Bună dimineața! Mă bucur așa de mult că v-ați amintit și ați dat ceasurile înainte și că vi le-ați fixat. Știu că asta înseamnă că unii dintre voi vor adormi puțin mai repede decât în mod normal în timpul predicii, dar voi face tot ce pot să vă țin treji. Mă bucur așa de mult că sunteți aici, în mod special dacă sunteți musafiri pentru prima dată cu noi sau dacă sunteți online pentru prima dată – vrem să știți că ne bucurăm așa de mult că sunteți aici și cred că și voi vă veți bucura. Am ajuns la a doua parte a seriei pe care am numit-o Speranță de nezdruncinat pentru că în final, cine n-are nevoie de puțin mai multă speranță?
Îmi dau seama că unii dintre voi sunteți pentru prima oară cu noi, așa că am să vă pun la curent. De fapt, aș vrea să includ câțiva dintre prietenii mei apropiați că vă pună la curent: avem o declarație de credință, dacă ați mai fost cu noi știți cum facem asta. Trebuie să vă ridicați drept în picioare, să vă umpleți plămânii cu aer și inimile cu speranță. De ce? Deoarece cineva din jur ar putea avea nevoie de această încurajare, așa că haideți să declarăm împreună: Ne clădim viața pe promisiunile lui Dumnezeu. Deoarece cuvântul Său este neclintit, speranța noastră este nezdruncinată. Noi nu cedăm în fața problemelor din viață sau durerilor. Noi ne bazăm pe promisiunile minunate și prețioase ale lui Dumnezeu. Amin.
Tată, Îți mulțumim pentru promisiunile minunate și prețioase pe care ni le-ai făcut. Îți mulțumim că nu numai că faci promisiuni, dar le și ții, nu Ți-ai încălcat niciodată Cuvântul. Tată, Îți mulțumim și venim înaintea Ta să deschidem Cuvântul Tău. Tată, vrem să Te vedem mai clar decât înainte. Vrem să Te auzim în mod special ceea ce ai pentru noi și Tată, știu că Tu cunoști fiecare inimă din această încăpere, și pe cei care ascultă online. Tu cunoști fiecare inimă sfărâmată, cunoști fiecare inimă care este plină de bucurie și cunoști fiecare inimă care caută. Așa că Tată, ne vei vorbi? În Numele lui Isus ne rugăm. Amin.
Ei bine, leul era în mod special mândru de stăpânirea lui asupra împărăției animalelor. Îi plăcea să le spună din nou și din nou cât de mândru era. Așa că, într-o zi a adunat toate animalele, s-a dus la urs și i-a zis: „Cine este regele junglei?” Ursul i-a răspuns: „Tu ești regele junglei!” Leul a răgit aprobator apoi s-a dus spre tigru: „Cine este regelele junglei?” Tigrul a răspuns: „Ei bine, toată lumea de pe aici știe că tu și doar tu ești regele junglei.” Ei bine, tigrul a răgit chiar mai tare aprobator așa că întreaga împărăție a putut auzi. Așa că leul s-a dus direct la elefant și l-a întrebat: „Cine este regele junglei?” Elefantul s-a aplecat și l-a apucat pe leu cu trompa și l-a ridicat în aer, l-a învârtit de 5-6 ori, pe urmă l-a trântit în apă de mai multe ori și l-a aruncat pe mal. Leul amărât, ponosit, zgâriat și însângerat s-a târât la picioarele lui și a zis: „Elefantule, doar pentru că nu știi răspunsul, nu trebuie să fii atât de supărat.”
Cine nu vrea să fie rege? Sau regina împărăției sale? Ne place această idee. Acum, nu vorbesc despre veșminte, coroane și castele. Vorbesc despre modul în care Biblia vorbește despre împărăție. De fapt, vine din cuvântul grecesc „basileia” care înseamnă „conducere”, sau „regat”. Înseamnă că există un domeniu, o sferă în care voința mea este eficientă, unde se face cum zic eu. Ne place ideea de împărăție. Câteodată îmi place să le reamintesc copiilor mei de asta, de fiecare dată când intră în mașina mea, vor să își conencteze Ipod-urile și să mă binecuvinteze cu muzica lor. Câteodată este un lucru bun. Câteodată trebuie să le reamintesc: regatul meu. Fie cât de mic, acesta este un loc, o încăpere, acesta este domeniul în care se face cum zic eu. Ne place această idee, nu-i așa?
