Continuăm studiul nostru astăzi, despre tot ce ne-a învăţat Domnul Isus. Zilele trecute ne-am uitat în Matei 28:20, ceea ce eu numesc partea neglijată a marii trimiteri, şi anume că trebuie să învăţăm pe creştinii născuţi din nou, fiecare lucru pe care ni l-a poruncit Domnul Isus. Să-i învăţăm să aplice în viaţa lor. Şi nu trebuie să fii satisfăcut, dacă eşti conducător creştin, predicator sau pastor, până ce turma ta nu face efectiv ceea ce a poruncit Isus. Nu doar unu-două lucruri, ci fiecare lucru. Până ce fiecare din turma ta nu iubeşte pe toţi duşmanii săi, nu îi binecuvântează pe toţi cei care îi blastămă, nu este eliberat de iubirea de bani, de mânie, de pofta ochilor, lucrarea ta nu este terminată ca şi conducător creştin. Nu e de-ajuns să-i faci să spună: 'Toate păcatele mele sunt iertate; eu mă îndrept spre cer'. Aceasta este o împlinire incompletă a marii trimiteri. Din nefericire, există o mare lipsă a îndeplinirii marii trimiteri, pe care ne-a dat-o Domnul.
Eu cred că trebuie să fim sinceri în legătură cu Scriptura. Dacă crezi că Isus a spus aceste cuvinte: "Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ"(Matei 28:18), şi dacă mă supun acestei puteri, dacă spun: 'Doamne, eu nu sunt aici ca să predic evanghelia pe care eu cred că este corectă, ci Tu ai toată puterea în cer şi pe pământ, şi Tu ai toată puterea asupra mea - Matei 28:18. Tu mi-ai poruncit să merg, aşadar voi merge(v.19), şi Tu mi-ai poruncit să merg nu numai ca să fac convertiţi, ci să fac ucenici, care Îl pun pe Hristos pe primul loc, în fiecare domeniu al vieţii lor. Şi m-ai chemat să-i botez în Numele Trinităţii: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Iar apoi, după toate acestea, mi-ai poruncit, pentru că sunt sub autoritatea Ta, să-i învăţ să facă fiecare lucru pe care mi l-ai poruncit mie, împlinind eu mai întâi în viaţa mea, iar apoi să-i învăţ pe alţii să împlinească. Apoi, eu pot să-mi însuşesc promisiunea Ta din Matei 28:20, că Tu vei fi cu mine până la sfârşitul veacului, în timp ce eu caut să fac această lucrare. Aceasta este voia lui Dumnezeu pentru noi. Mergând şi proclamând acest mesaj, noi îi învăţăm pe oameni ceea ce ne-a învăţat Isus şi vom duce la bun sfârşit marea trimitere. Altfel, vom face o lucrare incompletă.
Aşadar, la aceste lucruri ne-am uitat în zilele anterioare, la lucrurile pe care le-a poruncit Isus. Şi am început de la Matei 4, cu primele cuvinte pe care le-a rostit Isus, după ce a fost umplut cu Duhul Sfânt, ...sunt mai multe pasaje acolo. Dacă ai o Biblie care arată cuvintele lui Isus cu roşu, vei putea urmări în toate evangheliile ca să vezi tot ce ne-a învăţat Isus, toate lucrurile pe care le-a poruncit, pe care noi trebuie să învăţăm pe orice om să le păzească.
