Trebuie să luptați pentru bucurie chiar dacă este un dar gratuit și spontan. Aceasta a fost clarificarea numărul doi. Acum, clarificarea numărul trei este: Să nu luptați cu scopul de a fi îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu, ci luptați ca niște păcătoși îndreptățiți. Sau așa cum îmi place să spun, învățați secretul vinovăției curajoase. Sper că toți știți secretul vinovăției curajoase. Presupun că în această adunare nu trebuie să spun prea multe despre doctrina îndreptățirii. Dar, oricum vreau. Voi spune ceva. Lupta pentru bucurie nu reprezintă fundația acceptării tale de către Dumnezeu. Baza acceptării tale de către Dumnezeu este Isus Hristos. Sângele și neprihănirea Lui. Viața Sa, moartea Sa, învierea Sa din morți, a realizat totul pentru ca tu să fii sfânt și acceptabil înaintea lui Dumnezeu, și tu ai cumpărat acea valoare doar prin credință. Fără împlinirea Legii și fără a lupta pentru bucurie. Totul cade pe meritul lui Isus, nu pe luptă. Galateni 3:13, "Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi." Deci asta știm, tot ceea ce Legea revendica de la mine am eșuat în a îndeplini întocmai, și prin urmare mă aflu sub blestemul Legii, care înseamnă condamnare. Așadar, sunt pierdut și toți oamenii din lume sunt în această condiție, fără Hristos. Iar apoi spune: Hristos, "S-a făcut blestem pentru noi." Romani 8:32, "El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?" Deci nu doar aveți blestemul înlăturat, aveți un angajament, un legământ cumpărat cu sânge, că toate lucrurile bune vouă, în ce privește veșnicia, au fost cumpărate pentru voi și vi se vor da. Blestemul e înlăturat, vina e înlăturată, păcatul e înlăturat, și orice binecuvântare cerească este cumpărată, este finalizată. Și pentru a te bucura de acea poziție alături de Dumnezeu de a fi acceptat pe deplin, întreaga Lui mânie să fie înlocuită cu milă deplină fiind binecuvântat pe veci cu orice lucru care mă face fericit în veșnicie, și modul cum intri în această stare este doar prin credință. Romani 3:28, "Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credință, fără faptele Legii." Doar prin credință.
Așadar, păcatele cu care te lupți, în lupta pentru bucurie, lipsa de bucurie împotriva căreia lupți, este o lipsă de bucurie iertată. Singurul păcat pe care-l poți înfrânge, este un păcat înfrânt. Singurul păcat care e determint să te facă să-ți găsești plăcerea în orice altceva decât în Dumnezeu, pe care-l poți înfrânge, singurul mod de a-l învinge, este să-l vezi ca pe un păcat pedepsit. Un păcat acoperit. Aceasta e taina vieții creștine. Să lupți ca un păcătos îndreptățit. Toate păcatele mele pe care le urăsc, au fost acoperite de Isus. Așadar, când eu mă războiesc cu ele știu că ele sunt deja înfrânte, acoperite, pedepsite. Acestea sunt singurele peste care pot avea victorie. Dacă schimb situația și încep să gândesc: Acum, aici sunt niște păcate pe care le voi ataca și le voi înfrânge ca Dumnezeu să mă accepte! Ești mort. Imobilizat. Există speranță doar dacă avem ordinea îndreptățirii și sfințirii în mod corect. Și să nu le amestecați pe ambele, căci este marea eroare a romano-catolicilor. Mixarea sfințirii și îndreptățirii. Să obții împăcare cu Dumnezeu doar pe baza lui Hristos, doar prin har, doar prin credință, doar spre gloria lui Dumnezeu, învățând numai din Biblie, reprezintă adevărul biblic. Și apoi, când ai relația corectă cu Dumnezeu doar prin credință, te războiești cu păcatul. Acesta e rodul și dovada că ești în relații corecte cu Dumnezeu. Nu modul în care te împaci cu Dumnezeu, ci roada și dovada. O persoană ce face pe cavalerul când e vorba de păcatul lui, nu vede nici o problemă cu trăirea în păcat, pentru că este salvat prin har, nu este salvată. Cel puțin nu avem un mandat biblic pentru a spune că este. S-ar putea să fie un moment de regres, așa că nu trebuie judecat pripit. Dar o persoană ce continuă să trateze păcatul din viața lui în mod cavaleresc, cu indiferență, folosind harul ca permisiune, nu a înțeles ce înseamnă să fii născut de sus. Deoarece o persoană nouă începe să ia ființă.
