Mă simt puțin ciudat. Am fost plecat o perioadă și Dumnezeu a făcut foarte multe în viața mea în ultimele săptămâni. E interesant că ultima oară când am vorbit aici a fost prima duminică din an. A fost un weekend interesant, dar și greu. Oamenii au venit la mine ulterior și mi-au spus, „Ai fost foarte ciudat în acel weekend. Dar asta m-a făcut să mă simt bine în privința mea.” La care am răspuns: „Super, mă bucur că am putut face asta pentru tine.” Ce voiau să spună de fapt era: „Mă bucur că și tu treci prin necazuri.” Dar dacă mă gândesc bine, eu mă confrunt cu probleme în fiecare săptămână. Îmi pare rău dacă am dat vreodată impresia că pentru mine viața e ușoară, sau că e ușor să-L urmezi pe Domnul. Dimpotrivă e o luptă continuă pe care trebuie să o duci în fiecare săptămână ca să poți trăi așa cum vrea Dumnezeu și să faci lucrurile care te cheamă El să le faci. Sper să nu dau vreodată impresia că pentru mine și pentru familia mea e o nimica toată. Sau că nu am probleme în viața personală, în gândurile mele, că nu se dau bătălii la nivelul minții mele. Pentru că am o bătălie de dat. Nu știu ce vă încurajează pe voi să continuați această luptă. Fiecare avem de luptat aici. Fiecare dintre noi suntem în război. Fie că e vorba de moralitatea noastră, sau de încercarea de a ne menține pe drumul cel bun, făcând ceea ce vrea Dumnezeu ca noi să facem. Nu știu ce te ajută pe tine... pentru că vremuri în care am vrea să renunțăm vin. Pe mine mă ajută să aud experiențele altora, să interacționez cu oameni care se luptă și ei alături de tine. Mă ajută să aud despre luptele lor. Nu-i așa că ești încurajat când vezi pe cineva care trece prin dificultăți mult mai mari ca tine, dar nu renunță la luptă, ci merge înainte? Asta mă face să merg înainte. Dacă el poate, dacă ea poate să treacă prin tot ce trece și eu pot ieși învingător.
Am fost în Nashville și am trăit ceva impresionant acolo. Imaginați-vă că ați fi pe un stadion plin cu 20 de mii de studenți care se închină lui Dumnezeu cu toată puterea. Tot ce poți să spui e: „Ce frumos! Extraordinar!” Am vorbit la acea întâlnire despre încercări, despre probleme. După program a venit la mine un student din Indiana și mi-a spus, „M-am regăsit în ce ai spus, pentru că în noiembrie, am fost surprins de o tornadă care ne-a distrus orașul și mi-a ucis întreaga familie. Mi-am amintit momentul în care s-a întâmplat, vâjâitul acela. În timp ce trupul îmi era azvârlit dintr-o parte în alta am știut că familia mea va muri.” Un puști de 23 de ani îmi povestea, „Lucrurile zburau, era un zgomot puternic și m-am trezit aruncat la o distanță de 100 de m de unde am fost. Sincer, în tot acest timp am putut simți brațele lui Dumnezeu în jurul meu, protejându-mă. M-am trezit și în afară de câteva zgârieturi pe față, eram bine. Știu că Dumnezeu are un plan pentru viața mea. Știu că este un motiv pentru care sunt în viață. Știu că El are un scop pentru mine.” Nu vorbea de amărăciunea și frustrarea care te fac să întrebi: „De ce s-a întâmplat asta? De ce toată familia mea? De ce mama, tata, frații, surorile mele?” Tot ce mi-a spus a fost: „Știu că este un motiv pentru care Dumnezeu m-a protejat și am simțit îmbrățișarea Lui în mijlocul acestei tornade ca și cum mi-ar fi spus, „Te vreau pe acest pământ.” În timp ce îmi spunea asta mă gândeam. Nu-i așa că asta pare să descrie viața noastră uneori? Avem impresia că totul în jurul nostru zboară - toate aceste obstacole - la 100 de kilometri pe oră. E gălăgie în jurul tău. Dar în mijlocul a toate acestea, încă poți simți că Dumnezeu e cu tine. Cu siguranță pe moment totul pare o nebunie, parcă am pierdut controlul, dar ceea ce mă salvează e că știu că Dumnezeu e cu mine.
