Revenim din nou, pentru a ne continua studiul despre tot ce ne-a învăţat Isus. Acest studiu are ca bază Matei 28:20, unde Isus ne-a poruncit să mergem în toată lumea, să facem ucenici, şi să-i învăţăm să facă fiecare lucru pe care El l-a poruncit sau pe care ne-a învăţat, până El Se va întoarce. În v.20 spune "...până la sfârşitul veacului". Aşadar despre aceasta am studiat în toate sesiunile noastre până acum. Ne-am uitat la cuvintele lui Isus şi la ceea ce ne-a învăţat şi poruncit. Până acum ne-am uitat în Matei 4. Data trecută ne-am uitat în Matei 4:19: "Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni", şi am văzut ce semnificaţie are. Iar mai jos, citim că Isus a mers prin toată Galileea(v.23), dând învăţătură în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia Împărăţiei. Aceasta este Evanghelia Împărăţiei cerurilor, pe care El a propovăduit-o şi pe care şi noi trebuie s-o propovăduim. Şi a vindecat orice boală şi orice neputinţă a oamenilor. Nu conta ce fel de boală era aceea, nu a existat nici o afecţiune pe care El să n-o poată tămădui, nici o boală pe care să n-o poată vindeca. "I s-a dus vestea în toată Siria", în afara Israelului, şi au adus la El pe toţi care erau bolnavi. Chiar şi oameni care nu erau evrei, erau aduşi din Siria, adică din afara Israelului. Erau aduşi oameni "ce sufereau de felurite boli şi chinuri: pe cei îndrăciţi, pe cei epileptici şi pe cei paralizaţi, şi El îi vindeca." Nimeni nu rămânea nevindecat.
Acum... noi nu am văzut o lucrare de vindecare asemănătoare vreodată, de atunci încoace. Isus a fost singurul care a vindecat într-un mod atât de miraculos, încât orice afecţiune, orice boală, orice om paralizat a fost vindecat. În zilele noastre, în aşa zisele campanii de vindecare, oamenii se entuziasmează dacă unul dintr-o mie de oameni, se ridică dintr-un cărucior şi merge. Însă sunt atâţia oameni care pleacă nemulţumiţi de la aceste întâlniri de vindecare, rămânând cu afecţiunile şi bolile lor, iar mulţi dintre ei care au fost declaraţi vindecaţi, mor câteva zile mai târziu. Aceasta nu este o repetare a lucrării de vindecare a lui Isus, ci în cea mai mare parte a sa, este o mare înşelătorie, prin care oamenii sunt păcăliţi ca să li le ia banii. Noi nu ar trebui să ne lăsăm amăgiţi de asta, şi să nu credeţi vreodată că acelea sunt repetări ale lucrării de vindecare a lui Isus. Dacă vrei să vezi lucrarea de vindecare a lui Isus, citeşte în Matei 4:22-23, şi gândeşte-te dacă ai văzut vreodată ceva comparabil, comparabil chiar şi 0,001%, oriunde în lume. Noi nu am văzut aşa ceva, nicăieri nu se întâmplă aşa ceva.
