spun, „Doamne, nu voia mea, ci voia Ta să se facă. Nu vreau asta, dacă ar exista o altă cale aș alege-o, dar voi face orice, pentru că Tu meriți totul. Arată-mi domeniile din viața mea în care mă amăgesc singur, și mă gândesc atât de mult la mine și nu la ei; la frații și surorile mele din toată lumea. Arată-mi cum pot ajuta și mai mult. Doamne, ajută-mă.” A fost un timp minunat, de reafirmare. Nu am cuvinte să exprim. A fost pur și simplu un timp petrecut cu Dumnezeu. A fost un timp bun. Un timp extraordinar de închinare. Mă rog ca și voi să experimentați asta, să aveți un astfel de timp.
Chiar dacă eu am avut un timp extraordinar cu Domnul duminica trecută, nu eram sigur dacă sunt gata să împărtășesc cu voi. Nu știam ce vă voi spune. Ce mesaj să transmiți bisericii, când toată lumea se uită? Vreau să fiu atent să nu cad într-o extremă emoțională, ci să mă bazez pe Biblie și să vă ofer versete. Mă rugam pentru asta și ceream asta, și iată ce mi-a pus Domnul pe inimă. Mi-a dat o dorință. Iată dorința mea. Iată ce vreau eu să fac. Vreau să o iau de la început. Vreau să o iau complet de la început. Vreau să urc aici și să îmi imaginez că voi nu știți nimic despe Dumnezeu, că nu v-am mai învățat niciodată până acum. Am dorința să vă spun, bazat pe toate informațiile biblice pe care le am acum – ultimii 25 de ani în care L-am studiat, și tot ce am experimentat despre El... Dacă ar fi o iau de la zero cu o nouă mulțime, ce i-aș învăța? Să uităm orice altceva și să o luăm de la început. Pentru că eu simt că înțeleg Biblia mai bine acum decât în urmă cu 25 de ani. Unii mă cunoașteți de 15 ani. Cred că sunt total altfel decât am fost acum 15 ani. Și cred că înțeleg mult mai bine Scriptura și ce vrea să ne transmită. Și chiar acum în timp ce vă vorbesc vreau să vă încurajez să studiați Scripturile pe cont propriu și să vedeți dacă exagerez. Nu vreau să spun ceva de la mine. Vreau doar să spun că acum mă bazez pe tot ceea ce știu, și simt că înțeleg mult mai bine Scriptura prin harul lui Dumnezeu. Vreau să o iau de la început. Ce aș învăța prima dată dacă aș vorbi unor oameni pe care nu îi cunosc? Cred că aș începe cu începutul. La început Dumnezeu a creat cerurile și pământul. Și aș vorbi despre Dumnezeu. Și despre Dumnezeu vreau să vorbesc azi. Și să vă ajut să înțelegeți cine este Dumnezeu și de ce s-ar merita să trecem prin asta pentru Dumnezeu? De ce oamenii din toată lumea sunt gata să sufere persecuție, să piardă totul, să treacă prin atâta durere pentru Dumnezeu? Asta datorită a cine este El. Cred că de multe ori îl vedem pe Dumnezeu foarte neînsemnat. Pentru unii dintre voi care ați venit aici, Dumnezeu este neînsemnat. Spui: „Nu știu dacă vreau să-L urmez. Poate. Poate mai târziu. Nu știu dacă vreau să renunț la asta... Va fi El de ajuns pentru mine, încât să continuu să-mi iubesc soțul, soția. Îmi voi ierta vecinul pentru cutare sau cutare lucru? Nu știu ce să spun...” Nu. Dacă L-ai vedea pe Dumnezeu în mod corect, și ai înțelege, ai vedea că se merită. Și ai înțelege că nu e de joacă. Că nu ar trebui să citesc Biblia ca pe o simplă carte pe care o apreciez. Nu. Ci să citesc și să tremur știind că trebuie să fac ceea ce spune pentru că Dumnezeu tocmai mi-a cerut să fac asta. Eu aș începe de la ceea ce spune Biblia că e începutul înțelepciunii.