Mergem astăzi în Matei 4:19, unde găsim următoarele cuvinte pe care le-a spus Isus lui Petru şi Andrei, pe care i-a văzut aruncând o mreajă în mare: "Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni". În lecţia anterioară L-am văzut spunând: "Pocăiţi-vă". Aşadar, primul pas este pocăinţa. Iar următorul pas este să-L urmăm. Cu alte cuvinte, cum am spus data trecută, pocăinţa este o întoarcere, o stânga-mprejur. Mi-am petrecut viaţa alergând după bani, lucruri pământeşti, căutând, posibil, atenţia bărbaţilor sau a femeilor, iar acum mă întorc de la toate acestea şi Îl urmez pe Isus Hristos. Pocăinţă înseamnă întoarcere, iar urmarea lui Isus înseamnă alergarea cursei în spatele Lui. Noi alergăm cursa, privind la Domnul Isus - Evrei 12:1-2, "Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre". El nu ne cere să alergăm o cursă pe care El n-a alergat-o. El a venit pe pământ ca om, dezbrăcându-Se de egalitatea cu Dumnezeu. Filipeni 2:6 - "...n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi", nu de persoana Sa ca Dumnezeu; Dumnezeu nu poate face asta niciodată. Dumnezeu nu poate înceta să fie Dumnezeu, după cum nici tu şi cu mine nu putem înceta să fim fiinţe umane. Dumnezeu va rămâne întotdeauna Dumnezeu. Când Isus Hristos, a doua persoană a Trinităţii, a venit pe acest pământ, El era tot Dumnezeu. De aceea a putut accepta închinarea. În evanghelii citim că de 7 ori oamenii I S-au închinat, iar El a acceptat, spre deosebire de îngerii din cer, şi spre deosebire de Petru, când Corneliu a încercat să i se închine. Isus a acceptat-o fără ezitare, pentru că era Dumnezeu. El avea tot dreptul să fie venerat. El a iertat păcate, lucru pe care numai Dumnezeu îl poate face. Noi le putem spune oamenilor că Dumnezeu le iartă păcatele, însă Isus i-a iertat îndată. El spunea: 'Te iert'. Isus era Dumnezeu, dar de ce S-a dezbrăcat El? S-a dezbrăcat de acele privilegii pe care le avea ca şi Dumnezeu. De exemplu, în Iacov 1, Biblia spune că Dumnezeu nu poate fi ispitit. Dar, am văzut deja în Matei 4, cum Isus a fost ispitit. Acesta este unul dintre privilegiile la care a renunţat. De asta S-a dezbrăcat. El era obosit şi dormea în barcă. Dumnezeu nu este niciodată obosit. Lui Isus I-a fost foame. Lui Dumnezeu nu Îi este niciodată foame. Sunt multe privilegii la care a renunţat Isus. A avut privilegiul de a chema 72.000 de îngeri ca să-L apere în grădina Ghetsimani, dar nu i-a chemat. El S-a dezbrăcat de acea putere. El a renunţat la resursele şi privilegiile pe care le-a avut ca şi Dumnezeu. Iar când era pe pământ, El a spus că nu ştia nici măcar ziua în care va reveni a doua oară. Renunţase la acea cunoaştere, pe care o are acum fiind în cer. Însă când era pe pământ, nici măcar asta nu ştia. El S-a dezbrăcat de omniscienţă, cunoaşterea a tot ce are Dumnezeu. Şi a trebuit să se ducă aproape de un smochin, ca să vadă dacă are rod. Dumnezeu poate vedea dacă un smochin are rod de la milioane de mile distanţă. Însă Isus a trebuit să se ducă aproape de smochin.
Sunt multe exemple de genul acesta, care ne arată că Isus S-a dezbrăcat de privilegiile de Dumnezeu, însă nu S-a dezbrăcat de natura Sa de Dumnezeu. De aceea El a putut fi ispitit. De ce a făcut El asta? Pentru că numai aşa, putea să fie un exemplu pentru noi, şi să ne spună: 'Urmaţi-Mă pe Mine'. După ce a vorbit despre pocăinţă, în Matei 4:17, următoarele cuvinte pe care le-a spus, au fost: "Veniţi după Mine". Acum, gândiţi-vă la asta: Dacă un înger din cer ar veni dorind să ne înveţe cum să înotăm, şi el zboară pe deasupra bazinului de înot spunând: 'Urmează-mă!' Poţi tu să-l urmezi? Poate un înger să te înveţe cum să înoţi? Imposibil. Va trebui să-i spui: 'Hei, îngerule, renunţă la aripile tale, mai întâi, ia un trup ca al meu, care se scufundă în apă, care este tras în jos de către gravitate, iar apoi, învaţă-mă cum să înot.' Cu alte cuvinte: 'Devino ca mine, ia un trup ca al meu, care este mereu tras în jos de gravitate, 24h/zi, iar apoi arată-mi cum să înot. Doar aşa pot eu să-ţi urmez exemplul.' Acum, dacă Isus ar fi venit pe pământ, trăind cu toate resursele pe care le avea ca şi Dumnezeu, să nu poată fi ispitit niciodată, adică Diavolul nici măcar nu s-ar fi apropiat de El; să fie întotdeauna ca Dumnezeu şi să-mi spună: 'Urmează-Mă', ar fi exact la fel ca un înger cu aripi, care zboară deasupra piscinei, şi-mi spune: 'Urmează-mă'. Ar însemna să mă necăjească îndemnându-mă să fac ceva ce el ştie că eu nu pot face. Dumnezeu nu face asta.