Vreau să vă dau un text din Mica 7. Vreau să deschideți acolo dacă aveți o Biblie, căci vreau să pun în voi vinovăția curajoasă. Vinovăția curajoasă. O, ca toți să învețe ce este vinovăția curajoasă! Mă gândesc la cei care au o personalitate fragilă. Sunteți foarte sensibili la falimentele voastre. Vă simțiti mereu înfrânți. Jumate de viață vă tot întrebați dacă sunteți creștini. Aș dori să pot clădi în voi niște vinovăție curajoasă. Așadar să deschidem la Mica, dacă găsiți cartea. Dacă nu o găsești poți folosi indexul. O mică profeție din Vechiul Testament. Mica 7 și vom citi versetele 7, 8, și 9 urmate de niște comentarii pe text. Ascultați și vedeți dacă puteți observa ceea ce eu numesc vinovăție curajoasă, în timp ce citesc această licărire Nou Testamentară a îndreptățirii doar prin credință. "Eu însă," aici vorbește profetul, "voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele, Dumnezeul meu mă va asculta. Nu te bucura de mine, vrăjmașă, căci chiar dacă am căzut", el chiar a căzut, veți vedea asta, "mă voi scula iarăși, chiar dacă stau în întuneric, totuși Domnul este Lumina mea! Voi suferi mânia Domnului, căci am păcătuit împotriva Lui, până îmi va apăra pricina și-mi va face dreptate; El mă va scoate la lumină, și voi privi dreptatea Lui." (Mica 7:7-9)
Permiteți-mi să vă ghidez în ordinea în care are cel mai mult sens pentru mine. Pasul unu, în versetul 8, "Căci chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăși." Deci profetul a căzut. Pasul doi, versetul 9, "Căci am păcătuit împotriva Lui," deci asta e natura căderii lui, a păcătuit, profetul a păcătuit. Nu știu ce a făcut. Mă bucur că nu știu ce a făcut. Căci pot să-mi pun păcatul meu acolo. Pasul trei, tot în versetul 8, "Nu te bucura de mine, vrăjmașă." Vedeți ce face dușmanul? Ha, ha, creștinule, ai păcătuit!!! Creștinii păcătuiesc!!! Nu ești ceea ce spui că ești!!! O, adesea, diavolul și alții pot veni la noi. "Nu te bucura de mine, vrăjmașă." Pasul patru, în versetul 9, "Voi suferi mânia Domnului", însemnând: "Da, am păcătuit, stau în cenușă, mă simt groaznic, stricat. Și o voi suferi. Dumnezeu e mâniat pe mine." Tații se supără pe fii, știați asta? Tații se supără pe fii. Asta nu e mânie, nu e punitiv, nu e o judecată finală. Ci este o supărare părintească. "Sunt supărat pe tine, ai făcut de rușine numele meu și nu-mi place." Acesta e pasul patru. Pasul cinci. Priviți-l, are vinovăție și devine foarte brav. Foarte îndrăzneț. E clar vinovat. Nu îi place cum se simte. Poartă indignarea. E întuneric. Dar acum... Înapoi în versetul 7, la sfârșit, "Dumnezeul meu mă va asculta." Și afirmația precedentă: "Eu voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele." Observați curajul vinovăției care se arată? "Da, e supărat pe mine! Da, stau în întuneric! Da, sunt sub indignarea Lui! Da, mă simt vinovat și stricat! Și voi aștepta atât cât trebuie ca Dumnezeul meu să devină Dumnezeul mântuirii mele. Să se arate ca Dumnezeul mântuirii mele." Acum, finalul versetului 8, "Când stau în întuneric, Domnul este lumina mea!" Ești în întuneric sau lumină? "Sunt în întuneric, mă simt groaznic. E oră târzie. Am făcut ceva teribil în timpul serviciului la prânz. Am spus ceva ce nu trebuia spus. Sau am făcut ceva. Am fost expus datorită unor lucruri pe care le făceam de mult. Iar taxele mele sunt... O, sunt... aș prefera să mor. Aș prefera să mor." Și în acea vinovăție, spune: "Domnul este lumina mea!" Curaj! Asta trebuie să învețe să facă un păcătos îndreptățit. Trebuie să fim îndrăzneți cu diavolul. Curajoși cu sufletul nostru ce ne condamnă. Și trebuie să spunem, "Există o licărire suficientă de lumină, o surcea de lumină strălucește spre mine." Iar la mijlocul versetului 9, "Voi aștepta până ce El îmi va apăra pricina." "Am un avocat!!! Da, e încruntat, da, e indignat și El este Avocatul meu!!!"