Psalmul 111:10 spune: „Frica Domnului este începutul înţelepciunii.”
Adesea în bisericile de azi și în mesajele creștine vrem să începem prin: „Hei, Dumnezeu te iubește. Și are un plan minunat pentru viața ta. Vreau să îți spun despre dragostea lui Dumnezeu.” Și continuăm să vorbim despre cât de mult ne iubește Dumnezeu și Isus; despre mila și harul Lui, dar cu toate acestea Biblia spune că „Frica Domnului este începutul înţelepciunii.” Și Proverbele mai spun că frica de Domnul duce la viață. Mai întâi trebuie să înțelegem cine este acest Dumnezeu și de ce trebuie să ne temem de El. Apoi ne dăm cu adevărat seama: „Ce? O astfel de ființă mă iubește pe mine?” Auzim de multe ori de frica de Domnul – apare de sute de ori în Scriptură – dar îmi amintesc că pe când eram copil și auzeam în biserică de frica de Domnul – indiferent că era de la un învățător de școală duminicală, de la un păstor, auzeam și explicația: „Dar frica nu înseamnă frica de care știm noi.” Și eu mă gândeam: „Bun. Atunci e vorba de o formă de reverență. De respect.” Dar când citesc Biblia nu văd asta. Pentru mine cu siguranță pare a fi vorba despre frică. Uitați-vă la momentele în care cineva îl vede pe Dumnezeu. Vi se pare că reacția e una de reverență? Ceva de genul: „Ar trebui să-L respect.” Nu. E vorba de pură teroare. Vedem o frică care te face să cazi cu fața la pământ. Trebuie să înțelegeți!
Odată am mers la surfing cu niște prieteni în Ventura, în urmă cu câțiva ani. Valurile erau prea mari pentru mine, dar am intrat oricum. Nu am gândit prea bine. Am intrat și îmi amintesc că venea un val... Am zis că trebuie să încerc, nu aveam să stau toată ziua pe degeaba. Am pornit pe acel val și am căzut imediat. Urmarea a fost că am fost prins de acel val. Mi se mai întâmplase asta, dar nu la o asemenea gravitate. Atunci când ești prins într-un val – unii dintre voi știți despre ce vorbesc – începi să te învârți în cercuri. Pierzi controlul. Nu știi care e direcția de ieșire. Îți menții respirația cât de mult poți. Și te întrebi mereu: când se va termina? când se va termina? De obicei după câteva secunde poți lua o gură de aer, dar acum situația gravă se continua și am ajuns să fiu îngrozit. Mă gândeam: „Nu-mi mai pot ține respirația, e frig, sunt amețit. Nu mai pot respira.” Și mă gândeam: „Sunt mort. Sunt mort.” Mă învârteam în continuu în timp ce îmi treceau toate aceste gânduri prin minte. Eram îngrozit. Nu mă gândeam în nici un caz: „Ar trebui să am respect pentru acest val. Ar trebui să manifest reverență față de puterea acestui val.” Nu. Eram pur și simplu îngrozit. Nu te poți abține. Nu îți propui să fii speriat, ci pur și simplu ești. În cele din urmă m-am gândit că voi deschide gura și voi înghiți apă sărată, în speranța că poate conține aer. În timp ce mă gândeam: „Sunt mort. Sunt mort,” valul s-a mai calmat și am început să văd lumina și să mă avânt ca să iau o gură de aer. A fost teribil. Dar sentimentul de a fi sub puterea unui lucru asupra căruia nu ai control...
