Acest sfârșit de săptămână marchează al doilea week-end din cadrul conferinței misiunilor noastre. A fost tradiția noastră timp de mulți ani, nu aș ști să vă spun câți, ca la sfârșitul acestor șase servicii în acest week-end într-un mod foarte simplu și fără nicio manipulare sau presiune să întrebăm oamenii dacă vor să vină în față. Așa le putem da informații despre programul de formare și fac o rugăciune de consacrare foarte specială pe care am să v-o spun ca să vă puteți ruga în această direcție în timpul acestor servicii. Exact pentru cine aș vrea eu să vină, ca să zic așa, o spun acum și o voi mai spune și la final, crezi că Dumnezeu a stârnit o dorință în tine ca să te trimită într-o misiune interculturală mai devreme sau mai târziu, anul acesta sau peste 10 ani, pe termen lung, doi ani sau mai mult, nu un proiect pe timp de vară la care sper că toată lumea ar veni dacă ar fi cazul. Asta este invitația care se va face la sfârșit, nu vreau să fiți luați prin surprindere sau să apară în fața voastră acest lucru dintr-o dată. În această direcție ne îndreptăm și m-ați auzit menționând și acum mă auziți spunând că mă rog împreună cu Eric și ceilalți pentru ca 350 dintre voi să stea în față și să spună asta la sfârșitul acestor șase servicii. Să ne rugăm.
Tată, Îți cer din nou ca prin intermediul înregistrării video a campusului central al Lord’s Day Morning și în orice alt fel ai lucra în acest week-end, în unii să trezești pentru prima dată acest sentiment de înflăcărare din Dumnezeu și altora să le dai o încredere neclintită, așa au fost acești ultimi cinci ani. Așadar, vino, Îți cerem după porunca Lui Isus să ne rugăm Domnului secerișului să trimită lucrători la secerișul Lui, asta facem în ascultare de Tine în Numele Lui Isus, amin.
Primul lucru pe care vreau să îl fac în acest pasaj este să mă întorc la versetul șase în capitolul unu și să trec cu voi repede prin întregul curs al gândirii de la 1:6 la 2:10 pentru că nu cred că 2:10 va funcționa fără un context mai larg. Apoi, după ce am trecut rapid prin 1:6 la 2:10, ne vom întoarce în trei pași de la săraci la Evanghelie, la chemare și, la final, cu chemarea voastră. Așa că sper ca prin faptul că noi facem această prezentare în față și apoi în spate, starea voastră de spirit va fi: „Doamne, Îți stau la dispoziție. Nu am intrat în această cameră gândindu-mă că aș putea experimenta vreun fel de pasiune pentru misiuni interculturale, dar dacă asta este voia Ta eu sunt disponibil.” Este cuvântul Lui Dumnezeu care face acest lucru, nu eu.
Deci, să începem. Pavel este uluit că aceste biserici galatene sunt pe cale să abandoneze Evanghelia pentru că unii așa-ziși creștini – veți afla de ce folosesc această exprimare într-un minut – au venit printre ele și au subliniat necesitatea circumciziei pentru mântuire. Versetul șase: „Mă mir că treceți așa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul Lui Hristos la o altă Evanghelie.” Mulți subliniază că nu există o altă Evanghelie care să salveze de păcat și de iad și dacă vă spune cineva că există, uite-o, iar aici limbajul său devine controversat. Versetul 9: „Cum am mai spus, o spun și acum, dacă vă propovăduiește cineva o Evanghelie deosebită de cea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie blestemat!” Pot să vă spun asta în limbaj de stradă, ad literam, în iad cu el! Apoi își susține Evanghelia și spune că a primit-o de la Hristos nu de la vreun om. Versetul 11: „Fraților, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine nu este de obârșie omenească; pentru că n-am primit-o, nici n-am învățat-o de la vreun om, ci prin descoperirea Lui Isus Hristos.” Frumos mod de a sta în defensivă în acest fel. Și apoi începe să se apere amintindu-le în versetele 13 și 14 ce persecutor zelos al bisericii era el. Demonstrația sa se mută de la schimbarea dramatică din viața lui și discută singura explicație pentru trecerea de la un persecutor zelos al bisericii la un susținător care își riscă viața pentru Hristos Cel înviat și este următoarea: „L-am întâlnit pe Drumul Damascului și m-a chemat și m-a salvat”, acesta este argumentul lui.
