Ne continuăm studiul azi, privitor la tot ce ne-a învăţat Domnul Isus. Ne-am uitat la a doua jumătate a marii trimiteri, prima fiind Marcu 16:15, "Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură". A doua jumătate, Matei 28:18-20, presupune să mergem şi să-i facem ucenici, şi să-i botezăm în Numele Tatălui, Fiului şi al Sfântului Duh. Ne-am uitat la aceasta în ultimele două studii. Apoi El a continuat să spună, în v.20, 'învăţându-i să facă tot ce v-am poruncit'. Aceasta face parte din marea trimitere. Odată ce mergem în toată lumea, le spunem oamenilor că sunt păcătoşi, că Hristos a murit pentru păcatele lor, a înviat din morţi, S-a înălţat la cer şi Se întoarce, şi El este singura cale către Tatăl; iar unde găsim oameni care sunt receptivi, îi invităm să-L facă pe Domnul Isus Domn al vieţii lor, să fie ucenici care Îl vor urma pe Hristos toată viaţa lor, îi botezăm în Numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt, le prezentăm misterul dumnezeirii. Dar nu se sfârşeşte aici; aceasta este ca şi cum venim la linia de start a cursei olimpice de maraton. Totuşi, chiar şi acest lucru este o mare realizare. Dacă ai fost selectat să reprezinţi ţara ta, şi vii la linia de start a cursei olimpice de maraton, acest lucru este o mare realizare, dar nu înseamnă nimic, fiindcă acesta este doar începutul cursei.
Aşadar, faptul că ai devenit ucenic, ai fost botezat în Numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt, aceasta este minunat, dar apoi începe cursa. Şi în această cursă, trebuie să fii învăţat să faci fiecare lucru pe care ni L-a poruncit Isus, iar aceasta va dura o viaţa întreagă. Acest lucru ar trebui să-l facă fiecare Biserică. Dacă o Biserică se axează pe facerea de ucenici şi botez, nu ar trebui să se oprească acolo. Ce ar trebui să înveţe ele în fiecare duminică, la serviciile lor divine? Fiecare lucru ce ne-a învăţat Domnul Isus, tot ce ne-a învăţat Isus. Nu doar câteva lucruri selectate, şi cu siguranţă nu psihologie. Este trist când o Biserică este mai interesată să-şi îmbunătăţească muzica, decât să îmbunătăţească, calitatea membrilor săi. Acest lucru este extrem de trist. Ce credeţi că L-ar interesa mai mult pe Dumnezeu din cer? Iată o Biserică nouă, de exemplu, care a adunat să zicem, oameni care sunt cu adevărat născuţi din nou, şi care vor cu adevărat să-L facă pe Isus Domn al vieţii lor. Şi dacă vedeţi că acea Biserică se concentrează asupra muzicii, credeţi că Dumnezeu este interesat de acest lucru în principal? Este bine să avem muzică bună, nu sunt împotriva acestui lucru, dar este o chestiune de prioritate. Ce Îl interesează pe Dumnezeu mai mult: calitatea oamenilor din acea Biserică sa crească spre a se asemăna mai mult cu Hristos, sau muzica să devină mai atrăgătoare? Astfel, vedeţi cum creştinii s-au îndepărtat, conducătorii creştini nu au înţeles. Ce ar trebui să facem? Trebuie să-i învăţăm pe oameni să păzească fiecare lucru, pe care L-a poruncit Isus. Şi nu-i putem învăţa aceste lucruri, cum să le facă, dacă noi înşine nu le-am făcut.
Să presupunem că Matei 28:20 s-ar fi citit astfel: 'învăţaţi-i tot ce v-am poruncit'. Însă aici spune: "învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit". Care ar fi diferenţa? 'Învăţaţi-i tot ce v-am poruncit', 'învăţaţi-i să facă, tot ce v-am poruncit'. Eu văd diferenţa astfel: 'învăţaţi-i tot ce v-am poruncit' înseamnă că iau toate învăţăturile lui Isus şi îi învăţ, la fel cum un om predă chimie sau fizică sau istorie. A studiat-o şi o predă. Dar 'învăţaţi-i să facă' ar însemna că am făcut eu mai întâi aceasta, astfel încât să-i pot învăţa cum să facă şi ei. Dacă eu nu am făcut, aş fi ca o persoană care predă înotul, când eu însumi nu ştiu să înot. Şi ştiţi, dacă aţi înţeles principiile şi tehnicile înotului, puteţi explica clar pe o tablă la o mulţime de oameni, şi să nu fiţi voi înşivă înotători. Aceasta înseamnă a-i învăţa. A-i învăţa să facă, înseamnă a le arăta în piscină, sau într-un râu, cum poţi efectiv să te duci pe suprafaţa apei, şi să te mişti din loc în loc. Aşadar, un lider creştin are această responsabilitate, de a-i învăţa pe oameni să facă efectiv fiecare lucru, pe care L-a poruncit Isus. Şi acesta este un domeniu uriaş. Aceasta vrem să încercăm să studiem, să împlinim acea poruncă.
