Duhul Sfânt mi-a dat în seara aceasta un mesaj intitulat "Fugi pentru viața ta!" De dimineață, pastorul David ne-a adus Cuvânt profetic pentru națiune. Un cuvânt profetic aș zice eu, care se adresează acelor creștini onești care caută din toată inima, și în seara aceasta Duhul Sfânt mi-a dat mie un cuvânt pentru Biserica lui Isus Hristos. Acum, pentru fiecare care se autonumește cu numele lui Isus Hristos, care dă marturie spunând: "sunt salvat prin sfântul sânge al lui Isus vărsat la Calvar." Pentru toți cei care definesc creștinismul în acest fel. Mesajul este pentru ei.
Tată, îți mulțumesc pentru ungere, îți mulțumesc pentru puterea însuflețită a Duhului Sfânt.Duhule Sfânt, Te rog să mă animi în seara aceasta,Te rog, Duhule Sfânt, pentru tot ce am de spus și pentru modul în care va fi spus,Tu să-mi organizezi gândurile și chiar și intonația vocii mele să fie a inimii lui Dumnezeu. Cu adevarat îți cer în seara acesta ca amabilitatea să dispară ca Tu să poți veni, să plece pentru ca gloria Ta să se poată vedea. Te rog ca biserica adunată de Tine în seara aceasta să nu fie preocupată de vasele omenești de aici,ci să fie conștientă doar de prezența Ta, Doamne, să ia aminte la Cuvântul Tău și să rămână în totalitate în mila Ta. Dumnezeul meu, fie ca un duh de pocăință să vină peste biserica Ta. Te-am rugat acestea în numele lui Isus.
Acum, în 1 Regi, capitolul 18, era un timp de mare conflict spiritual. Încă o dată copiii lui Dumnezeu, moștenirea lui Dumnezeu, se îndepărtaseră de la adevăr. Erau căzuți și departe, departe, departe de zilele victorioase ale lui Iosua,când moștenirea lui Dumnezeu întâi intrase în țara promisă și apoi sub conducerea lui Iosua,călăuziți de el, o cuceriseră, dar nu în totalitate, și apoi au neglijat ce mai aveau de luat în stăpânire,dar totuși acelea au fost zile victorioase. Dar acum s-a petrecut o teribilă tragedie cu copiii lui Dumnezeuși asta pentru refuzul de a se separa de dumnezeii popoarelor din jurul lor.
Moise vorbise poporului și le spusese: "dumnezeii pe care nu-i vei da afară vor fi o capcană pentru tine,vor fi un ghimpe în coasta ta, într-un fel te vor jefui de adevărata moștenire pe care Dumnezeu dorește să ți-o dea,pentru că refuzi să te separi de ei, te vor înghiți" și aceasta este exact situația în care ne găsim aici, în 1 Regi, capitolul 18.
Poporul lui Dumnezeu era captivat de un dumnezeu fals numit Baal. Baal era dumnezeul cultivării personalității proprii și al prosperității și slujirea lui includea practici imorale și senzualitate. Cu alte cuvinte, oamenii erau captivați de dorința de dezvoltare personală, ceea ce înseamnă că era valabil orice lucru care îi întărea și-i propulsa, orice lucru care îi făcea să prospere, inclusiv permisiunea de a fi imorali și încă mai aveau impresia că se află în prezența lui Dumnezeu. Era o religie libertină și foarte rea, foarte imorală și foarte senzuală. Oamenii umblau numai prin simțuri. Dacă ar fi plouat și recolta era bună, ei doar prin simțurile naturale ziceau către Dumnezeu: "Baal este mulțumit de noi, este bucuros să ne dea bogație, este bucuros să ne dea prosperitate." Evident senzualitatea, pentru că aceasta era esența a ce numeau ei slujire, îi conducea la imoralitate și la practici imorale. În mijlocul acestor practici religioase imorale, Dumnezeu ridică o voce a adevarului, deoarece, preaiubiților, în fiecare generație și în rândurile fiecarui popor, Dumnezeul Atotputernic nu se lasă fără mărturie. Niciodată. El totdeauna va avea o mărturie, totdeauna va fi un cuvânt, poate nu va fi popular, poate nu va fi al majorității, dar vocea Lui încă se face auzită. El este Dumnezeu, El a creat universul, El guvernează pământul, El ne ține pe fiecare dintre noi în seara aceasta în palma mâinii Lui, El va vorbi fiecaruia care dorește să audă.
Versetele 19 și 20, Ilie lansează o provocare către răul rege numit Ahab, care domnea atunci. El spune "acum trimite și strânge la mine tot Israelul la Muntele Carmel, și pe cei 450 de profeți ai lui Baal și pe cei 400 de profeți ai Astarteei care mănâncă la masa Izabelei." Aceștia erau profeții care aveau legătură cu puterea. Acolo stăteau, acolo mâncau, acolo trăiau. Izabela era regina și probabil că avea acces la toată bogăția și belșugul regatului și acești oameni erau la masa ei, ei nu doreau să stea la masa lui Dumnezeu ci doreau să mănânce la masa ei, și acolo și mâncau. Ahab a chemat pe toți copiii lui Israel, versetul 20, și a strâns toți profeții împreună la Muntele Carmel. Muntele Carmel este foarte semnificativ deoarece Muntele Carmel era locul unde Iosua biruise mai înainte pe unul dintre regii canaaniți. Deci, tehnic, Ilie încearcă să îi aducă înapoi, la un loc de aducere aminte. Aceasta este ce Duhul Sfânt face întotdeauna cu poporul lui Dumnezeu. El mereu atenționează. Duhul Sfânt nu vine să condamne Biserica lui Isus Hristos, în ciuda a cât de apostată a putut să devină. Duhul Sfânt încă mai vine și încearcă să ne tragă înapoi. Să alunge boala din poporul lui Dumnezeu, liderii nedrepți și imorali, tot ce este înseamnă poftă și alte lucruri pe care societatea le are de oferit. Ilie... Versetul 21 spune că Ilie a venit la toți acești oameni și a spus: "Cât timp veți mai oscila între două opinii? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmați-L pe El. Dar dacă este Baal, urmați-l pe el." Duhul Sfânt vorbește prin Ilie. Era o indecizie în inima poporului. Era o misterioasă cunoaștere interioară cum că acela nu este cu adevărat Dumnezeu.
Este amuzant, simțurile noastre sunt atinse, este o aparență de cuvânt profetic, dar nu este Dumnezeu. De aici și indecizia, de aceea și mergeau dar nu cu toată inima după Baal, deoarece exista o cunoaștere interioară profundă că acela nu era altarul lui Dumnezeu. "Cât timp veți mai oscila?" Cuvântul evreiesc pentru oscilare este, fiți foarte atenți, "a nesocoti", "a omite", "a evita" sau "a dansa ca un leneș". Ilie spune bisericii din zilele lui "cât timp veți mai continua să nesocotiți adevărul, să evitați implicarea profundă și căutarea adevărată a lui Dumnezeu? Cât timp veți continua să slujiți ca un leneș? Cât timp? De ce oscilați între două opinii? De ce v-ați oprit în acest loc la jumatatea drumului între cer și iad și nu vă puteți hotărî unde doriți să trăiți și de ce parte doriți să vă dați?" Și în Scriptură se spune că poporul nu a răspus niciun singur cuvânt. Acesta este un lucru incredibil. Israel nu a acceptat provocarea. Ei știau că acesta este un om al lui Dumnezeu. Știau. Aveau o marturie. Oamenii ar fi plecat din acel loc atunci. Și nu vorbesc despre profeții lui Baal, ci despre poporul care era strâns acolo. Ar fi plecat de acolo. Dacă menționa cineva numele lui Ilie, fără ezitare se răspundea: "Acesta este omul lui Dumnezeu!" Oriunde mergea el mergea și focul lui Dumnezeu. Oriunde este el este un un înțeles al lucrurilor, un sens al lui Dumnezeu, care călătorește cu acest om.