Dallas Willard și John Ortberg, mi-au inflențat foarte mult părerile mele referitoare la împărăție de-a lungul anilor. John vorbește despre cum fascinația noastră pentru împărăție începe de la o vârstă timpurie. Haideți să vă întreb ceva: care este cuvântul preferat al unui copil de doi ani? „NU!” Strâns urmat de „al meu”. Avem „nu”, avem „al meu”. Câteodată pare că sunt doar 2 cuvinte de care au nevoie, dar acesta este limbajul împărăției și începe de la o vârstă timpurie. Ați văzut scenariul: un copil care are o jucărie și este mulțumit și fericit cu jucăria pe care o are până când vede un alt copil cu o jucărie diferită. Acum copilul care era mulțumit vede copilul cu o altă jucărie și vrea ceea ce are celălalt și dintr-odată apare invidia, haosul și se instalează de fapt legea junglei.
Cred că este o imagine destul de bună a ceea ce se întâmplă când ne clădim împărățiile pământești. Definite de haos, supraviețuirea celui mai tare, fiecare om pentru sine. Creștem, îmbătrânim și jocul nu se schimbă prea mult. Dar cu toate slăbiciunile, tot ne place ideea unui regat al nostru, știți povestea. Voia mea să se facă, voia mea, adevărul meu, sunt liber pentru că sunt, ei bine, cine spun că eu că sunt. Îmi voi construi propriul regat, tu îți vei construi propriul regat: sună eliberator, nu e așa? Și se potrivește bine într-o societate care este egocentrică, preocupată de sine, autoadmirativă, obsedată de sine. Dar există câteva probleme cu această logică. Vedeți, ideea despre împărățiile pământești este că sunt exclusiviste prin natura lor. Dacă vrei să fii parte din împărăția mea atunci ai face bine să aduci și tu ceva bun. Aceste împărății, prin natura lor sunt foarte fragile pentru că, vedeți, e vorba despre voia mea, adevărul meu și trebuie să îmi validez adevărul în mod constant. Dar aceste împărății sunt, de asemenea, haotice. Vedeți, împărăția pe care o construiesc se poate ciocni cu împărăția pe care tu o construiești și când se întâmplă acest lucru, am nevoie să îți aliniezi adevărul la adevărul meu și adevărul este că nu prea îți vine să o faci. Deci ce efecte are asupra comunității dintre tine și mine? O distruge.
Dacă ți-aș spune că există o altă opțiune? Dacă ți-aș spune că există o altă împărăție, o împărăție nevăzută, una care e aproape ca un univers paralel, care merge de-a lungul a tot ceea ce vedem și chiar dacă nevăzută, tot atât de reală? O împărăție care nu este exclusivistă pentru că este deschisă tuturor, indiferent de cine ești, unde ai fost sau ceea ce ai făcut. O împărăție care nu este fragilă pentru că adevărul ei nu are nevoie de validare, o împărăție care nu este haotică pentru că este condusă de adevăr și dreptate. O împărăție unde comunitatea înflorește. De ce? Pentru că este condusă de un împărat care este condus de dragoste și pace. Trebuie să te întreb: ți-ar plăcea să locuiești într-o împărăție precum aceasta? Poți! Poți pentru că există o împărăție de felul acesta. Poți pentru că există un rege de felul acesta. Numele regelui este Isus și unul dintre subiectele Sale preferate de discuție – oriunde a avut oportunitatea de a învăța, de multe ori acest subiect a fost abordat – și acesta a fost împărăția lui Dumnezeu.