Tot ce caut eu să fac în acest program, este să împlinesc acea poruncă a lui Isus. Să-i învăţ pe alţii tot ce ne-a învăţat Domnul Isus. Să vă învăţ pe voi să faceţi, precum eu însumi am căutat să fac, în ultimii 52 de ani din viaţa mea. Nu doar să aleg poruncile mele favorite, sau pe cele uşoare, şi să le neglijez pe celelalte. Ştiţi că unele porunci ale Domnului Isus, sunt mai importante decât alte porunci? Unele porunci din Scriptură sunt mai importante decât altele. Chiar şi în legea din Vechiul Testament; au fost multe porunci pe care Dumnezeu le-a dat în Vechiul Testament. Cunoaştem cele 10 porunci principale, dar au fost alte 603 porunci, un total de 613 porunci. Multe "să faci" şi multe "să nu faci". Şi unele din acele porunci nu erau la fel de importante, ca cele 10 porunci. Domnul Isus a accentuat şi a menţionat acest lucru în Matei 5:19, când vorbeşte despre cele mai mici dintre aceste porunci. El foloseşte expresia "cele mai mici din aceste porunci". Aşadar, cu alte cuvinte, în înţelegerea Domnului Isus, nu toate poruncile aveau importanţă egală. Exista o ordine a priorităţii, unele lucruri erau mai importante decât altele. Existau unele porunci precum anumite mâncăruri, pe care nu trebuiau să le mănânce, în Levitic 11. Nu erau la fel de importante precum a nu ucide şi a nu preacurvi, dar erau tot porunci. Şi aceasta l-a făcut pe Daniel, un om pe care Dumnezeu l-a acceptat, fiindcă el s-a hotărât să ţină acele porunci mai mici, din Vechiul Testament. Vă amintiţi, în Daniel 1:8 spune: "s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului". Poate era nişte carne de porc pe acea masă, sau vreun tip de pasăre, pe care Dumnezeu le interzisese în Levitic 11. Acum... Daniel poate nu a putut să dea toate explicaţiile, privitor la motivele pentru care Dumnezeu interzisese acele lucruri. Dar el s-a hotărât, pentru că aceasta făcea parte din legea lui Moise, chiar dacă nu făcea parte din cele zece porunci, să nu mănânce. Şi scrie acolo că nu a vrut să se spurce. Iar Dumnezeu l-a onorat pentru aceasta, şi l-a făcut o mărturie măreaţă în Babilon, fiindcă Dumnezeu a văzut acolo un om, care era dispus să păzească toate poruncile Sale.
Aşa a fost întotdeauna de-a lungul vremurilor. Dumnezeu i-a căutat pe cei care vor păzi poruncile Sale, care vor face tot ce ne-a învăţat Domnul Isus, şi nu vor alege doar ceea ce le place. În Matei 5:19, El spune: "oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci şi va învăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor. Isus nu spune că se va duce în iad, dar va fi cel mai mic, în ce priveşte aprecierea şi valorile cerului. Acum... a fi cel mai mic pe pământ este absolut neimportant. Nu contează. Dar a fi cel mai mic în Împărăţia cerurilor, înseamnă că Atotputernicul Dumnezeu nu are o părere prea bună despre tine. Şi eu nu vreau să fiu în acea categorie, nu-mi pasă dacă lumea nu are o părere prea bună despre mine, dar cu siguranţă vreau ca Dumnezeu să aibă o părere foarte bună despre mine.