Vă amintiți de Sandy S.? Mulți dintre voi sunteți de ceva vreme aici. Sandy ne ajuta la închinare tot timpul. Nu am mai avut pe nimeni ca și Sandy de când a plecat ea. Ea și soțul ei Scott, au plecat în Arizona, unde el păstorește o biserică acum. A fost o bucurie să o avem pe Sandy în biserică. De câte ori predicam cu mai mult entuziasm, auzeam pe cineva din congregație exclamând, „Spune-le pastore!” Era Sandy: „Amin! Spune-le!” Mi-a plăcut de ea. Nimeni nu încingea spiritele ca și Sandy. S-a întors să-și viziteze fiica, pentru că aceasta a fost la un pas de moarte. Fiica ei a avut o problemă la inimă. Asta a fost acum câteva săptămâni. Zilele trecute, în timp ce Sandy își pieptăna părul, i-a căzut peria din mână. Când s-a aplecat să o ridice, i-a plesnit brațul în două. A mers la doctor și a descoperit că are cancer, motiv pentru care osul îi devenise atât de fragil. Așa a descoperit că are cancer. Am mers la spital să o vizitez săptămâna trecută. Când am ajuns în hol, am auzit un strigăt puternic de disperare. Cunoșteam vocea ei și am știut că e ea. Striga: „Doamne, ajută-mă! Doamne!” E greu să auzi pe cineva la care ții țipând de durere. Mă gândeam că ea nu e o persoană slabă sau delicată, ci e puternică, și totuși striga cu toată puterea. E cel mai groaznic sentiment pe care îl poți avea, pentru că nu poți face nimic. Îți vine să spui: „Doamne, dă-mi mie durerea, fă ceva! Cineva să facă ceva!” Auzi țipetele de durere și simți că ți se face rău, încep să îți curgă lacrimile și nu poți concepe durerea prin care trece acea persoană. Am așteptat câteva minute afară. Apoi am intrat și când m-a văzut au început să-i curgă lacrimi. Primul lucru pe care l-a spus a fost: „Pastore, Dumnezeu e minunat! Dumnezeul nostru e atât de bun! Pot să-ți spun toate lucrurile bune pe care le-a făcut Domnul meu pentru mine?” A început să numească toate binecuvântările. „E minunat că Dumnezeu m-a adus aici în Simi Valley atât de aproape de un spital.” A continuat apoi să-mi spună cum Dumnezeu a avut grijă de ea.
Și i-am spus: „Sandy, eram pe hol acum câteva minute și te-am auzit țipând.”
„M-ai auzit?”
„Te-aș fi putut auzi de pe autostradă.” I-am spus că m-am întristat foarte tare.
La care ea mi-a spus: „Dragul meu, nu te întrista pentru mine. Dumnezeu a fost prea bun cu mine. Eu sunt fiica Lui, fetița Lui, și El a fost atât de bun cu mine! Așa că nu te întrista pentru mine.”
Soțul ei, Scott i-a spus: „Sandy, acum nu mai ai dureri așa mari, te poți odihni.”
„Să mă odihnesc? Nu pot să mă odihnesc. Am prea multă laudă în mine. Trebuie să continui să-L laud.”
Așa că a continuat să-L laude și să se închine lui Dumnezeu, uimindu-mă peste măsură, „Sunt uimit să te văd lăudând!” Am mers cu ideea că voi sluji cuiva dar am plecat de acolo schimbat și gândindu-mă că nu am mai văzut o credință ca și aceea, nu am mai văzut pe nimeni atât de îndrăgostit de Domnul în durere, în vremuri bune, în orice moment, încât să nu se poată opri din a-L lăuda. Când vezi oameni care trăiesc astfel, ești încurajat să mergi înainte, indiferent prin ce treci în viață, continui să lupți. Oamenii te pot încuraja, dar nimic nu te ridică precum Cuvântul lui Dumnezeu. Nu-i așa că e minunat când treci prin încercări și cineva îți împărtășește un pasaj care te încurajează?