Versetul 15: „Dar, când Dumnezeu - care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele și m-a chemat prin harul Său - a găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între Neamuri, îndată, n-am întrebat pe niciun om, nici nu m-am suit la Ierusalim la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia. Apoi m-am întors din nou la Damasc.” El subliniază independența lui aici, apoi în versetul 18 după trei ani face o călătorie de 15 zile la Ierusalim și îl întâlnește pe Petru și îl întâlnește pe Iacov, fratele Domnului – asta e tot ce spune. Apoi dispare pentru 14 ani în Siria și Cilicia care este probabil orașul său natal, unde se află acum Tarsul. Ideea principală până acum este că spune: „Eu nu am primit-o de la oameni, eu nu m-am grăbit să merg la Ierusalim și să spun: Eu cred că sunt un apostol, îmi spuneți voi Evanghelia?” Ceea ce a vrut să spună este: „Eu nu am făcut asta, nu sunt un apostol de mâna a doua, nu sunt secundar lui Petru, L-am întâlnit pe Rege pe Drumul Damascului și sunt calificat. L-am văzut pe Hristos Cel înviat, El m-a chemat, nu am fost chemat din Ierusalim.”
Capitolul 2 continuă cu aceeași emfază doar că adaugă o nouă întorsătură, trebuie să stabilească unitatea cu cei 12 apostoli originali sau totul se va prăbuși. Dacă ai o apostolie divizată în biserica primară ești dezbinată ca mișcare și nu va mai fi nicio biserică acolo. Deci el trebuie să fie în același timp independent și unit, despre asta vorbesc versetele acestea acum. Versetul 1: „Apoi după 14 ani – o perioadă lungă, el insistă asupra independenței sale, nu am umblat cu acești apostoli – m-am suit din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba și am luat cu mine și pe Tit.” Asta e foarte important pentru că Tit era un necircumcis dintre neamuri convertit la Domnul pe calea creștinismului și ia exponantul A pentru a testa și demonstra libertatea Evangheliei sale. Îl vor determina ei pe acest om să fie circumcis sau Evanghelia pe care o predic eu va fi acceptată? Aceasta este proba A, Tit este un studiu de caz.
Versetul 2: „M-am suit in urma unei descoperiri - subliniază din nou: eu nu fac doar o lucrare omenească, aici am primit cuvântul pe care mi L-a spus Domnul acum 14 ani și acum mă duc – și le-am arătat Evanghelia pe care o propovăduiesc eu între Neamuri, indeosebi celor mai cu vază, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar.” Vrea să spună, cred: „Știu Evanghelia pe care am primit-o de la Isus, dar dacă nu este și Evanghelia voastră și voi, Petru și Iacov nu mă recunoașteți și eu nu vă recunosc pe voi atunci noi trei alergăm în zadar.” Versetul 3: „Nici chiar Tit, care era cu mine, macăr ca era grec, n-a fost silit să se taie împrejur din pricina fraților mincinoși – din acest motiv am folosit expresia așa-zișii creștini acum câteva minute – furișați si strecurați printre noi ca să pândească slobozenia pe care o avem în Hristos Isus, cu gând să ne aducă la robie; noi nu ne-am supus și nu ne-am potrivit lor nicio clipă măcar, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi.” Voi – care sunteți credincioșii dintre neamuri împrăștiați prin Galatia; aceasta este veghere misionară asupra doctrinei drepte. Asta a făcut ca lucrurile să se încordeze în Ierusalim, chiar să se tensioneze foarte mult venind să îl verifice pe Tit și să spună dacă trebuie să fie circumcis sau nu. Și Pavel îi numește pe ei frați mincinoși. Uimitor! Creștinii, așa-zișii creștini și el nu ar da nici un pas înapoi în convingerea lui. Dacă încerci să faci circumcizia un lucru necesar pentru mântuire nu ești creștin. Uluitor!
