Vom continua astăzi studiul despre tot ce ne-a învăţat Domnul Isus, bazat pe Matei 28:20, unde în marea trimitere, Isus a spus, că după ce vom fi făcut ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt, trebuie să continuăm apoi, prin a-i învăţa să facă tot ce El a poruncit şi a învăţat pe alţii. Aşadar, după cum am spus anterior, aceasta este partea neglijată a marii trimiteri. Prima parte a marii trimiteri, din Marcu 16:15, este împlinită mai mult de creştini, în general, decât a doua parte. Pentru că atunci când ne gândim la această frază: 'Tot ce v-am poruncit Eu', ea se referă la o gamă largă de subiecte, o gamă largă de domenii, în care, în primul rând, trebuie să facem ceea ce ne-a poruncit Isus în viaţa noastră, iar apoi să-i învăţăm şi pe alţii să facă. Altfel, marea trimitere rămâne incompletă.
Isus a fost tâmplar până la vârsta de 30 de ani, şi vreau să folosesc o ilustraţie din atelierul unui tâmplar. Să presupunem că maestrul tâmplar Isus primeşte o comandă; o anume companie doreşte să i se facă 100 de mese. Şi Isus angajează mulţi tâmplari, să zicem 10, iar 9 dintre aceştia îşi petrec tot timpul făcând doar picioarele meselor. Picioarele meselor sunt foarte importante. Nu poţi avea o masă fără 4 picioare pentru fiecare masă. Aşadar, după multe săptămâni avem o mulţime de picioare, şi să presupunem că există un singur om care face partea superioară a meselor. Vom avea o foarte mare disproporţie între numărul picioarelor şi cel al părţii superioare a meselor, şi foarte puţine mese asamblate. Probabil ai sute de picioare, însă doar 3-4 mese terminate. Aşadar, dacă tu ai fi fost angajat ca şi tâmplar în acel atelier, ce ai face? Ce ţi-ar spune Domnul să faci? Eu cred că ţi-ar spune: 'Lasă acum picioarele meselor, fă partea superioară a meselor, ca să putem avem mese terminate.' Aceasta este o imagine a ceea ce se întâmplă în creştinism astăzi. Mulţi se convertesc, slavă Domnului pentru asta! Mulţi se duc în locuri în care nu s-a ajuns cu Evanghelia, făcând mari sacrificii. Mulţi îşi pierd viaţa din cauza predicării Evangheliei. Noi îi respectăm, îi apreciem, iar eu cred că răsplata lor va fi mare. Ei şi-au împlinit chemarea. Dar sunt şi alte părţi ale trupului care trebuie să continue de acolo, şi să termine lucrarea. Iar aceasta este a doua jumătate a marii trimiteri; să-i facem pe aceşti convertiţi ucenici. Şi să-i învăţăm să facă fiecare lucru pe care l-a poruncit Isus. Este asta ceva ce putem să ignorăm?
De exemplu, Isus a spus: "Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni". El a spus asta în predica de pe munte, în Matei 6:24. Nimeni nu poate sluji doi stăpâni. Aceşti doi stăpâni nu sunt Dumnezeu şi Satan. Acum, eu ştiu că Satan este stăpânul multor oameni, dar el nu este cel la care se referea Isus. Pentru că nici un creştin nu crede că Îl poate sluji şi pe Dumnezeu şi pe Satan. Şi nimeni nu încearcă să facă asta. Un creştin nu face asta. Dar aici, cei doi stăpâni menţionaţi în Matei 6:24 sunt Dumnezeu şi Mamona. Mamona înseamnă bani, bogăţie materială, posesiuni materiale, proprietăţi imobiliare, acţiuni şi titluri de valoare, case, pământuri, maşini, etc. Iar El a spus că nu-i putem sluji pe amândoi. Însă sunt mulţi creştini care cred că ei Îl pot sluji şi pe Dumnezeu şi bogăţia materială. Însă Isus a spus că trebuie să ai o atitudine radicală, faţă de unul sau faţă de celălalt, dacă vrei să îi slujeşti. El a spus că trebuie să-l urăşti pe unul şi să-l iubeşti pe celălalt, sau să ţii la unul şi să-l nesocoteşti pe celălalt. Acum, câţi creştini crezi că au înţeles ce înseamnă să ţii la Dumnezeu şi să dispreţuieşti şi să urăşti banii? Şi să spună: 'Vreau ca banii pe care îi folosesc să fie slujitorul meu, dar nu-i voi lăsa să devină stăpânul meu.' Ai putea spune că toţi cei care s-au convertit prin evanghelizare au ajuns la această stare? Sau, Isus a mai vorbit despre a ne scoate ochiul drept, dacă acesta ne face să păcătuim şi să poftim o femeie. Câţi creştini crezi că au fost învăţaţi asta? Câţi predicatori crezi că au trăit o astfel de viaţa înainte de a putea să înveţe pe alţii? Astfel vedem cum aceste mese sunt incomplete. Lucrarea marii trimiteri este incompletă. De aceea ne uităm la această parte neglijată a marii trimiteri. Tot ce a învăţat Isus...