În urmă cu câteva săptămâni a fost proiectat un pasaj care era exact ceea ce aveam nevoie să văd. E vorba de Galateni capitolul 6. Vreau să îl împărtășesc cu voi astăzi. Galateni capitolul 6, versetele 7 - 10 au fost versetele mele în ultimele trei săptămâni. Galateni 6:7-10 spune, „Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va şi secera. Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea; dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică. Să nu obosim în facerea binelui; căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. Aşadar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.” Versetul 9 spune, „Să nu obosim în facerea binelui; căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” Îmi place enorm acel verset. A venit în momentul potrivit. Știu că ești obosit, epuizat. Probabil mulți dintre voi ați venit aici descurajați. „Pur și simplu nu mai pot să fac ce e bine. E prea greu. Voi renunța.” Dar versetul acesta ne încurajează să nu obosim. Să nu renunțăm. Știu că e greu să mergi pe calea bună câteodată. Dar nu obosi pentru că avem promisiunea că dacă nu vom cădea de oboseală vom secera. Nu știu cu ce te confrunți în această săptămână, nu știu cum a fost săptămâna ta, nu știu cum au fost anii tăi de până acum, dar sunt convins că mulți dintre voi sunteți epuizați de toată lupta dusă, și vreți să renunțați. Dar Biblia spune să nu renunțați. Nu renunța! Vei primi o răsplată! Am luat acest verset pentru mine zi după zi și mi-am spus că nu pot obosi, ci trebuie să continui să fac ce m-a chemat Dumnezeu să fac.
Pasajul începe prin cuvintele: „Nu vă înșelați.” Nu lăsați pe nimeni să vă ducă în direcția greșită. Nu vă lăsați duși în rătăcire – spune literalmente. Nu vă lăsați duși în rătăcire, Dumnezeu nu se lasă să fie batjcorit. A fi batjocorit înseamnă a fi păcălit sau ridiculizat. Vi s-a întâmplat să fiți batjocoriți sau ridiculizați? Tuturor ni s-a întâmplat. Ca și copil, dacă ai o soră sau un frate mai mare, începe de acolo. Fratele meu încerca mereu să mă tachineze sau să mă păcălească. Vă amintiți când a apărut pe piață Crazy Glue? Odată fratele meu își repara bicicleta și m-a chemat să-mi pun degetele în jurul bicicletei. Mi-a pus lipici pe degete și mi-a cerut să strâng tare, apoi a plecat. Așa că am rămas lipit de bicicletă. A fost distractiv. Mai târziu s-a întors cu un cuțit și mi-a desprins degetele. Încă de când am fost copil a existat această idee de batjocură și păcăleală. Apoi crești și îți dai seama că nu mai e așa distractiv. Oamenii încep să te mintă, să îți promită lucruri, să îți spună cât de mult țin la tine, ca să îți dai seama că totul e o minciună. E o glumă. Oamenii care ți-au făcut promisiuni îți frâng inima, „Nu pot să cred. M-ai prostit în tot acest timp?! Credeam că totul merge bine între noi. Am crezut că îți pasă cu adevărat. Am crezut că ești sincer. Am crezut că ești un bărbat sau o femeie de cuvânt.” Însă oamenii încep să te mintă și asta te doboară, nu-i așa? Se întâmplă și în biserică să fie oameni care vin ani de zile și totul pare în regulă, urmează să fie lideri, dar apoi afli adevărul și spui, „Uau! M-ai prostit tot acest timp. De ani de zile!” Biblia ne spune să nu ne înșelăm, pentru că nu îi putem face asta lui Dumnezeu. Eu am prostit oameni, am mințit, am pretins că sunt altceva decât sunt. Cu toții am făcut asta. Însă Biblia ne spune să nu ne înșelăm, Dumnezeu nu se lasă să fie batjocorit. Cuvântul batjocorit înseamnă literalmente „nas.” Pare ciudat, dar vine de la ideea de a-ți lua nasul la purtare. Ne putem gândi la un copil care primește o poruncă de la părinte, dar se întoarce și refuză să asculte. Eu ți-am spus să faci ceva, și tu îți iei nasul la purtare? Și vrei să te răzvrătești împotriva a ce ți-am cerut să faci? Asta înseamnă să batjocorești.