Da, este un om al lui Dumnezeu. Când acest om al lui Dumnezeu pune o întrebare în fața lor, anume: "Cui doriți voi să serviți?" Ei nu răspund. Ei nu pot răspunde. Și nu este suficient de ciudat că în același fel uneori aici în vremea bisericii, omul lui Dumnezeu stă în fața voastră făcând o tăietură clară între spirit și duh, mergând direct la maduvă, în miezul lucrurilor și oamenii nu au niciun răspuns. Și întrebarea este mereu aceeași, Domnul întreabă dacă au venit la El venind în acel loc de aducere aminte, dar ei nu răspund niciun cuvânt, niciun răspuns. Sperând probabail că acuzația va dispărea pur și simplu. Vedeți, oamenii știau în inima lor că Baal nu era Dumnezeu. Acesta poate fi motivul pentru care nu dau niciun răspuns.
Vă puneți o întrebare. "De ce această tăcere misterioasă?" În primul rând, unii oameni au simțit cu adevărat că au fost atinși la acest altar și falsa religie oferă confort. Vreau să știți că oferă.Falsa religie te poate face să dansezi, falsa religie te poate face fericit, falsa religie îți poate da un înțeles al faptului că prosperi. Da, religia falsă te poate face fericit, îți poate da un sentiment de satisfacție. Oamenii fac asta pe întregul pământ, și în unele locuri se pot amuza grozav făcând acest lucru. Și poate au simțit cu adevărat că le-a fost atinsă inima acolo și au putut să spună "Știu că nu este Dumnezeu, dar am fost atins acolo. Trebuie să trăiesc asta? Ilie, să te urmez?" Adică, "Ilie, toți acești profeți nu pot să greșească, ei sunt 850 și nu pot greși, tu ești unul singur. Ilie, unul singur, o singură voce, deci nu pot să greșească" Și au fost atinși în locul acela. Am auzit de atât de multe ori încercând să consiliez oameni implicați în prostii lumești în numele lui Isus Hristos, și răspunsul lor este mereu același. Tu încerci să deschizi Biblia și încerci să le arăți ceva de-acolo dar ei dau la o parte Cuvântul lui Dumnezeu și răspund: "Tu nu ai înțeles, eu am fost atins acolo. Am fost atins acolo." Vedeți că în interior se petrece ceva. Ezitarea întotdeauna spune ceva. Am știut că un bărbat trăia în adulter și curvie deoarece când l-am întâlnit împreună cu femeia cu care era și l-am întrebat dacă aceea este soția lui, el a ezitat înainte de a-mi răspunde. Este adevărat. El dorește să fie soția lui, a găsit în ea ce își dorește, dar știe că nu este soția lui. Și când l-am întrebat a ezitat și a răspuns: "Păi... da." Dar primul răspuns a fost dat de inima lui.
Ieremia capitolul 5. Profet al zilelor lui, Ieremia a strigat la Domnul cu o mare durere în inimă. Versetul 23. Ieremia a fost omul care a strigat către ceruri și a primit un cuvânt și oare de câte ori trebuie să se mai repete toate acestea înainte ca Biserica să ridice rugăciuni către Dumnezeu? Te rog, nu lăsa istoria să se repete în viața mea, nu mă lăsați să fiu încă unul din lungul șir de apostați care se țin de Baal și nu-l lasă să se ducă. Ieremia spune: "Poporul acesta însă are o inima dârză și răzvrătită. Se scoală și pleacă. " În ebraică cuvântul "pleacă" înseamnă "revoltă în interiorul inimii." "Pleacă." Ei stau ascultând la Ieremia, dar Dumnezeu vorbește cu Ieremia și-i spune lui Ieremia: "Ei deja au plecat. Tu poate că te uiți la ei, le predici, dar ei deja sunt plecați." Și aceasta este o tragedie pentru că și se repetă de-a lungul istoriei. Oamenii se autointitulează cu numele lui Hristos, dar sunt plecați. Au plecat. De mult timp L-au părăsit în inima lor. Ei nu-L cunosc, nu știu nimic despre El. Ei știu că cel din ei nu este Dumnezeu, dar în inimile lor L-au părăsit pe Cel despre care știu prea bine că este Adevărat.
În versetul 24 spune că "nu zic în inima lor "să ne temem de Domnul Dumnezeul nostru." Nu există nici o dorință după frica de Domnul. Aceasta este de moda veche, este de școală veche, este din vremurile de trezire de demult din America. Acum avem o generație nouă, acum se întamplă lucruri noi în mijlocul nostru. Acum avem un dumnezeu nou. "Se răscoală și pleacă și nu zic în inima lor "să ne temem de Domnul Dumnezeul nostru." Nu vrem frica de Domnul, nu vrem să vorbim despre frica de Domnul. Noi dorim să mergem la altarul nostru, să slujim, să practicăm imoralitatea, nu vrem nicio frică de Domnul în viețile noastre. Și nu zic în inima lor: "Să ne temem de Domnul Dumnezeul nostru care dă ploaie la vreme, ploaie timpurie și târzie și ne păstrează săptămânile hotărâte pentru seceriș."
Versetul 25 spune că "din pricina nelegiuirilor voastre nu au loc aceste orânduiri." Nu vreți să renunțați. Este o adâncă împărțire a inimii la care nu vreți să renunțați și pentru că nu renunțați la aceasta, ea dă la o parte dorința voastră. Sper în seara aceasta să vedem mai clar decât orice cât de periculos este să trăim cu o inimă împărțită. O inimă împărțită îndepărtează dorința ta dupa Domnul. Dă dorința la o parte. Este ca un vas plin cu ulei în care cineva face o gaură. Durează o perioadă, dar apoi focul se va stinge. Dorința ta va pieri, discernământul tău va pieri, ca și înclinarea ta spre sfințenie și spre lucruri bune.
Versetul 26 începe să ne dea cheia. "În mijlocul poporului Meu se găsesc oameni răi; ei pândesc ca păsărarul care întinde lațuri, întind curse și prind oameni." Pot auzi plânsul zgomotos al lui Ieremia zicând bisericii din zilele lui că trebuie să se trezească și să vadă, încercând să-i avertizeze, dar să-i avertizeze cu averizarea lui Dumnezeu. Sunt oameni răi care pândesc ascunși în tufișuri și prind în capcană pe cei naivi, prind în cursă pe cei care încă mai merg cu Domnul, întind lațuri ca să prindă sufletele celor care oscilează între două opinii. Așa sunt acești oameni care întind capcane și pregătesc lațuri pentru cei creduli. "Ca o colivie plină cu păsări, așa sunt și casele lor pline de înșelăciune. Ei devin mari și bogați prin acțiunile lor." Mereu, mereu există un semnal de alarmă în preocuparea continuă pentru bani. Tot timpul se discută despre bani, tot timpul se vine cu noi tertipuri de a face bani. Aceasta este exact situația despre care vorbește Ieremia. Sunt păsări murdare în case murdare. Ei devin mari dar numai în ochii oamenilor, nu și în ochii lui Dumnezeu. Și ei devin bogați înșelând oamenii.
"Sunt grași, lucesc de grăsime"- versetul 28. Ei lucesc. Lucesc. Poți spune despre strălucirea luciului lor că este cel al reclamei. Ei lucesc. Aceasta nu este amuzant. Nu este amuzant. Îi poți citi pe unii dintre ei astăzi în publicațiile creștine, în special în cele carismatice și este exact ca atunci când citim din Ieremia, în acest capitol. Te uiți la ei și vezi exact despre ce a vorbit Ieremia. Grași, bogați și strălucitori profeți falși. Și ei sunt permisivi astăzi cu Biserica lui Isus Hristos, umplând casa Domnului cu mizeriile lor. Iată ce fac. Trec cu vederea faptele infractorilor. "Nu fac dreptate orfanului și astfel ei prospera. Nu fac dreptate celui aflat în nevoi." Versetul acesta vrea să spună că acestora nu le pasă absolut deloc de solicitarile celor care cu adevărat se află în nevoi spirituale. Nu le pasă de nimeni.
Acum, în versetul 29 iată ce spune Dumnezeu după Ieremia: "Pot Eu să nu pedepsesc aceste lucruri, zice Domnul, să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea popor?" ; "Grozave lucruri, urâcioase lucruri se fac în țară. Prorocii prorocesc neadevăruri, preoții stăpânesc cu ajutorul lor." Adică prin puterile lor naturale. Ei predică o evanghelie a puterii personale (a faptelor). Ei nu știu nimic despre Legamântul respectării puterii lui Dumnezeu. Ei nu știu nimic despre renunțarea și răstignirea vieții, despre schimbarea vieții noastre, a celor chemați pe această cale. Ei nu știu nimic despre Duhul Sfânt care vine pentru a dedica lui Dumnezeu vieți de bărbați și femei. Pentru că nu aceasta este tema mesajului lor. Promovează reguli, adică îi conduc pe oameni la evanghelia puterii personale.