De ce a vindecat Isus în acest fel? Citim în Fapte 2:22, că apostolul Petru spune mulţimii: "Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră, prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere, pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru". Minunile şi vindecările pe care le-a făcut Isus, au fost o confirmare din partea Tatălui că Isus era Fiul Său, de care a fost nevoie, înainte ca El să meargă la cruce, astfel încât oamenii să ştie că Acesta era într-adevăr Fiul lui Dumnezeu, care murea pentru păcatele lumii pe cruce. A fost o confirmare din partea lui Dumnezeu. Nu era ceva ce fiecare dintre ucenicii Săi trebuia să facă, pentru că nici unul dintre ucenicii Săi nu ar fi putut să facă ceea ce a făcut Isus în ceea ce priveşte vindecările. Nici chiar marele apostol Pavel. Într-adevăr, el a înviat un om din morţi o dată, citim asta în Fapte 20. Însă mai citim că el nu a putut vindeca un lucru simplu, precum durerile de stomac ale lui Timotei. Acum...cum se poate compara o durere de stomac şi un om mort? Pavel a putut învia un om mort(Fapte 20), însă el îi spune lui Timotei, în 1 Timotei 5:23, să ia puţin vin ca medicament, din pricina deselor sale îmbolnăviri la stomac. Nu crezi că Pavel şi-a pus mâinile peste Timotei şi s-a rugat pentru el? Eu sunt sigur că a făcut asta de multe ori. Însă Timotei nu a fost vindecat. Timotei s-ar fi dus la Pavel să-i spună că are dureri de stomac dese, şi să-i ceară să se roage pentru el. Iar Pavel s-a rugat pentru el şi nu s-a întâmplat nimic. De aceea Pavel i-a spus să ia un tratament. Crezi că Pavel nu s-a rugat pentru Trofim? În 2 Timotei 4:20, citim că pe Trofim, un coleg de-al său, Pavel, după ce s-a rugat pentru el, l-a lăsat bolnav în Milet. Altfel, Trofim ar fi putut să călătorească cu Pavel, însă el era bolnav.
Aşadar, noi trebuie să fim realişti când e vorba de aceste lucruri. Minunile şi vindecările lui Isus au fost depline. Şi ele au fost o confirmare din partea lui Dumnezeu, cu privire la Cine era El, Fiul lui Dumnezeu, care venise să moară pentru păcatele lumii. Trebuie să reţinem asta, ca să nu avem o idee nerealistă despre ce ne-a poruncit Isus să facem. Isus nu ne-a poruncit să mergem în toată lumea, şi să vindecăm pe toţi oamenii bolnavi. Nu. Trebuie să înţelegem asta. Vor fi vindecări, vor fi confirmări cu vindecări, după cum citim în Marcu 16:17. El spune: "Duceţi-vă şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură", şi vor fi semne care vor însoţi pe cei care au crezut. Noi trebuie să citim Scriptura rar, cu atenţie şi cu exactitate. "În Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi, vor lua în mână şerpi, dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma, îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.” Cine sunt cei care vor face toate acestea? Nu fiecare credincios, după cum suntem învăţaţi deseori. Nu. Ci spune că grupul de oameni care cred în Isus(v.17), în mijlocul lor vor fi astfel de semne. Asta înseamnă că este de ajuns dacă o persoană din 1000 face aceste lucruri. Însă ce vor face? Vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi; acestea au loc chiar şi astăzi. Iar când sunt vătămaţi de şerpi sau venin sunt protejaţi supranatural.
Ştiţi, când unii călătoresc să predice în zone necunoscute, sunt atâtea pericole pe care le întâmpină, iar Dumnezeu îi protejează, şi, de asemenea, în mijlocul lor vor fi unii care se vor însănătoşi. Aceste semne vor însoţi acel grup de oameni care au crezut. Nu e ceva ce poate face fiecare credincios. Aceste lucruri se întâmplă chiar şi astăzi. Însă, nu la fel ca lucrarea lui Isus, unde fiecare bolnav era vindecat. Citim în evanghelii de multe ori că El îi vindeca pe toţi. Aşadar, trebuie să avem o abordare realistică despre subiectul referitor la vindecare, iar Isus nu ne-a spus să mergem în toată lumea şi să-i vindecăm pe toţi. El ne-a spus să mergem în toată lumea şi să facem ucenici, în Matei 28, să-i botezăm şi să-i învăţăm să facă tot ce ne-a poruncit El. Nu să-i vindecăm pe toţi cei bolnavi, nici măcar să-i vindecăm pe toţi credincioşii care sunt bolnavi. Dacă încercăm să adăugăm la Scriptură, dăm de probleme. Aceasta este diferită de trimiterea pe care Isus ne-a dat-o în Matei 10, care a fost dată înainte de a fi instituit Noul Legământ.
