Ai milă, o, Doamne de cel care vorbește, păcatele lui sunt multe. Ajută-ne să-L vedem pe Isus, doar pe Isus. Prin Hristos ne rugăm și toată biserica spune „amin”.
Eu am fost prinzător într-o echipă de baseball din liga celor mici. Eu am fost prinzător în liga pe care noi o numeam „liga poneilor”. Am jucat baseball și în echipa liceului, e adevărat, de cele mai multe ori eram doar rezervă. Când am ajuns la colegiu, am intrat în echipa de softball. Ghiciți în ce poziție jucam! Am petrecut mult timp ancorat în spatele bazei a patra. Mii de jocuri și sute de mii de prinderi, mii de reprize. Și lucrul pe care l-am observat este că lățimea bazei este întotdeauna de 43 de cm. Acest lucru era așa în liga celor mici, în liga poneilor, în liceu, în colegiu și acest lucru este așa chiar și în liga întâi. Noi, jucătorii de baseball, ne putem schimba mult. Putem schimba pozițiile, ne putem schimba uniformele, ne putem schimba bâta de baseball, dar nimeni nu poate modifica lățimea bazei a patra. Dacă ar fi să vin de acasă cu o bază făcută de mine care ar fi mai lată, nu aș putea să o folosesc. Dacă aș desena pe pământ o bază pentru că prinzătorul nu a putut prinde mingea stând pe bază, Liga Empire nu m-ar lăsa să o folosesc nici pe aceasta. Dacă ei înșiși, pentru că le-ar fi milă de mine și de prinzătorul meu, mi-ar fi spus că au o bază de 60 de cm și m-ar fi întrebat dacă vreau să o aducă, ar fi făcut un lucru nepermis. Cu toții înțelegeam acest lucru. Lățimea bazei era de 43 de cm. Acest lucru era așa în liga celor mici, în liga poneilor, în liceu, în colegiu și acest lucru este așa chiar și în liga întâi. Este de neschimbat, este predeterminat, este fixat și este non-negociabil, este imutabil. Putem merge până la vorba aceea care spune că lățimea bazei a patra este sfântă. E un pic cam întinsă coarda, știu, dar atunci când te gândești la lățimea bazei a patra în baseball și când te uiți la definiția sfințeniei în Biblie, există câteva paralele. Ceea ce este sfânt în Scriptură, este de neschimbat. Opiniile populare nu o schimbă. Perferințele mele nu o schimbă. Curtea Supremă nu o poate redefini. Ceea ce Dumnezeu decretă ca fiind sfânt, este sfânt din liga celor mici până în liga întâi, de la începutul vremurilor, până la sfârșitul lor. Am fi înțelepți, deci, să luăm în considerare ceea ce Dumnezeu numește sfânt. Belșațar a regretat faptul că el nu a făcut-o.