Dacă aveți Bibliile, vă invit să le deschideți la Matei capitolul 6, vom începe cu versetul 25. Vă rog să vă ridicați, pentru a onoara cuvântul lui Dumnezeu. Vreau să ascultați acest text pe care vi-l citesc. Isus a spus: „De aceea vă spun: nu vă îngrijorați de viața voastră, gândindu-vă ce veți mânca sau ce veți bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana, și trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare; și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele? Și apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălțimea lui? Și de ce vă îngrijorați de îmbrăcăminte? Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu țes; totuși vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Așa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor? Nu vă îngrijorați, dar, zicând: "Ce vom mânca?" sau: "Ce vom bea?" sau: "Cu ce ne vom îmbrăca?" Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijorați, dar, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăși. Ajunge zilei necazul ei.” Și toți cei care au primit acest cuvânt să zică „amin”. Vă rog să vă așezați.
Această parte din Scriptură a ajuns să fie cunoscută drept Predica de pe Munte. Isus, învăța pe colina frumoasă a unui deal care are vedere spre Marea Galileii. Dacă ați fi acolo în această perioadă a anului, ați observa că este acoperit cu flori de muștar și crini. El predica în primul rând evreilor. Și știți că atunci când El a început să vorbească despre Împărăție, ei și-au ciulit urechile? De ce? Pentru că era ceea ce așteptau. Ei așteptau o împărăție. Era o împărăție concretă, dar ei știau cum arăta. Ei știau cum să recunoască această împărăție. Această împărăție pe care o așteptau era definită de răsturnarea opresiunii conducerii și domniei romane. Descendentul lui David ar fi urmat să fie așezat pe tron. Templul urma să fie reconstruit. Ei așteptau o împărăție. Isus nu era Singurul care vorbea despre o împărăție pe dealurile Galileii. Zvonurile despre rebeliune împotriva Romei erau de nestăpânit. Vedeți, împărăția era o idee periculoasă în zilele lui Isus. Cu toate acestea, El vorbește despre împărăție. Nu despre împărăția pe care o așteptau, ci despre propagarea domniei și conducerii lui Dumnezeu, care stătea chiar în fața lor.
Și în timp ce îi învăța, le-a dat porunca aceasta și le-a oferit această alinare. Primul lucru ce i-a învățat pe ucenicii săi: „căutați mai întâi Împărăția”. Vreau să ascultați asta dintr-o versiune diferită. Matei 6:33 zice: „Fiţi interesaţi cu prioritate de Regatul lui Dumnezeu şi de dreptatea Lui; şi toate celelalte necesităţi vi se vor satisface suplimentar.” Nu mă pot abține din a mă gândi că Isus Își învăța ucenicii și Își amintea de un episod nu vechi, pentru că dacă dăm în urmă niște pagini în Matei 4 aflăm că Isus a fost dus în pustiu de Duhul. Acolo a fost ispitit de însuși diavolul. Și vă amintiți ultimele eforturi ale lui Satan de a-L ispiti pe Isus? După ce două încercări au eșuat, Îl duce pe Isus pe un munte sus și Matei 4:8 ne spune că L-a dus pe acel munte înalt. De ce? Ca să îi arate toate ce? Împărățiile din lume și toată gloria lor. Diavolul îi spune lui Isus: „Poți să le ai pe toate acestea, doar cazi înaintea mea și închină-te mie.” În timp ce Isus predică pe aceast deal mă întreb dacă avea asta în minte. Mă întreb dacă se gândea: „Știi, diavolul mă va ispiti și nu va dura mult și va apela la vechile lui șiretlicuri și îi va ispiti pe ucenicii mei în același mod.” Nu ați experimentat asta? Nu ați experimentat asta, acea voce care spune: „Du-te înainte, construiește pentru tine, trăiește pentru azi?” Vedeți, dușmanul nu este preocupat ca noi să Îl sfidăm pe Dumnezeu. El s-ar mulțumi cu distragerea atenției. O, și putem deveni atât de ușor distrași. Această împărăție pe care o așteptau nu era ca o împărăție pământească, seculară, păgână. Era una de natură religioasă. Putem deveni distrași.