Apoi vedem că El le spune ucenicilor Săi, în Matei 10:5, când i-a chemat... primul lucru pe care li l-a spus a fost să nu se ducă la neamuri. Acum...dacă tu iei porunca din Matei 10 pentru tine, atunci trebuie să începi cu prima poruncă, de a nu te duce la neamuri. 'Nu te duce la samariteni, du-te doar la israeliţi'. Nu e foarte clar? Mai clar de atât nu se poate. Însă sunt oameni care ignoră acea primă parte, şi acceptă restul spunând că li se aplică lor. Dar se pare că nu funcţionează. În multe cazuri ei înşeală credincioşii care nu citesc Scriptura cu atenţie. Aşadar citeşte-o rar şi cu atenţie. 'Să nu mergeţi la neamuri, nici măcar la samariteni, care sunt jumătate evrei, jumătate asirieni, ci mergeţi doar la poporul adevărat al lui Israel, urmaşii lui Avraam, Isaac şi Iacov.' Şi când mergi la ei, ce ar trebui să le spui? Astăzi, acesta nu este mesajul nostru. Noi nu predicăm astăzi că Împărăţia cerurilor este aproape. Noi spunem: 'Impărăţia cerurilor a venit, primiţi iertarea păcatelor, întoarceţi-vă la Hristos.' Însă mesajul lor era: "Împărăţia cerurilor este aproape". Tot ce citim acolo este o pregătire pentru ce urma să vină în viitor. Iar apoi El le-a spus: "Vindecaţi pe bolnavi". Unde? În Israel. "Înviaţi pe morţi". Unde? În Israel. "Curăţiţi pe leproşi" - în Israel, "Scoateţi afară dracii" - în Israel. "Fără plată aţi primit, fără plată să daţi." Şi, ascultaţi asta! "Să nu luaţi nici aur, nici argint". Câţi predicatori aţi văzut care să urmeze această poruncă? 'Să nu luaţi aur sau argint şi să nu luaţi bani cu voi'. Unde aţi văzut predicatori împlinind asta?
Vedeţi... oamenii sunt selectivi; ei aleg diferite versete, şi spun că unele sunt pentru ei, iar altele nu sunt pentru ei. Asta înseamnă să faci pe nebunul cu Dumnezeu şi cu Scriptura. Ori accepţi totul, ori respingi totul. Acestea nu sunt pentru noi, ci reprezintă ceea ce le-a spus Isus să facă când s-au dus la Israel. Iar apoi le-a spus să nu ia "nici traistă pentru drum, nici două haine". Câţi predicatori aţi văzut că fac asta? Să nu ia o pereche de sandale în plus sau toiag, pentru că oriunde s-ar duce, Domnul se va îngriji de nevoile lor acolo. Şi El continuă dându-le mai multe detalii, despre ceea ce trebuie să facă. Iar după ce le dă trimiterea, în cele din urmă, la sfârşitul vieţii Sale, în Luca 22 spune... E foarte interesant de observat acest lucru, pentru că El anulează instrucţiunile pe care le dăduse în Matei 10. Mulţi oameni nu au realizat acest lucru. Luca 22:35 - 'Când v-am trimis... Ţineţi minte acele zile, acum 3 ani când v-am trimis? "...fără pungă, fără traistă şi fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva?" Nu aţi observat că sandalele probabil nu vi s-au tocit, şi întotdeauna Cineva se îngrijea de