Poți face asta? Ai acest cadru teologic, spiritual în mintea ta, să simți vinovăție și să ai curaj? Să spui că Dumnezeu este și supărat, dar și mijlocește pentru mine? Este ușor pentru noi, care trăim după perioada crucificării, să facem așa ceva. Căci vedem cine este Mijlocitorul. Și apoi acea afirmație uimitoare, chiar după aceasta, în versetul 9, "Până ce El îmi va apăra pricina și-mi va face dreptate." Și vă gândiți că profetul ar putea zice, "Împotriva mea!" Dar nu zice, "Împotriva mea!" Zice: Pentru mine! Auziți-l vorbind cu diavolul sau cu propriul suflet, spunând, "Da, am păcătuit, da, Dumnezeu e supărat pe mine, da, mă simt vinovat, da, e întuneric, există doar o licărire de lumină. Dumnezeu va deveni mântuirea mea, Dumnezeu va mijloci pentru mine! Dumnezeu va face dreptate împotriva ta vrajmașule!! Nu te bucura de mine!!!" O, dragilor, dacă asta nu e vinovăție curajoasă, atunci nu știu ce e. Nu știu cum trăiesc cei care nu cunosc secretul vinovăției curajoase. Căci eu păcătuiesc zilnic. Păcătuiesc în fiecare zi. Văd, văd acea mână. Mulțumesc. Mă bucur că mai este și un alt păcătos în sală. Pe astfel de oameni a venit Dumnezeu să-i mântuiască. Dacă vreți și sunteți păcătoși, puteți să vă ridicați mâna. Acum vă simțiti mai bine. Știu. N-ați vrut să fiți lăsați pe dinafară. Iubesc Evanghelia. Iubesc harul lui Dumnezeu. Iubesc crucea lui Isus. Și iubesc să lupt pentru bucurie ca un păcătos îndreptățit. Și sper să înțelegeți. Sper ca Duhul Sfânt să vină acum și să vă lumineze. Ca să percepeți dulceața suficienței sângelui și neprihănirii lui Hristos. Asemenea unui granit sub picioare, în timp ce întunericul se lovește de viața ta. Așa că poți spune, "Nu te bucura de mine, diavole. Nu vă bucurați de mine, vrăjmașilor. Când voi cădea, mă voi ridica. Da, voi rămâne aici pentru o vreme. Nu știu cât va dura până când Domnul va pătrunde în inima mea, să îmi apere deplin pricina, să mă restaureze. Nădăjduiesc că e mai repede, nu mai târziu. Dar voi aștepta, căci e de partea mea. Și va face dreptate pentru mine." Aceasta este clarificarea numărul trei. Luptăm nu pentru a fi îndreptățiți, ci luptăm ca păcătoși îndreptățiți, pentru bucurie.