Versetul 6: „Cei ce sunt socotiți ca fiind ceva - orice ar fi fost ei, nu-mi pasă: Dumnezeu nu caută la fața oamenilor - aceștia, zic, ei cei cu vază nu mi-au adăugat nimic.” Deci el subliniază independența lui. Versetul 7: „Ba dimpotrivă, când au văzut că mie îmi fusese incredințată Evanghelia pentru cei netăiați împrejur, după cum lui Petru îi fusese incredințată Evanghelia pentru cei tăiați împrejur – poporul evreu, căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor tăiați împrejur, făcuse și din mine apostolul Neamurilor și, când Iacov, Chifa și Ioan - Iacov, Petru și Ioan cei trei apostoli apropiați – care sunt priviți ca stâlpi au cunoscut harul care-mi fusese dat, mi-au dat mie si lui Barnaba mâna dreaptă de însoțire, ca să mergem să propovăduim: noi la Neamuri, iar ei la cei tăiați împrejur.” Cred că tot cerul a răsuflat ușurat, acesta este unul dintre cele mai importante momente din istoria lumii, fără nicio exagerare. Este unul dintre cele mai importante momente din istoria lumii. Dacă Petru ar fi zis, „Nu, tu nu propovăduiești Evanghelia, ei trebuie circumciși”, nu ar fi existat niciun Nou Testament nici biserică nici creștinism. Asta a fost minunat, ce s-a întâmplat cu apostolatul, fundația pe care bisericile au fost construite ar fi fost împărțite care încotro, dar Dumnezeu nu a lăsat să se întâmple asta. Și ar trebui să citim asta și să ne cutremurăm. Și încă un lucru pe care l-au încuviințat în versetul 10: „Ne-au spus numai să ne aducem aminte de cei săraci, și a fost primul lucru pe care am fost nerăbdător să îl fac.”
Acesta este parcursul nostru într-o direcție, acum să ne întoarcem și să mergem înapoi în text iar de data aceasta nu vom trece prin tot, ci vom atinge chemarea la Evanghelizarea săracilor. Aici vom merge pentru că asta este ordinea inversă pe care am urmărit-o și sper că atunci când vom încheia în câteva minute cu chemarea acest lucru va deveni foarte personal pentru mulți dintre voi. Așa că haideți să vorbim despre săraci pentru un moment. Vreau să vă arăt patru lucruri în versetul 10 și dincolo de versetul 10:
1. Apostolii erau toți de aceeași părere despre importanța săracilor, aici sunt acord.
2. Vreau să vedeți că a fost destul de important să se alinieze pentru puritatea Evangheliei.
3. Vreau să vedeți că Pavel nu este doar dispus să își amintească de săraci. „Ok, am mult de lucru, dar trebuie să îmi amintesc și de săraci.” El era dornic.
4. Al patrulea lucru pe care vreau să îl vedeți este de unde vine această pasiune și prioritate.
Acum, primele trei sunt foarte clare în versetul 10, fără nicio discuție, sper. Haideți să citim din nou: „Ne-au spus numai, lui Pavel și lui Barnaba, să ne aducem aminte de cei săraci, și a fost primul lucru pe care am fost nerăbdător să îl fac. Deci puteți vedea că ei s-au pus de acord, e ușor de văzut că tot apostolatul este acum de acord: amintiți-vă de săraci!
Numărul doi este explicit și pe parcursul Evangheliei. O mulțime de lucruri sunt nespuse, aici este o listă lungă de lucruri importante care nu sunt spuse. Dar despre acesta se vorbește: „Amintiți-vă de săraci!” Evanghelia era în pericol, nu l-ai circumcis pe Tit, Evanghelia e pură, ai un mesaj de dus neamurilor și, în drumul tău, un alt lucru pe care mai bine îl facem explicit, să nu uităm de săraci. Asta e uimitor!
Și, apoi, al treilea lucru care este clar, este nerăbdarea lui Pavel. Vedeți aceste cuvinte, „Primul lucru pe care eram zelos și nerăbdător să îl fac”, dar asta nu îl ia pe nepregătite pe Pavel. Această ezitare, „Oh, nu m-am gândit niciodată la asta, nu am făcut niciodată asta, timp de 14 ani a fost o pată oarbă în slujba mea.” Nu este Pavel cel care spune asta și apoi să îl vezi în restul misiunii sale în Corinteni și acolo în Romani și strânge pentru săraci și spune bisericilor mereu că sunt niște săraci de care trebuie să aibă grijă.