În Evrei 2:17 citim că Isus S-a făcut în toate lucrurile, la fel ca şi fraţii Săi, ca să poată deveni un mare preot pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. În Evrei 2:17 spune: "...a trebuit să se asemene... în toate lucrurile...fraţilor Săi". Iar noi suntem fraţii Săi. Cei care Îl primesc pe El ca Domn devin fraţii Lui. Prin urmare, El poate să ne spună: 'Urmaţi-Mă'. În Evrei 4:15 spune că acest Mare Preot poate să aibă milă de slăbiciunile noastre atunci când suntem ispitiţi. Ştiţi că este o luptă să biruieşti ispita. În momentul ispitei realizăm noi cât de slabi suntem. Suntem atât de slabi atunci când vine ispita, încât chiar şi un mic fulg ne poate doborî. O singură privire la o femeie frumoasă ne poate face să păcătuim. Putem păcătui aşa de uşor atunci când trebuie să spunem o minciună, ca să trecem de o examinare, să obţinem un certificat sau ceva asemănător. Să semnăm ceva fals... E de-ajuns numai un fulg ca să ne facă să cădem în păcat. Mândria...facem ceva bun şi imediat putem deveni mândri. Suntem doborâţi de un fulg. Suntem atât de slabi. Gândiţi-vă la un om pe care îl atingi cu un fulg şi cade jos. Cât de slab este! La fel suntem şi noi când vine ispita. Iar aici citim de un Mare Preot care are milă de slăbiciunile noastre. De ce? Pentru că El a fost ispitit, în toate aspectele, ca şi noi, în toate lucrurile, ca şi noi, dar fără să păcătuiască. Niciodată nu a căzut în păcat. El a fost făcut asemenea nouă în toate lucrurile(Evrei 2:17), El a fost ispitit ca noi în toate lucrurile(Evrei 4:15). Uniţi aceste două afirmaţii şi veţi vedea că Isus Hristos are tot dreptul să ne spună: 'Urmaţi-Mă pe Mine'. Nu putem niciodată să-I spunem: 'Doamne, Tu nu ştii prin ce trec eu'. El va spune: 'Ştiu foarte bine, pentru că am devenit om ca şi tine, 100% om.'
Problema cu mulţi creştini este că L-au acceptat pe Isus Hristos ca fiind 100% Dumnezeu, spre deosebire de alte culte, însă nu L-au acceptat pe Isus Hristos ca 100% om. Iar asta este o învăţătură falsă şi o erezie la fel de mare ca respingerea că El este 100% Dumnezeu. Adevărul se află în acceptarea echilibrată a ambelor realităţi. El nu a fost jumătate Dumnezeu şi jumătate om, aşa cum cred unii oameni, 50% Dumnezeu şi 50% om. Apropo, Biblia nu foloseşte niciodată expresia Dumnezeu-om. Isus Hristos nu este niciodată prezentat astfel. El a fost în totalitate Dumnezeu şi în totalitate om. Iar când a venit pe pământ, El a trăit pe pământ ca şi om şi S-a înălţat în prezenţa lui Dumnezeu, a Tatălui, ca şi om, pentru ca Duhul Sfânt care cunoaşte adevărul mai bine decât noi, să spună despre Hristos, în 1 Timotei 2:5, iar acest lucru se găseşte în Biblia ta, dacă o crezi ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu, "Este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni". Cine este Acesta? Nu Dumnezeul-om ci Omul, Isus Hristos. El a devenit om şi rămâne pentru totdeauna om. Ca să înţelegeţi mai bine, când Hristos Dumnezeu a devenit om pe pământ, El nu a încetat să fie Dumnezeu. Când S-a înălţat la cer, El nu a încetat să fie om. Acesta este adevărul complet, dacă vrei să-l înţelegi. Şi de aceea, fiindcă a trăit pe pământ având limitările noastre, fiind ispitit ca şi noi în toate lucrurile, şi luptându-Se împotriva ispitei, El poate să ne spună: 'Urmaţi-Mă pe Mine, călcaţi pe urmele Mele. Lepădaţi-vă de voi înşivă, aşa cum şi Eu am făcut-o. Luaţi crucea şi muriţi faţă de voi înşivă în fiecare zi, după cum şi Eu am murit faţă de Mine în fiecare zi.' A fost uşor pentru Hristos să biruiască ispita? Este uşor pentru tine să biruieşti ispita? Adică, păcate grave, precum crima etc., probabil că nu ne e greu să le biruim. Probabil că ţi-e foarte uşor să biruieşti ispita de a omorî pe cineva. Însă sunt alte lucruri mai subtile, mai ales la nivelul gândurilor, care sunt foarte greu de biruit. Gânduri sexuale, murdare, nelinişte, amărăciune, gelozie, resentimente, mândrie, un spirit neiertător, iubirea de bani. Atâtea lucruri de acest fel, care sunt interioare, sunt foarte greu de biruit. Şi trebuie să le recunoaştem; mânia, de exemplu. Însă, I-a fost lui Isus uşor? Sau I-a fost mai uşor decât nouă?