Ultima clarificare înainte de a lua o pauză este: Lupta reprezintă în principal o luptă pentru a vedea. Lupta pentru bucurie în Dumnezeu este în principal o luptă pentru a vedea. Motivul pentru aceasta este că ea corespunde scopului lui Dumnezeu cu universul, cu care am început, adică să Își arate gloria. Dacă scopul lui Dumnezeu cu universul este să-Și manifeste gloria, pentru desfătarea celor ce L-au îmbrățișat pe Hristos ca valoare supremă, atunci replica umană la o manifestare este privitul. Așa că principala luptă în lupta pentru bucurie este lupta de a-L vedea pe Dumnezeu așa cum este. Există două feluri de a vedea, nu? Isus, după ce a dat pilda, a spus, "De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd." (Matei 13:13) Deci este clar că există două feluri de a vedea. A vedea. Ei văd. Ei nu văd. Așadar, iată-i cu niște ochi ce funcționează bine în capul lor. Urechi în capul lor ce funcționează chiar bine. Decibelii ajung la urechi, razele soarelui strălucesc în ochi, iar ei Îl văd și-L ascultă pe Isus, și sunt orbi și surzi. Așadar, ce este acest al doilea fel de a vedea cu care nu văd? Aud, dar nu aud. Și răspunsul este: Gloria lui Dumnezeu este o realitate spirituală. Nu este o realitate materială. Nu o poți percepe cu ochii fizici. O percepi cu ochii inimii. Așa cum a spus Pavel în Efeseni 1:18, "Mă rog să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeți care este nădejdea chemării Lui..." Voi aveți ochi în inimă. Ei fie nu văd, fie văd. Dacă văd, atunci văd realități spirituale. Acest lucru ne introduce în probleme foarte mari și complexe, în care nu voi intra, deoarece îmi vor lua mai mult timp decât avem împreună.
Dar am capitole mari aici. Despre lucruri complexe, adică... stai puțin, ai spus că ochii fizici nu pot percepe gloria lui Dumnezeu? Căci e realitate spirituală? Cum rămâne cu Psalmul 19:1? "Cerurile spun slava lui Dumnezeu..." Deci soarele răsare... Dar ce au vrut să spună ucenicii, începând din Evanghelia după Ioan, "Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl"? Răspunsul meu la ambele situații este același. Fiul arată spre gloria lui Dumnezeu. Răsăritul de soare arată spre gloria lui Dumnezeu. Răsăritul de soare când se vede peste acest oraș, este o pildă a gloriei lui Dumnezeu, ce o percepi cu ochii spirituali. Iar dacă ești un credincios, vezi imediat. Răsare soarele și inima ta izbucnește, "Lăudat fie Dumnezeu!!!" Nu zici, "Lăudat fie soarele!!!" Ochii tăi se ridică direct spre cer, spre Creator. Și știi că în veacul ce are să vină, nu va mai fi niciun soare. Căci gloria lui Dumnezeu va fi soarele și Mielul lui Dumnezeu va fi luminătorul. Nu vom mai avea nevoie de lumină fizică, pentru că va fi o altă realitate ce va face acești luminători să pară ca o lumânare în comparație cu soarele actual. Numai că de 10 milioane de ori mai mult.
Așa că, să știm că există probleme complexe în modul cum trupul nostru, ochii, urechile, toate simțurile noastre se relaționează la bucuriile spirituale. Și am un capitol întreg intitulat: "Cum să te folosești de lume în lupta pentru bucurie." Cum să te folosești de hrană. Cum să te folosești de exerciții fizice. Cum să te folosești de răsăritul de soare. Cum să te folosești de poezie. Cum să te folosești muzică. Toate sunt realități fizice, nu spirituale. Dar toate sunt folosite de Dumnezeu pentru a media realități spirituale. Și făcând această distincție și învățând să vezi realități spirituale, în și prin creația bună a lui Dumnezeu, care altfel așa de ușor poate deveni idol. Muzica poate deveni un idol în închinare. Cartea Scripturilor poate deveni un idol în locul semnificației Scripturilor. Așa că o pui pe un raft și scuturi praful de pe ea, dar dacă semnificația ei nu are nici o valoare pentru tine... Totul poate deveni un idol, numai Dumnezeu nu. Așa că trebuie să învățăm să vedem spiritual. Și suntem orbi, așa cum am spus adineauri. Iar Dumnezeu trebuie să vină să ne dea lumină.