Primul nostru punct este destrăbălarea lui Belșațar. Suntem în Daniel 5:1: „Daniel 5:1 "Împăratul Belşaţar a făcut un mare ospăţ celor o mie de mai-mari ai lui şi a băut vin înaintea lor.” Belșațar a devenit rege al Babilonului în 539 î.Hr. Așa cum poate vă amintiți, în 685 î.Hr. versiunea mai tânără a lui Daniel a fost luată captivă din Ierusalim și adusă în Babilon. Asta înseamnă că suntem pe la sfârșitul vieții lui Daniel. Dacă avea vreo 10-12 ani când a fost luat prizioner, înseamnă că acum are 70-80 de ani. Domnia regelui Nebucadnețar se sfârșise. Iar domnia regelui Belșațar este în plină desfâșurare. Regele Belșațar, la un ospăț mare, a invitat o mie de nobili să i se alăture într-o celebrare. Avea o sală de banchet lată de 500 m și lungă de 1600 m. Era decorată cu elefanți giganți, vreo 4500, înșirați pe ziduri. Se cânta, se dansa și se servea vin. Daniel 5:2-4: „Şi, în cheful vinului, a poruncit să aducă vasele de aur şi de argint pe care le luase tatăl său, Nebucadneţar, din Templul de la Ierusalim, ca să bea cu ele împăratul şi mai-marii lui, nevestele şi ţiitoarele lui. Au adus îndată vasele de aur care fuseseră luate din Templu, din Casa lui Dumnezeu din Ierusalim, şi au băut din ele împăratul şi mai-marii lui, nevestele şi ţiitoarele lui. Au băut vin şi au lăudat pe dumnezeii de aur, de argint, de aramă şi de fier, de lemn şi de piatră.” Atunci când Nebucadnețar a subjugat Templul, când Daniel era doar un băiat, el l-a ars până la pământ și a ars tot ce era de valoare. Au cărat aceste lucruri din Ierusalim la Babilon. Asta înseamnă inclusiv ceea ce era în Sfinta Sfintelor. Menora, artefactele de aur, masa pâinilor, furculițele, lingurile și paharele de aur și argint. Aceste obiecte par a fi ținute bine, fără ca cineva să se atingă de ele pentru mai mult de jumătate de secol, asta până când Belșațar – nu știu din ce motiv – și-a adus aminte de ele și s-a gândit la ele. A poruncit să fie scoase din locul de depozitare și să fie aduse la petrecerea lui pentru ca el și musafirii săi să le poată folosi ca cupe pentru vin.
De ce ar face asta? Rămăsese el fără cupe în tot orașul Babilon? Se stricase mașina de spălat vase? Era personalul de la bucătărie în grevă? De ce ar folosi ceva despre care știa că sunt cupe sfinte care au fost luate din Templul din Ierusalim? Și de ce le-ar folosi la o petrecere de bețivani când, făcând asta, celebra dumnezeii păgâni ai Babilonului? Există doar un singur răspuns. Regele voia să-L blasfemieze pe Dumnezeul lui Israel. Acesta este un sacrilegiu clar. Și Belșațar își bătea joc, pur și simplu, de Iehova Dumnezeu. El a folosit vase sfinte la o beție și la o celebrare a dumnezeilor păgâni. Și, făcând așa, L-a luat în derâdere pe Dumnezeul lui Avraam, al lui Moise, al lui Iacov, al lui Iosif. El L-a luat în derâdere pe Dumnezeul evreilor și i-a preamărit pe dumnezeii pe care ei i-au făcut cu propriile mâini.
Vorbind de mâini... Din negreala nopții, a apărut o mână misterioasă. Daniel 5:5-6: „În clipa aceea, s-au arătat degetele unei mâini de om şi au scris în faţa sfeşnicului, pe tencuiala zidului palatului împărătesc. Împăratul a văzut această bucată de mână care a scris. Atunci, împăratul a îngălbenit şi gândurile atât l-au tulburat că i s-au desfăcut încheieturile şoldurilor şi genunchii i s-au izbit unul de altul.” Vă puteți imagina scena? O mână detașată de trup, a apărut din aer, plana în dreptul unei lampe și, dintr-o dată, toată sala și întreg banchetul este redus la tăcere. Un deget din această mână s-a întins și a început să scrie pe perete. Apoi, pe cât de repede a apărut, pe atât de repede a dispărut. Belșațar a înghițit în sec. Zâmbetul lui pompos s-a trasnformat într-o încruntare înspăimântată. Genunchii săi au început să tremure, nu a mai putut sta în picioare și a căzut la pământ. Inima îi fierbea ca un ceainic și a implorat ca cineva să descifreze cuvintele de pe perete, dar niciunul dintre prezicătorii și astrologii săi nu au putut. Soția sa, auzind comoția din sala banchetului, a venit și a văzut ceea ce se întâmpla și a zis (Daniel 5:10,12): „Să trăieşti veşnic, împărate! Să nu te tulbure gândurile tale şi să nu ţi se îngălbenească faţa! În împărăţia ta este un om care are în el duhul dumnezeilor celor sfinţi, şi, pe vremea tatălui tău, s-au găsit la el lumini, pricepere şi o înţelepciune dumnezeiască. Să fie chemat dar Daniel, şi el îţi va da tâlcuirea!”