Unii oameni gândesc că deoarece El era aşa de sfânt, Lui I-a fost mai uşor. Aşadar, ne e greu să-L urmăm, El nu ştie prin ce trecem noi. Ei bine, vreau să folosesc o ilustraţie. Gândiţi-vă la cineva care a crescut într-o mahala, într-un sat sărac din India, care a trăit întotdeauna într-un mediu foarte murdar, cu şobolani, gândaci, ţânţari şi tot felul de murdării, fără sistem de canalizare adecvat în locul în care a locuit. Şi el e obişnuit să trăiască în acele condiţii murdare, e obişnuit cu mizeria, şi nu îi e greu să trăiască aşa, pentru că aşa a fost învăţat din copilărie. Însă, gândiţi-vă la cineva care vine dintr-un mediu foarte igienic, care a fost crescut în lux, într-un mediu foarte, foarte igienic, să spunem dintr-o ţară vestică. Unii din aceşti oameni nu au văzut niciodată o şopârlă târându-se în casa lor, nu au văzut niciodată un gândac în casa lor etc. De la un astfel de standard de igienă să vii să locuieşti într-o mahala, ca să-i ajuţi pe oamenii din acea mahala să trăiască o viaţă mai bună. Cui crezi că îi este mai greu să locuiască în acea mahala? Persoanei care a venit din mediul pur, total igienic, sau celei care a locuit întotdeauna acolo? Ştii răspunsul. Pentru persoana care a venit dintr-un mediu total igienic, va fi o luptă aşa de mare doar să locuiască acolo, ca să nu mai vorbim de a reuşi să se păstreze curat în situaţii neigienice. Cu toate astea, Hristos a venit din puritatea cerului pe acest pământ. Trebuie să-I fi fost foarte, foarte greu, mult mai greu decât nouă, care suntem obişnuiţi cu această murdărie.
Aşadar, a fost o luptă mai mare pentru El. Mai mult decât atât, El nu-şi putea permite să păcătuiască nici măcar o dată, dacă voia să fie o jertfă pentru noi. Noi ştim cât de dificil este să nu păcătuim în gânduri, atitudini sau motive, numai pentru o singură zi. Adică, dacă tu reuşeşti să trăieşti fără să păcătuieşti în gânduri, vorbire, atitudine, motivaţie timp de o lună, asta ar fi o performanţă. Isus ne-a învăţat să ne rugăm în fiecare zi: "Ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri". Ştii că această rugăciune, chiar dacă nu o repeţi, trebuie să recunoaştem că trebuie să ne rugăm astfel în fiecare zi. Eu mă rog în fiecare zi: 'Doamne, iartă-mi păcatele'. De unde ştim că avem nevoie de acest lucru în fiecare zi? Pentru că cererea precedentă este: "Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi".(Matei 6:11) Aşadar, este o chestiune zilnică. 'Doamne, am nevoie de pâinea zilnică astăzi.' Iar următoarea cerere este: 'Iartă-mi păcatele în fiecare zi'. Atunci vei spune: 'De ce mai vorbeşti despre biruinţa asupra păcatului, dacă păcătuieşti în fiecare zi?' Există o diferenţă între a birui păcatul de care eşti conştient şi a păcătui în mod inconştient în domenii de care nici măcar nu suntem conştienţi. Partea vieţii noastre, despre care suntem conştienţi, este de aprox. 10%. Întocmai ca vârful unui gheţar. Sau ca un cub de gheaţă într-un pahar cu apă, doar partea de sus. Asta e tot ce putem vedea referitor la păcat în viaţa noastră.