nevoile voastre în mod supranatural? Nu aţi avut nici pungă, nici traistă, nici sandale, nu v-a lipsit nimic. Acum, dimpotrivă - intrăm într-o nouă fază de slujire -, iar regulile acelea pe care vi le-am dat în Matei 10, unde spune: "Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţiţi pe leproşi..." nu se mai aplică acum. Să nu luaţi o traistă, sandale... nu se mai aplică acum. Însă ce ar trebui să facem acum? Ia o pungă cu tine... aceasta este lucrarea Noului Legământ, dacă nu ai traistă, ia-ţi o traistă, cumpără-ţi una, şi dacă nu ai sabie, ascultaţi aceasta! El nu le-a spus niciodată să-şi ia o sabie, în Matei 10; dacă nu ai sabie, e mai bine să-ţi vinzi haina şi să cumperi una. Pentru că vei întâmpina tot felul de pericole, şi trebuie să te aperi. Nu foloseşti sabia ca să ataci oameni, ci ai nevoie de o sabie ca să te aperi. "Căci vă spun că trebuie să se împlinească...aceste cuvinte": ‘El a fost pus în numărul celor fărădelege’. Şi ei au spus: "Doamne, iată aici două săbii". Ei aveau două săbii cu ei. Iar El a spus: "Destul!" ' Pentru ce le spunea El să ia săbii cu ei când s-au dus spre Ghetsimani? Ştii că Petru a luat una dintre acele săbii, şi a tăiat urechea cuiva? Iar Isus a vindecat acea ureche, şi i-a spus lui Petru: "Pune-ţi sabia la locul ei, căci toţi cei ce scot sabia de sabie vor pieri." Ei ar fi putut să spună: 'Dar, Doamne, Tu ne-ai spus să aducem aceste săbii'. Iar El le-ar fi răspuns: 'Eu nu v-am spus niciodată să aduceţi săbii ca să atacaţi pe alţii. Nu. Ceea ce am vrut să spun, ...dacă soldaţii romani îşi scot săbiile să vă atace pe voi, să nu trebuiască să vă ridicaţi mâna şi aceasta să vă fie tăiată, ci să ridicaţi sabia, ca să vă apăraţi cu sabia. Cu alte cuvinte, puteţi folosi sabia ca să vă apăraţi, dar niciodată ca să atacaţi.'
Când nu înţelegem clar cuvintele lui Isus, putem merge către o poziţie extremă, aşa cum au făcut mulţi oameni. ...Sau că nu vom lua niciodată o sabie. Asta este o încercare de a fi mai spiritual decât Isus Hristos Însuşi. Dacă cineva te atacă, ai tot dreptul să te aperi, dar tu nu ai voie să ataci pe altcineva. Dacă cineva te dă în judecată, ai dreptul să te aperi, dar tu să nu dai în judecată pe alţi oameni. Aceasta este ideea. Tu nu ataci oameni, dar te poţi apăra. Avem dreptul să facem asta. Când oamenii L-au pălmuit pe Isus, El a spus: "Dacă am vorbit bine, de ce Mă baţi?" Aşadar, avem dreptul să ne apărăm, dar niciodată să atacăm. Deci, dacă înţelegem asta, înţelegem că astăzi chemarea noastră, nu este ce citim în Matei 10. Pentru că Isus nu ne-a spus să mergem să facem ceea ce a făcut El. Care este porunca din Matei 28? 'Mergeţi în toată lumea, faceţi ucenici, şi învăţaţi-i să facă tot ce am făcut Eu? Nu. Ci să păzească tot ce am poruncit.'
