Nimic din Univers nu este mai puternic decât Cuvântul Tău. Prin Cuvântul Tău ai adus galaxiile în existenţă; prin Cuvântul Tău susţii Universul; prin Cuvântul tău ai înviat morţii şi mă rog acum ca tu să-ţi rosteşti Cuvântul prin mine. Duhule Sfânt, pentru gloria Fiului te invităm şi te implorăm să vii. Sunt oameni în această cameră care nu te văd ca şi Mântuitor, te văd din afară şi mă rog ca tu să faci astfel încât ochii inimilor lor să se deschidă, astfel încât ei să vadă slava ta, slavă ca a singurului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr şi văzând să fie salvaţi. Mă rog pentru creştinii care au avut ochii închişi pentru un timp îndelungat şi inimile lor au lâncezit. Te rog, vino. Vino în Campusul de Sud, vino în centrul oraşului, vino în Campusul de Nord. O, vino şi rosteşte într-un mod salvator Cuvântul Tău. Prin Hristos mă rog. Amin.
„Şi Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi. Şi noi am văzut slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” (Ioan 1:14).
Cuvântul care s-a făcut trup este Cuvântul din versetul 1, La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu, deci ni se spune că pentru aproape 33 de ani Dumnezeu a fost printre noi, ca şi Dumnezeul-Om. Dumnezeu a locuit printre noi, iar Ioan se concentrează aici, în versetul 14 până la 18, pe două lucruri. Se concentrează pe gloria lui Hristos şi se concentrează pe harul care se revarsă din acea glorie. Vedeţi asta la sfarşitul versetului 14? Această glorie este plină de har şi adevăr. Şi cu toate că şi adevărul este menţionat, accentul pică pe har, aşa cum puteţi vedea în versetul 16. Şi din plinătatea Lui noi toţi am primit har după har. Ar fi putut spune am primit adevăr după adevăr, dar nu a făcut-o. Harul Său se revarsă, gloria Sa se revarsă cu har și adevăr; iar din această plinătate noi am primit har după har, deci accentul în interiorul paragrafului se pune pe har. De fapt, în mod surprinzător, după acest verset 16, cuvântul „har” nu mai apare din nou în această evanghelie, nici în 1 Ioan, în schimb cuvântul „adevăr” şi „adevărat” şi „cu adevărat” apare în această evanghelie de 55 de ori. În mod clar adevărul nu este minimizat în această evanghelie, dar aici harul este cel care se aude ca şi notă centrală, dominantă. Gloria se revarsă în plinătatea Sa cu har şi adevăr şi din ea noi am primit nu har şi adevăr, ci har după har. Pe aceasta pică accentul aici în acest paragraf.
Acum, este extrem de important ca tu să vezi asta şi să vadă și toţi pe care îi cunoşti şi la care ţii. Ceea ce Ioan spune în versetele 14-18 şi, de fapt, în toată cartea, ceea ce Ioan spune este că dacă cineva vrea să Îl cunoască pe Dumnezeu astăzi, dacă cineva vrea să Îl vadă pe Dumnezeu astăzi, dacă cineva vrea să aibă orice fel de părtăşie cu Dumnezeu astăzi ceea ce ar trebui ei să facă este să se uite la Isus Hristos şi la gloria Lui cu o atenţie foarte specială la plinătatea acelei glorii şi anume harul care se revarsă pentru păcătoşi. Dacă vrei să Îl vezi pe Dumnezeu, dacă vrei să Îl cunoşti pe Dumnezeu concentrează-ţi toată atenţia ta pe Isus şi concentrează-ţi toată atenţia în mod specific pe gloria Sa, glorie ca a singurului Fiu născut din Tatăl şi chiar şi mai specific concentrează-ţi atenţia şi acordează-ţi mintea şi inima pentru a vedea harul în acea glorie în acel Fiu care este Dumnezeu. Şi dacă faci asta, poate Dumnezeu, în marea Sa milă, îţi va oferi favoarea să vezi.