Sunt multe zone în viaţa noastră în care nu suntem conştienţi de păcat, de neasemănarea cu Hristos. Şi trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să ne ierte chiar şi de acele păcate. Aşadar, la asta mă refer, că putem trăi în biruinţă totală asupra păcatului conştient. După cum spune apostolul Pavel în 1 Corinteni 4:4: "Căci n-am nimic împotriva mea". Sau, cu alte cuvinte, trăiesc având biruinţă asupra oricărui păcat de care sunt conştient. Nu sunt conştient de nici un păcat din viaţa mea pe care îl conştientizez. "Totuşi nu pentru aceasta sunt socotit neprihănit". Nu înseamnă că sunt în totalitate eliberat de vină, pentru că, nu voi sunteţi cei care mă judecă, voi, corintenilor, care-mi puteţi vedea doar viaţa exterioară. Cel care mă judecă este Domnul Însuşi, căruia Îi dau socoteală, iar El vede multe zone din viaţa mea, pe care nici eu însumi nu le văd. Aşadar, nu pot spune că sunt neprihănit. Va trebui să-i cer lui Dumnezeu să mă ierte. Şi pe măsură ce Dumnezeu îmi dă lumină în acele zone, pot căuta să am biruinţă în acele zone. Aceasta este sfinţirea.
Deci, legat de această poruncă simplă: "Veniţi după Mine", Domnul ne arată calea către o viaţă minunată a sfinţirii progresive, unde, după cum spune în Proverbe 4:18, calea celui neprihănit, a celui care a fost declarat neprihănit, prin faptul că i s-a dat neprihănirea lui Hristos, din momentul în care s-a convertit, el progresează în neprihănire în mod practic, zi de zi tot mai mult. În Proverbe 4:18 spune că întocmai ca soarele, care răsare şi se înalţă pe cer tot mai sus, până ce ajunge în poziţia perfectă care marchează miezul zilei, având atunci cea mai strălucitoare lumină. Aşadar, răsăritul de soare se aseamănă cu naşterea din nou; întunericul a trecut. Din acel moment, noi nu ar trebui să rămânem cu soarele la orizont, în vieţile noastre. Lumina trebuie să crească în intensitate. "Cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare", ca lumina zorilor, a cărei strălucire merge mereu crescând până în ziua când Hristos va reveni, când spune că vom fi ca El(1 Ioan 3:2). Vom fi ca El doar când va reveni. Însă noi putem trăi ca El astăzi. Observaţi această diferenţă în 1 Ioan 3:2: "Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu", acest lucru a avut deja loc. "Şi ce vom fi nu s-a arătat încă." Cum vom fi? Vom fi ca El. Vom fi ca Isus în întregime, în întreaga personalitate, în gândire, în vorbire, în fapte, în atitudine, motivaţie, în viaţa interioară, în ceea ce priveşte inconştientul, fiecare parte din mine va fi ca Isus. Când? Când va veni El din nou şi Îl vom vedea aşa cum este. Însă, până în acea zi, ce ar trebui să facem? În următorul verset spune că dacă ai această nădejde, că într-o zi vei fi ca El, te vei curăţi în permanenţă, în fiecare zi, până vei ajunge la standardul Lui de puritate. Iar aceasta se spune în 1 Ioan 2:6, că dacă spun că sunt creştin, trebuie să trăiesc şi eu cum a trăit Hristos, să merg cum a mers El. Iar într-o zi, voi fi ca El.
Deci, observă diferenţa dintre 1 Ioan 2:6 şi 1 Ioan 3:2, dacă vrei să înţelegi această poruncă simplă a lui Isus: 'Urmează-Mă pe Mine'. 1 Ioan 2:6 spune că trebuie să trăiesc după aceleaşi principii, după care Isus Şi-a trăit viaţa Sa pământească. Aceeaşi atitudine faţă de lucrurile materiale, faţă de bărbaţi, femei, farisei, ipocriţii religioşi, faţă de duşmanii care L-au crucificat: "Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac", etc. Aceeaşi atitudine pe care a avut-o Isus faţă de fiecare om şi faţă de lucrurile materiale; asta înseamnă să trăieşti cum a trăit Isus. Iar Duhul Sfânt ne va ajuta să facem asta, însă doar în ceea ce priveşte domeniile în care suntem conştienţi, care reprezintă 10% din viaţa noastră. Iar, cealaltă 90% rămasă, pe măsură ce Dumnezeu ne descoperă, tot mai mult din zonele ascunse ale vieţii noastre, devenim biruitori şi în acele zone, şi ne curăţăm în mod progresiv. Dumnezeu ne curăţeşte de păcat - 1 Ioan 1:7, însă 1 Ioan 3:3 spune că noi ne curăţăm, căutând să scăpăm, prin puterea Duhului Sfânt, de obiceiuri păcătoase în viaţa noastră.