Asta este ultima întrebare, de unde vine această prioritate înaltă de unde vine această prioritate și pasiune pentru săraci? Și cred că vom trece peste un răspuns nemaipomenit și vom ajunge la alt răspuns nemaipomenit. Cel pe care voi toți îl știți cu siguranță este devotamentul lui Pavel de a avea compasiune pentru săraci venit din Evanghelie. Un păcătos iertat prin sângele lui Hristos are o inimă plină de compasiune. Două parabole ale lui Isus ne arată asta de exemplu Matei 18, dar să lăsăm asta. Este atât de clar, dacă te vezi pe tine ca păcătos și te uiți la Fiul lui Dumnezeu murind pentru tine, Îl îmbrățișezi și toate păcatele tale sunt lepădate chiar dacă nu meriți. Ești un păcătos falimentar și toate bogățiile lui Dumnezeu sunt acum ale tale în Hristos prin credință și nu poți fi o persoană fără compasiune și să te prezinți în biroul meu spunând: „Eu nu am compasiune pentru săraci.” Îți voi spune, „hai să ne ocupăm de tine și Isus”.
Dar vreau să vă spun ceva, dacă i-am întreba pe cei 12 de unde a venit asta, ei ne vor spune că la început a venit de la cruce și apoi ne vor spune că au umblat cu Isus timp de trei ani și despre asta a fost vorba în fiecare zi. De exemplu, viziunea judecății din Matei 25: „Mi-a fost foame și mi-ați dat să mănânc, Mi-a fost sete și mi-ați dat să beau, am fost străin și M-ați primit, am fost gol și M-ați îmbrăcat, am fost bolnav și M-ați vizitat, am fost în temniță și ați venit pe la Mine.” Acestea sunt cuvintele care vor fi rostite în ziua judecății peste oamenii de la dreapta Sa, oile. Zacheu dă jumătate din averile sale, acest colector de taxe pungaș dă jumătate din averile sale în momentul în care Isus vine la el la cină. Așa mic cum era, a intrat în casa sa la ceai și el dă jumătate din bani, iar Isus anunță că mântuirea a intrat în casa lui chiar atunci. Ce înseamnă asta? Când văd asta, știu ceva despre ce s-a întâmplat aici.
Ce se întâmplă când mântuirea vine în viața ta este că banii se schimbă total. Evoluția slabă, pensionarea, vacanțele, cele două case, trei mașini, lucrurile scumpe merg în jos și săracul este înălțat. Asta se întâmplă când ești mântuit. Mântuirea aceasta a intrat în casa ta astăzi, uitați cum banii curg către săraci. El a fost invitat la un ospăț odată, Isus nu și-a tratat niciodată gazdele foarte politicos. El i-a spus gazdei din Luca, „Când dai un prânz cheamă-i pe săraci, pe schilozi, pe șchiopi, pe orbi și va fi ferice de tine pentru că ei nu au cu ce să îți răsplătească, dar ți se va răsplăti la învierea celor neprihăniți.” Găsește pe cineva pe care să-l inviți la cină care nu te poate invita la rândul lui, asta este parafrazarea pentru mâine la prânz.
Inaugurarea lucrării lui Isus, Luca 4:18, în sinagogă deschizând sulurile și predicând prima Sa predică: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia”. Și atâtea alte texte pe care am putea să le aducem din Evanghelie! Deci cred că răspunsul pentru întrebarea „de unde vine acest verset 10 din Galateni 2?” cred că își are răspunsul în crucea purtată în viața lui Isus. Și cred că din momentul în care apostolii au fost de acord cu asta și au făcut-o o prioritate așa de mare, ar trebui să fie crucială în dedicarea noastră ca biserică și popor.
Al doilea pas, întorcându-ne înapoi, trecem peste versetul 10 și fac al doilea pas în spate la versetul 5, Evanghelia. Centrul purității Evangheliei, versetul 5 capitolul 2: „Lor – celor care insistau asupra circumciziei pentru mântuire – nu ne-am supus nici măcar o clipă pentru ca adevărul Evangheliei să fie păstrat pentru voi neamurile.” Oh, cât de atractiv este, cât de atractiv este acasă, într-un Minneapolis pluralist și în câmpul de misiune să ajustezi Evanghelia un pic pentru a nu jigni oamenii. Dar Pavel lămurește că o circumcizie nu este mare lucru și apoi spune destul de hotărât de câteva ori: „Nu ne-am supus nici măcar o clipă.” Știți ce cred că a fi spus? „Nicio bătaie a inimii nu a luat în considerare acest compromis” și apoi îi numește în versetul 4 „frați mincinoși”. Îți taie respirația, pur și simplu, puritatea Evangheliei. Deci vreau să spun tuturor misionarilor noștri și tuturor misionarilor aspiranți și visători, indiferent dacă sunt pensionari sau au 9 ani: trebuie să urmăriți Evanghelia corect. Vom flutura drapelul la Bethleem pentru că în întreaga lume alte Evanghelii sunt predicate în afara Evangheliei care a fost primită, Evanghelia mântuirii doar prin har prin credință, pe baza sângelui lui Hristos și neprihănirii pentru gloria lui Dumnezeu, fără compromis.