Asta văd eu la oamenii care îl văd pe Dumnezeu. Nu poți face nimic. Nu poți manipula. Eu nu am putut convinge valul să-și schimbe direcția. Nu poate exista nici un fel de negociere. Asta se întâmplă când oamenii Îl văd pe Dumnezeu. Trebuie să începem cu înțelegerea acestui fapt. Dumnezeu nu se aseamănă cu nici unul din această încăpere. Dumnezeu nu se aseamănă cu nici o problemă pe care ai avut-o. Biblia spune că Dumnezeu e sfânt. Asta înseamnă că e pus deoparte. E diferit. E pus deoparte. E distinct. E sfânt. E diferit de tine. Unii Îl vedeți pe Dumnezeu neînsemnat și aveți impresia că puteți veni să îl vedeți pe Dumnezeu, să vorbiți cu El și să-I explicați de ce ați făcut ceva anume... Nu există așa ceva! Această ființă e atât de diferită de tine, și trebuie să înțelegi asta! El nu e ceva închipuit de mintea ta într-un fel sau altul. Nu. Dumnezeu ne spune cum e El. Mai mult, atunci când Moise Îl întreabă dacă Îi poate vedea fața, Dumnezeu îi spune că nu. El spune: „Nici o ființă umană nu îmi poate vedea fața și să trăiască.” Gândiți-vă la asta. Chiar acum există o ființă în ceruri – chiar acum – datorită căreia respirați. Și El spune: „Înțelegeți voi cât sunt Eu de diferit de voi? Nici măcar nu vă puteți uita la mine și să nu muriți.” El e diferit. Și cu asta ne vom confrunta cu toții la un moment dat. Se poate întâmpla în orice secundă. Oricând alege El. Însă chiar dacă i-a spus lui Moise că nu Îl poate vedea, din când în când în Scriptură El permite unei ființe umane să-L vadă într-o anumită măsură. Pare de fapt că aceste persoane au fost luate – cel puțin în duhul lor – în ceruri. Atunci când Ioan L-a văzut pe Dumnezeu și tronul Său, în Apocalipsa 4, el ne spune că a fost luat în duhul. Eu nu cred că a fost luat în carne și tot trupul lui s-a înălțat la cer, pentru că Biblia ne spune că trupul nostru nu poate îndura așa ceva.
1 Corinteni 15 vorbește despre faptul că atunci când murim primim un nou trup, primim o nouă existență, un trup nemuritor. Pentru că aceste trupuri de carne și sânge nu pot face față prezenței lui Dumnezeu.
Vreau să ne uităm la un pasaj pe care unii dintre voi îl cunoașteți. În Isaia capitolul 5 există o descriere a lui Dumnezeu. Și vreau să înțelegeți despre cine vorbim oridecâte ori spun cuvântul „Dumnezeu” în această încăpere. Vreau să înțelegeți cine este El și de ce trebuie să ne temem de El. De ce reprezintă acest lucru baza credinței noastre și începutul înțelepciunii. Există zile în care mă trezesc și nu simt să Îl urmez pe Dumnezeu. Există zile în care mă trezesc și nu simt să Îl iubesc pe Dumnezeu sau să îmi iubesc aproapele sau chiar soția. Pentru că sentimentele vin și pleacă dar la bază - și motivul pentru care nu voi schimba direcția – e frica de Domnul. Și unii dintre voi care nu aveți asta la bază, nu veți avea nimic care să vă ajute în zilele în care nu simțiți să-L iubiți pe Dumnezeu. Și nu simțiți să faceți voia Lui. Chiar și atunci când nu simt, eu o fac oricum, din cauza fricii de Domnul. Asta e fundația mea. E adevărat că pe măsură ce îl iubim și creștem în dragoste, suntem și motivați de ea. Dar în unele zile pur și simplu nu simțim, și atunci e bine să avem acea fundație a fricii, pentru că ea ne va ține să nu ne îndepărtăm prea mult.