Ieremia spune "și poporului meu îi plac aceste lucruri." Și oamenilor le place. Am fost dezamăgit să văd în ultimii ani lucruri absolut lumești, prostești, permise în Biserica lui Isus Hristos din America de Nord și am privit cum oamenilor le place. Merg în jos pe calea spre iad și le place. "Dar ce veți face la urmă?"Prin "la urmă"cuvântul din ebraică semnifică "în zilele din urmă." Ce veți face? Sunteți conduși de o evanghelie a puterilor naturale. Ce veți face? Când toate acestea vă vor fi puse în față, ce veți face? Ce veți face în zilele din urmă?
Ascultați-mă! Nu vreau să supăr pe nimeni . Nu vreau ca nimeni să se gândească așa, am o flacără în inimă, este o povară pe care o port în mine de ani de zile. Stăruiesc pentru biserică, nu condamn pe nimeni. Stăruiesc pentru fiecare lider să se întoarcă, pledez pentru fiecare. Nu sunt aici ca să condamn pe nimeni, nu vreau să chem foc peste casa Domnului. Vorbesc despre focul judecății. Sunt aici ca să stăruiesc.
Acum ne întoarcem la 1 Regi capitolul 18, versetul 22: "Și Ilie a zis poporului: "Eu singur am rămas din prorocii Domnului" - noi știm că nu era chiar corect acest lucru deoarece mai erau alți șapte mii de bărbați care nu-și plecaseră genunchii înaintea succesului și a prosperității - "pe când proroci ai lui Baal sunt patru sute cincizeci." Versetul 23: "Să ni se dea doi junci pentru jertfă. Ei să-și aleagă un junc"- adica să-și aleagă jertfa - "pe care să-l taie în bucăți și să-l pună pe lemne, fără să pună foc. Și eu voi pregăti celălalt junc și-l voi pune pe lemne, fără să pun foc. Apoi voi să chemați numele dumnezeului vostru; și eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va răspunde prin foc, acela să fie adevăratul Dumnezeu." Acum vreau să rețineți acest aspect pentru că vom mai vorbi despre acest foc. Acest foc nu este ce ați putea crede că este. „Dumnezeul care va răspunde prin foc”. Focul nu este un sentiment, nu este o prezență, nu este o neliniște, nu este o experiență senzorială, lucrul despre care vorbește Ilie aici este altceva. Marcați aceasta în minte pentru că vom reveni la ea mai târziu. "Și tot poporul a răspuns și a spus "Bine." Aceasta este o idee bună.Vom efectua sacrificiile și dumnezeul care va răspunde prin foc este Dumnezeu. Ilie a zis prorocilor lui Baal: "Alegeți-vă un junc din cei doi, pregatiți-l voi întâi, căci sunteți mai mulți", cu alte cuvinte alegeți voi primii jertfa și pregatiți-o voi primii. "Și chemați numele dumnezeului vostru; dar să nu puneți foc", cu alte cuvinte, treaba voastră este mai rapidă decât a mea, ar spune Ilie, vouă nu vă va lua deloc timp.
Începem cu un studiu de marketing pentru a afla ce ar atrage pe oameni ca să vină la Casa Domnului, apoi construim clădirea și înființăm o corporație frumoasă deoarece corporațiile nu sunt ofensate de Evanghelia voastră. Apoi oamenii vor veni. Chiar și cei nesfințiți deoarece se simt foarte confortabil acolo pentru că pot continua să prospere și viețile lor nu sunt atinse de Cuvântul lui Dumnezeu. Este o treabă rapidă, din acest motiv ce nu este din Dumnezeu nu are o temelie durabilă. Nu numai în biserică dar și în viețile individuale ale credincioșilor. Nu trăiți viața de credință, nu creșteți în viața de credință sărind de la o experiență la alta. Este o clădire care se construiește. Este o Piatră din capul unghiului pe care trebuie să o urmăm. Și Isus a spus că trebuie să fim zdrobiți de această Piatră din capul unghiului, asta înseamnă că vom lua chipul și vom fi schimbați asemeni imaginii acestei Pietre. Dacă nu suntem exact cum este și Piatra aceasta, atunci peretele care se înalța se va înclina și când se va înălța spre vârf, se va prăbuși. De aceea atât de multe din aceste autointitulate biserici ale lui Isus Hristos sporesc atât de repede și par a se întinde atât de departe și când le întâlnești peste 15 - 20 de ani nu sunt decât resturi de oameni dezolați, clădiri goale pline de păsări necurate.
Acum profeții lui Baal încep să îl provoace și să cheme prezența dumnezeului lor. Versetul 26 spune: "Ei au luat juncul care li s-a dat și l-au pregătit, și au chemat numele lui Baal de dimineață până la amiază zicând: "Baal, auzi-ne!", dar nu s-a auzit niciun glas, niciun răspuns. Și săreau în jurul altarului pe care-l făcuseră."Acesta este foarte semnificativ. Ei făcuseră un altar și fiecare dintre ei își adusese contribuția la acest altar, expunându-se sărind, poate fiecare mai aparte decât celălalt. "Ia uite ce Sfânt sunt! Dumnezeu îmi va răspunde! Priviți la dedicarea mea pentru Dumnezeu, sunt la altar! Priviți la mine, oameni buni, priviți la mine!" Asa este cu cei care nu-l cunosc pe Dumnezeu. "Priviți la mine!" Ei au sarit în jurul altarului adică au fost în centrul atenției mulțimii și pentru un moment au strălucit. Adică fiecare țopăia și sărea și apoi urma altul la rând. Sărind în jurul altarului, strigând la un dumnezeu care nu există. "La amiază Ilie și-a bătut joc de ei și a zis "strigați tare fiincă este dumnezeu; poate stă de vorbă sau are treabă sau este în călătorie sau poate că doarme și se va trezi." Ei au strigat tare și, după obiceiul lor, și-au făcut tăieturi cu săbiile și cu sulițele, până ce a curs sânge pe ei." Toți erau atât de sinceri!
Îmi amintesc cum stăteam de vorbă cu un cuplu și încercam să le arăt în ce s-au băgat, să le lămuresc evanghelia greșită cu care începuseră să se asocieze, când au început: "O, pastore, dar nu întelegi, liderii sunt atât de sinceri, sunt atât de sinceri! Ei cred cu adevarat în ce fac!" Nu este suficient să fim mișcati de sinceritate, trebuie să fie adevăr în spatele acesteia. Trebuie să fie adevăr în spatele ei! Chiar nu îmi pasă dacă un om pare a fi sincer atâta vreme cât îmi predică adevărul și îmi atinge inima și îmi osândește viața. Tăieturi superficiale, strigăte puternice, mici tăieturi în carne. Alt mod de a trata cu Dumnezeu. "Priviți aici, priviți aici! Uitați-vă la asta!" Biblia spune că Cuvântul lui Dumnezeu este tăios și puternic și nu produce tăieturi superficiale pe trupurile noastre. Cuvântul lui Dumnezeu merge direct la suflet, duh, oase, măduvă, direct la inimă, în miezul lucrurilor. Direct în miezul lucrurilor. Cuvântul lui Dumnezeu nu este o micuță tăietură superficială. Cuvântul lui Dumnezeu este o sabie cu două tăișuri și este foarte ascuțită, taie foarte adânc. Acelora care Îl iubesc cu adevărat și Îl cunosc pe Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu vine și le face o operație care scoate natura canceroasă din noi. Vechea noastră natură este înlocuită cu natura lui Dumnezeu. Aceasta nu se petrece doar pentru că ne ducem la un altar ci pentru că suntem de acord cu spusele lui Dumnezeu și avem încredere în El pentru puterea de schimbare.