„Am văzut gloria Lui, glorie ca a singurului Fiu născut din Tatăl, plin de har şi adevăr.” Aceasta este marea problemă a întregii omeniri. Văd oamenii aceasta? A o vedea înseamnă a fii salvat. A o vedea înseamnă a avea viaţa veşnică. A o vedea înseamnă a fi născut din nou. Aceasta este marea problemă pe această planetă. A trăit 33 de ani, Dumnezeu a făcut asta pe această planetă. Totul se orientează către aceasta. Toate dinainte de aceasta îndreptau către ea, totul de după se întoarce către acesta. Acest lucru este uluitor. Toţi cei care vor fi salvaţi trebuie să vadă asta. Evanghelia trebuie să fie spusă. Este o cărticică aici. Ceva de genul acesteia. Trebuie să fie citită sau studiată, iar din aceste pagini vedem un Om, un Dumnezeu-Om şi prin har gloria poate străluci şi prin acea glorie, plinătatea harului ce se revarsă poate să se înmulţească şi inimile noastre pot arăta semne de viață şi am vedea-o într-un mod convingător ca adevărată şi frumoasă şi astfel am fi salvaţi. Este greu să exagerezi importanţa acestei cărţi. Lucruri extraordinare sunt în această mică evanghelie a lui Ioan.
Herman Ridderbos a fost, în generaţia anterioară, un savant olandez nou-testamental și a scris câteva cărţi mari. Un comentariu foarte mare la Evanghelia după Ioan şi, totodată, unul foarte bun, după părerea mea. El a spus aceasta: „Prin intermediul intrupării, (Cuvântul s-a făcut trup) prin intermediul întrupării Dumnezeu a apărut în mod vizibil printre oameni. Am putea adăuga imediat că întreaga Evanghelie a lui Ioan este dovada acestui lucru. Dovada acelei glorii abundente, o glorie manifestată înaintea ochilor tuturor.” Sfârşitul citatului. Aceasta este uimitor. Întreaga Evanghelie după Ioan este dovada acesteia. Chiar așa? Aceasta înseamnă că atunci când ai ochi ca să vezi, dacă urmăreşti istoria lui Isus în Evanghelia după Ioan, ochii tăi, ochii inimii tale, ochii tăi spirituali pot fi activaţi să vadă gloria lui Dumnezeu în faţa lui Hristos şi văzând să fii născut din nou şi să crezi, şi să primeşti, şi să fii salvat. Ce ar putea avea plăcerea Dumnezeu să facă în următoarele 6 sau 8 ani dacă nu numai noi, ci şi multe biserici ne-am duce cu toată puterea noastră după cei pe care îi iubim şi care încă nu văd şi să punem mijloacele de a vedea în mâna lor şi rugând Duhul Sfânt să vină peste ei şi invitându-i poate să asiste la un program şi să audă povestea Evangheliei lui Ioan.
Iată o întrebare pe care trebuie s-o pui despre ei: De ce au nevoie de har? Har. De ce ai avut tu nevoie de har? Răspunsul la această întrebare în acest context s-ar putea să te surprindă. Dacă tu eşti doar tipul americanului ce asimilează cultura... Motivul pentru care fiecare are nevoie de har potrivit cu acest context este că dacă harul care vine prin Isus Hristos nu se ancorează cu putere în ei, aceştia nu sunt copiii lui Dumnezeu. Haideţi să citim versetele 12 si 13 încă odată: „Dar tuturor celor ce l-au primit (pe Isus, Cuvântul, pe Fiul lui Dumnezeu, Gloriosul, cel plin de har) tututor celor ce L-au primit şi au crezut în Numele Lui (Numele Lui stând pentru toată această realitate care este în legătură cu El şi anume că este Dumnezeu, că este glorios, că este îndurător) El le-a dat dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu.” Le-a dat lor dreptul de a deveni copii ai lui Dumnezeu, care au fost născuţi (ăsta este modul în care ei au primit, ăsta este modul în care ei au crezut, ăsta este modul în care ei au văzut). Ei au fost născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ei au fost născuţi din Dumnezeu.
Când eşti născut din Dumnezeu a doua oară, nu prima oară, născut din mamă şi tată ci născut din Dumnezeu, aceasta este o lucrare a harului gratuit. Bebeluşul nu se naşte pe sine însuşi. Harul ne naşte pe noi. Aceasta este o lucrare a harului. Se întâmplă conştient prin credinţa noastră. Experimentăm aceasta prin credinţă. Cât de extraordinar este acest lucru! Dacă tu asculţi la televizor sau doar la un fel de cultură pop vei auzi lucruri de genul: „Suntem cu toţii copii ai lui Dumnezeu! Toţi copii ai lui Dumnezeu!” Asta nu este ceea ce Isus i-a învăţat pe oameni. Asta nu este ceea ce a spus El.