Aşadar ne-am uitat la ispite, şi am citit primele cuvinte consemnate, care au ieşit din gura lui Isus, după ce a fost botezat şi umplut de Duhul Sfânt. Ne-am uitat la primele Sale cuvinte: "Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu". Şi a doua afirmaţie, prin care a corectat ceea ce Diavolul a citat greşit, şi a echilibrat-o cu o altă referinţă din Scriptură, Matei 4:7, spunând: "De asemenea, este scris: Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău". Iar astăzi vrem să ne uităm la al treilea răspuns pe care i l-a dat Isus lui Satan. Când Satan I-a cerut să i se închine lui, I-a spus: 'Ai venit ca să iei toate aceste împărăţii ale lumii înapoi la Dumnezeu... "...I-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor", şi I-a zis: "Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie." ' În Luca 4, în pasajul paralel cu acesta, Satan spune: 'Toate acestea mi-au fost date mie, ele sunt ale mele, dar Ţi le voi da Ţie.' Cum le obţinuse Satan? Adam i le predase pe toate lui Satan în grădina Eden. Dumnezeu îi dăduse lui Adam autoritate să stăpânească peste toate lucrurile de pe pământ, însă din momentul în care Adam i s-a închinat lui Satan şi a făcut ceea ce i-a spus Satan să facă, el i-a predat lui Satan ceea ce îi dăduse Dumnezeu. Iar din acea zi încoace Satan este stăpân pe acele lucruri. Iar Satan Îi spune lui Isus: 'Tie îţi voi da aceste lucruri, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie'. Asta a vrut Satan întotdeauna. Aşa a devenit el Diavolul. Când era conducătorul îngerilor, creat de Dumnezeu, frumos, plin de înţelepciune, cu cea mai înaltă poziţie din univers, cu mult înainte ca omul să fie creat, citim istoria celui mai mare înger în Isaia 14 şi Ezechiel 28. Nu-i ştim numele, i se spune 'Luceafăr, fiu al zorilor' în Isaia 14, care se traduce prin Lucifer în latină. Aşadar, aşa i-a rămas numele, dar nu acesta este numele lui, noi nu-i ştim numele. Însă acest conducător al îngerilor, a vrut ca îngerii să nu I se închine lui Dumnezeu, ci lui. Asta spune în Isaia 14: "...voi fi ca Cel Preaînalt". Ţineţi minte că aşa a luat naştere păcatul, când cineva a vrut închinare şi să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu. Când inima i s-a umplut de mândrie, şi a vrut ca îngerii să-l admire pe el. Aceasta este originea păcatului. Primul păcat din lume nu a fost crima sau preacurvia. Ci a fost dorinţa de a primi admiraţia oamenilor. Şi dacă şi tu ai această dorinţă, oricine ai fi tu, chiar dacă te numeşti creştin sau predicator, tu vrei ca oamenii să te admire pe tine, şi nu pe Hristos, să ştii că mergi pe drumul pe care a mers Satan. Este un drum periculos, pentru că în final duce către iad. Asta vedem aici, Satan nu a obţinut-o atunci, el a fost aruncat din cer, însă acum încearcă s-o obţină din nou. 'Aruncă-Te cu faţa la pământ, şi închină-Te mie.'(v.9) Iar Isus a spus: "Pleacă, Satano, Căci este scris: Domnului, Dumnezeului tău să te închini, şi numai Lui să-I slujeşti". (Matei 4:10) Există o singură Persoană căreia trebuie să ne închinăm.