Se spune despre Ioan Botezătorul, că îngerul Gavril i-a spus tatălui acestuia, Zaharia, "fiul tău Ioan va fi mare înaintea Domnului". Aceasta este cu siguranţă ceva vrednic de râvnit, să fii mare înaintea Domnului. Să fii cel mai mic înaintea Domnului, să fii unul despre care Domnul nu are o părere prea bună; eu nu vreau să fiu în acea categorie. Şi totuşi spune aici că vor fi unii oameni, care vor fi cei mai mici în Împărăţia cerurilor, nu pentru că nu ţin poruncile mai mari, ci fiindcă le ignoră pe cele minore. Şi găsesc această atitudine printre mulţi creştini şi astăzi. Ei spun că sunt creştini nou testamentari, dar iau unele porunci nou testamentare minore, şi spun: 'Acestea nu sunt importante; nu trebuie să împlineşti acest lucru'. Nu le contest credinţa în Hristos. Nu sunt aici să-mi dau cu părerea dacă ei merg în cer sau în iad. Aceasta nu e treaba mea. Dumnezeu este judecătorul acestui lucru. Dar cred ce a zis Domnul Isus, că dacă cineva strică cea mai mică poruncă, din tot ce ne-a învăţat Domnul Isus, şi tot ce ne-a învăţat Domnul Isus prin Duhul Lui cel Sfânt, prin intermediul apostolilor în epistole, atunci, va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor. Şi în contrast cu aceasta, cine este cel care va fi mare în Împărăţia cerurilor? Acela care păzeşte cea mai mică poruncă, şi îi învaţă pe oameni să păzească cea mai mică poruncă. Matei 5:19 nu poate fi mai limpede; este foarte, foarte clar. Atitudinea ta, permite-mi să-ţi spun, prietenul meu, atitudinea ta faţă de cele mai mici porunci din Noul Testament, este cea care arată unde te afli tu, înaintea lui Dumnezeu în Împărăţia Sa. Atitudinea ta faţă de ascultare. Isus a spus: "dacă Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele". Acesta este un semn al dragostei noastre. Nimeni nu poate spune că Îl iubeşte pe Isus, şi să-I ignore poruncile. Aşadar, dacă ignori cele mai mici din poruncile Domnului Isus, în această măsură nu Îl iubeşti. Poate că le păzeşti pe cele mari, dar atitudinea ta faţă de cele mai mici, este cea care îţi determină poziţia în Împărăţia lui Dumnezeu. Este atât de clar.
Aşadar, când vorbim despre tot ce ne-a învăţat Domnul Isus... permiteţi-mi să mai adaug un cuvânt de clarificare aici. Sunt unii oameni care spun: 'Ei bine, ce a spus Domnul Isus în evanghelii, este mai important decât ce este scris în epistole, care ar putea fi opinia lui Pavel, Petru sau Iacov'. Bun, dacă este opinia lui Pavel, Petru, şi Iacov, atunci pot arunca aceasta la coşul de gunoi. Nici nu aş include-o în Biblia mea. Aş tăia acele pagini şi le-aş arunca la coşul de gunoi. Şi aş spune: 'De ce vreau să ştiu ce a gândit Petru despre un lucru; ce opinie a avut Pavel?' Adică, i-aş da o anumită importanţă, dar nu aş numi-o Cuvântul lui Dumnezeu. Oh, cu siguranţă nu. Părerea unui om evlavios ar putea fi importantă, dar nu poţi spune că este Cuvântul lui Dumnezeu. Cum aş putea spune că ceva reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu, scris în Biblie, dacă este doar opinia cuiva.
Ştiţi că Domnul Isus, înainte de a merge la cruce, la Cina cea de Taină, le-a spus ucenicilor Săi, în Ioan 16:12... Acesta este un verset foarte important, pe care trebuie să-l înţelegem, Ioan 16:12. El a spus: "Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta", sau 'acum nu le puteţi înţelege, nu puteţi pricepe importanţa lor acum'. "Dar când va veni Duhul Sfânt, Duhul adevărului, El are să vă călăuzească în tot adevărul". Parafrazând vorbele Lui, ce spune El este că: 'Există multe lucruri pe care vreau să le împărtăşesc cu voi, dragii mei apostoli, ucenici, dar nu le veţi putea înţelege. Vreau să vă spun despre tot ce include viaţa Noului Legământ, vreau să împărtăşesc cu voi tot ce implică a avea roada Duhului, a fi părtaşi naturii divine. Vreau să împărtăşesc cu voi ce înseamnă să ai darurile Duhului Sfânt pentru a Mă sluji. Vreau să vă explic ce este dragostea divină, diferită de dragostea umană, pe care o aveţi acum. Vreau să vă explic ce înseamnă să zideşti Biserica, ca trup al lui Hristos. Vreau să vă explic cum să zidiţi Biserici locale, şi cum ar trebui să fie administrate acestea, etc. Şi despre a doua Mea venire, şi lucrurile care se vor întâmpla, înainte de a Mă întoarce pe acest pământ, etc. Adevăratul înţeles al harului, şi cum păcatul nu va putea să vă stăpânească, când sunteţi sub har, şi multe astfel de lucruri, pe care, dacă vi le spun acum, nu le veţi putea înţelege, pentru că nu aveţi Duhul Sfânt.' Isus ştia toate acestea, El ar fi putut să împărtăşească multe lucruri. E ca şi cum ai încerca să explici analiza matematică unui elev de clasa a 3-a. Ce va şti acesta despre analiză matematică? Probabil nimic. El trebuie să aştepte 6 sau 7 ani, înainte ca să poată înţelege analiza matematică. Şi astfel, într-un fel este similar aici. Domnul spune: 'Până ce vine Duhul Sfânt în voi, dacă vă explic toate aceste lucruri, este o pierdere de timp.' Este o pierdere de timp să predai analiză diferenţială, la elevi în vârstă de 7 ani. Ei trebuie să crească. În acelaşi fel, El a spus: "când va veni Duhul adevărului, El vă va călăuzi în tot adevărul".