Dacă citim Scriptura aşa cum este, descoperim că ea se împlineşte literalmente. Noi putem face tot ce ne-a poruncit Isus. Dar nu putem face tot ce a făcut Isus. Şi toţi acei predicatori care îţi spun că ei fac tot ce a făcut Isus, în domeniul minunilor şi vindecărilor, te înşeală. Trebuie să înţelegem ce a vrut să spună Isus aici. "Duceţi-vă...şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit", 'nu să facă lucrarea pe care am făcut-o Eu'. Când Isus a spus: "Veniţi după Mine", El nu ne spunea să-L urmăm în lucrarea Lui, ci să-L urmăm în ceea ce priveşte viaţa Lui. Apostolul Pavel a spus în 1 Corinteni 11:1: "Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos". Există 2 persoane în Noul Testament care au spus: 'Călcaţi pe urmele mele'. Nici un prooroc din Vechiul Testament nu ar fi putut să spună vreodată: 'Călcaţi pe urmele mele'. Viaţa lor nu a fost un exemplu de urmat. Nici Isaia, nici Moise, nimeni. Ei puteau doar să proclame: 'Ascultaţi ce zice Dumnezeu prin mine, acestea sunt cuvintele lui Dumnezeu'. Însă nici unul dintre ei nu putea spune: 'Urmaţi-mi exemplul'. Moise s-a certat cu soţia sa, şi nu a ascultat de Dumnezeu, atunci când nu i-a făcut tăierea împrejur fiului său. Ei nu erau exemple bune în viaţa lor. Însă ei puteau proclama Cuvântul lui Dumnezeu cu exactitate: 'Aşa vorbeşte Domnul'. Dar în Noul Legământ noi nu spunem doar: 'Aşa vorbeşte Domnul'. Nu spunem doar: 'Veniţi să auziţi ce spune Dumnezeu'. Noi spunem: 'Veniţi şi vedeţi ce a făcut Dumnezeu', care este diferit de ce spuneau proorocii Vechiului Testament: 'Veniţi să auziţi ce spune Dumnezeu'. Proorocul nou testamentar spune: 'Veniţi şi vedeţi ce a făcut Dumnezeu în viaţa mea. Veniţi şi vedeţi ce a făcut Dumnezeu în familia mea. Veniţi şi vedeţi ce a făcut Dumnezeu în mine. Vreau să vă învăţ să ascultaţi ce a poruncit Isus, ca El să poată face acelaşi lucru şi în tine. Călcaţi pe urmele mele.'
Isus a fost prima persoană din Biblie care a spus: "Veniţi după Mine". Iar apoi citim că Pavel spune: "Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos.(1 Corinteni 11:1) Şi mai spune în Filipeni 3:17: 'Fraţilor, urmaţi-mi exemplul, şi nu numai exemplul meu, şi uitaţi-vă la cei care trăiesc ca mine. Şi puteţi să urmaţi şi exemplul lor, pentru că eu calc pe urmele lui Hristos.' E ca şi cum Hristos este o persoană care a urcat în vârful unui munte, să spunem un munte de 10.000 m inălţime, El a ajuns în vârf, iar noi Îl urmăm. Şi Pavel e probabil înaintea noastră, poate că a parcurs 3.000-4.000 m, şi le spune celor din urma lui: 'Călcaţi pe urmele mele'. Poate că eu am ajuns doar până la 500 m, şi le pot spune celor care sunt în urma mea, mai jos pe munte: 'Urmaţi-mă', şi eu pot urma exemplul altora, care sunt înaintea mea şi care Îl urmează pe Hristos spre vârf. Vârful este asemănarea totală cu Hristos. Acesta este ţelul. Nu să vindecăm pe toţi oamenii bolnavi din lume, ci să ne asemănăm în totalitate cu Hristos în viaţa noastră, iar din această viaţă se poate revărsa o lucrare. Trebuie să înţelegem asta. El nu ne-a poruncit să mergem să le spunem oamenilor să facă aceeaşi lucrare pe care a făcut-o El. Când Pavel a spus: 'Călcaţi pe urmele mele', el nu ne spunea să devenim apostoli. Cum ar putea să fie toţi apostoli? Cum ar putea fi toţi prooroci sau evanghelişti cum a fost Pavel? El spunea să-i urmăm viaţa. 'Urmaţi-mă în felul în care eu Îl urmez pe Hristos'. Chiar şi apostolul Pavel nu a putut să urmeze lucrarea lui Hristos, de a vindeca toţi bolnavii, de a merge pe apă, de a hrăni 5.000 de oameni cu 5 pâini. În 2 Corinteni spune că au existat momente când lui însuşi i-a fost foame, şi când ducea lipsă. Tremura de frig şi l-a rugat pe Timotei să-i aducă o pătură.(2 Timotei 4) Aşadar, a avut greutăţi.