În capitolul 6, versetul 1, Isaia spune: „În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul.”Ni se spune ceva important: „în anul morții împăratului Ozia...” Vreau să vă spun foarte rapid că împăratul Ozia era un lider militar important. Atunci când era el la conducere, totul mergea bine. Isaia a fost profet pe vremea când acest împărat a murit. Așa că era o vreme de durere. Era o vreme când oamenii nu știau ce urma să se întâmple. „Ce va fi cu războaiele, cu economia? Lumea noastră se poate destrăma acum.” Și Dumnezeu alege acel timp să-i spună lui Isaia: „Îți voi arăta cine e cu adevărat pe tron. Nu contează ce se întâmplă cu acea planetă mică. Eu sunt încă pe tron.” Așa că în anul în care împăratul Ozia a murit, Dumnezeu se arată profetului Isaia.
„Am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul. Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două zburau. Strigau unul la altul şi ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” (Isaia 6:1-3)
Așa că Isaia spune: „Atunci când împăratul Ozia a murit, Dumnezeu îmi dă o viziune cu El. L-am văzut. Am văzut un tron.”
Nu știu cum vi-L imaginați voi pe Dumnezeu, dar dacă vă imaginați un tron, aveți dreptate. Acestea sunt descrierile biblice. Isaia spune că a văzut această Ființă pe un tron, dar nu era un tron obișnuit. Era un scaun de domnie foarte înalt. Era un tron masiv astfel încât mantia Lui umplea Templul. Imaginați-vă că intrați în prezența unei ființe a cărui mantie umple tot Templul. Apoi spune că deasupra Lui stăteau niște îngeri, niște serafimi care fiecare aveau șase aripi. Deci vede această Ființă care umple tot Templul, acești îngeri care spune că își acopereau fața cu două aripi. E vorba de niște îngeri mari. Chiar și ei ne-ar speria. Dacă am vedea unul, ne-am îngrozi. Deci aveau șase aripi. Cu două își acopereau fața, cu două își acopereau picioarele. Prin urmare sunt acoperiți din cap până în picioare. Cu celelalte două aripi zboară, acoperindu-se în același timp. De ce? Pentru că vedeau această Ființă pe tron și nu se simțeau vrednici să se uite la ea. Nu se simțeau vrednici să fie priviți de către El. Pentru că e mult superior lor. Și ni se spune că unul striga la celălalt înger: „Sfânt, sfânt, sfânt.” În alte cuvinte, acea ființă e atât de diferită de noi. E atât de sfântă. El nu e obișnuit. El nu e ca toți oamenii la care ne uităm cu admirație. El e diferit!
Se acoperă din cap până în picioare și spun: „Sfânt, sfânt, sfânt.” Atunci când rostești ceva de trei ori în ebraică, e un semn al perfecțiunii. Nu e nimeni ca El. El e perfect sfânt. E o Ființă supremă la care nici îngerii nu se simt confortabili să se uite, sau El să se uite la ei. Și strigă sfințenia Lui și unicitatea Lui.
„La început Dumnezeu...” Despre asta vorbim.
„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oștirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!”
Ei se uită la planeta noastră, la tot ce a creat Dumnezeu și spun, „E extraordinar. Totul ne arată cât de măreț e acest Dumnezeu. Atât de măreț încât la cuvântul Lui am apărut noi.” În versetul 4 se continuă: „Şi se zguduiau uşorii uşii de glasul care răsuna, şi Casa s-a umplut de fum. Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe împăratul, Domnul oştirilor!” (Isaia 6:4-5)
Iată răspunsul lui Isaia. Totul tremura. Acest înger striga „Sfânt, sfânt, sfânt” atât de tare încât tot locul se cutremura și era plin de fum. Gândește-te ce ai face tu dacă ai veni în prezența lui Dumnezeu, ai vedea această Ființă pe tron, îngerii care strigă și totul se cutremură și e plin de fum? Ce ai face în prezența unui astfel de Dumnezeu? I-ai spune de ce ai făcut ce ai făcut pe pământ? Ce faci în acel moment? Trebuie să înțelegem, pentru că unii dintre voi sunteți atât de obișnuiți ca oamenii să se uite cu admirație la voi. Poate pentru că sunteți bogați, poate pentru că aveți putere, poate aveți autoritate peste o persoană sau alta. Poate sunteți arătoși, atletici. Dar sunteți obișnuiți cu un fel de admirație din partea celorlalți atunci când vă faceți simțită prezența. Poate vă gândiți: „Eu sunt superior celorlalți.” Vreau să te întreb ceva: Ce vei face când vei zjunge în prezența lui Dumnezeu și vei vedea că Lui nu îi pasă de toate aceste lucruri? Nu îmi pasă cât de faimos ești, cine ești, sau cine se uită cu admirație la tine. Chiar nu contează. Cartea Apocalipsa evidențiază în mod special asta. Nu contează că ești împărat sau general. Chiar nu contează. Acolo e Dumnezeu – vă amintiți ce spunea dr. Peter Jones? – acolo e Dumnezeu și aici suntem noi. Atât. Nu ne aflăm toți în același cerc. Acolo sus e o Ființă, și jos sunt toți acești oameni micuți. Atât!