Oamenii vor spune adesea, „Doamne, știu că asta spune legea Ta, dar nu mă poți face să iert persoana aia. ”
„Îmi pare rău, dar nu voi ierta.”
„Îmi pare rău, dar nu mă întorc la acea căsnicie.”
„Îmi pare rău, știu că e greșit, dar nu voi face asta.”
„Știu că nu ar trebui să am relații sexuale înainte de căsătorie, dar, îmi pare rău.”
Îți iei nasul la purtare și te întorci împotriva poruncilor lui Dumnezeu. Însă Biblia ne spune că lui Dumnezeu nu îi putem face asta. Să nu crezi că poți scăpa cu ceva. Dumnezeu nu se lasă batjocorit. Nu poți spune: „Știu ce spune legea Ta, dar voi merge în cealaltă direcție.” Crezi că dacă faci asta totul va fi bine? Dumnezeu nu se lasă să fie batjocorit. El nu se lasă înșelat. Nu păcălești pe nimeni. Mă poți păcăli pe mine, poate îți păcălești soțul sau soția, copiii, dar să știi că nu păcălești pe nimeni care contează. Dumnezeu nu se lasă să fie batjocorit. El nu poate fi păcălit. El vede tot ce se întâmplă pe acest pământ. Un lucru care mă deranjează în biserici și printre creștini, e că spunem atât de des numele de Dumnezeu încât devine ceva obișnuit. Însă uităm despre cine vorbim. Versetul spune că Dumnezeu nu se lasă să fie batjocorit.
Amintiți-vă de cine vorbim atunci când spunem „Dumnezeu.” Amintiți-vă cum descrie Biblia acest Dumnezeu. El e descris ca o Ființă care chiar acum stă pe un tron în cer: Dumnezeu. Biblia spune că „locuieşte într-o lumină de care nu poţi să te apropii.” El nu e ca mine și ca tine, El este o Ființă care „locuieşte într-o lumină de care nu poţi să te apropii.” Nici măcar nu te poți uita la El. Dacă L-am vedea pe Dumnezeu am muri. Acea Ființă în fața căreia va trebui să stăm cu toții, acel Dumnezeu nu se lasă să fie batjocorit. Așa că nu te lăsa dus în eroare. Poate prietenii tăi spun: „Dumnezeu nu vede asta. Scap basma curată.” Nu scapi. Dumnezeu nu se lasă să fie batjocorit. El ne spune că omul seceră ceea ce seamănă. Orice ați face, veți culege consecințele. Veți culege ceea ce ați semănat. E o lege. E o lege la fel ca alte legi naturale evidente. E pur și simplu o lege: în alb și negru. Punct. Omul seceră ceea ce a semănat. Ați plantat vreodată un pom de avocado în speranța că va produce porumb? Nu s-a întâmplat niciodată. Puteți încerca și să sperați cât vreți. Dar e o lege naturală care spune că pomii de avocado produc avocado și nu porumb. În același fel trebuie să înțelegem că dacă plantăm păcat, nu ar trebui să ne așteptăm ca Dumnezeu să ne binecuvinteze pentru el. Să nu credeți că dacă ne luăm nasul la purtare și ne răzvrătim împotriva legii Lui, El va spune: „E în regulă, nu am văzut asta. Așa că te voi binecuvânta în continuare.” Nu. Culegi ceea ce plantezi. Ce seamănă omul, aceea va și secera.
Am vorbit săptămâna aceasta la telefon cu un tip care își părăsește familia. I-am spus: „Sunt trist. Îți dai seama ce crezi? Știi că faci ceva greșit înaintea lui Dumnezeu. Chiar crezi că vei fi prima persoană din istorie care să se răzvrătească împotriva poruncilor lui Dumnezeu și să fii binecuvântat pentru asta? Te lupți cu Dumnezeu. Nu înțelegi că nu s-a întâmplat asta niciodată în istoria umană - ca cineva să-L batjocorească pe Dumnezeu, să meargă împotriva legilor Lui, și El să binecuvinteze acea persoană? Exact asta încerci tu să faci, și îmi pare rău pentru tine. Știi o cale mai bună. Dumnezeu nu se lasă păcălit sau batjocorit. Vei secera ce semeni. E o promisiune.”
„Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea.” Asta vei secera. E o lege. Dacă încerci să-ți satisfaci carnea, natura ta păcătoasă, vei secera distrugere. Acesta este rezultatul. Cuvântul distrugere se referă la putrezire. Vei plăti într-un fel sau altul.
„Dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică.” Ideea e ca atâta timp cât mai suntem încă pe pământ, pe această planetă - și cei care mă auziți aici vă aflați, e vremea să semănăm. Ce voi planta în pământ? E vremea semănatului. Ce sămânță voi pune în pământ? Mai târziu așteptăm recolta. Indiferent ce am pune în acel pământ, vom vedea rezultatele mai târziu. Totul depinde de ceea ce ai plantat. Biblia ne spune că acum e timpul să semănăm. Aici pe pământ tu decizi ce vei face, ce vei planta. Caut să-mi satisfac poftele mele? Atunci voi vedea rezultatele acestui fapt mai târziu. Sau vei asculta de Duhul Sfânt, vei face lucrurile care Dumnezeu vrea să le faci? Și rezultatele acestui fapt le vei vedea mai târziu. Și mai târziu vei secera ori putrezire, distrugere – totul se va sfârși, sau vei secera viață veșnică – lucruri care contează cu adevărat.
În noi - în trupurile noaste - se dă o luptă în fiecare zi. Aceia care credem în Isus Hristos, Biblia ne spune că Duhul lui Sfânt a intrat în viețile noastre. Așa că avem în duhul nostru dorința de a face ce este bine. Dar în același timp Biblia spune că în carnea noastră, în trupurile noastre, avem dorințe păcătoase. Așa că se dă o bătălie între duhul nostru și ceea ce vrea Dumnezeu să facem și aceste trupuri pământești în care trăim. Nu e vorba doar de lupta dintre noi și Satan – cel care face lucruri pentru a ne convinge și a ne ispiti. Nu e vorba doar de lupta dintre noi și lume – care încearcă să ne convingă. Mai avem de dus lupta împotriva propriilor trupuri. Trăim în niște trupuri din carne, pământești, care au dorințe. Cu toții le avem! Dorințe care nu sunt în conformitate cu legea lui Dumnezeu. Întrebarea e, ce vei face? Vei satisface dorințele acelui trup? Sau vei asculta de Duhul care duce și El o luptă acolo și îți spune, „Nu fă asta. Știi că nu e bine. Știi că poți alege calea bună și îți va fi mult mai bine.” În toți există această luptă și Biblia ne spune să nu ne înșelăm, să nu ne lăsăm păcăliți, Dumnezeu nu se lasă să fie batjocorit. Dumnezeu știe ce se întâmplă. El vede când decizi să-ți urmezi poftele păcătoase și îți spune că vei vedea rezultatul la sfârșit. Dar El știe și când renunți de dragul Lui, și Îl slujești. Și vei vedea de asemenea rezultatele.
Dumnezeu nu se lasă batjocorit. Mulți dintre noi ne lăsăm. Eu sunt înșelat tot timpul, în fiecare săptămână, de tot felul de oameni. Dar ce mă liniștește e că nu eu contez cu adevărat. Nu păcălești pe cine contează cu adevărat. Îmi place foarte mult versetul următor și l-am citat foarte mult, „Să nu obosim în facerea binelui.” Trebuie să-l memorați.
„Să nu obosim în facerea binelui.” Aceasta a fost lozinca mea în ultimele câteva săptămâni. Nu obosi în facerea binelui! Nu obosi în a face ce e bine! Pentru că la momentul potrivit vei secera. Vei avea o răsplată. Însă cuvintele cheie aici sunt: „La vremea potrivită.”
„La vremea potrivită, vom secera.” Dar știți care e problema? E o diferență între ceea ce credem noi că e momentul potrivit și ce crede Dumnezeu. De obicei sunt două lucruri diferite. Nu-i așa că nu suntem de acord cu timpul lui Dumnezeu, fie că e vorba de pedeapsă fie că e vorba de răsplată. Nu-i așa că atunci când vedem pe cineva făcând răul ne întrebăm de ce nu vine pedeapsa lui Dumnezeu odată. Iar alte dăți când facem ceva bine, așteptăm imediat răsplata lui Dumnezeu. Vrem totul acum! Și majoritatea dintre noi nu suntem de acord cu această vreme potrivită a răsplății și a pedepsei.