Dați-mi voie să închei punând această întrebare: Unde vedem gloria lui Dumnezeu? Unde o vedem? Dacă scopul vieții este de a vedea și de a savura, sau a te bucura și desfăta de Dumnezeu, și în tot ceea ce este El. Atunci unde vedem gloria aceasta? Și răspunsul este: În cele două cărți. Cartea naturii, Psalmul 19:1, "Cerurile spun slava lui Dumnezeu..." Și această carte. Și ele nu sunt egale. Această carte este inerantă, infailibilă, inspirată și are autoritate peste cealaltă carte. Pentru că cealaltă carte e prea ambiguă pentru a funcționa în acest fel pentru noi. I-am pus soției mele o întrebare capcană aseară. Nu eram sigur de răspunsul ei. Am spus, "Dacă Dumnezeu are două cărți, cartea naturii pe care o scrie cu providență, și cartea Bibliei pe care a scris-o prin inspirație. Și această carte este inerantă. Cealaltă e inerantă? Scrie Dumnezeu o carte a naturii eronată? Nu mi-a răspuns. Și nu sunt sigur care e răspunsul.
Cred că Dumnezeu nu are semnificații false în natură. Tot ceea ce Dumnezeu spune despre un tsunami este adevărat. Dar este atât de ambiguă, încât nu o poți citi fără această carte. Nu poți să citești un tsunami fără această carte. Nu poți citi evenimentul din 11 Septembrie 2001, fără această carte. Nu poți citi tornadele din statul Wisconsin fără această carte. Nu poți citi HIV-ul din Africa fără această carte. Nu poți citi natura fără această carte. Aceasta e interpretarea autoritară a celeilalte cărți. Dar, o, cât de prețioasă este cealaltă carte. Dumnezeu nu ar fi irosit atât de mult din Universul acesta. Uneori oamenii mă întreabă, "Nu știu cum poți să crezi în Dumnezeu? Privește la acest Univers vast și gol, și cât de mic, mărunt, minuscul, infim ești." Și le spun, "Păi acesta este și ideea. Asta-i ideea! Universul trebuie să spună ceva despre comparația dintre mine și Dumnezeu. Ai prins ideea? Sunt atât de minuscul, iar El a scos Universul din degetul mic! Așa că, proșterne-te și cutremură-te. În loc să critici la orice dislocare din creierul tău." Sunt două cărți și aceasta este cartea autoritară. Aceasta este cartea ce ne conduce spre a-L vedea pe Hristos. Mă voi opri aici și vom lua o pauză, iar apoi, vom continua chiar de aici. Pentru că următoarea sesiune va începe... nici nu știu câte am, cred am 15 principii practice de "cum să" în lupta pentru bucurie. Aceasta este următoarea sesiune. Așadar, permiteți-mi să mă rog, iar pe urmă, cartea va reprezenta numărul unu. Și aici este un moment potrivit să luăm pauză. Să mă rog cu voi.
Doamne, în timp ce ne vom înviora și ne vom ridica să ne plimbăm, să luăm pauză... aplică în viața noastră adevărul că noi nu luptăm pentru bucurie cu scopul de a fi îndreptățiți, ci asemenea unor păcătoși îndreptățiți, luptăm cu o vinovăție curajoasă. Nicio persoană de aici care este păcătoasă și, o, ca fiecare din ei să fie un păcătos mântuit prin har, ce luptă împotriva lipsei lor de bucurie, în Hristos, și să crească în adevărul că El e partea mea de moștenire. Deci aplică acum aceste lucruri în viața noastră și adune înapoi împreună după acest timp, te rog în Numele lui Isus. Amin.