El numește chiar îngerul care aduce o Evanghelie diferită „blestemat” în versetul 8 al capitolului 1. Ideea este ca misionarii noștri să ducă Evanghelia pură națiunilor, e foarte important ca ei să o prezinte corect și să nu lăsăm pe niciunul dintre misionarii noștri să spună că doctrina nu contează, ca niciunul dintre misionarii noștri să nu spună că o mică schimbare în Evanghelie nu a făcut rău nimănui. Vor spune toți misionarii, când vor fi presați să se compromită, „noi nu ne-am supus nici măcar o clipă pentru ca adevărul Evangheliei să fie păstrat pentru voi”? Voi numi asta dragoste dură de acasă de dragul națiunilor. Ne întrebăm câteodată despre toate certurile doctrinare din fața casei cu toate că am auzit atât de mulți oameni care răspund controversei doctrinare: să ne ocupăm de problema misiunilor, să oprim această controversă! Eu spun, ei bine, așteptați un minut. Acest text spune că îl înțelegeți corect sau nu e nimic de îndepărtat și asta îi include și pe săraci. Va merge fiecare misionar la săraci și să spună împreună cu apostolul Pavel, „Duhul Domnului este peste mine pentru că m-a uns să vestesc Evanghelia pură celor sărmani”? Este cel mai important lucru pe care trebuie să-l facem săracilor.
În cele din urmă să mai mergem un pas în spate, am mers către săraci în versetul 10 și am mers către Evanghelie în versetul 5. Acum să mergem către chemare înapoi în primul capitol. Înainte să ne uităm la un verset aici, lăsați-mă să merg un pas în spate către o imagine mult mai amplă. Aici, marea promisiune și speranță pentru câmpul misiunii este Romani 10:13: „Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.” Și asta include și un temnicer dintre neamuri care la miezul nopții în Filipi aude niște cântece evreiești amuzante, include proiectele din centrul orașului Bangkok, include molozul din Pakistan și Guatemala. Este adevărat și pentru refugiații din Somalia în Minneapolis. „Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit” e adevărat în Mexic, Kazahstan, Kenya, Camerun, Rusia, Papua Noua Guinee, Filipine, Senegal, în Japonia, Bosnia, Germania, Etiopia, Peru, Bolivia, Ecuador, Brazilia, Cehia, Austria, Siria, Coasta de Fildeș, Turcia, China, Oman, Emiratele Arabe Unite, Anglia, Uzbekistan, Indonezia, India și Zambia. Și aici sunt oamenii noștri.
Sper că iubiți să dăruiți acestei biserici, chiar sper că vă place să dăruiți acestei biserici. Toate aceste țări sunt locuri în care ne aflăm. Uitați-vă pe spatele pliantului vostru, de aacolo i-am menționat pe toți aici. Oricine din aceste țări, cu atât de multe culturi și atât de multe limbi, care va chema Numele Domnului Isus Hristos Regele Regilor cu adevărat va fi salvat. Și apoi Pavel spune, „Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Și cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Și cum vor propovădui, dacă nu sunt trimiși? După cum este scris: ‚Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!’"