Versetul 29: "Când a trecut amiaza, au profețit până în clipa în care se aducea jertfa de seară. Dar nu s-a auzit nici glas, nici răspuns, nici luare de aminte."Cu alte cuvinte s-au adus la extenuare. Nu este suficient să țopai în jurul altarului. Acum au început să profețească. Cuvântul "a profeți" în ebraică este "nava" care poate înseamna "a vorbi ca profet, cu puteri divine", deci are un sens pozitiv, dar mai poate însemna, și în cazul de față asta înseamnă, "a delira", "a face pe nebunul", "a friza demența prin mișcari agitate și spasmotice, care adesea se asociază cu profeții falși", aceasta este explicația dată de dicționarul ebraic-grec Zodiadis.Cu alte cuvinte ei se purtau anormal și erau scuturați de mișcări spasmotice ale corpului, lucru care întotdeauna se potrivește profeților falși. Am să demonstrez lucrul acesta.
Păstrăm un semn la 1 Regi și mergem în Biblie la 1 Samuel. Aici veți vedea ceva. Capitolul 18. Am să vă arăt ce se întâmplă cu un om care l-a cunoscut pe Dumnezeu, dar s-a îndepărtat de El, dar încă mai conduce poporul. Biblia spune clar că Saul a fost uns de Dumnezeu și a fost chemat să conducă, ne spune că Duhul lui Dumnezeu a fost peste el, a profețit și a fost un timp în viața lui când chiar a profețit cu adevărat. Duhul lui Dumnezeu a venit peste el, el a început să conducă poporul și Biblia spune că a fost schimbat în alt om de Duhul lui Dumnezeu și există șansa ca aceasta să se întâmple astăzi cu tine și cu mine. Dar a fost neascultare în inima lui și nu a fost dorința de a urma voia lui Dumnezeu. Din acest motiv Samuel a plâns pentru el destul de mult timp după ce Dumnezeu l-a lepădat deoarece El spune: "Încetează să mai plângi pentru el pentru că am ales un alt om după inima Mea."
1 Samuel, capitolul 18, versetul 10, vreau să vă arăt o imagine a lui Saul cel chemat să conducă, uns, atins de Duhul Sfânt, este întronat ca rege, este lider. Versetul spune: "a doua zi duhul cel rău trimis de Dumnezeu l-a apucat pe Saul". Acum nu vreau să intru în teorii teologice despre faptul că Dumnezeu a trimis un duh rău dar vă spun că Dumnezeu a lăsat un duh rău să vină în viața lui Saul. "A doua zi duhul cel rău trimis de Dumnezeu l-a apucat pe Saul și el - ce a făcut? - a profețit în mijlocul casei." Deci iată-l pe Saul profețind, dar este un duh rău acum peste el. Cuvântul "profețește" este "nava", același cuvânt, care înseamnă "a delira, a face pe nebunul, a friza demența prin mișcări agitate și spasmotice, specifice falșilor profeți." Un duh rău a venit peste el și el a profețit în mijlocul casei. Și David cânta cu mâna. Iata-i pe Saul profețind și pe David slujind Domnului. Și în mâna lui Saul era o suliță. Aceasta este foarte semnificativ, vă voi spune de ce. David slujea Domnului, Saul profețea, în ansamblu totul arăta a sfințenie. Dacă ai fi privit ai fi spus "O, iată, acest om profețește și nu pare că ar fi ceva în neregulă; iată un om profețind, normal în sens ebraic nu are sens să crezi că nu urmează Biblia. O urmează atât timp cât nu deviază și rămâne în adevăr, dar apoi lucrurile iau o întorsătură ciudată, și asta conduce pe oameni să urmeze lucruri din afara Cuvântului scris al lui Dumnezeu. Iată-l pe David slujind, iată-l pe Saul profețind, dar este ceva imperceptibi, care nu se poate vedea. Omul care profețește este plin de răzvrătire, plin de invidie, plin de ambiții egoiste și urăște, el îl urăște pe adevăratul uns, care slujește lui Dumnezeu. Este o suliță în mâna lui și sulița este acolo pentru că niciodată nu s-a predat. Era o mișcare recentă în America și Canada și în lumea vestică, a cărei lideri îi spuneau "pregătește-te pentru trezire". Era caracterizată de multă profeție, dar când o profeție condamnă faptele oricui pune faptele în lumina Bibliei: "urmează să mori, nimeni nu va rezista, urmează să mori, Dumnezeu te va ucide." Vă sună familiar? Era o suliță în mâna lui. Profețind, părând atât de sfânt, dar el intenționa să-l ucidă pe unsul Domnului. Aceasta este când adevărul demască falsitatea.
Haideți să ne întoarcem din nou la 1 Regi 18. Versetul 30: "Ilie a zis atunci întregului popor: "Apropiați-vă de mine!" Tot poporul s-a apropiat de el. Și Ilie a reparat altarul Domnului, care fusese sfărâmat. Și Ilie a luat douasprezece pietre, dupa numărul semințiilor fiilor lui Iacov". Ascultați acest lucru pentru că este semnificativ deoarece la acel moment Israel era împărțit în două regate. Și Dumnezeu spune: "Dacă este altarul meu, nu este nici o divizare." Nu este nici o diferență între alb și negru, și brun, și roșu, și galben. Ne există nici o divizare dacă este altarul meu. Dacă este altarul lui Dumnezeu, dacă este un loc în care Dumnezeu spune: "Urmează să trimit focul Meu, prezența Mea, acolo nu este nicio divizare, la acest altar." De fapt aceste doisprezece pietre au fost ca o palmă peste fața acelora care spuneau în mod constant "noi suntem cei care avem dreptate, ei nu au dreptate". "Noi nu greșim, ei greșesc, noi avem istoria în spatele nostru, ne aflam aici, dar suntem divizați."
"A luat doisprezece pietre, după numarul triburilor fiilor lui Iacob căruia Domnul îi zisese "Israel îți va fi numele",și a zidit cu pietrele acestea un altar în numele Domnului. A facut împrejurul altarului un șanț în care încăpeau două măsuri de sămânță" Am facut niște cercetări în legătură cu acestea și am găsit că șanțul trebuie să fi avut adâncimea cam de un metru. De fapt în unele versiuni această adâncime este exprimată în picioare: adânc de trei picioare - un metru. Un metru adâncime împrejurul altarului, este ca o tranșee, săparea acestuia a luat destul timp. Nu era nicio grabă, de aceea spusese celorlalți profeți: "Dați-i drumul cu jertfa voastră rapidă, faceți voi repede treaba voastră pentru că ce am eu de făcut va lua ceva timp." Și a luat ceva timp săparea unui șant de un metru adâncime împrejurul întregului altar și reconstruirea lui cu numărul potrivit de pietre. Și apoi a pus lemnele.
Preaiubiților, vedeți că în centrul creștinismului este un lemn cu care trebuie să avem de-a face. Este un lemn pe care Însuși Dumnezeu l-a plantat pe muntele numit Calvarul, în urmă cu două mii de ani, și pe acest lemn El a pus o Jertfă. Și cu adevărat depinde cum privim la această Jertfă ca să putem crește vreodată ca și creștini. Dacă întelegem ce a fost făcut acolo și începem ca prin credință să luăm în stăpânire completa și absoluta victorie care a fost câștigată pentru noi la Calvar și să ne încredem în Duhul Sfânt ca ea să înceapă să devină reală în viețile noastre.
El a pus apoi lemnele și a tăiat juncanul în bucăți. Apostolul Pavel ne-a spus clar că viețile noastre sunt o jertfă sfântă. Încă o dată trebuie să ne întoarcem la cruce, încă o dată trebuie să ne închinăm viața scopurilor lui Dumnezeu. Putem să spunem ca Pavel: "am fost răstignit împreună cu Hristos - asta înseamna voia mea, planurile mele, ambițiile mele - și totuși trăiesc ... dar nu mai trăiesc eu ci Hristos trăiește în mine" Pavel spune: "trăiesc această viață prin credință în ce a facut Hristos pentru mine, aceasta este sursa vieții mele" . Am venit la Hristos, Dumnezeu l-a luat pe Pavel și l-a pus pe cruce și Pavel a murit. "Dar traiesc pentru că cred în ce a fost câștigat pentru mine la Calvar și am încredere în Dumnezeu că îmi va da viața pe care mi-a promis-o." Aleluia! Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu! El a pus întâi lemnul, apoi a tăiat juncanul în bucăți și l-a pus pe lemn.