Din faptul că ea a trebuit să i-l prezinte pe Daniel lui Belșațar ne spune că el deja avea un rol marginal. Probabil că în momentul în care noul regim a venit la putere, el nu a mai avut loc printre ei, el – profetul din Ierusalim. Dar acum, acest bătrân sfânt, va juca rolul de pivot în viitorul orașului Babilon. Așa se face că a fost chemat în sala tronului. Părul îi era argintiu deja, spatele ușor gârbovit de vreme, dar inima și sufletul său îi erau la fel de tăioase și ascuțite ca oțelul. Regele i-a oferit bani și putere, însă el i-a spus că nu vrea să aibă nimic de-a face cu banii și puterea lui. Apoi i-a amintit cum Nebucadnețar, predecesorul lui Belșațar, a fost disciplinat prin șapte ani de nebunie. Și a trebuit să treacă șapte ani ca Nebucadnețar să ajungă la credința adevărată și să-și vină în fire. Belșațar era pe aproape în acele zile, el a văzut toate acestea și, conform spuselor lui Daniel, Belșațar ar fi trebuit să ia aminte. Dar nu o face.
Așa se face că avem declarația lui Daniel. Daniel 5:22-31: „Dar tu, Belşaţar, fiul lui, nu ţi-ai smerit inima, măcar că ai ştiut toate aceste lucruri. Ci te-ai înălţat împotriva Domnului cerurilor; vasele din Casa Lui au fost aduse înaintea ta şi aţi băut vin cu ele, tu şi mai-marii tăi, nevestele şi ţiitoarele tale; ai lăudat pe dumnezeii de argint, de aur, de aramă, de fier, de lemn şi de piatră, care nici nu văd, nici n-aud şi nici nu pricep nimic, şi n-ai slăvit pe Dumnezeul în mâna căruia se află suflarea ta şi toate căile tale! De aceea a trimis El acest cap de mână care a scris scrierea aceasta. Iată însă scrierea care a fost scrisă: ‘Numărat, numărat, cântărit şi împărţit!’ Şi iată tâlcuirea acestor cuvinte. Numărat înseamnă că Dumnezeu ţi-a numărat zilele domniei şi i-a pus capăt. Cântărit înseamnă că ai fost cântărit în cumpănă şi ai fost găsit uşor! Împărţit înseamnă că împărăţia ta va fi împărţită şi dată mezilor şi perşilor!” Îndată, Belşaţar a dat poruncă şi au îmbrăcat pe Daniel cu purpură, i-au pus un lănţişor de aur la gât şi au dat de ştire că va avea locul al treilea în cârmuirea împărăţiei. Dar, chiar în noaptea aceea, Belşaţar, împăratul haldeenilor, a fost omorât. Şi a pus mâna pe împărăţie Darius, Medul, care era în vârstă de şaizeci şi doi de ani.”
Chiar în momentele în care Daniel explica înțelesul profeției, armatele mezilor și perșilor furnicau prin apeductele subterane. Belșațar nu a prevăzut asta. El avea o falsă siguranță. Orașul muncise douăzeci de ani pentru proviziile cu apă pentru că se gândeau că posibil să fie împrejurați cândva. Marele râu Eufrat trecea prin inima orașului, așa că se gândeau că vor avea întotdeauna acces la apă proaspătă. Ceea ce nu știau era că, în timp ce ei petreceau, medo-perșii transformau râul într-un canal și, astfel, scădeau nivelul apei pentru ca sodații să poată să treacă prin râu, să intre în oraș și să cucerească Babilonul. Au pus stăpânire rapid pe oraș și biruința a fost fatală, a dus la moartea lui Belșațar și la instaurarea unei noi stăpâniri. Măreața națiune a Babilonului s-a prăbușit și numele ei este acum pe lista cea lungă a națiunilor care s-au depărtat de Dumnezeu și au simțit judecata în consecință. Credeți că această poveste are vreo implicație pentru noi? Această scriere pe perete, căderea regelui, folosirea vaselor sfinte la o petrecere păgână? Poate această poveste interesantă și dramatică să aibă vreo însemnătate pentru generația noastră? Eu cred că da. Să ne uităm la interpretarea ei pentru zilele noastre.