Majoritatea oamenilor ar spune în ceea ce privește pedeapsa Lui că e prea încet și că e prea sever. Vrem ca El să pedepsească acum, și atunci când auzim de pedeapsa care vine numită iad, spunem că e prea severă și că El nu are dreptul să pedepsească atât de sever. Deci Îi spunem că ar trebui să pedepsească imediat, dar nu atât de grav. Cu toate acestea, cred că majoritatea oamenilor – cel puțin în America – spun că Dumnezeu e încet la pedeapsă, și când aduce pedeapsa, consideră că e prea sever. „Dacă eu aș fi Dumnezeu aș acționa imediat, și nu atât de grav. De exemplu dacă cineva îți face un semn indecent cu mâna, aș face să-i cadă degetul.” Nu-i așa? Nu te-ai simți mai bine dacă ar fi așa? Sau dacă cineva se uită la pornografie să-i cadă ochii iar tu să-i spui: „Ți-am spus eu că vei orbi.” Ne întrebăm de ce nu se întâmplă ceva imediat, dar nu atât de grav precum iadul. Și avem tot felul de idei cum am proceda noi dacă am fi Dumnezeu. Sunt mulți oameni care pun sub semnul întrebării mânia severă a lui Dumnezeu pe care o păstrează pentru final. Aceia care simțiți asta, vreau să vă întreb ceva, și nu o spun sarcastic deloc. Ați fost vreodată într-o situație în care ați crezut că părerea voastră nu contează deloc? Așa că nici măcar nu merită spusă? Sau simțiți că orice ați avea de spus, e important? Eu nu știu prea multe despre mașini, așa că atunci când merg la mecanic, nu-i dau sugestii ce să facă. Îl las pe el să-și facă treaba și eu plătesc - din păcate. „Fă ce ai de făcut, pentru că eu nu mă pricep.” Nu merg la un chirurg în timpul unei operații să-i sugerez să ia acel tendon și să-l întindă în jurul esofagului. Nu fac asta. Nu mă bag. Dacă nu mă pricep, îl las pe el să facă ce are de făcut. V-a trecut vreodată prin minte că poate modul cum acționează Dumnezeu vă depășește? E doar un gând. V-ați gândit că poate El chiar știe cum să facă dreptate? Zic poate. Și că părerea ta nu contează atât de mult? El știe ce e corect și El știe mai bine ce înseamnă vremea potrivită, pedeapsa potrivită și răsplata potrivită. Și poate ar trebui să nu te bagi. Nu ar fi mai bine să ascult pur și simplu, și să seamăn după cum vrea Duhul, să fac ce vrea Dumnezeu să fac și să am încredere că El mă va răsplăti la vremea potrivită, și voi vedea recolta la vremea potrivită, după cum crede El de cuviință, pentru că probabil El știe mai multe ca mine?
Trăim într-o societate foarte arogantă în care fiecare vrea să se facă auzit și să creadă că ceea ce are de spus e important. Tipul care a fost concediat la McDonald’s crede că știe cum să scadă datoria națională. Stai puțin, cine ai zis că ești? Avem impresia că părerea noastră e importantă. Credem că știm. Dar, oameni dragi, vorbim aici despre Dumnezeu care spune că nu se lasă batjocorit, „Eu am un sistem de dreptate și de milă, și o dragoste care o întrece pe a voastră, dar manifest și o mânie și o judecată față de păcat care o întrece pe a voastră. Căile Mele sunt diferite de ale voastre. Gândurile Mele sunt atât de diferite de ale voastre. Așa că supuneți-vă Mie.”