Este un timp în care trebuie să ne punem viețile deoparte pentru scopurile lui Dumnezeu. Acesta nu este un picnic de școală de duminică, Biserica lui Isus Hristos, nu este o invitație la a avea tot timpul bună dispoziție, acesta este un război care se poartă pentru sufletele oamenilor. "Și a zis: "Umpleți patru vedre cu apă și vărsați-le pe arderea de tot și pe lemne" Adevărata viață pusă în slujba scopurilor lui Dumnezeu, omul care cu adevărat aduce roade pentru Dumnezeu își lasă la o parte viața pentru scopurile lui Dumnezeu și spune: "Taie-mă în bucăți dacă așa trebuie, taie-mă!" Nu doar zdrelituri superficiale și mici urme de sânge care dau impresia pentru cei din jur că cineva ar fi sfânt, ci "taie-mă, taie-mă adânc, du-Te până în adâncul ființei care sunt eu fără Tine și scoate-o afară din viața mea, varsă apă peste ea, după ce ai făcut asta mai fă-o încă o dată și după ce ai făcut asta mai fă-o încă o dată." Asta a spus Ilie. "Mai faceți lucrul acesta și a doua oară" Și au făcut-o a doua oară. "Mai faceți-o și a treie oară" și au făcut-o și a treia oară. Acesta este strigătul permanent al unui creștin adevărat. "Mai fă-o încă o dată" "Doamne, de fiecare dată când Tu îmi arăți ceva și mă eliberezi, apare un nou sens al vieții și inteligenței care vine asupra mea. Doamne, fă-o din nou! Fă-o din nou, taie-mă adânc și spală această mândrie a mea cu apa Cuvântului Tău, spal-o din viața mea, curăță-mă, curăță-mă și schimbă-mă!". "Apa curgea în jurul altarului și au umplut cu apă și șantul", cu alte cuvinte jertfa a fost cufundată în Cuvântul Domnului. Aleluia, aleluia!
Mulțumesc Domnului că atunci când eram un tânăr creștin am deschis această Carte! O, mulțumesc Domnului că am iubit această Carte și am citit această Carte și când nu am înțeles-o, am citit-o și am citit-o și am citit-o, încrezându-mă în Duhul Sfânt că mi-o va descifra. Mulțumesc Domnului că mi-a spălat tânăra viață cu Cuvântul Său pentru că atunci când falsul a venit am știut că este fals, și am știut că adevărul este adevăr pentru că am fost cufundat în această Carte. Am știut diferența. "În clipa în care se aducea jertfa de seara" - acesta este sfârșitul zilei - "și profetul Ilie s-a apropiat" S-a apropiat cât de aproape a putut. Era un șant cu apă de un metru adâncime în jurul altarului și era plin. El îl săpase dintr-un singur motiv, pentru că niciun om nu poate împărți gloria cu Dumnezeu. Profeții lui Baal țopăiseră lângă altar pentru o afișare publică, o aclamare publică, oamenii lui Dumnezeu ai momentului. Slujitorii unși ai lui Dumnezeu. Dar Ilie s-a retras tactic și s-a apropiat de altar cât de mult a putut, dar apropierea lui nu s-a făcut spre altar, el nu căuta expunere publică, apropierea lui a fost de Dumnezeu. Este un context complet diferit. Ilie s-a tras lângă Dumnezeu, s-a întors la altar astfel că dacă ar fi fost lângă altar când focul ar fi venit, l-ar fi mistuit și pe el. S-a întors, s-a apropiat cât de aproape se putea.
Există o testare a oamenilor lui Dumnezeu. Adevăratul bărbat sau adevărata femeie a lui Dumnezeu se dă înapoi, se va distanța de slava lui Dumnezeu, nu se va atinge de slava lui Dumnezeu, nu va permite oamenilor să i se închine, nu va căuta lauda oamenilor, dar va căuta doar lauda Dumnezeului din cer, nu va compromite Evanghelia lui Isus Hristos, nu va predica pentru urechile astupate ale oamenilor, ci va predica pentru aceia care doresc să cunoască adevărul și doresc să-și lase viețile schimbate de gloria lui Dumnezeu.
Ilie s-a apropiat și a zis: "Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel! Fă să se știe astăzi că Tu ești Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău și că toate aceste lucruri le-am făcut după porunca Ta. Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentru ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne,ești adevăratul Dumnezeu, și să le întorci astfel inima spre bine!". Acesta este strigătul unui adevărat om al lui Dumnezeu. "Sunt aici doar pentru acest motiv", spune Ilie. "Dumnezeule, ascultă-mă! Dumnezeule, ascultă-mă, ascultă rugaciunea mea, acceptă jertfa mea, primește viața mea, primește truda mea, primește ofranda efortului depus de mine atunci când tu mi-o ceri! O, Doamne, arată-le oamenilor că Tu ești Dumnezeu, ca inimile lor să se întoarcă din nou la Tine!”. Nu este alt scop pentru care un adevărat om al lui Dumnezeu să trăiască. El trăiește pentru a conduce oamenii înapoi la Dumnezeu, pentru a aduce adevărata prezență a lui Dumnezeu în biserică, și pentru a vedea neadevărul scos afară. Nu de dragul de a demonstra ceva ci de dragul preaiubitei Biserici pentru care Isus a murit, formată cu însuși sângele Lui și iubită de El cu toată inima Sa.
Versetul 38: "Atunci a căzut foc de la Dumnezeu și a mistuit arderea de tot, și lemnele, și pietrele și pământul și a supt și apa care era în șanț" Focul lui Dumnezeu a coborât. Scriitorul evreu spune "Dumnezeul nostru este un foc mistuitor." Vedeți, dacă cu adevărat vă aflați în prezența lui Dumnezeu, atunci este un Cuvânt mistuitor care se află în miezul vieților voastre. Ce este vechi este mistuit de prezența lui Dumnezeu, se duce, iată că toate lucrurile devin noi. Imagine cu imagine veți fi schimbați, veți fi, chiar dacă vedeți doar ca prin sticlă, sau chiar dacă nu vedeți, sunteți într-o continuă schimbare, pentru că priviți în direcția corectă și sunteți schimbați imagine cu imagine, din slavă în slavă. Chiar prin slava Domnului, prin Duhul Sfânt veți fi schimbați. "Atunci a venit foc de la Domnul și a mistuit jertfa". Consumă viața care este predată, care strigă "taie-mă, spală-mă!" Și focul lui Dumnezeu a venit. Aleluia! Pot sta aici astăzi, înaintea cerului, să spun că focul lui Dumnezeu și sper ca și voi să puteți spune același lucru în seara aceasta; să puteți sta înaintea Lui Dumnezeu și să strigați: "Te rog, Doamne, să vii, Te rog să-ți faci lucrarea în viața mea, Te rog să mă schimbi, Te rog să Te folosești de mine" și focul lui Dumnezeu vine. Și arde lucrurile din viața mea, și continuă să ardă. Tot ce nu corespunde cu natura Lui și cu lucrarea Împărăției Lui. "Și lemnele, și pietrele și pământul." Vreau să vă spun ceva, de ce și pământul? Cuvântul ebraic pentru "pământ" este "aphfr" are înseamnă "pământ uscat". Cu alte cuvinte, focul lui Dumnezeu a venit și a ars sau va arde neputințele noastre și lipsa prezențe lui Dumnezeu. Pământul uscat, nu uitați că noi am fost făcuți din praful pământului. Și focul lui Dumnezeu vine și consumă pământul uscat, îl consumă. Când focul lui Dumnezeu vine în viețile voastre, Duhul Sfânt consumă neputința voastră, consumă faptul că Dumnezeu nu este în viețile voastre, și veți începe să conștientizați că aveți puterea Dumnezeului Atotputernic care locuiește în voi și care consumă uscăciunea, neputința prezentă în vasele umane care nu-L au pe Dumnezeu. De asemenea, mai înseamnă "praf fin împrăștiat de vânt" Dumnezeu când vine sub formă de foc va consuma acea parte a noastră care are tendința să fie împrăștiată de vânt.