Ziceți, cum pot să știu? Cum pot să știu dacă urmăresc întâi Împărăția? Haideți să vă dau doar niște metode. Vă pot spune doar cum încerc eu să mă verific. Și o metodă este cecul. Isus a zis: „Unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră.” Cred că poți să te uiți unde merg banii tăi și să ne spui ce cauți mai întâi. Acesta nu este singurul loc. Al doilea loc este calendarul meu. Pot să merg la calendar și pot să văd unde îmi cheltuiesc cealaltă comoară: timpul meu și energia mea. Isus i-a învățat pe ucenicii Lui să caute mai întâi Împărăția. Dar, de asemenea, i-a învățat să se roage întâi pentru Împărăție. În Matei 6, când îi învăța cum să se roage, le-a zis: acesta este modul în care vreau să vă rugați (Matei 6:9-10): „Vină împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ”. Isus Își invită ucenicii să se roage rugăciuni ale Împărăției. O rugăciune a Împărăției este una care cheamă domnia lui Dumnezeu și conducerea Lui, împărăția Lui să domnească în inimile noastre, să domnească pe pământ.
Acum, acesta nu este modul în care m-am rugat dintotdeauna. Timp de multă vreme am avut o vedere individualistă asupra salvării. Era despre mine. Eu eram responsabil de mine, trebuia să am grijă de păcatul meu și salvarea mea. Așa că m-am rugat rugăciuni de genul: „Doamne, du-mă acolo sus.” Dar aceasta nu este rugăciunea pe care Isus îi învață pe ucenicii Lui să se roage. Rugăciunea nu este „Doamne, du-mă pe mine acolo”, ci „Doamne, vino aici jos”. Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ. Am dat peste un poem care a fost scris de unul dintre înaintașii noștri Jim Barker. Nici nu știați că înaintașii noștri erau atât de multi-talentați. Ați știut? Ascultați poemul. Îmi place foarte mult. Spune:
Dumnezeule, Tată, de ce nu m-aș dedica Ție în totalitate
Când voia Ta cea bună a fost să Îți dai Fiul pentru mine
Viața Lui, moartea Lui, sacrificiul Lui, răscumpărarea pentru păcatul meu
Ca să Te am pe Tine, viața Ta sfântă în mine.
O, Doamne bun, cu drag mă predau Ție
Cerându-Ți, Tată bun, ca voia Ta să se facă în mine
„Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta”, pe pământ aici și acum
Începe cu mine, o Rege bun, Ție mă închin.
Mă închin Ție, Te rog fierbinte, Duhule Sfînt
Să îmi faci viața roditoare pentru alții
Ca alții să guste din roadele Tale bogate
„Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta”
O, Doamne, începe cu mine.
Biserică, care ar fi diferența în lumea aceasta, aici și acum, și dacă tu și cu mine am începe să ne rugăm și să trăim rugăciunea: „Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta și începe cu mine”? Cred că Isus ne-a poruncit să căutăm întâi Împărăția. Să ne rugăm întâi rugăciuni ale Împărăției.
În al treilea rând cred că asta ne duce la participarea mai întâi la împărăție. Vreau să ascultați următoarele, este o parafrazare a mesajului găsit în Luca 17. Ascultați ce spune (Luca 17:20-21). Isus, chestionat de farisei cu privire la venirea împărăției lui Dumnezeu a răspuns: „Împărăția lui Dumnezeu nu vine numărând zilele din calendar, nici când cineva zice Uite-o aici, sau uite-o acolo! Și de ce? Pentru că împărăția lui Dumnezeu este deja printre voi.” Ei nu puteau să o vadă. Fariseii nu puteau să vadă că împărăția, expansiunea domniei lui Dumnezeu și conducerea Sa stătea în fața lor. Erau atât de distrași de împărăția pe care o voiau construită. Dar L-au pierdut stând chiar în fața lor. Dar dacă s-ar fi uitat mai îndeaproape, ar fi văzut-o. Și tu și eu putem.