„Aşadar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.” Iată care e responsabilitatea ta. Atâta timp cât ai prilejul, adică astăzi... Chiar acum ai o oportunitate pe care poate mâine nu o vei mai avea. Ai oportunitatea să faci bine. Toată lumea are această oportunitate azi, chiar acum. Nu știu dacă veți mai avea oportunitatea asta deseară. Nu știu dacă veți mai avea oportunitatea asta mâine. Dar chiar acum ai oportunitatea să faci bine. Așa că atâta timp cât poți, cât timp ești încă pe pământ și e vremea semănatului, faceți bine! Mai ales fraților în credință. Mai ales dacă vezi un frate suferind sau trecând prin încercări, fă ce poți să mângâi, să arăți dragoste, să te îngrijești, să împlinești nevoile lor. Îngrijește-te de ei cât timp mai ai ocazia. Ai șansa să plantezi ceva etern. Ai șansa să faci ceva ce va avea rezultate veșnice. Așa că până încă mai ai acest prilej, profită!
Vreau să vă spun ceva. Ca și păstor văd cum oamenii mor în fiecare săptămână. Sunt chemat la înmormântări aproape în fiecare săptămână. Credeți că toți acei oameni se așteptau, știau că se va întâmpla? Nu! Timpul zboară și realizezi că nu mai ai oportunitatea să faci ceva. Asta a fost tot! Timpul semănatului e gata, și în acel moment urmează să vezi ce ai făcut cu viața ta, care va fi recolta. Nu-i așa că viața trece pe lângă noi? Vă garantez că aproape toți din această încăpere ar spune în acest punct, „Nu pot să cred că deja am atâția ani!” Nu am dreptate? Nu-i așa că toți am spune asta? Parcă nu demult eram tânăr. Parcă nu demult arătam trăznet. Dar nu a fost chiar așa recent. Timpul zboară! Cu toții ne uitam la viețile noastre și nu ne vine să credem că suntem în această etapă deja. Nu pot să cred că am ajuns aici, la această vârstă. Obișnuiam să mă uit la oameni care aveau vârsta mea de acuma și să îi consider bătrâni. Și eu sunt în locul lor acum. Însă chiar și Biblia spune că viața noastră este un abur. Într-un moment dispare. De aceea ne spune ca atâta timp cât avem prilejul, să facem binele. Oamenii mă întreabă: „Cum se face că în fiecare săptămână îți pasă atât de mult de ce spui? Parcă la fiecare serviciu ești și mai pasionat.” Pentru că mă gândesc întotdeauna că acesta ar putea fi ultimul meu mesaj pe pământ. Am avut prieteni care au murit în timp ce predicau. Nu pot ști dacă aceasta nu e ultima dată când vorbesc. Așa că vreau să spun tot ce trebuie să spun până mai am ocazia.
Vreau să mă priviți în ochi chiar acum. Nu știu cum va fi când totul se va termina. Unele pasaje ne dau de înțeles că ne vom recunoaște unii pe alții și ne vom aminti ce s-a întâmplat aici pe pământ. Din alte versete reiese că am uita lucrurile de pe pământ care ne-au cauzat durere. Nu știu. Dar ascultați ce vreau să spun. Pe unii dintre voi vă voi vedea în cer. Indiferent dacă ne vom recunoaște sau dacă ne vom aminti acest moment de acum. Nu sunt complet sigur, încerc să îmi construiesc o teologie pe acest subiect și să înțeleg Scripturile. Hai să presupunem că ne vom aminti viețile de pe pământ, și toate lucrurile prin care am trecut împreună. Nu vreau ca vreunul dintre voi să se uite în ochii mei peste o mie de ani, peste zece mii de ani, peste milioane de ani și să spună: „Francis, când eram pe pământ, nu ai vorbit cu toată seriozitatea despre Dumnezeu. Nu m-ai privit în ochi, și nu mi-ai spus cu seriozitate cât de serioasă e problema.” Așa că chiar acum vreau să te privesc în ochi și să-ți spun. Ascultă-mă! Nimic din viața ta nu contează, decât ce faci pentru Dumnezeu. Atât! Orice energie pe care o consumi pe altceva e o risipă. Orice dolar pe care îl cheltui pentru altceva e o risipă. Trebuie să te gândești în mod serios cum îți investești viața. Pentru că atunci când vei sta înaintea lui Dumnezeu, vei vedea că toate lucrurile pe care le-ai iubit pe pământ și pentru care te-ai îngrijorat, nu contează. Așa că nu vreau să te uiți la mine atunci și să spui: „De ce nu ai fost mai direct?” Îți spun că vine vremea - și vine fără să te aștepți – când vei sta înaintea lui Dumnezeu și te vei întreba ce ai făcut cu viața ta. Trebuie să te uiți la fiecare decizie și să te întrebi dacă e ceea ce vrea Dumnezeu pentru tine. Dacă asta vrea să faci cu timpul tău, cu eforturile tale, cu pasiunile tale, cu resursele tale. Pentru că timpul plantării e scurt – imaginează-ți cât durează să plantezi o sămânță. Întrebarea e, ce ai făcut cu viața ta? Unii dintre voi o risipiți total. Așa că vreau să vă spun acum - și să pot pleca cu conștiința împăcată că v-am spus – toate celelalte sunt o risipă. Eu îmi reanalizez viața mereu. Doamne, fac eu ce ar trebui să fac chiar acum? Investesc așa cum ar trebui să investesc? Mă uit mereu la viața mea, pentru că îmi dau seama de singurul lucru care contează. Și cu toții vom vedea asta într-o zi! Nu vreau să fii luat prin surprindere.