Aşadar, există multe porunci în epistole, care sunt împlinirea lui Ioan 16:12,13. Domnul Isus Însuşi este Cel care vorbeşte, în epistola lui Pavel către Efeseni, Coloseni, Filipeni, Corinteni, în epistolele lui Petru, Iacov, cele 3 epistole ale lui Ioan, cartea Apocalipsa. Acesta este Domnul Isus care vorbeşte, despre lucrurile despre care nu a putut să le vorbească, când era pe pământ, fiindcă ei nu ar fi înţeles. Astfel, într-un fel, putem spune că, tot ce ne-a învăţat Domnul Isus include multe lucruri din epistole. Acestea sunt lucruri pe care a vrut să le înveţe, când era pe pământ, dar datorită limitării apostolilor, nu a putut. Însă, după ce această limitare a fost îndepărtată, când au primit Duhul Sfânt, atunci a putut să-i înveţe prin Pavel, Petru, Iacov, şi ceilalţi apostoli.
Aşadar, dacă luăm toate aceste lucruri, şi apoi ne ducem înapoi la acel verset, "oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci", din Noul Testament, "va fi chemat cel mai mic, în Împărăţia cerurilor". Şi vă pot spune multe porunci, din epistolele Noului Testament, pe care mulţi creştini şi lideri creştini le ignoră. Ei spun: 'Asta a fost pentru vremea aceea, nu este pentru noi astăzi; aceea era o chestiune culturală, numai pentru acei oameni din Corint, dar nu pentru noi azi'. Vedeţi, odată ce ai această atitudine, privitor la orice poruncă din Noul Testament, oricât de mică ar fi, atunci va trebui să dai libertate altei persoane să zică: 'Ei bine, căsătoriile de acelaşi sex nu sunt interzise. În vremea aceea trebuiau să se căsătorească cu sexul opus, dar acum nu contează. Căsătoriile bărbat-femeie erau doar pentru acea vreme.' Cum poţi împiedica acea persoană, de la a zice acest lucru, dacă tu ai schimbat o anumită poruncă din Noul Testament, spunând: 'Asta era doar pentru vremea aceea.' Oamenii pot spune că homosexualitatea nu e ceva rău. În acele zile, acum 2000 de ani, da, era greşit. Dar nu astăzi. Asta era pentru acea cultură.' Vedeţi poziţia necugetată pe care o iau mulţi lideri creştini, când iau o poruncă din Noul Testament, şi spun: 'Asta a fost pentru vremea aceea'? Se aplică la orice. Oricine strică cea mai mică din poruncile Domnului Isus, va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor, nu va merge în iad, dar cu siguranţă va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor. O descriere cu totul nepotrivită pentru un slujitor al lui Dumnezeu.
Aşadar, ce a spus Domnul Isus în marea trimitere? 'Învăţaţi-i să păzească tot'. Iar 'tot' include poruncile mari, cele mici, fiecare poruncă. "Învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit". Când ne uităm la porunci, fie că sunt mari sau mici, lucrul important este cine a poruncit. În armată, oamenii sunt învăţaţi să execute un ordin simplu precum, "La dreapta!" sau "La stânga!", pe terenul de defilare, care este la fel de important ca, "Du-te pe terenul de luptă", "Prezintă-te pentru îndatoriri, în cutare loc". Una ar putea fi o poruncă mai mare decât cealaltă, însă amândouă sunt importante în mod egal. Ascultarea imediată este trăsătura oricărui ofiţer sau soldat militar, iar acesta este tipul de persoană pe care Domnul o vrea în Biserica Sa. 'Învăţaţi-i să facă tot ce v-am poruncit'. Am descoperit că oamenii sunt mai grijulii, în a îndeplini porunci în armată decât în Biserică. Biserica se numeşte armata Domnului, dar majoritatea nu se comportă ca soldaţii. Soldaţii sunt învăţaţi, din ziua în care se înscriu ca recruţi, să execute imediat tot, şi nu să se gândească dacă pot înţelege motivul sau înţelesul acelui ordin. Am împlinit noi această parte a marii trimiteri, de a-i învăţa pe oameni să facă tot ce ne-a poruncit Domnul Isus? Constat că foarte puţini oameni au luat această problemă în serios.