Răspunsul lui Isaia e probabil asemănător cu cel care va fi și al tău. Isaia spune imediat: „Vai de mine! Sunt pierdut.” Mie nu-mi place această traducere, pentru că în contextul limbii lor, e o afirmație mult mai puternică. „Vai de mine.” Nimeni nu se exprimă așa. Dar nu a fost doar o plângere, a fost mai mult un termen foarte grav... Chiar și atunci când spune: „Sunt pierdut,” în ebraică de fapt înseamnă: „Urmează să fiu distrus.” Se uită un pic la această ființă și spune: „Mă va omorî.” E vorba de un profet al lui Dumnezeu care se uită puțin la această Ființă, nu negociază cu ea, ci spune, „Știu ce am făcut. Mă va omorî. Mă va distruge. Sunt pierdut. Nu mai pot face nimic.” El spune: „Căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe împăratul, Domnul oştirilor! Tocmai L-am văzut pe Dumnezeu. Nu am voie să-L văd pe Dumnezeu. Cum pot veni în prezența lui Dumnezeu cu tot păcatul din viața mea?” El spune imediat: „Sunt mort!”
Vedeți, majoritatea oamenilor nu se gândesc că aceasta va fi atitudinea cu care vor veni înaintea lui Dumnezeu. Vin la mine la birou oameni care spun: „De ce mi-a făcut Dumnezeu așa ceva? Când voi ajunge în cer Îi voi pune niște întrebări...” Serios? Vei veni înaintea a ce tocmai am descris cu cererile tale? Isaia nu a făcut asta. El a spus doar: „Sunt mort. Mă vei omorî. Am dat-o în bară.” Ce e extraordinar sunt versetele 6 și 7 din capitolul 6: „Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. Mi-a atins gura cu el şi a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!” Îl avem pe Isaia care spune: „Mă va omorî. Doamne, mă vei omorî pentru că am dat-o serios în bară.” Dar un înger zboară la el cu un cărbune. Isaia tocmai spusese: „sunt un om cu buze necurate.” Însă îngerul vine și îi atinge buzele spunându-i: „Nu, ai fost iertat. Păcatele tale sunt ispășite. Cineva a plătit prețul pentru păcatul tău.” Vreau să vă întreb ceva: ce a făcut Isaia ca să merite asta? Nimic, nu-i așa? Singurul lucru pe care l-a făcut a fost să se umilească și să spună, „Doamne, mărturisesc că merit pedeapsa Ta, sunt un păcătos.” Și Dumnezeu vine și îl iartă.
Vreau să înțelegeți ceva. Iertarea lui Dumnezeu e gratuită. Chiar este! Nu e ceva ce câștigi tu. Isaia nu a spus: „Hei, am făcut asta, asta și asta,” sau „dacă mă ierți voi face asta și asta.” Nu există nici un fel de negociere. El spune doar: „Sunt un păcătos și merit pedeapsa Ta.” Acesta e primul pas. Dacă vreunul dintre voi vine aici cu ideea că e o persoană bună și Îi va explica asta și lui Dumnezeu, vă promit că nu veți fi iertați. Ci doar aceia care se smeresc la fel ca profetul Isaia care a spus: „Doamne, merit pedeapsa Ta. Amândoi știm ce am făcut. Și acum că sunt în prezența sfințeniei Tale, îmi văd păcatul.”