Căderea lui Belșațar pune problema unui avertisment sobru: ceea ce este sfânt pentru Dumnezeu, trebuie să fie sfânt și pentru noi. Ceea ce Dumnezeu a rânduit să fie sfânt, trebuie să fie considerat sfânt în poporul lui Dumnezeu. Leviticul 10:10: „Să puteţi deosebi ce este sfânt de ce nu este sfânt, ce este necurat de ce este curat.” Cuvântul „sfânt” înseamnă „pus deoparte”, „unic”. A fost folosit inclusiv pentru a descrie munca unui croitor atunci când tăia o bucată de material și o punea deoparte pentru ceva special. Așadar, când un lucru este numit sfânt, înseamnă că a fost pus deoparte pentru a fi folosit la ceva special. Belșațar ar fi fost înțelept dacă l-ar fi întrebat pe Daniel de ce sunt considerate sfinte acele vase. Dar ar fi cerut, l-ar fi auzit pe Daniel explicând că erau considerate sfinte pentru că erau folosite într-un act de împărtășire. Acest lucru ne amintește că Dumnezeu vrea să fie în părtășie cu poporul Său, pe un altar și la un ospăț în sărbătoare. Aceasta este în inima Scripturii. Aceasta este o problemă asemănătoare cu baza a patra, este sfântă, nu se schimbă. În mod consecvent, aceste vase erau consacrate, erau sacre, nu erau obișnuite, păgâne. Nu aurul sau argintul le făceau sfinte, ci mesajul pe care îl transmiteau. Dar Belșațar nu le-a luat în seamă sfințenia și, în consecință, a fost pedepsit de Dumnezeu.
Sunt lucruri care sunt sfinte pentru Dumnezeu în ziua de azi? Nu am fi înțelepți să cercetăm Scripturile căutând ceea ce este sfânt ca să nu facem aceeași greșeală ca Belșațar? Nu ar trebui să ne întrebăm ce este sfânt pentru Dumnezeu? Și de ce este acel lucru sfânt pentru Dumnezeu? Este acel lucru sfânt și pentru mine? Acestea sunt întrebările unui ucenic. Ce lucru este sfânt înaintea lui Dumnezeu? De ce este acel lucru sfânt, ce mesaj ne transmite? Este acel lucru sfânt și pentru mine în acest moment? Drag copil al lui Dumnezeu, tu nu ești ca Belșațar. Tu nu-ți bați joc de lucrurile divine, ci dimpotrivă, îl venerezi. Așadar, dacă ceva este sfânt pentru Dumnezeu și ție nu îți place, fă-l sfânt și pentru tine. Ce este sfânt înaintea lui Dumnezeu? De ce este sfânt? Este sfânt și pentru mine?
Dacă ar fi să cercetați Scripturile căutând ceea ce este sfânt pentru Dumnezeu, ar putea încropi o listă frumoasă. Iată câteva exemple de lucruri care sunt sfinte pentur Dumnezeu.
1. Voi sunteți sfinți. Conform cu apostolul Petru, „Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui” (1 Petru 2:9). Dacă ești un urmaș al lui Hristos, nu este nimic monoton cu privire la tine. Și atunci când intri într-o încăpere, o aură a sfințeniei intră împreună cu tine. Porți sfințirea lui Dumnezeu Însuși cu tine și în tine. El locuiește în tine, Duhul Sfânt locuiește în tine în așa manieră încât sfințenia lui Dumnezeu este sfințenia ta.