Putem face greşeala de a ne închina unor fiinţe minunate, şi unor mari slujitori ai lui Dumnezeu. Citim în Apocalipsa că până şi marele apostol, Ioan, a făcut această greşeală. El a văzut un înger, şi a căzut cu faţa la pământ să i se închine. Şi în Apocalipsa 22:8 spune că atunci când a văzut acele lucruri minunate fiindu-i descoperite, s-a aruncat la picioarele îngerului ca să i se închine. Imaginaţi-vi-l pe apostolul Ioan, la vârsta de 95 de ani, cunoscându-L pe Domnul de atâţia ani, el a putut să facă această greşeală de a admira acest slujitor măreţ al lui Dumnezeu. Oricare dintre noi poate face această greşeală, de a admira un slujitor al Domnului, până acolo că legătura noastră cu Dumnezeu Însuşi se face prin intermediul acelui slujitor. Atunci când un predicator sau pastor caută să fie un al doilea mijlocitor între Dumnezeu şi om, trebuie să ai grijă! Proorocii Vechiului Testament erau oameni care comunicau voia lui Dumnezeu oamenilor. Însă în Noul Legământ există un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi om, iar Acela este Domnul Isus Hristos. Nu ai nevoie de un pastor sau de un predicator, sau orice alt om al lui Dumnezeu să-ţi fie un al doilea mijlocitor între Hristos şi tine. Nu ai nevoie nici de Maria şi nici de oricine altcineva. Tu poţi mergi direct la Isus şi prin El la Tatăl. Însă putem face o greşeală. Ioan a făcut o greşeală. Însă aici vedem credincioşia acestui înger măreţ. El spune: 'Nu face asta!' Unde sunt predicatorii, pastorii şi conducătorii creştini, care nu vor permite altor creştini să se ataşeze de ei. Care îi vor îndepărta şi le vor spune: 'Nu vă ataşaţi de mine! Fiţi în legătură cu Hristos!' Acela este un adevărat om al lui Dumnezeu, pe care îl poţi urma fără nici o teamă. Cel care refuză să te lase să te ataşezi de el, cel care refuză să descopere voia lui Dumnezeu pentru tine, dar îţi spune: 'Dumnezeu este Tatăl tău, mergi direct la El; El îţi va arăta voia Lui.' După cum este şi promisiunea Noului Legământ din Evrei 8:11: "Şi nu vor mai învăţa fiecare pe fratele său zicând: ‘Cunoaşte pe Domnul!’ Căci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic...", - de la cel care e născut din nou de curând, şi este un prunc în Hristos, "până la cel mai mare", cel mai măreţ slujitor al lui Dumnezeu, toţi Îl pot cunoaşte în mod personal. Aşadar îngerul spune: 'Nu te închina înaintea mea, eu sunt unul dintre fraţii tăi şi împreună slujitor cu tine. Lui Dumnezeu trebuie să te închini!' Deci asta a spus Isus şi în Matei 4:10.