Apostolul Pavel ne spune că a rânduit în biserica - Dumnezeu a rânduit în biserica din Efes. Să citim la Efeseni 4:11-14. "El i-a dat pe unii apostoli" El i-a dat apostoli, sunt unșii Domnului, "pe unii profeți, pe unii evangheliști, pe unii pastori și învățători", aceștia sunt oamenii lui Dumnezeu, acesta este semnul oamenilor lui Dumnezeu. "Pentru desăvârșirea sfinților în vederea lucrării de slujire", cu alte cuvinte de a pune pe fiecare într-o poziție de a aduce roade pentru Dumnezeu și de a afla voia și scopul lui Dumnezeu pentru viața sa. "Pentru zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoștinței Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos". Aceasta este misiunea pe care Dumnezeu a lăsat-o în biserică. Adevărata misiune este nu de a-i aduce la tine, nu de a te arăta pe tine, nu de a induce speranțe deșarte ci de a fi umplut cu Hristos. Și rezultatele acestui lucru sunt în versetul 14, "ca să nu mai fim copii, plutind încoace și încolo, purtați de orice vânt de învățătură, prin viclenia" - adica "viclenia" este ca o magie - "prin viclenia oamenilor și prin șiretenia lor în mijloacele de amăgire".
Focul lui Dumnezeu vine și arde "aphfr", care înseamnă pământ uscat, praf fin, acea parte a naturii noastre care are tendința de a fi împrăștiată de vânt, dar vă spun că o dată ce știți adevărul, știți orice lucru care vine împreună cu acel vânt. De asemenea, mai înseamnă "mormânt". Focul lui Dumnezeu consumă mormântul, arde blestemul morții.Arde imposibilitatea de schimbare sau de înviere din morți, focul lui Dumnezeu arde mormântul. El mai înseamnă și "lume". Nu este de mirare. Focul lui Dumnezeu arde lumea din noi, scoate din inimile noastre asocierea noastra cu lumea, când noi hotărâm să ne rupem de ea. "Eu voi trimite focul Meu, voi trimite focul Meu, voi arde ce nu este de la Mine în inima ta." Și în final, "aphfr" mai înseamnă și praf de aur. Prin definiție, înseamnă "aceea ce pare a fi Dumnezeu, dar nu este." Nu este incredibil? Noi suntem într-o continuă mișcare astăzi și alergăm în cerc și este praf de aur în aer dar în mod evident nu există focul. Focul lui Dumnezeu consumă acel lucru care pare a fi Dumnezeu, dar nu este.
Preaiubiților, cu câțiva ani în urmă - ascultați-mă ca și cum nu m-ați fi ascultat niciodată în viața voastră - cu câțiva ani în urmă o Evanghelie anume s-a împrăștiat pe coasta sudică a Statelor Unite. Ai fi putut spune că biserica americană a fost invadată. Evanghelia râsului, a glumelor, evanghelia neroziei. Îmi amintesc că am văzut acest lucru poate la doar câteva săptămâni după ce a început și am spus soției mele: "Nu-ți trebuie prea mult discernământ ca să înțelegi ce este cu nebunia asta." Și ce m-a șocat a fost faptul că s-a răspândit în tot vestul în întreaga mișcare penticostală carismatică. Îmi amintesc că am strigat la Dumnezeu: "Doamne, cum se poate una ca asta, cum se poate, cum se poate întâmpla asta Bisericii Tale?" Vedeți, noi am uitat ceva. Noi suntem acum în New York și aici este locul unde s-au prăbușit turnurile și Pentagonul a fost atacat și pe bună dreptate putem spune că lumea s-a prăbușit. Dreptatea lui Dumnezeu atinge o națiune care respinge adevărul, dar noi uităm că judecata începe de la Casa lui Dumnezeu. Apariția acestei evanghelii a fost judecata lui Dumnezeu asupra unei biserici adormite. O biserică ce dorește prosperitate și siguranță, care nu dorește crucea, fără Cuvânt, fără pocaință, fără de taietura sabiei, fără apa vie. Ei doresc să se simtă bine și atunci Dumnezeu, cum vedem în Vechiul Testament, trimite un spirit de amorțire. Și care se autointitulează Biserica lui Isus Hristos. Aceasta a fost judecata lui Dumnezeu. A început din biserică. Și îmi amintesc că spuneam altora că nu va mai fi mult până ce judecata lui Dumnezeu va veni peste malurile Americii de Nord, pentru că a început cu Casa lui Dumnezeu. Am știut când aceasta a început, că judecata era la ușă. Vorbesc dintr-o inimă plină de pasiune, nu condamn pe nimeni, vorbesc dintr-o inimă plină de pasiune, cum a facut și Ilie, spunând: ”Dumnezeu Atotputernic, vei veni din nou, iar poporul Tău este captiv, poporul Tău a fost luat captiv de Baal.”
Versetul 39 spune: "Când a văzut tot poporul lucrul acesta, au căzut cu fața la pământ și au zis: "Domnul este adevăratul Dumnezeu! Domnul este adevăratul Dumnzeu!". Versetul 40: "Ilie le-a zis: "Puneți mâna pe profeții lui Baal, niciunul să nu scape." Și au pus mâna pe ei. Ilie i-a coborât la pârâul Chison și i-a înjunghiat acolo". Acum vreau să vă explic semnificația acestor fapte. Noi, în mod evident, nu suntem chemați să rănim fizic pe nimeni în generația noastră. Dacă vreodată cineva sugerează așa ceva, acela nu este din Biserica lui Isus Hristos. Aceea nu este Evanghelia lui Isus Hristos. Aceasta nu are nimic de-a face cu Împărăția lui Dumnezeu. Dar cuvăntul "să scape" în ebraică înseamnă "a nimici", asta înseamnă. Cu alte cuvinte "să nu-i lăsăm acum să scape după ce au fost demascați. Acum știți cine sunt, ați văzut prezența lui Dumnezeu, să nu-i lăsați să scape, să nu-i lăsați să vă înșele în continuare cu prefăcătoriile lor, plecați de lângă altarele lor. Luați-i din calea voastră, puneți capăt influenței lor în viețile voastre".
Preaiubită Biserică a lui Isus Hristos, vă rog să notați că acum nu vorbesc doar pentru biserica Times Square, ci pentru biserica din toată America de Nord, în particular pentru cea din Statele Unite și Canada care va auzi acest mesaj. Preaiubită Biserică, îndepărtează-te de altarele lor, fugi pentru a-ți scăpa viața! Apostolul Pavel, nu trebuie să căutați, am să vă citesc eu din 2 Corinteni capitolul 6, versetul 16: "Ce legatură poate avea templul lui Dumnezeu cu idolii? Noi suntem templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis Dumnezeu: "Eu voi locui și voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu". Versetul 17: "De aceea: "Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei, zice Domnul: nu vă atingeți de ce este necurat, și vă voi primi. Eu vă voi fi tată și voi Îmi veți fi fii și fiice, zice Domnul cel Atotputernic."
"Să nu atingi lucrurile necurate!" Nu este vorba despre homosexualitate sau pornografie, acestea sunt altarele necurate, masa diavolului și Duhul Sfânt i-a spus apostolului Pavel "să nu atingi lucrurile necurate, ieși afară din mijlocul lor." Fugi pentru viața ta! Pentru că este vorba de viața ta. Nu e vorba doar de o teologie opozantă sau un punct de vedere contradictoriu despre Isus. Este vorba de viața ta. Mintea mea este pentru totdeauna marcată de povestirea pe care am auzit-o despre ofițerii de poliție din orașul New York. Când oamenii fugeau de clădirea care se prăbușea, erau ofițeri de poliție și pompieri și alții care alergau spre clădire strigând "fugiți pentru a vă scăpa viața!" cu toate că ei înșiși erau în pericol. Și în unele cazuri cred că știau că ei înșiși vor muri, dar aveau simțul datoriei. Strigam către Dumnezeu spunând: "Doamne, Isuse, nu lăsa ca simțul datoriei mele pentru Împărăția Ta să fie mai mic decât al acestor preaiubiți pompieri și politiști față de cei care piereau sub turnul care se prăbușea."