Creştinii primari au suferit în multe feluri. Ei nu au fost protejaţi când au fost aruncaţi la lei, dar L-au urmat pe Isus, care a refuzat protecţie când a fost crucificat. Noi viaţa Lui trebuie s-o urmăm. Nu-L putem urma pe Isus în lucrarea Lui. Iar cel mai clar exemplu este că lucrarea Lui a implicat a muri pentru păcatele lumii. Cum putem noi să-L urmăm în acea lucrare? Noi trebuie să facem distincţie între viaţa lui Isus şi lucrarea Sa. Într-o propoziţie, putem spune că Isus a făcut voia Tatălui Său, în viaţa Sa şi în lucrarea Sa. Iar noi putem face voia lui Dumnezeu pentru noi, în viaţa noastră şi în lucrarea pe care o facem. În viaţa noastră presupune să-L urmăm pe Isus întocmai. Asta a făcut Pavel. În lucrarea pe care o facem, presupune să împlinim acel rol special, care ne-a fost dat nouă, în trupul lui Hristos. Dacă înţelegem această diferenţă dintre viaţa lui Isus şi lucrarea Sa, vom descoperi că suntem păziţi de înşelare şi ne putem feri de multă falsitate şi ipocrizie.
Există multă ipocrizie în creştini, care susţin că fac aceleaşi lucruri ca şi Isus. Oamenii vor întreba atunci, ce înseamnă ceea ce a spus Isus după ultima cină? - Ioan 14:12 - "Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl". 'Şi Eu voi ruga pe Tatăl să trimită Duhul Sfânt'.(v.16) Deci, ce spunea El este că atunci când vine Duhul Sfânt, noi vom putea face lucrările pe care El le-a făcut şi altele mai mari. Trebuie să înţelegem asta. Dacă ar fi să întrebi oamenii, care sunt lucrările pe care le-a făcut Isus, imediat îţi vor vorbi despre vindecarea bolnavilor, învierea morţilor, mersul pe apă, hrănirea celor 5.000 cu 5 pâini. Însă eu spun că ei vorbesc despre ultima 10% parte a vieţii Sale, despre ce a făcut în ultimii 3 1/2 ani. Este asta tot ce a făcut? Cum rămâne cu 90% din viaţa Lui? Ce a făcut în 90% din viaţa Lui? Nu reprezintă şi asta tot lucrări pe care le-a făcut? Ce a făcut El 90% din viaţa Sa? Ce a făcut în 100% din viaţa Sa? Într-o propoziţie: El a făcut voia Tatălui Său. După cum a spus El Însuşi, în Ioan 6:38, 'Eu am venit din cer, nu să înviez morţii, să vindec bolnavii, şi să merg pe apă. Eu am venit din cer, ca să renunţ la voia Mea, şi să fac voia Tatălui Meu.'
Aceasta reprezintă, în câteva cuvinte, lucrările lui Isus. El a venit ca să renunţe la voia Sa proprie, şi să facă voia Tatălui Său. Iar voia Tatălui Său includea predica de pe munte, vindecarea tuturor celor bolnavi, uneori vindecarea unei singure persoane, ca cea din scăldătoarea din Betesda. Şi voia Tatălui Său includea mersul pe apă, să-l ajute pe Petru să meargă pe apă, hrănirea celor 5.000 cu 5 pâini. Voia Tatălui pentru Pavel, nu a inclus mersul pe apă, sau hrănirea a 5.000 cu 5 pâini, sau învierea cuiva care a fost mort de 4 zile, precum Lazăr, ci împlinirea voii Tatălui. Aceasta este ideea.
Lucrările pe care le-a făcut Isus, au fost, în câteva cuvinte, voia lui Dumnezeu. Iar Pavel a făcut asta. Pentru el, voia lui Dumnezeu a însemnat să călătorească, să înfiinţeze Biserici, să scrie Scriptura. Isus nu a scris Scriptura. Însă Pavel a făcut acest lucru. Noi nu suntem chemaţi să scriem Scriptura. Dar suntem chemaţi să facem voia Tatălui nostru. Acestea sunt lucrările lui Isus. Ştiţi... supunerea Sa faţă de Iosif şi Maria acasă. Dacă Maria L-ar fi rugat să aducă o găleată cu apă de la fântână, El ar fi adus o găleată plină. Acestea sunt lucrările lui Isus. Ascultarea faţă de Tatăl în lucrurile mici şi mari. Fiecare dintre noi poate face asta. Toate acestea, în câteva cuvinte, reprezintă lucrările pe care le-a făcut. Şi, şi noi putem face asta. Opusul este să trăim în păcat, să facem voia noastră proprie. Iar El spunea acolo: 'Nu trebuie să faci voia ta, nu trebuie să mai trăieşti în păcat. Poţi face lucrările pe care le-am făcut Eu, poţi trăi în sfinţenie, făcând voia lui Dumnezeu. Şi veţi face lucrări mai mari decât acestea.' Care ar fi acestea?