Nu vi se pare că asta e valabil și atunci când te afli în preajma unor oameni sfinți? Nu vi s-a întâmplat să fiți în preajma unor oameni și să vă simțiți vinovați? Nici nu trebuie să îți spună ceva. E de ajuns să știi modul în care trăiesc ei și te simți vinovat. Cred că asta am experimentat eu când am vizionat acea filmare. Oamenii aceștia sunt autentici. Eu mă simt murdar pe lângă ei. Imaginați-vă cum va fi când veți intra în prezența lui Dumnezeu, care e total sfânt. El ne descoperă tot păcatul - și am speranța să îl descoperiți aici pe pământ - și apoi vine și îl iartă. Și păcatul tău poate fi ispășit, ispășirea fiind ceea ce a făcut Isus la cruce. El a acoperit plata, a plătit la cruce.
Apoi în versetul 8, după ce Isaia e iertat, el aude, „Am auzit glasul Domnului, întrebând: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!” El a zis atunci: „Du-te şi spune poporului acestuia: „Întruna veţi auzi, şi nu veţi înţelege; întruna veţi vedea, şi nu veţi pricepe!” Împietreşte inima acestui popor, fă-l tare de urechi şi astupă-i ochii, ca să nu vadă cu ochii, să n-audă cu urechile, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine, şi să nu fie tămăduit.” (Isaia 6:8-10) Înțelegeți ce se întâmplă aici? Pentru că și asta e o parte importantă. Odată ce s-au întâmplat toate acestea și Isaia a fost iertat, el aude o voce care spune, „Am nevoie ca cineva să facă ceva pentru Mine. Pe cine să trimit? Cine va merge pentru noi?” Dumnezeu era cel care întreba: „Cine va merge pentru noi?” Vedeți, acesta este rezultatul iertării lui Dumnezeu. Atunci când realizezi și înțelegi că ai fost iertat, când recunoști harul lui Dumnezeu, ești copleșit de mulțumire și spui, „Bine Doamne, sunt al Tău acum. Tocmai m-ai mântuit de toate acestea. M-ai fi putut distruge, dar în schimb m-ai salvat. Iată-mă, trimite-mă. Ce vrei să fac?” Aceasta a fost atitudinea lui Isaia. Și Dumnezeu spune: „Iată ce vreau să faci. Vreau să mergi la acești oameni, la Israel și iată mesajul Meu pentru ei, împietreşte inima acestui popor, fă-l tare de urechi şi astupă-i ochii, ca să nu vadă cu ochii, să n-audă cu urechile.” Am auzit bine? El îi spune lui Isaia: „Te voi trimite la acești oameni, dar nu vor asculta de tine.Mai mult, le vei spune despre acest Dumnezeu frumos și minunat pe care vrem să-L slujim cu toții și să ne supunem Lui, dar nu te vor asculta. Mai mult, vor fi orbi la mesajul tău, vor fi surzi la mesajul tău. Vei continua să le predici, dar ei nu vor asculta. Dacă ar asculta, și ar înțelege în inima lor, s-ar întoarce și ar începe să Mă urmeze, dar nu vor asculta. Pentru că vor fi prea prinși în toate treburile lor și toate lucrurile mărunte de pe această planetă și vor da slava Dumnezeului nemuritor pentru toate aceste mărunțișuri. Vor prefera să se închine creaturii decât Creatorului.” Apoi continuă: „Dar fă lucrul acesta.”