Când cineva te rănește și cu toată ființa ta vrei să îl rănești înapoi dar nu o faci, vezi împărăția nevăzută a cerului venind pe pământ. Când o doamnă a intrat în biroul meu și mi-a zis: „N-am mai făcut asta niciodată, dar mi-am vândut casa și aș vrea să donez o parte din câștig împărăției. I-aș cheltui pentru mine oricum.” Cu genul acesta de sacrificiu, vezi împărăția nevăzută a cerului. Când o familie care avea toate motivele să nu adopte mi-a zis: „Vindem tot ce avem pentru că ne gândim că nu este despre noi, e vorba despre eternitatea unui copil.” Trebuie să vă spun, după acea conversație mă întrebam dacă eram creștin. Dar pot să vă spun următoarele, vedeam împărăția nevăzută a cerului venind pe pământ.
Când un soț este răbdător și iubitor cu soția lui care este câteodată de neiubit, vezi împărăția nevăzută a cerului venind pe pământ. Când un părinte obsedat de muncă decide să petreacă mai mult timp cu familia, când un dependent găsește o comunitate iubitoare care să îi ajute să rupă în sfârșit lanțurile dependenței. Când cineva care este singur este inclus, când cineva slujește în biserică sau în comunitate, când cineva dăruiește cuiva care nu are nicio posibilitate să ofere ceva înapoi, când un om care ar putea să se pensioneze și să scrie o carte sau două, în schimb decide să își ia din nou rolul de pastor principal pentru că turma avea nevoie de păstor, când un rege, un rege adevărat cu putere adevărată și autoritate adevărată renunță la coroana cerească, vine pe pământ, se încinge cu un ștergar și a începe să spele picioarele oamenilor și se umilește până la moarte pe cruce, nu vedeți ceva din lumea aceasta. Vedeți cum e să trăiești în împărăția nevăzută a cerurilor venind pe pământ. Nu este strălucitoare. Nu este ceva ce vezi pe rețelele sociale într-o postare și la știri. Dar este la fel de real. Chiar mai real. Nevăzută, da, dar foarte reală. Și este deschisă pentru toată lumea.
Isus a zis: „împărăția lui Dumnezeu este o veste bună”. De ce este o veste bună? De ce este o veste bună? Pentru că este deschisă tuturor indiferent de cine ești sau unde ai fost, sau ce-ai făcut. Împărăția acesta este deschisă pentru toți. Și cât de tragic ar fi! Ce tragedie ar fi pentru noi să ne cheltuim viața, această singură viață care este atât de scurtă ca o răsuflare pe orice este mai puțin decât ce este etern, decât pe ce va rămâne pentru totdeauna. Ne putem construi împărății pământești, dar e ca și cum un copil ar construi un castel de nisip pe mal. Vine fluxul. Acesta este motivul pentru care Isus îi încurajează pe ucenicii Lui, nu pentru că vrea ceva de la ei, ci pentru că știe că e ceva pentru ei, El vrea ca ei să investească în lucruri care vor rămâne pentru totdeauna. Așa că le spune să caute mai întâi împărăția, să se roage întâi pentru împărăție și să participe întâi la împărăție. Și promisiunea? Isus spune: Voi avea grijă de tot restul. Și toți cei care sunt de acord să spună „amin”.
Tată, Îți suntem mulțumitori și recunoscători că ne acoperi cu aceste promisiuni, că ne-ai dat aceste promisiuni pe care ne putem sprijini, să fim pe pământ solid, o stâncă sub picioarele noastre, să putem să ne încredem în Tine. Tată, este o chestiune de încredere să lăsăm la o parte lucrurile din lumea asta pe care le-am putea construi pe cont propriu pentru a îmbrățișa lucrurile pe care le ai pentru noi. Tată, dă-ne curajul să căutăm întâi împărăția lui Dumnezeu în dreptatea Ta și să Te lăsăm să Îți îndeplinești promisiunea că ne vei da toate lucrurile de care avem nevoie. Ne rugăm în Numele lui Isus, amin.