2. Viața umană este sfântă pentru Dumnezeu. Dumnezeu sfințește viața umană. Fiecare inimă care bate, fiecare inimă umană care bate contează pentru Dumnezeu. Fie că acea viață e în pântecele unei mame, în celula unei închisori, pe holurile unui azil, în colțul unui apartament de pe Wall Street, pe banca unui adăpost pentru boschetari sau stând într-un scaun cu rotile. Acea viață umană este sfântă înaintea lui Dumnezeu. Este sfântă. Scriptura spune: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe Singurul Său Fiu” (Ioan 3:16). Noi trăim într-un spirit babilonean care devalorifică viața în același fel în care Belșațar a devalorificat Templul. Dar Danielii și Danielele din acest Babilon iau în serios ceea ce Dumnezeu consideră sfânt. Viața umană este sfântă.
3. Căsătoria este sfântă. Atunci când cei care oficiază căsătoria vorbesc despre „sfânta căsătorie”, el sau ea nu glumește. Isus descria căsătoria astfel: „Ce a împreunat Dumnezeu” (Matei 19:6). Relația ta cu prietenii de golf nu este ceea ce a împreunat Dumnezeu. Relațiile cu cei din clubul de Bridge nu este ceea ce a împreunat Dumnezeu. Relația cu vecinul de lângă poate să fie foarte distractivă, dar nu e ceea ce a împreunat Dumnezeu. Căsătoria este singura relație în care poți intra care este orchestrată, creată și – ascultați-mă bine – consacrată de Dumnezeu. Este sfântă! Este văzută în cer. Este cunoscută în cer. Este recunoscută în cer. Și este o unealtă a cerului să vă învețe despre Dumnezeu. Scopul căsătoriei nu este să te facă pe tine fericit. Scopul căsătoriei este să te ajute să fii sfânt. Deoarece îți descoperă – este o imagine, o pildă – relația pe care Dumnezeu dorește să o aibă cu tine. Așadar, căsătoria este sfântă.
4. Sexul este sfânt. Acest lucru poate să vă surprindă. Babilonienii vedeau sexul ca pe o relaxare. Pentru ei era ceva asemănător cu plimbatul cu barca sau bowling-ul. Atâta timp cât doi adulți vor să o facă, pot să o facă oricând vor. Dumnezeu vede sexul ca un dar sfânt, pus deoparte pentru folosirea în sfințenie în unirea unui bărbat și a unei femei sub protecția legământului căsătoriei. Căsătoria este sfântă. Există pentru a ne comunica ceva. Există pentru a transmite ideea unei intimități pe care sfântul tău Tată dorește să o aibă cu tine. Este o ilustrație. Exact așa cum vasele din Templu erau sfinte pentru a transmite un mesaj, la fel și sexul într-o căsătorie exprimă din intimitatea, din unicitatea faptului că doi devin una, lucru pe care Dumnezeu dorește să o aibă cu tine. Pornografii nu pricep asta. Hollywood-ul nu înțelege asta. Cei din vestiarele sportive nu înțeleg asta. Diavolul pricepe acest lucru și, din acest motiv, profanează sexul care este atât de sacru și-l transformă în ceva care zdrobește și rupe inimile oamenilor. Scripturile ne învață că în sex este vorba despre mult mai mult decât piele pe piele. Sexul este atât un mister spiritual, pe cât este un act fizic. Așa cum scrie în Scriptură: „cei doi devin una”. Din moment ce dorim să devenim una spiritual cu Stăpânul, nu trebuie să căutăm sexul care evită angajamentul și intimitatea, lăsându-ne mai singuri ca niciodată (1 Corinteni 6:16-17). Dumnezeu nu este împotriva sexului. Dimpotrivă, este idea Lui. Dar El îl vede ca pe un act sfânt. O ilustrație a relației pe care El dorește să o aibă cu noi. Altfel, noi profanăm ceea ce este sfânt. Evrei 13:4: „Căsătoria să fie ţinută în toată cinstea şi patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari şi pe preacurvari.” Vă surprinde acest lucru, faptul că sexul este sfânt?