Noul Testament începe cu această frază: 'Domnului Dumnezeului tău să te închini', şi se încheie în Apocalipsa 22:9 cu: 'Inchină-te lui Dumnezeu'. Nu te închina Diavolului, nici îngerilor, nici fiinţelor umane; nu te închina nici unui mesager măreţ al lui Dumnezeu. Cuvântul 'înger' poate fi de asemenea tradus prin 'mesager'. Poţi ajunge să cazi la pământ atunci când un mesager al lui Dumnezeu îţi descoperă adevăruri măreţe, de aceea trebuie să ai mare grijă. Noi trebuie să cinstim slujitorii lui Dumnezeu, bineînţeles. Noi trebuie să îi respectăm, să îi apreciem, şi să ne exprimăm aprecierea faţă de slujitorii lui Dumnezeu, dar nu să ne închinăm lor, nu să ne imaginăm că ei sunt Dumnezeu, nu să le dăm locul pe care numai Dumnezeu ar trebui să-l aibă în inima noastră. Nu ar trebui să dăm acel loc soţilor, soţiilor, taţilor, mamelor, lucrurilor materiale, slujitorilor lui Dumnezeu sau oricui altcuiva. Fiecare din noi trebuie să aibă o legătură directă cu Dumnezeu, iar asta spunea Isus aici: "Domnului, Dumnezeului tău să te închini, şi numai Lui să-I slujeşti". El vorbeşte despre o legătură intimă pe care o avem cu Dumnezeu în mod direct. Pentru că în Noul Legământ El a devenit Tatăl nostru. El nu este un Dumnezeu distant aşa cum era în Vechiul Testament, când vorbea cu oamenii prin prooroci. Dacă voiai să descoperi voia lui Dumnezeu, nu aveai cum să o descoperi, decât dacă mergeai la marele preot, iar el folosea Urim şi Tumim, care erau lucruri prin care ei descopereau voia lui Dumnezeu în acele zile. Sau mergeai la prooroc care putea să audă ceea ce îi vorbea Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu era în afara omului în acele zile. De aceea citim că în Vechiul Testament Dumnezeu vorbea cu o voce care putea fi auzită, pentru că El era în afara omului. Însă acum, după ziua coborârii Duhului Sfânt, El a venit în interiorul nostru. De aceea noi nu mai auzim vocea lui Dumnezeu în afară. O auzim din interiorul nostru. Prin înnoirea minţii noastre de către Duhul Sfânt, ajungem să cunoaştem voia lui Dumnezeu.
Aşadar, prin închinarea pe care i-o dăm lui Dumnezeu, ajungem într-o foarte strânsă şi intimă legătură cu Tatăl nostru ceresc. Închinarea este mai mult decât a spune cuvinte, sau a cânta cuvinte către Dumnezeu. Vreau să clarific o confuzie, pe care mulţi creştini, de fapt aş spune că mai mult decât 90%, o fac. Există o expresie generală folosită în multe biserici astăzi pentru a descrie întâlnirea de duminică, şi anume 'serviciu de închinare'. Sau în bisericile carismatice şi alte biserici penticostale, ei o numesc 'timp de laudă şi închinare'. Acum, dacă vrei să fii în totalitate scriptural şi biblic, aceea este o expresie total greşită. Aceea nu este închinare, ceea ce fac ei duminică dimineaţa. Dacă asculţi cuvintele cântărilor pe care le cântă, aceea este laudă şi mulţumire, nu este închinare deloc. Şi dacă nu mă crezi, poţi lua o concordanţă, şi să cauţi cuvântul 'închinare' după cum se găseşte în Noul Testament. În Vechiul Testament acela era singurul mod în care ei puteau să-şi exprime închinarea lor faţă de Dumnezeu, bătând din palme, cântând, folosind instrumente etc., pentru a cânta cântări lui Dumnezeu. Însă în Noul Legământ, Isus i-a spus femeii samaritence în Ioan 4:23-24: "Vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl". Dumnezeu este duh, iar cei care I se închină, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr - Ioan 4:24. Aşadar, acolo citim despre ceasul care urma să vină, şi care se referea la ziua coborârii Duhului Sfânt. Acesta nu venise încă. Dar El, de asemenea, a spus în Ioan 4:23, "acum a venit" ceasul, ceea ce înseamnă că deja se împlinise în El. Pentru că Isus este Întâiul Născut dintre mulţi fraţi în Noul Legământ. El este Cel care a deschis Noul Legământ pentru noi. Deci, El a fost primul, conducătorul, şi ceasul venise în care exista un om care trăia în sfârşit pe pământ, care I se închina Tatălui în duh şi în adevăr, iar acesta era Isus Însuşi. Nimeni nu mai făcuse asta înainte vreodată.