Când mă uit la versetul care ne spune să facem bine la toți cât avem prilej, mă uit la ce fac eu în prezent și îmi spun că acum am ocazia să fac binele. Ceea ce fac eu bine e să vorbesc și să proclam Cuvântul lui Dumnezeu, așa că m-am gândit că cel mai iubitor lucru pe care pot să îl fac, nu e să vin aici și să vă fac ă vă simțiți bine, ci să urc aici și să vă spun adevărul. Trebuie să vă analizați viețile și să vedeți în ce ați investit, și în veți continua să o faceți. Pentru că multe din lucrurile pe care le-ați făcut în această săptămână nu vor conta deloc. Dacă ați semănat în firea pământească, toate acele lucruri vor putrezi și vor fi distruse. Dar aceia care ați încercat să trăiți așa cum vrea Dumnezeu să trăiți, să vă sacrificați și să rezistați, vă implor să nu renunțați! Știu că e obositor, credeți-mă că știu. Câteodată e epuizant. Dar Biblia spune că vom secera dacă nu vom cădea de oboseală. Vreau să mă uit la tine peste ani și ani de zile și să-ți spun că a meritat. Credeți că cineva din cer se uită în jos cu regret după lucrurile la care a renunțat? Nu, nu există regrete. M-am rugat ca acest weekend să fie un punct de cotitură pentru viața cuiva, pentru ca în cer să îi pot spune: „Ți-am spus că se merită.”
„Îți amintești cum acum două mii de ani ți-am spus să faci ceva și ai făcut? S-a meritat, nu-i așa?” Asta e realitatea. Astea sunt lucrurile autentice și care contează cu adevărat. Pentru unii ziua de azi e o oportunitate de a începe o relație cu Dumnezeu. Acel Dumnezeu din ceruri e înnebunit după tine. Acel Dumnezeu de pe tron care locuieşte într-o lumină de care nu poţi să te apropii, vrea o relație cu tine. Dar tu continui să amâni mereu. Realizezi cât de serioasă e problema?
Pot să îți spun cât e de minunat să Îl cunoști pe acest Dumnezeu, cât e de extraordinar și ce binecuvântare e să fii în părtășie cu un Dumnezeu sfânt, dar în același timp trebuie să te avertizez, nu ai veșnicia la dispoziție pentru a lua astfel de decizii. Trebuie să faci binele până ai prilejul. Dacă nu ți-ai declarat în mod public credința înaintea oamenilor prin botez, declarând că ești un urmaș al lui Hristos, trebuie să faci asta. Cât încă mai ai prilejul, fă bine. Cât încă mai ai prilejul, nu renunța, fă ceea ce e bine, pentru că Dumnezeu vede. E extraordinar să știi că Dumnezeu a văzut toate lucrurile pe care le-ai făcut și poate nimeni nu le-a observat. Continuă să lupți, pentru că Dumnezeu vede ori de câte ori alungi un gând rău din mintea ta. Dumnezeu vede ori de câte ori ierți pe cineva. Asta e tot ce contează Doamne, așa că vreau să fac ce e bine.