Haideţi să ne uităm unde a început Domnul Isus... câteva din lucrurile despre care a vorbit Domnul Isus. În Matei, capitolul 4, citim în versetul 4, cea dintâi propoziţie pe care a rostit-o Domnul Isus, care este consemnată în Scriptură, după ce a fost umplut cu Duhul Sfânt la botez. A fost umplut cu Duhul Sfânt la botezul Lui - Matei 3:16. Şi apoi, în ispitirea din pustie, la sfârşitul acelor 40 de zile, citim primele cuvinte care ies din gura Domnului Isus, ca răspuns la prima ispită. Prima ispită din partea Diavolului a fost, "Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini", Matei 4:3. Acesta putem spune că este primul lucru care ne-a învăţat Isus. Ce anume? Cel dintâi lucru pe care ne-a învăţat Domnul Isus: "Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu". Acesta este un subiect uriaş, la care trebuie să ne gândim mult mai mult, decât în acest scurt timp. Dar vreau să introduc aceasta, în acest moment. Cum ar trebui sa trăiască omul? El nu spune că pâinea nu este necesară. Domnul Isus este foarte realist. El spune că pâinea este necesară. Avem nevoie de hrană pentru a trăi. Dar El spune că nu doar de pâine avem nevoie, şi, de asemenea, că hrana nu este prioritară. Prioritar este "orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu". Ce este "orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu"? Tot ce a spus Dumnezeu: poruncile Sale, promisiunile Sale. Acestea sunt cuvintele pe care le găsim în Scriptură. Orice cuvânt reprezintă temelia pe care pot trăi cu adevărat. Dacă mă gândesc doar la a exista, atunci am nevoie doar de hrană. Dar dacă vreau să trăiesc spiritual, aşa cum vrea Dumnezeu să trăiesc, atunci, îmi trebuie orice cuvânt al lui Dumnezeu. Şi acesta nouă ne-a fost descoperit, în principal, în Scripturi, în Biblie. Din acest motiv spun, că o persoană care este mai interesată de mâncare decât de studierea Bibliei, nu a înţeles cu adevărat cum vrea Dumnezeu să trăiască omul.
Ascultaţi aceasta din nou, cele dintâi cuvinte, pe care le-a rostit Domnul Isus: "Omul nu trăieşte doar cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu". Din acest motiv, Dumnezeu ne-a dat Cuvântul Său, ca să ştim cum trebuie să trăim. Şi dacă eşti un ucenic adevărat al lui Isus Hristos, vei avea o pasiune extraordinară să cunoşti fiecare cuvânt al lui Dumnezeu, fiecare promisiune şi fiecare poruncă. Fiindcă aceasta este singura cale, prin care putem trăi, cu adevărat. Iată de ce este important să înţelegem tot ce ne-a învăţat Domnul Isus, dacă vrem să înţelegem cum trebuie să trăim. Altfel, doar existăm. Ştiţi diferenţa dintre a exista şi a trăi? Fiecare cuvânt al lui Dumnezeu. Şi nu este ceva ce pur şi simplu citim. Spune aici, "care iese din gura lui Dumnezeu". Dumnezeu vorbeşte mereu. Pot citi acelaşi verset din Scriptură, pentru a 50-a oară, şi să aflu ceva nou, care iese din gura lui Dumnezeu, în acel verset. Este un lucru minunat, Cuvântul lui Dumnezeu în Biblie. Aşadar, vreau să vă spun, dragi fraţi şi surori, şi prietenii mei, nu putem împlini marea trimitere cu adevărat, dacă nu căutăm să aflăm tot ce ne-a spus şi ne-a învăţat Domnul Isus, promisiunile pe care ni le-a dat şi poruncile ce ni le-a dat.
Tatăl nostru ceresc, ajută-ne să realizăm ce comoară avem în Cuvântul pe care ni l-ai dat. Să-l preţuim şi să căutăm să trăim după acesta, după promisiunile şi poruncile sale, pentru a putea trăi cu adevărat. Ne rugăm în Numele Domnului Isus, Amin!