Apoi în versetul 11 Isaia a spus - și vom încheia cu asta - „Până când, Doamne?” El a răspuns: „Până când vor rămâne cetăţile pustii şi lipsite de locuitori; până când nu va mai fi nimeni în case, şi ţara va fi pustiită de tot; până va îndepărta Domnul pe oameni, şi ţara va ajunge un mare pustiu.” Isaia îl întreabă pe Dumnezeu câtă vreme vrea să predice asta? La care El îi răspunde: „Până voi distruge acest oraș. Până voi alunga toți locuitorii. Voi scoate poporul Israel din Israel. Alții îl vor conduce și stăpâni, dar tu continuă să predici. Nimeni nu te va asculta. Va fi un dezastru, dar asta te-am chemat să faci.” Ce chemare groaznică. Să mergi undeva unde nimeni nu te va asculta. Nu te vor înțelege.
Am vrut să citesc asta pentru că vreau să vă gândiți cu adevărat dacă sunteți deschiși să faceți orice v-a chemat Dumnezeu să faceți? Dumnezeu i-a dat lui Isaia o responsabilitate specifică. I-a spus: „Iată ce vreau să faci.” Și Isaia, pentru că acum înțelegea frica de Domnul, înțelegea iertarea lui Dumnezeu, spune, „Voi face orice, spune-mi doar ce am de făcut.” Poți să spui și tu la fel?
Pe când eram copil mi s-a spus: „L-ai primit pe Isus în inima ta.” De 25 de ani caut acest verset, dar nu l-am găsit. Nu există vreun verset care să spună să-L primești pe Isus în inima ta. „Roagă-te și invită-L în inima ta.” În schimb sunt zeci de versete în care Isus spune: „Urmați-Mă. Lepădați-vă de voi. Luați-vă crucea și urmați-Mă. Dacă nu mă iubiți mai mult decât pe mama, tatăl, soția, copiii voștri, nu sunteți vrednici. Poate nu vei avea unde să dormi, dar urmează-Mă oricum. Oamenii vă vor urî, dar voi urmați-Mă oricum. Urmați-Mă, supuneți-vă Mie, fiți ca și Isaia care a spus: „Iată-mă, trimite-mă.” Și Dumnezeu îți va da puterea să faci asta, dar e un moment în care trebuie să te predai. Există un moment în care trebuie să renunți la tine și să spui: „Doamne, orice vrei Tu, voi face.” De aceea în India există oameni care se lasă bătuți până la moarte, pentru că ei spun: „M-am supus acestui Dumnezeu, și voi face orice îmi cere să fac.”
Săptămâna aceasta am vorbit în Florida, și chiar înaintea mea a fost un vorbitor care a spus ceva foarte tare. A spus: „Când ajungi la sfârșitul vieții, Dumnezeu nu îți va cere să dai socoteală pentru ceea ce ai făcut. Nu te va trage la răspundere pentru ceea ce ai făcut. Ci te va trage la răspundere pentru ceea ce ai făcut și a fost ceea ce ți-a cerut El să faci.” În alte cuvinte, poți să fii ocupat făcând o grămadă de chestii, dar întrebarea e dacă faci lucrurile pe care ți le cere Dumnezeu? La sfârșitul vieții îți va spune: „Stai puțin, Eu asta ți-am cerut să faci.”
Ce ne cere El să facem? Să mergem și să facem ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt. Asta ne-a cerut El să facem.
Și la fel ca Isaia care a spus: „Am mers și am făcut asta și asta.”
„Bun. Dar Eu ți-am cerut să faci asta.”
Dumnezeu ne-a cerut să facem ucenici. Unii dintre voi vreți să veniți înaintea lui Dumnezeu și să spuneți: „Eu am făcut 47 de studii biblice. 47! Am făcut parte dintr-un grup mic de părtășie. Am făcut asta și asta, am ajutat cu copiii.
Toate acestea sunt lucruri bune, dar Dumnezeu te va întreba: „Dar ce ți-am cerut Eu să faci?”
„Să fac ucenici.”