A existat o lucrare pe care Isus nu a putut-o face niciodată, când a fost pe Pământ, şi anume să-i facă pe oameni să fie una. El le predicase celor 12 ucenici ai Săi timp de 3 1/2 ani, însă la ultima cină, ei tot se certau cu privire la cine e cel mai mare, cine va fi conducătorul după ce moare Isus. Iar El le spune: 'Voi veţi face lucrări mai mari decât acestea'. Iar motivul pentru care Isus nu i-a putut face una, nu a fost din cauza nereuşitei din partea Sa, ci pentru că ei nu aveau Duhul Sfânt în ei. Iar când oamenii nu au Duhul Sfânt, nici chiar Isus nu-i poate face una. Deci, El a spus: 'După ce voi pleca, Îl voi ruga pe Tatăl să trimită Duhul Sfânt,(Ioan 14:16) apoi Duhul lui Dumnezeu va veni în interiorul vostru, în inimile voastre, şi apoi voi veţi deveni una. Iar apoi veţi face o lucrare mai mare, şi anume formarea trupului lui Hristos.' Nu o congregaţie de oameni, ca în Vechiul Testament, fără legătură unii cu alţii, ci credincioşi născuţi din nou care sunt una, la fel ca membrele trupului nostru, care funcţionează împreună. Acei 12 ucenici nu funcţionau ca membrele acestui trup, pentru că ei nu aveau Duhul Sfânt în ei. Dar o dată ce a venit Duhul Sfânt, Isus a spus că vom putea face o lucrare mai mare decât a făcut El. De aceea zidirea Bisericii, a trupului lui Hristos, este cea mai mare lucrare pe care o poate face oricine pe acest Pământ. Iar pentru a face asta, noi trebuie să împlinim porunca din Matei 28:19-20. "Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile". Nu poţi zidi o Biserică fără ucenici. Şi, de asemenea, nu poţi zidi o Biserică, dacă nu-i înveţi să facă fiecare lucru pe care l-a poruncit Isus.
Aşadar, sper că toate acestea clarifică ceea ce înseamnă cu-adevărat să fii un slujitor al lui Dumnezeu în această eră a Noului Legământ, şi sper că înlătură această ceaţă care creează confuzie cu privire la lucrarea de vindecare. Noi credem în a ne ruga pentru bolnavi, după cum spune în Iacov 5. Însă chemarea noastră este, în primul rând, să învăţăm pe oameni să facă tot ce a poruncit Isus. Dacă dăm peste oameni posedaţi de demoni, trebuie să-i eliberăm în Numele lui Isus. Eu am făcut asta deseori. Noi trebuie să facem asta. Însă lucrarea mea primară este să-i îndrum pe oameni către împlinirea a tot ce a poruncit Isus, pentru că aceasta este singura cale prin care vom putea zidi Biserica, ca trup al lui Hristos, care este scopul suprem al lui Dumnezeu. O Biserică pe care porţile iadului nu o vor birui niciodată.
Tată ceresc, Îţi mulţumim pentru claritatea Cuvântului Tău; simplitatea acestuia este atât de evidentă pentru cei care au urechi de auzit. Chiar şi copilaşii pot înţelege. Ajută-ne, Te rugăm, să fim acaparaţi de aceste adevăruri, ca să trăim o viaţă folositoare pe pământ, înainte de întoarcerea Domnului. Ne rugăm în Numele Domnului Isus, Amin!