Noi trăim într-o generație în care adevărul se prăbușește pe străzi. Vreau să fiu printre aceia care nu fug de conflict, ci aleargă spre conflict, strigând: "fugiți pentru viețile voastre!" Fugi de evangheliile care sunt concentrate doar pe succes și prosperitate, fugi! Fugi de cei care folosesc numele lui Hristos doar pentru un câștig personal! Fugi de cei care îți jumulesc buzunarele în numele lui Isus, fugi! Fugi de evangheliile care au ca temă doar îmbunătățirea personală, despre cum să îmi construiesc în trei pași o personalitate mai bună, fugi! Fugi de bisericile în care sunt slăviți oamenii și nu Hristos, fugi! Trup al lui Hristos, fugi! Ieși afară! Nu atinge lucrurile necurate. Fugi de bisericile din America și Canada unde nu este nicio Biblie, unde crucea nu apare în teologia lor și nu este Cuvântul care să cerceteze sufletele, unde nu există pocăință pentru păcat, unde nu este menționat sângele lui Isus, fugi! Este necurat, fugi! Fugi de bisericile în care slujirea te lasă rece, nu este prezența lui Dumnezeu pentru că nu-L cunosc pe Dumnezeu, fugi! Fugi de bisericile în care te simți confortabil cu păcatele tale! Acestea sunt o masă a diavolului! Dacă vii la Casa lui Dumnezeu și ai păcat în viața ta care nu îți este dat pe față, te afli la masa demonilor! Fugi de amvoanele care sunt pline de oameni politici care folosesc amvonul lui Dumnezeu pentru agenda lor politică personală, fugi! Fugi de aceia care predică divizarea între rase și culturi, fugi! Fugi, ieși afară, întoarce-te, depărtează-te de ele! Ei nu știu nimic despre Dumnezeu. Fugi de mișcările neevlavioase, spasmodice și profețiile goale și fără scop, preaiubită Biserică, fugi pentru viața ta! Fugi de predicatorii care stau și spun povești și glume, fugi cum n-ai mai fugit niciodată! Fugi, de aceia care nu se uită decât dupa banii tăi și care utilizează o șarlatanie după alta, o prostie după alta ca să pună mână pe banii tăi, fugi!
Să ne ducem acum împreună la Proverbe 7 și apoi voi încheia imediat. Proverbe 7, versetul 6: "Stăteam la fereastra casei mele și mă uitam prin zăbrele. Am zărit printre cei neîncercați, am văzut printre tineri pe un băiat fără minte. Trecea pe uliță, la colțul unde stătea una din aceste străine, și a apucat pe calea are ducea spre locuința ei." Aceasta este o aplicație fizică, acest pasaj din Scriptură, dar este un înțeles spiritual mai profund în aceasta. Mereu am crezut că femeile despre care se vorbește în Proverbe, capitolele de la 5 și 7 întruchipează religia falsă. "Era în amurg, seara, în noaptea neagră și întunecoasă. Și iată că i-a alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o curvă." Cuvântul din ebraică pentru "curvă" înseamnă "adulter" sau "apostazie". "Si iată că i-a alergat înainte o femeie îmbrăcată ca o apostată - cum ar veni - și cu inima șireată", adică inteligentă. I-a prezentat un argumen foarte inteligent acestui tânăr foarte simplu care avea doar puțină cunoaștere a lui Dumnezeu. "Era bună de gură și încăpățânată." Acum cuvântul "încăpățânat" în limba ebraică înseamnă "fără moralitate", "neastâmpărat", "lipsit de stabilitate", în Zodiadis este "vacă nesociabilă, care nu vrea să tragă la jugul stăpânului ei." Deci este gălăgioasă, este fără moralitate, este lipsită de stabilitate, este o vacă independentă care nu stă să fie înjugată de stăpânul ei. "Și picioarele nu-i puteau sta acasă: când în uliță, când în piețe, pe la toate colțurile stătea la pândă. Ea l-a îmbrățișat și l-a sărutat, și cu o față fără de rușine i-a zis: "Eram datoare cu o jertfă de mulțumire, azi mi-am împlinit juruințele." Azi mi-am împlinit juruințele, cu alte cuvinte, sunt o persoană spirituală, aduc jertfe și mi-am împlinit juruințele. "De aceea ți-am ieșit înainte să te caut, și te-am găsit." "O, spune persoana, o, am o revelație pe care n-o mai are nimeni. Așteaptă o clipă. Ce spui, Doamne, vorbește acum cu mine, Dumnezeule, ce-ai zis? Oooo!" Nu râdeți, pentru că aceasta este la televiziune chiar acum. Este altarul diavolului. "De aceea ți-am ieșit înainte să te caut, și te-am găsit. Mi-am împodobit patul cu învelitori, cu așternut de pânzeturi din Egipt" Cu alte cuvinte, sunt lucruri minunate aici, sunt profeții pe care nu le mai poți găsi nicăieri în altă parte. "Mi-am stropit asternutul cu smirnă" – care întâmplător este parfumul de înmormântare a Domnului Isus - "aloe și scorțișoară" Cu alte cuvinte vin cât de aproape pot ca să fiu ca Hristos, este un miros bun acolo, este o stare de slujire. "Vino, să ne îmbătăm de dragoste până dimineața, să ne desfătăm cu dezmierdări. Căci barbatul meu" - și aici este vorba de Spirit - "Căci bărbatul meu nu este acasă, a plecat într-o călătorie lungă, a luat cu el sacul cu bani" cu alte cuvinte, nu se va întoarce curând, nu te îngrijora din cauza lui, el se va întoarce acasă în ziua stabilită. "Tot vorbindu-i, ea l-a ademenit și l-a atras cu buzele ei ademenitoare. Deodată a început să meargă după ea ca boul care se duce la măcelărie, ca un cerb care alergă spre cursă."
Versetul 23: "ca pasărea care dă buzna în laț fără să știe că o va costa viața, până ce săgeata îi străpunge ficatul". Ea pândește viața lui. Cuvântul "viață" în ebraică înseamnă "suflare, suflet, spirit și minte". Ea pândește suflarea lui Dumnezeu, ea vrea să ia ce a dorit Dumnezeu să facă cu viața lui.
În mine este înțelegerea inimii lui Dumnezeu pentru Biserica Sa, L-am rugat pe El să mă însuflețească astăzi. Am fost gata să stau în fața voastră și să vorbesc așa cum vorbesc acum. Orice ar lua să ții urechile oamenilor deschise, și cred că aici în această biserică au fost tot timpul deschise, încă de la început.
Proverbe 5:3 spune: "Căci buzele femeii străine" și cuvântul "femeie" este interesant deoarece în ebraică cuvântul folosit pentru "femeie" în Proverbe 5:3 înseamnă "care deviază" , care abate, care deviază de la calea adevărului - cum ar veni. "Căci buzele femeii străine strecoară miere, și cerul gurii ei este mai lunecos decât untdelemnul." Am ascultat predicile cuiva și vă spun că erau exact așa, alunecoase ca uleiul, promisiuni dulci, dar erau drăcești, erau absolut drăcești, nu cunoștea nimic despre Dumnezeu. "Dar la urmă este amară ca pelinul, ascuțită ca o sabie cu două tăișuri. Picioarele ei coboară la moarte, pașii ei dau în locuința morților". Versetul 6: "Așa că nu poate găsi calea vieții" - care este calea lui Dumnezeu cu alte cuvinte - "căile ei sunt schimbătoare și nu le poți cunoaște." Ca un șarpe. Începi cu ceva, te concentrezi asupra a ceva, aceasta nu sună bine, și se mută în partea cealaltă, și spui că nu suna bine și se mută în partea cealaltă, și continuă să se schimbe. Nu o poți cunoaște prin simțurile naturale. Nu o poți discerne prin gândire naturală. Toate sună bine și când crezi că te-ai apropiat de ceva anume, se mută. "Căile ei sunt schimbătoare."