Haide să-ţi citesc un cuvânt devastator al lui Isus pentru cei mai religioşi oameni ai vremii sale. Acesta este în Ioan 8:41-47, aceşti lideri ai evreilor i-au spus indignaţi lui Isus: „Noi avem un singur Tată:pe Dumnezeu!” Deci iată-i susţinând: „Noi suntem copiii lui Dumnezeu. Noi avem un singur Tată: pe Dumnezeu.” Versetul 42: „Isus le-a spus: Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, atunci M-aţi iubi, pentru că Eu de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Căci Eu n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis. De ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi suporta să ascultaţi Cuvântul Meu! Voi sunteţi de la tatăl vostru, diavolul, şi vreţi să îndepliniţi dorinţele tatălui vostru! Oricine este din Dumnezeu – aceasta este o referinţă pentru naşterea din Dumnezeu din versetul 13 – oricine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu.” Astfel le auzim. Motivul pentru care tu nu le auzi este pentru că tu nu eşti din Dumnezeu. Deci aceasta este clar. Nu toată lumea este un copil al lui Dumnezeu. Si există doar un singur mod de a deveni un copil al lui Dumnezeu. Şi acesta este în versetul 12 și 13 din capitolul 1. Cei mai religioşi oameni din vremea lui Isus nu erau copii ai lui Dumnezeu şi aceasta este condiţia în care eram cu toţii şi poate cum unii dintre voi sunt în acest moment. Nu un copil al lui Dumnezeu. Trebuie să auzi despre Isus, să experimentezi noua naştere, să vezi gloria lui Isus, să crezi şi astfel să ai autoritatea să fii copil al lui Dumnezeu. Se întâmplă prin naşterea din nou. Când naşterea din nou ţi se întâmplă, începi să vezi. Am văzut gloria lui, glorie ca a singurului fiu născut din Tatăl, plină de har ce se revarsă pentru noi şi de adevăr. Iar când vezi asta eşti imediat atras într-un mod irezistibil să o îmbrăţişezi. Dacă nu o îmbrăţişezi, nu o vezi.
Ascultați aici, Ioan 3:3, Isus către Nicodim: „Adevărat, adevărat îţi spun că dacă cineva nu se naşte din nou nu poate vedea Împăraţia lui Dumnezeu.” Gloria lui Hristos, Regele Împărăției va fi văzută când Dumnezeu ne va deschide ochii. Creștinismul este o religie supranaturală, nu este o religie decizională, o religie a puterii voinței, noi nu facem convertiți, Dumnezeu face convertiți. Noi predicăm și ne rugăm, muncim și tânjim, împărțim evanghelii și aducem oamenii la biserică și agonizăm deasupra lor în orice manieră a unei bune slujiri pentru a prezenta natura lui Isus, iar în final spunem: „O, Doamne. O, Doamne! Deschide-le ochii pentru ca să vadă.” Nu ar fi o exagerare să spun că scopul final al Evangheliei lui Ioan este ca oamenii să vadă și să se bucure de gloria lui Isus Hristos.
Acum știu că în capitolul 20 versetul 31 se spune: „Însă acestea au fost scrise pentru ca voi să ajungeţi să credeţi că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi crezând, să aveţi viaţă, viața eternă în Numele Lui.” Știu asta. Este adevărat. Acesta este scopul evangheliei, dar gândește-te la asta pentru un minut. Cui îi pasă de viața veșnică? Dacă ești plictisit, hai să terminăm odată cu ea. Prin urmare, viața veșnică trebuie să însemne ceva bun? Ce anume? Vă pot indica exact ceea ce este pentru că Isus s-a rugat ca aceasta să se întâmple. Vă voi citi asta. Acesta este punctul culminant a ceea ce cerea să se întâmple în viețile copiilor lui Dumnezeu. Capitolul 17:24, Acesta este Isus, Fiul lui Dumnezeu, rugându-se Tatălui Său: „Tată, doresc ca acolo unde sunt Eu, să fie cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii!” Acum vedeți ce înseamnă aceasta? Capitolul 1:14, Ioan spune: „Am văzut gloria lui, glorie ca a singurului Fiu născut din Tatăl, plin de har și de adevar” și Isus spune: „O, Doamne, Mă rog acum ca ei să fie cu Mine unde voi fi după învierea Mea: în cer și pe noul pământ într-o bună zi și ei să fie cu Mine. De ce vreau să fie ei cu Mine? Pentru a fii capabili să vadă gloria pe care Tu mi-ai dat-o înainte de întemeierea lumii, pentru că nu au vazut nimic încă.” Ce vedem în Isus acum este glorios și auto-autentificator și nu am vinde-o nici pentru toți banii din fortul Knox (rezervă federală americană de aur). Dar aceasta este numai o umbră. Vedem într-o oglinda în chip întunecos dar vine ziua și Isus se roagă pentru aceasta: „O, Tată, adu-i pe toți acasă!” Cu alte cuvinte, scopul vieții veșnice este de a-l vedea pe Isus.
„Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, ca să ne numim copii ai lui Dumnezeu. Și suntem. Dar acum nu s-a arătat încă ce vom fi, dar știm că atunci când îl vom vedea pe El, vom fi ca El.” Îl vom vedea și acea vedere va fi atât de puternică încât noi vom fi transformați într-o clipire de ochi. Și toată gloria pe care El a avut-o de la întemeierea lumii nu doar o vom vedea, ci o vom avea într-un mod de nedescris. Noi o vom reflecta. Noi vom fi glorificați. Asta înseamnă că nouă ni se va da capacitatea de a ne bucura de ea din plin și de a o reflecta atâta cât o ființa creată o poate reflecta fără să devină ea însăși Dumnezeul Atotputernic. Sunt doua obstacole de trecut în acest text. Două obstacole ce trebuiesc depășite pentru ca aceasta să se întâmple pentru tine dacă nu ți s-a întâmplat încă și pentru cei la care ții în acest sezon de vacanță. Această vedere, acum, prin nașterea din nou. Un obstacol este orbirea mea față de har. Nu pot vedea pentru că sunt orb. Și celălalt obstacol este faptul că lumea este plină de întuneric și nu există nici o lumină convingătoare în ea. Acum acestea sunt două lucruri. Pentru a vedea trebuie să ai ochi care funcționează și trebuie să ai ceva pe care să-l vezi. Deci sunt două feluri de întuneric:întunericul care umple lumea și întunericul care îmi umple mintea. Sunt orb și această lume este sub influența întunecată a diavolului. Aceste două obstacole trebuiesc înlăturate. Acestea trebuiesc înlăturate. Și acest text, această evanghelie este despre cum Dumnezeu le înlătură. Întunericul din sufletele noastre este înlăturat prin regenerare sau nașterea din nou. Întunericul din lume este învins prin întrupare:și Cuvântul a devenit trup.
Aceasta este afirmația mea ca rezumat. Întunericul dinăuntru, orbirea mea, moartea mea, întunericul meu este învins prin nașterea din nou, regenerare. Întunericul din afară este înlăturat prin Lumina care a venit în lume. „Cuvântul s-a făcut trup.” „Eu sunt Lumina lumii”, a spus Isus și aceasta este întruparea. Deci regenerarea și întruparea sunt răspunsurile la aceste două probleme: orbirea mea și întunericul lumii. Cheia către amândouă este gloria lui Dumnezeu, în Hristos, revărsându-se cu har. „Și noi am văzut slava Lui, o slavă întocmai ca a singurului Fiu născut din Tatăl, plină și revărsându-se cu har și adevăr.” Deci gloria care vine în lume prin Hristos începe să alunge întunericul, iar din acea glorie vine harul și harul se mută în mine și înfăptuiește nașterea mea din nou pentru ca ochii mei să vadă gloria Lui. Prin urmare, harul este scopul și mijlocul nașterii din nou. Auzi asta? Este scopul pentru că este strălucirea, plinătatea și frumusețea care este gloria Sa. Și a fi născut din nou înseamnă a o vedea, a o iubi și a fi satisfăcut de ea și a o avea într-o zi în toată plinătatea. Acesta este scopul nașterii din nou. Este de a vedea slava. Dar ce iese din slavă? Harul iese din slavă. Și ce face harul? Determină în mine nașterea din nou. Și ce face aceasta? Îmi deschide ochii pentru a o vedea. Totul vine de la Isus. Totul se îndreaptă către Isus. Slava este sursa vieții mele, slava este scopul vieții mele. Gloria lui Isus este sursa vederii mele și tot ea este obiectul vederii mele. Este totul.