Aceasta înseamnă să calci pe urmele Domnului Isus. În Evrei 6:20, Isus este numit ca "înainte-mergător pentru noi", o denumire pe care mulţi creştini nu o ştiu. Îl ştim ca Mântuitorul nostru, Lumina lumii, Pâinea vieţii, Învierea şi viaţa, Calea, Adevărul şi Viaţa, Păstorul cel Bun... Dar iată o denumire care nu este aşa de cunoscută. Evrei 6:20 - înainte-mergătorul nostru. Asta înseamnă, cineva care a alergat cursa înaintea noastră. Cartea 'Evrei' este o carte minunată care ne spune despre umanitatea lui Hristos şi cum putem să-L urmăm. Iar în Evrei 12:1-2 spune că noi trebuie să alergăm această cursă uitându-ne la înainte-mergătorul nostru, Hristos, care a fost ispitit ca şi noi, a trăit pe pământ ca şi noi, iar noi nu avem nici o scuză astăzi, dacă spunem că nu putem birui păcatul de care suntem conştienţi. Nici o scuză. Exceptând faptul că nu suntem flămânzi şi însetaţi după neprihănire, nu căutăm să fim umpluţi de Duhul Sfânt, şi să trăim o viaţă plină de Duhul Sfânt în fiecare zi.
Aşadar, toate acestea sunt implicate în această simplă poruncă: 'Veniţi după Mine'. Nu doar să împlinim Cuvântul scris. Ştiţi, noi putem deveni oameni care se închină Bibliei. Iar apoi oamenii se implică în atâtea argumente teologice. Ce înseamnă versetul ăsta, ce reprezintă versetul ăla? Ce faci când dai peste un cuvânt englezesc, pe care nu-l înţelegi? Să presupunem că găseşti un cuvânt dificil în engleză într-o carte. Iată ce fac eu: pun cartea deoparte, iau un dicţionar, şi caut să aflu însemnătatea acelui cuvânt. Aşa îmi îmbunătăţesc engleza. Aşa am procedat de-a lungul atâtor ani. Ori de câte ori găseam un cuvânt pe care nu-l ştiam, îl căutăm în dicţionar. La fel şi în Biblie, când ajungi la un verset pe care nu-l înţelegi, foloseşte dicţionarul. Dicţionarul nu este un dicţionar pământesc, dicţionarul biblic este Cuvântul care S-a făcut trup în Hristos. El este dicţionarul nostru. Deci când ajungi la un verset în Noul Testament, care îţi porunceşte să faci ceva şi tu nu înţelegi ce înseamnă, priveşte la Isus Hristos şi vezi cum a procedat El. Acesta este dicţionarul nostru. Felul cum a procedat El este ceea ce trebuie să urmez eu. Dacă vrei să înţelegi smerenia, nu căuta într-un dicţionar englez, ci uită-te la Isus Hristos. Dacă vrei să ştii ce înseamnă să-L iubeşti pe Dumnezeu, uită-te la Hristos. Dacă vrei să ştii ce înseamnă să-i iubeşti pe oameni, uită-te la Hristos. Dacă vrei să ştii cum să te porţi cu femeile, uită-te la Hristos. Dacă vrei să ştii, care ar trebui să fie atitudinea ta faţă de bani, uită-te la Hristos.
Deci, toate acestea sunt implicate în această simplă poruncă: 'Urmaţi-Mă pe Mine'. Noi nu urmăm porunci. În Vechiul Testament, oamenii doar porunci puteau urma. Multe porunci, 613 porunci în legea lui Moise. Vă daţi seama ce efort numai să le ţii minte, să le urmezi! Însă acum totul este simplificat de către Duhul Sfânt care ni-L arată tot timpul pe Isus Hristos în viaţa noastră, iar noi putem să-I urmăm exemplul. De aceea, viaţa creştină a devenit simplă în Noul Legământ. Nu trebuie să ţii minte atâtea porunci, ci doar: 'Urmaţi-Mă pe Mine'. Aşadar, haideţi să-L lăsăm pe Duhul Sfânt să ne arate slava lui Isus, ca să-L putem urma mai îndeaproape.
Tată ceresc, în timp ce ne închinăm din nou înaintea Ta, Îţi mulţumim pentru Cuvântul Tău care este atât de clar, pentru cei care au urechi de auzit. Ajută-ne să călcăm pe urmele lui Hristos la fiecare pas. Te rugăm cu umilinţă, în Numele Domnului Isus, Amin!