5. Știați că Sabatul e sfânt? De la începuturi Dumnezeu a zis că șase zile le vom folosit pentru muncă, iar prima zi trebuie folosită pentru restaurarea noastră fizică și psihică. Exodul 20:8: „Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti.” Noi nu mai suntem sub Lege, știu. Dar principiul încă e același. Dumnezeu a pus deoparte prima zi a săptămânii ca un timp dedicat, consacrat și sfânt în care să ne fixăm atenția asupra Lui, ne înălțăm inimile către El și ne lăsăm trupurile să se odihnească. Unii creștini țin Sabatul sâmbăta, alții duminica. În opinia mea, ziua aleasă contează mai puțin decât mesajul ei. Adică Dumnezeu vrea să ne începem săptămâna având ochii fixați asupra Lui. Și el a desemnat începutul fiecărei săptămâni ca fiind timpul în care noi ne îndreptăm atenția spre El.
6. El face la fel cu primii 10 cenți ai fiecărui dolar. Știați că zeciuiala este sfântă? Zeciuiala din fiecare rod al pământului, fie că sunt semințe sau fructe din copaci, ele aparțin Domnului. Cele zece procente din tot ceea ce câștigați sunt ale Domnului. În ochii lui Dumnezeu, acest lucru este special, este binecuvântat, este sfânt. Noi nu Îi dăm niciodată lui Dumnezeu, ci doar Îi înapoiem ceea ce este al Lui. Zeciuiala este sfântă.
7. La fel este și Numele lui Dumnezeu. Însuși Numele lui Dumnezeu este sfânt. Să nu folosiți Numele Domnului Dumnezeului vostru în glume prostești sau bancuri. Dumnezeu nu va tolera folosirea fără reverență a Numelui Său. Ați observat că Satan nu ne face niciodată să spunem „Ce naiba, Satan?” sau „Să fii blestemat de demoni!” Ceea ce urmărește Satan este să fure strălucirea Numelui lui Dumnezeu, reducând-o la un vocabular de șanț. Scopul lui este să aducă Numele lui Dumnezeu la nivelul profanului secular, dar acei care sunt precum Daniel în mijlocul Babilonului – nu că suntem legaliști în lombajul nostru – ar trebui să fie fascinați de gloria și măreția lui Dumnezeu. Și nu trebuie niciodată – niciodată! – să reducem Numele lui Dumnezeu la ceva obișnuit, la ceva normal sau în limbaj obscen.
Această listă ar putea continua la infinit, dar cred că atât este suficient. Suficient încât să ne putem pune întrebarea: „Ne punem cu lățimea bazei a patra?” Se discută mult în ultima vreme despre ce e greșit în societatea noastră. Diagnosticele arată spre o listă predictibilă de vinovați. Economia este prea slabă, armata noastă este prea fragilă, guvernul este prea corupt, sistemul educațional prea dezechilibrat, politicienii cu capul în nori. Dar cartea Daniel, de fapt întreaga Biblie, ne încurajează să ne punem o întrebare fundamentală: „Suntem noi de acord cu definiția sfințeniei dată de Dumnezeu? Ca societate, ca țară, ne supunem noi viziunii cerului asupra a ceea ce e sacru?” Care altul poate fi răspunsul decât „nu”?
Noi nesocotim viața și avortăm sune, altădată mii de bebeluși în fiecare zi. A fost un moment tipic lui Belșațar atunci când am îndrăznit să-I spunem lui Dumnezeu că avem o altă definiție pentru căsătorie. Și trăim momente tipice atitudinii lui Belșațar atunci când, în mod obișnuit, destrămăm ceea ce El numește sfânt. Sexul în promiscuitate este văzut în zilele noastre ca o insignă de onoare. Un simbol al unei minți deschise. Ne mândrim cu faptul că muncim, apoi ne odihnim, în loc să ne închinăm întâi ca să putem munci mai bine. Marca unei societăți deteriorizate este nesocotirea lucrurilor sfinte.