Omul este duh, suflet şi trup. 1 Tesaloniceni 5:23 ne spune asta. Iar când Isus foloseşte cuvântul 'duh' aici, El se referă la faptul că toată închinarea vechi testamentară până la acel moment se petrecuse doar la nivelul trupului şi sufletului. Asta înseamnă că ei se închinau lui Dumnezeu cu mâinile, ridicând mâinile, bătând din palme. Se închinau lui Dumnezeu cu sufletul, care presupune folosirea minţii, a intelectului, a emoţiilor, simţeau bucurie, sentimente de emoţie, pe care le ai când cânţi cântări de laudă şi de mulţumire la Adunare. Asta era închinarea în suflet şi trup. Dar El spune că acum am ajuns la un nivel mai adânc de închinare pe care o putem avea de acum înainte, iar Duhul Sfânt locuieşte în noi, aşa cum locuieşte în Domnul Isus. Astfel vom putea să ne închinăm lui Dumnezeu în duh şi în adevăr. Nu doar în trup şi în suflet. Deci ce facem astăzi? Încă batem din palme şi ridicăm mâinile, încă simţim emoţie şi ne folosim intelectul când Îl lăudăm pe Dumnezeu, dar dincolo de toate acestea, ne închinăm în duh, iar asta înseamnă că traversăm acea perdea dintre suflet şi duh, şi intrăm în acea zonă în care suntem singuri cu Dumnezeu.
În cortul vechi testamentar existau trei părţi care corespund trupului, sufletului şi duhului. Iar ultima parte, partea închisă şi acoperită de perdea, era locul cel mai sfânt, unde numai Dumnezeu locuia. În afara cortului era multă emoţie, cu jertfele care erau aduse. În Locul Sfânt, de asemenea, preoţii ardeau tămâie, şi aprindeau candelele etc., dar în Locul Preasfânt era doar Dumnezeu. Aşadar, când o persoană intra în Locul Preasfânt, era singur cu Dumnezeu, nu se mai gândea la nimeni altcineva, nu mai era nimeni acolo, în afară de el şi Dumnezeu. Asta este închinare în duh, acolo unde eşti doar tu şi Dumnezeu. Iar asta este ceva ce poţi face în camera ta. Şi nu este ceva ce faci numai cu cuvinte.
Unul dintre cele mai bune exemple referitoare la ce spune un adevărat închinător, sau atitudinea sa către Dumnezeu îl vedem în Psalmul 73:25. Dacă Îi poţi spune asta sincer lui Dumnezeu, din adâncul inimii tale, eşti un închinător. Dacă nu, tu nu te închini în duh. Psalmii 73:25: 'O, Dumnezeule, pe cine altul am eu în cer afară de Tine?' Cu alte cuvinte, 'Când voi ajunge în cer, Doamne, nu mă vor interesa străzile de aur, nu voi căuta un palat sau o cunună, eu voi fi fericit şi satisfăcut să fiu doar cu Tine. Nu am nevoie de altcineva. Nu am nevoie de altceva, decât de Tine. Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Am fraţi, surori şi membrii de familie minunaţi care poate sunt acolo în cer, dar Tu vei fi totul pentru mine. Iar în afară de Tine, nu-mi mai doresc nimic pe pământ. Nu numai în cer; înainte să ajung în cer, aici pe acest pământ, nu doresc altceva, decât pe Tine. Nu doresc mai multe lucruri materiale decât mi-ai dat, sunt pe deplin mulţumit.’ Evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig. Un închinător nu are niciodată o nemulţumire cu privire la ceva de pe acest pământ. El este pe deplin mulţumit cu toate circumstanţele pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru el, el este mulţumit de familia în care l-a adus Dumnezeu, slujba pe care o are, tot ce posedă. El este pe deplin mulţumit. Lui nu-i trebuie nimic altceva, decât Dumnezeu. După cum spune vechea zicală, dacă vine un moment în viaţa ta, în care nu ai nimic în afară de Dumnezeu, iar toate celelalte lucruri sunt pierdute, vei descoperi că Dumnezeu îţi este mai mult decât suficient. Aşadar, aceasta este adevărata închinare, unde aici pe pământ, nu-mi doresc nimic, în afară de Dumnezeu. Nu doresc nimic pe pământ, în afară de Tine, Doamne. Iar aceasta este o atitudine a inimii. Dacă nu ai această atitudine a inimii, indiferent de câtă emoţie simţi, când Îl lauzi pe Dumnezeu şi Îi mulţumeşti duminica dimineaţa, tu nu eşti un închinător. O poţi numi laudă şi închinare, însă te amăgeşti singur. Iar Satan este destul de bucuros că tu te amăgeşti astfel, pentru că tu îţi imaginezi că te închini lui Dumnezeu, dar de fapt nu faci asta. Însă în Ioan 4:23 Isus spune că Tatăl caută pe cei care vor să I se închine în duh. Ce dorinţă are Tatăl! Ai tu dorinţa de a-I satisface inima Tatălui Tău, de a fi un închinător în duh? Atunci mergi la Psalmul 73:25 şi să nu mai ai linişte până ce acele cuvinte devin expresia inimii tale. Că nu-ţi doreşti nimic pe pământ, în afară de Isus Hristos. Nimic, nici măcar o lucrare. Nu-ţi găsi satisfacţia în faptul că evanghelizezi, sau dai învăţătură sau în clădirea bisericii tale, sau în orice altă lucrare, în banii tăi, proprietăţile tale sau orice altceva. Doamne, Te am pe Tine, şi doar pe Tine Te doresc. Va fi un astfel de om, un om leneş? Nici gând.
Matei 4:10, 'Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi să-I slujeşti'. Închinarea duce la slujire. Însă va fi o slujire mult mai eficientă. Apostolii se închinau şi slujeau. Isus Se închina şi slujea. Iar atunci când tu te închini, aceasta va duce la slujire, care va fi mult mai eficientă decât o simplă slujire.
În comuniunea noastră cu Dumnezeu putem spune că există 4 trepte. În primul rând este rugăciunea; Îi cerem lui Dumnezeu lucruri. A doua este mulţumirea; Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru ce a făcut pentru noi, pentru ce ne-a dat. Mergem o treaptă mai sus, lauda. Rugăciunea, mulţumirea, lauda. Lauda înseamnă să ne exprimăm aprecierea noastră către Dumnezeu, să-L adorăm pentru cine este El, nu pentru ceea ce a făcut. Mulţumirea este pentru ceea ce a făcut, lauda este pentru cine este El. Iar apoi mergem către cea mai înaltă treaptă, închinarea. Iar închinarea poate fi exprimată în cuvinte, după cum am spus: 'Pe cine altul am eu în cer, în afară de Tine, Doamne, Tată. Nu este nimic pe pământ care să-mi doresc, în afară de Tine, Doamne Isuse'. Cuvinte. Închinarea poate fi exprimată prin cântare, unde Îi spunem lui Dumnezeu: 'Tot ce am este al Tău, Doamne, Ia-mi viaţa, şi ea să-Ţi fie consacrată Ţie. Ia-mi argintul şi aurul, nu vreau să păstrez nimic. Ia-mi vocea, şi lasă-mă să cânt întotdeauna doar pentru Regele meu'. Îmi exprim închinarea faţă de Dumnezeu prin cântare. Iar cel mai înalt grad de exprimare a închinării este tăcerea, unde sunt atât de copleşit de gloria lui Dumnezeu, încât nici gura nu pot să mi-o mai deschid. Foarte, foarte puţini credincioşi ajung la acest nivel, unde sunt orbiţi de lumina lui Dumnezeu în inima lor, nu în ochi, ci în inimă, întocmai ca Isaia, care îi face să strige: 'O, Doamne, sunt un om păcătos'. Şi cum a spus Pavel: 'O, nenorocitul de mine!, Eu sunt cel dintâi dintre păcătoşi.' Aceasta este exprimarea unui adevărat închinător, care a văzut slava lui Dumnezeu.