Domnul te trimite în misiuni într-o mie de feluri. Ar fi interesant să petrecem o oră doar întrebându-i pe cei implicați în misiuni care sunt acum în curs cum a făcut Dumnezeu posibil asta am auzi o mie de povești diferite. E atât de emoționant să te gândești în câte feluri te cheamă El. Uitați-vă la chemarea lui Pavel, Galateni 1:15. Cred că într-un fel asta este o paradigmă pentru toată lumea dacă nu aducem în discuție detaliile despre Damasc. Uitați-vă la Galateni 1:15: „Dar, când Dumnezeu - care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele și m-a chemat prin harul Său - a găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul Său – și priviți logica aici – ca să-L vestesc între Neamuri.” În cazul lui Pavel chemarea a fost descoperirea Lui Isus Hristos. „El mi L-a descoperit pe Fiul Său nu pentru ca eu să fiu creștin, el trece peste acest lucru esențial pentru ca eu să pot să mă duc”. Simpla arătare a lui Hristos a însemnat totul pentru Pavel. Și eu cred că majoritatea chemărilor noastre pentru orice lucru le facem în slujba lui Hristos, într-un fel sau în altul, este o vedere proaspătă a lui Hristos. O vedere proaspătă a puterii Lui, o vedere proaspătă a frumuseții Lui, o vedere proaspătă a atotputerniciei Lui de a salva păcătoșii, este o vedere proaspătă a voinței și iubirii Lui de a-mi purta de grijă oriunde aș fi. Văzându-L pe Hristos atât de proaspăt atât de nou, atât de potrivit pentru calea aceasta încât nu pot sta deoparte. Hristos este pe drumul acesta, este ca o lumină care strălucește pe calea aceasta. Mă duc acolo, mă duc acolo. Vedere! Vedere! Ce exemplu grozav, fără ochelarii aceștia nu aș putea vedea calea mea și asta este ce face Isus.
Cât despre tine, acum că ne apropiem de sfârșit, nu știu ce va face Domnul cu tine, dar întrebarea mea este asta și, totodată, rugăciunea mea. El are o mie de feluri de a te cerceta până la punctul în care trebuie să te miști și să îndrăznești. Și trebuie să te aventurezi către lucrurile de neatins și trebuie să te îndrepți către săraci. Ești conștient că 85% dintre cei mai săraci dintre săracii lumii se află în fereastra 10/40 dintre Africa de Vest și Marginea Pacificului. De la 10 grade nord la 40 grade nord, în această porțiune trăiesc 85% dintre cei mai săraci dintre săraci. Și aici este un lucru remarcabil în această fereastră: 95% dintre cei mai puțin atinși trăiesc aici. Deci, global vorbind, oamenii pierduți sunt oamenii săraci. Nu este ceva categoric, este aproape universal valabil. Marile mase de oameni neatinși sunt marile mase de săraci. Prin urmare, pentru a vorbi despre Evanghelia propovăduită popoarelor și generozitatea pentru săraci vorbim de același lucru. Deci când vorbim despre chemarea ta de a traversa o cultură pentru misiuni, dacă inima ta este focusată pe cei mai puțin atinși, aceștia vor fi aproape sigur oameni săraci.
Într-un moment aș vrea să te invit să stai în față și să mă lași să spun din nou această frază: cred că nu ești Dumnezeu și, prin urmare, nu ești infailibil; cred că Dumnezeu a fost sau este acum la lucru aprinzând în viața mea dorința de a mă muta mai devreme sau mai târziu pentru un angajament pe termen lung – doi ani sau mai mult, nu vreau să hotărăsc eu cât, încerc doar să îți dau o idee în linii mari despre un angajament pe termen lung – în misiunile interculturale. Asta cred despre mine acum, Dumnezeu a pus o pasiune în mine și am în minte copii care sunt suficient de mari ca să se ocupe de asta și să se înțeleagă cu părinții lor despre asta. Mă gândesc la tineri la vârsta adolescenței, mă gândesc la tineri adulți de 20 și 30 de ani, căsătoriți sau singuri. Am în minte persoane de vârstă mijlocie care niciodată nu au visat că la mijlocul carierei lor ar putea face o astfel de schimbare. Și am în minte pensionari care ar trebui să facă mai mult la vârsta de 60 și 70 de ani și poate chiar o putere de rezistență. Acestea sunt tipurile de oameni care sper să rămână alături de mine.
Suntem pe înregistrarea video la Downtown North la slujba de duminică dimineața și îl voi invita acum pe Eric pentru acest serviciu să vină în locul meu la amvon ca eu să pot să termin lucrarea pe care trebuie sa o fac aici. Sunt sigur că ești acolo Eric și faci asta. Dar acum suntem aici în seara asta și vreau ca fără nicio muzică, fără niciun ochi închis și niciun cap plecat să veniți. Eu o să mă rog pentru voi, așa că doar stați în picioare și veniți în față, iar când veți fi aici mă voi ruga pentru voi.