Cum rămâne cu noi ca indivizi? Să nu fim iuți în a îndrepta degetul doar spre societate, să ne uităm întâi în oglindă. Dumnezeu vă provoacă să-l imitați pe Daniel. Să vedeți viața ca sfântă, sexul ca fiind sfânt, să priviți închinarea ca fiind sfântă. Împărtășim noi definiția sfințeniei dată de Dumnezeu? Dacă nu, ghiciți a cui definiție trebuie să se schimbe! Poate cineva se gândește, „Lucado, nu am venit azi la biserică pentru o astfel de predică. Îmi place când îmi spui cât de mult mă iubește Dumnezeu. Când spui cât de minunat va fi totul, cum mă va trece prin furtunile vieții... Am destule probleme și poveri în viață și fără să-mi dai tu o listă a lucrurilor sfinte, fără atâta sfințenie. Am destule lucruri de făcut deja!” Credeți că e posibil ca viața voastră să fie împovărătoare din lipsă de sfințenie? Credeți că e posibil ca Dumnezeu să știe mai bine decât știți voi care sunt lucrurile de care aveți nevoie pentru a supraviețui în Babilon? Credeți că e posibil ca viața voastră să fie atât de complicată pentru că ați eșuat în a vă supune definiției lui Dumnezeu în ceea ce privește căsătoria sfântă, sexul sfânt, viziunea Lui sfântă asupra banilor voștri, a muncii voastre, a relațiilor voastre și chiar asupra voastră?
Poruncile lui Dumnezeu nu sunt împovărătoare, dar sunt complet diferite decât ideile lumii în care trăim. În aceste zile din urmă, lumea va deveni tot mai putredă și josnică. Nu vom avea parte de nicio trezire. Felul în care vei putea propăși în Babilon este prin a recunoaște că voi sunteți un somon care înnoată în amonte, în contra curentului opinii populare. Scopul vostru nu este să vă integrați, ci să-I fiți pe plac Lui. Dacă scopul vostru este să vă integrați, veți fi trași pe fundul apei, dar dacă scopul vostru este să-I fiți pe plac... Veți descoperi o sfințenie fericită. Veți deveni cei mai fericiți oameni din lume. Acei care au legătura cu Tatăl lor ceresc își găsesc hrana pentru relațiile lor în această disciplină a sfințeniei. Ca să fiu clar, noi nu suntem salvați prin a fi sfinți. Noi, la fel ca Belșațar, am fost puși în balanță și am fost găsiți deficitari. Dar noi Îl avem pe Isus Hristos ca Unul care a întors cântarul în favoarea noastră. Atunci când El a murit pe cruce, nu doar și-a vărsat sângele pentru voi, ci v-a și dat sfințenia Sa. Așadar, acum când stați în fața Dumnezeului Cel Sfânt, voi aveți în voi Duhul Sfânt al lui Dumnezeu care tânjește după oportunitatea de a arăta acea sfințenie. Așa că voi înaintați acum prin viață nu după cum vă dictează Babilonul, ci voi sunteți flămânzi – la fel cum a fost Daniel – după ceea ce spune Dumnezeu. Voi nu schimbați lățimea bazei a patra. Belșațar a încercat să facă acest lucru și a trăit un mare regret. La fel face și societatea noastră, iar noi vom regreta la rândul nostru. Fie ca voi să nu faceți așa. Iar dacă-L alegeți pe Dumnezeu în defavoarea lor, nu veți regreta asta. Amin.
Tată ceresc, venim înaintea Ta, sfinte Dumnezeu, rugându-Te să ai milă de noi, de această biserică. Am devenit bogați, am devenit leneși, am devenit hiperprotectivi. Tată ceresc, dacă Tu nu ne vei trezi, vom ajunge departe de Tine. Pune-ne înainte acele sfinte denivelări pentru limitarea vitezei și acele borduri rânduite de Tine care ne țin pe calea cea dreaptă. Și atunci când ne întoarcem, ne clătinăm sau deviem de la planul Tău, Te invităm să ne arăți asta – ca biserică, ca indivizi, ca familii, ca națiune – până nu e prea târziu. Prin Hristos ne rugăm și toată biserica spune „amin”.