Foarte, foarte puţini credincioşi ajung aici. Iar Diavolul nu vrea ca tu să ajungi aici. El vrea ca tu să i te închini lui. Ştii că atunci când cauţi ceva în lume, un câştig din lume, trebuie, de fapt, să te închini Diavolului că să-l obţii? Însă dacă cauţi slava lui Dumnezeu, împărăţia lui Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da, după cum spune în Matei 6:33, ceea ce ai nevoie. Altfel, noi putem dori să avem atâtea lucruri, pe care Dumnezeu nu vrea să le avem, şi să ne rugăm pentru ele, să le cerem. Şi putem crede că le-am obţinut şi că Dumnezeu ne-a binecuvântat, iar unele din acele lucruri materiale pot fi un blestem pentru noi şi copii noştri. Isus a spus: "Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta"(Ioan 18:36) 'Altfel, slujitorii Mei s-ar fi luptat'. El nu Se lupta pentru lucruri materiale. Noi nu ne rugăm pentru aceste lucruri. Noi credem că dacă căutăm Împărăţia lui Dumnezeu mai întâi, şi suntem închinători ai lui Dumnezeu, Tatăl nostru, El ne va da nouă ceea ce avem nevoie pe acest pământ. Noi nu mergem la Diavol pentru a obţine lucruri. De multe ori, când oamenii se roagă: 'Doamne, dă-mi asta, dă-mi aia, dă-mi acel lucru material, asta arată că nu sunt mulţumiţi cu ce au. Însă Pavel spune în Filipeni 4:11, 'Am învăţat să fiu mulţumit cu ce am, fie că Dumnezeu îmi dă puţin, fie că îmi dă mult'. Numai un închinător poate să spună asta. Dacă căutăm Împărăţia lui Dumnezeu, El hotărăşte cât putem avea de pe acest pământ, astfel încât să nu ne distrugă. E mai bine ca Dumnezeu să decidă asta. Prea multe lucruri pământeşti ne pot distruge, dacă nu suntem atenţi. Aşadar, noi trebuie să venim înaintea lui Dumnezeu şi să-I spunem: 'Doamne, călăuzeşte-ne, Te rugăm, în această problemă, astfel încât să putem să ne închinăm Ţie, şi niciodată să nu încetăm să ne închinăm Ţie, şi niciodată să nu fim distraşi de Mamona şi de atracţiile Mamonei'. Aşadar, ţineţi minte asta! Atunci când căutam ceva pământesc şi slavă şi onoarea primită de la oameni, de multe ori vom sfârşi prin a ne închina Diavolului. Diavolul I-a spus lui Isus: 'Arunca-Te cu faţa la pământ şi închină-Te mie. Ţie Îţi voi da toate aceste lucruri şi slava lor'. Aşadar, nu căuta strălucirea şi slava acestui pământ, ca să nu sfârşeşti prin a te închina lui Satan. Caută doar slava şi gloria lui Dumnezeu. Nu numele tău, ci Numele lui Dumnezeu. El ne-a învăţat să ne rugăm: 'Sfinţească-Se Numele Tău', în primul rând. Aceasta este calea prin care putem fi salvaţi de la a ne închina lui Satan. În mod inconştient, mulţi credincioşi i se închină lui Satan. Noi trebuie să ne închinăm lui Dumnezeu.
Tatăl nostru ceresc, ajută-ne să avem discernământ, în aceste zile de mare înşelăciune. Ca să Te venerăm pe Tine cu adevărat şi să ne închinăm Ţie în duh, şi să-Ţi dăm Ţie închinarea inimii noastre, spunându-Ţi că nu dorim nimic şi pe nimeni pe acest pământ, în afară de Tine. Suntem mulţumiţi să Te avem pe Tine, şi cu ceea ce ne dai Tu, din lucrurile pământeşti pe care ni le dai. Nu avem nevoie de nimic altceva, ci suntem mulţumiţi cu ce avem. Te dorim pe Tine tot mai mult. În Numele Domnului Isus, Amin!