„Câți ucenici ai făcut? Pe cine ai adus aici cu tine? Cu cine ai vorbit? Ai vorbit cu cineva? Cu nimeni? E minunat că ai avut ocupație aici pe pământ, dar ai făcut lucrurile care ți-am cerut să le faci?”
E o afirmație puternică. Dar pentru asta mă va trage Dumnezeu la răspundere. Ce mi-a cerut El să vă spun vouă? Ce mi-a cerut El să fac în lume? Să le vestesc oamenilor. Să mă îngrijesc de săraci. Trebuie doar să mă uit în Scripturi. Ce mi-a cerut El să fac? De multe ori vrem să ne ocupăm timpul cu lucrări bisericești, sau care credem noi să sunt lucrări creștine, dar poate nu e ceea ce ți-a cerut El să faci. Poate spui: „O, am participat la 15 concerte creștine și am cântat foarte tare.” Minunat. Dar câți ucenici ai făcut? Niciunul? Pentru că asta a fost trimiterea.
Ascultați-mă. Eu nu duc o viață perfectă. În multe dimineți mă trezesc și simt că nu vreau să fac voia lui Dumnezeu. Vreau să fac în schimb voia lui Francis. Vreau să-mi întocmesc propriul plan și apoi să-l dau lui Dumnezeu la aprobare. Dar a fi un urmaș al lui Isus Hristos, înseamnă să ne predăm cu adevărat. În această săptămână m-am rugat pentru voi și am spus, „Doamne, chiar și atunci când învăț, dă-mi dragoste pentru oamenii din încăpere. Ajută-mă să-i iubesc.” Mi se pare că pe unii vă știu de o veșnicie, și nu vreau să vă prostesc spunându-vă că urmarea lui Isus e doar o decizie pe care o luați. Într-adevăr e vorba de un moment de decizie, dar restul vieții trebuie să arate că acea decizie a fost reală. Că v-ați predat cu adevărat Lui, și i-ați spus cu adevărat: „Iată-mă, trimite-mă.” Eu mi-a luat puțin timp în această săptămână să mă asigur că sunt autentic. Vă încurajez să faceți și voi asta. Vorbim despre un Dumnezeu sfânt. Și atunci când Îl veți întâlni, va fi înfricoșător. Dar El le spune multora care au experimentat acea frică: „Nu vă temeți.”
Vreau să vorbim și despre asta, dar azi vreau să mă asigur că am înțeles că Dumnezeu e sfânt și e de temut. Când ucenicii au predicat acea primă predică în Faptele apostolilor capitolul 2, oamenii care au auzit despre acest Dumnezeu, despre crucificarea Lui, s-au predat și au întrebat ce au de făcut. Petru le-a răspuns: „Pocăiți-vă și să fiți botezați și apoi veți fi umpluți cu Duhul Sfânt.” El le spune că la un moment dat te întorci de la viața ta, te botezi – ceea ce înseamnă că te identifici cu Isus, mori față de păcatele tale, față de viața ta veche și spui: Mă predau ție. Apoi El te umple cu Duhul Său pentru a-ți da puterea să trăiești așa cum vrea El să trăiești. Așa că să nu ai impresia că trebuie să te ridici la anumite standarde pentru a fi botezat. Dacă crezi asta, niciodată nu vei face botezul. Ci fă-o în momentul în care recunoști: „Nu sunt destul de bun, și am nevoie de iertarea Ta, și am nevoie să vii în viața mea, pentru că vreau să trăiesc viața pe care vrei Tu să o trăiesc.” Dacă și tu spui asta, vor fi aici niște păstori și consilieri care se vor ruga cu tine. Dar vreau să ne cercetăm înaintea Domnului. Vreau ca echipa de închinare să vină. De fapt, vă rog chiar acum să vă plecați capul. Vreau să vi-L imaginați pe Dumnezeu pe tronul Său. Îngerii care strigă sfințenia Lui. Și pe voi înaintea acelui Dumnezeu sfânt. Și apoi, spuneți-I orice vreți să-I spuneți.