Versetul 7 din Proverbe 5: "Și acum, fiilor, ascultați-mă și nu vă abateți de la cuvintele gurii mele" Acum vorbește Domnul: "Depărtează-te de drumul care duce la ea și nu te apropia de ușa casei ei, ca nu cumva să dăi altora vlaga ta și unui om fără milă anii tăi; ca nu cumva niște străini să se sature de averea ta și tu să te trudești pentru casa altuia; ca nu cumva să gemi la urmă" - și să gemi la urmă este de fapt în zilele din urmă, gemetele de la sfârșit - "când carnea și trupul ți se vor istovi" - fără putere, în pofte și senzualitate, falsa înțelegere a lui Dumnezeu, consumat, dar nu de focul lui Dumnezeu. Versetul 12, la sfârșit: "Și la sfârșit zici: "Cum am putut eu să urăsc certarea și cum a disprețuit inima mea mustrarea? Cum am putut să n-ascult de glasul învățătorilor mei și să nu iau aminte la ce mă învățau? Cât pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului și al adunării." Ai ajuns la sfârșit, îți poți imagina, poate pentru unii dintre noi acestea se vor întâmpla înaintea tronului lui Dumnezeu și tu zici "Cum de am urât certarea, ce prost am putut să fiu, cum am putut să disprețuiesc cuvintele de dezaprobare ale lui Dumnezeu, erau trimise doar ca să-mi dea viață eternă și din abundență. Cum de nu am ascultat de El, chiar și când am ajuns aici nu am vrut să Îl ascult?" Am auzit despre aceasta în mod minunat astăzi. "Nu mi-am aplecat urechea cătrecei care m-au instruit și mi-au vorbit din partea Domnului. Credeam că Îl servesc pe Dumnezeu, dar serveam răului în mijlocul poporului și al adunării". În ultimele trei - patru versete, de la 15 la 18, acesta este un cuvânt pentru voi astăzi. "Bea apă din fântâna ta și din izvoarele puțului tău."Dumnezeu spune: "Ascultă, - fiți atenți un minut - dacă tu vii la Mine, dacă vrei să fii în adevar și să crezi în Mine, din fântâna ta vor curge râuri de apă vie. Te voi învăța cum să îți sapi propriul tău izvor, îți voi deschide ochii, îți voi arăta Cartea aceasta, te voi conduce în adevăr, te voi ghida cu mâna Mea - cum stă scris în Scriptură. Bea apa pe care ți-o dau Eu și apă proaspătă va curge din propriul tău izvor."
Mulțumiri fie aduse Domnului pentru că toată biserica din lume se poate poticni, dar aceia care sunt autentici au un izvor care a fost săpat, nu pot fi clintiți, orice ar zice oricine, "Știu ce spune Dumnezeu, știu cine este El, El imi dă apă vie și nu mai sunt multumit cu scandalul făcut de nebuni, am apă vie". Și pentru aceia care vor asculta înregistrarea aceasta în viitor, trebuie să ieșiți de unde sunteți, trebuie să vă săpați propriul izvor în casele voastre, găsiți niște prieteni care doresc să umble cu Dumnezeu, începeți să vorbiți cu ei despre lucrurile lui Isus, strângeți-vă împreună și începeți să vă rugați și Dumnezeu vă va întâlni și vă va da apă vie.
Versetul 16 spune: "Ce, vrei să ți se verse izvoarele afară? Și să-ți curgă râurile pe piețele de obște?" Dumnezeu spune: "Dacă îți voi da să bei, îți voi da atât de mult că se va revărsa din tine și va curge pe oriunde vei merge și se va revărsa pe străzi, oriunde vei fi Mă veți cunoaște, de la primul până la ultimul Mă veți cunoaște. Veți ști cine sunt, veți cunoaște puterea Mea, veți cunoaște adevăratul foc al lui Dumnezeu, Îl veți cunoaște. Și apa ta se va revărsa pe străzi."
Cred că viața mea, ca tânăr am fost atât de timid încât nu puteam să stau în picioare și să vorbesc. De tânăr am suferit de atac de panică, cred că Dumnezeu folosește viața mea spre gloria Lui. Cred că Dumnezeu este atât de credincios și tot ce am făcut a fost să încep să caut în Cartea Lui, să mă rog și să caut fața Lui pentru mine. Nu că aș fi cineva, dar nu sunt unic, sunt numai unul din Biserica lui Isus Hristos, pastorul David încă unul. Cunosc mulți oameni mari ai lui Dumnezeu și au un lucru în comun, toți oamenii cu adevarat mari ai lui Dumnezeu și-au săpat propriul izvor, își primesc propria apă prin harul lui Dumnezeu, El le dă apă, un izvor de apă a venit, ei nu au încercat să îndepărteze nuiaua din viața lor, au strigat: "Doamne, taie-mă, taie-mă adânc! Și spală-mă cu Cuvântul Tău!" și și-au pus viețile pe altarul Lui și au spus "Foloseste-mă pentru gloria Ta!" Și, da, sunt costuri personale mari în multe dintre aceste vieți. Părăsirea altarului lui Baal te costă, toată societatea era împotriva lui Ilie, chiar și regele dorea să-l omoare. Versetul 17 spune: "Lasă-le să fie numai pentru tine și nu pentru străinii de lângă tine". Dumnezeu spune: "Apa pe care ți-am dat-o, las-o să fie acea apă pe care ți-am dat-o Eu, nu una străină. Lasă-i pe cei din afara inimii mele, nu-i lăsa să umple apa ta. Izvorul tău să fie binecuvântat și bucură-te de nevasta tinereții tale". "Bucură-te de prima ta relație, bucură-te cu Mine - spune Dumnezeu - lasă-Mă pe Mine să te umplu din nou, lasă-Mă pe Mine să te ating din nou, lasă-Mă pe Mine să îți reconstruiesc viața, lasă-Mă pe Mine să ard ce nu este după Mine, lasă-Mă pe Mine să te ating din nou și bucură-te de dragoste dintâi. Eu te-am iubit înainte ca tu să Mă iubești pe Mine." Domnul spune: "Întoarce-te și bucură-te cu acea dragoste."
Isuse, mă rog pentru Biserica Ta. Atotputernic Dumnezeu, salvează-ți Mireasa. O, Dumnezeule, nu-l lăsa pe cel rău să conducă Casa Ta. Salvează Biserica Ta, o, Dumnezeule, salvează misiunea Ta. Salvează-i pe aceia care Te cheamă cu adevărat, Doamne, salvează-i. O, Dumnezeule, este sfârșitul timpurilor, ajută-ne să ne întoarcem. Am spus tot ce îmi ardea inima. Nu pot face mai mult. O, Dumnezeule, trebuie să ne scoți afară din această biserică apostată, această generație, trebuie să-l urmeze pe Dumnezeu. Trebuie să-ți eliberezi poporul. Tot ce pot face este să-i avertizez, dar trebuie să fugă. Trebuie să fugă. Cuvântul Tău spune "trage-mă și voi alerga după Tine". Duhule Sfânt, te rog să ne ridici, să ne ridici așa cum n-ai mai făcut niciodată până acum, ridică-i pe aceia care ascultă acest mesaj,Dumnezeule, ridică-i, chiar dacă ei nu vor, ridică-i, lasă-i să fie locuiți de Duhul Sfânt. Duhule Sfânt, trebuie să mergi, du-Te în casele din America de Nord chiar acum, du-Te în casele din Canada, trimite sunetul vocii mele, Doamne, fă-l să circule prin acest canal către case și vieți, ridică! Duhule Sfânt, ridică. Te rog Dumnezeu, ridică, te rog să-i întorci de la păcat, Te rog, Dumnezeule, să-i îndepărtezi de altarele false ale generației noastre, Doamne, și întoarce poporul Tău încă o dată, fă-i să strige "Domnul este Dumnezeu! Domnul este Dumnezeu!" Doamne, trimite focul, adevăratul Tău foc, focul Tău sfânt, Doamne, vino să atingi inimi, vino să atingi vieți. Începe cu această casă, Doamne. Ai spus "lasă izvorul tău să se reverse pe ulite", O, Doamne, lasă să se reverse pe străzi astăzi adevărul din acest mesaj. Preaiubiților, rugați-vă pentru Biserică, rugați-vă pentru Canada, rugați-vă pentru Biserica lui Isus Hristos. Plângeți între șanț și altar și cereți lui Dumnezeu să Își salveze poporul. Să își ridice mâna Sa să-i certe și să nu lase răul deasupra lor. Ne pocăim, ne pocăim, Dumnezeule, de complăcerea în viețile noastre prospere, de complăcerea în viețile noastre confortabile, ne pocăim, Dumnezeule, de viețile noastre ușoare, de dorința noastră de a da la o parte crucea, de a da la o parte sângele și de a da la o parte Cuvântul, de a da la o parte pocăința. Ne pocăim! Am păcătuit împotriva Ta, Dumnezeule, ca Biserică, am păcătuit împotriva Ta, Doamne! Am văzut judecata asupra națiunii și am fost orbi la judecata din Casa Ta! O, Dumnezeule! O, Dumnezeule! O, Isuse! Amin!