Acum, cum dezvoltă Ioan aceasta în versetele de la 15-18? Primul lucru pe care-l face, înainte de a susține versetul 14 cu 16, este de a-l lăsa pe Ioan martorul, Ioan botezătorul să mărturisească. Este aici ca o mică paranteză. Ioan este martorul și vrea să-l lase să spună ceva în această privință. Iată ce spune, versetul 15: „Ioan a mărturisit despre El, când a strigat: `El este Acela despre care ziceam eu: `Cel ce vine după mine este înaintea mea, pentru că era înainte de mine’.” Acum, ideea acelui verset este rangul lui Isus: întâietatea lui Isus nu numai în sensul timpului, ci și ca poziție, demnitate, măreție. Temporal, Ioan a venit primul în slujire, iar după aceea Isus a apărut și Ioan a arătat spre El și astfel Ioan a fost micșorat, în timp ce Isus a fost înălțat. Dar Ioan a spus: „Nu așa stau lucrurile. Eu arăt către El și vă spun să vă duceți la El și să-I acordați Lui toată importanța. El este cel mai mare, primul pentru că El într-adevăr era înainte de mine.” Și cred că autorul evangheliei vrea ca noi să auzim în aceasta afirmația din versetul 1: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.” Cred că atunci când scrie versetul 15 și îl lasă pe Ioan să spună „Motivul pentru care poziția Lui este atât de înaltă și pentru care eu mă cobor și El se înalță este pentru că El nu a venit, pur și simplu, după mine astfel încât eu să pot spune: „Uitați un om pe care Îl puteți urma „Nu, nu,nu!” „Înainte de Avraam, Eu sunt.” Și Ioan spune: „Originile Lui sunt din vremuri străvechi”. Ioan își cunoaște Vechiul Testament.
Acum versetul 16. Începe cu cuvântul „pentru că” în mod surprinzător. Rușine traducerii Standard Internaționale pentru că l-a tradus prin „și”. Ar trebui să fie „deoarece” sau „pentru că”, fiindcă este exact același cuvânt cu care începe versetul 17. Începe cu „deoarece”. Deci, pentru a reflecta serios la aceasta, trebuie să te întrebi cum argumentează sau susține versetul 16 pe versetul 14, deoarece tratez versetul 15 ca o paranteză. „Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl.” Citesc versetul 14, „plin de har și de adevăr”. „Pentru că (sunt la versetul 16 acum) fiindcă noi toți am primit din plinătatea Lui și har după har.” Acum, dacă urmezi logica acestora, atunci ai înțeles primele 15 minute din acest mesaj; pentru că este construit pe aceasta.
De ce am putut să vedem gloria Lui? Pentru că am primit har după har. Harul te face capabil să vezi. Acesta este argumentul. Deci Ioan spune că primirea harului este motivul pentru care am putut să vedem slava. Acest lucru este explicit. Nu inventez asta. Noi am văzut slava Lui, pentru că noi toți am primit har. Deci noi văzând și primind har. Aceasta este o lucrare supranaturală. Vederea slavei lui Hristos este un eveniment supranatural. Știi că este așa fiindcă sunt milioane de oameni care citesc asta și nu văd niciun fel de glorie. Nu-i așa? Ei citesc asta, cască și pornesc din nou televizorul. Nu este nicio slavă ce poate fi văzută în ea în ceea ce-i privește pe cei mai mulți dintre oameni, deoarece nu au fost născuți din nou prin acel har. Acesta este un lucru supranatural, acest creștinism.
Auzi istorisirea (aceasta este evanghelizarea). Dumnezeu Duhul Sfant, harul acționând și aducându-ne la viață. O rază de lumină, adevăr, slavă și frumusețe strălucește în locul unde nu a mai ajuns niciodată. Atinge o parte profundă din tine pe care nu ai mai avut-o trezită niciodată în viața ta. Și experimentezi ceva ce nu ai mai cunoscut niciodată și anume percepția spirituală a gloriei divine și știi că aceasta este adevărată și că nimeni nu o va mai lua vreodată de la tine. Tu devii nu doar un avocat pentru un sistem, ci un martor la o realitate. Asta te cam sperie, nu-i așa? Pentru că noi doar ne înșelăm dacă acest lucru nu se întâmplă. Doar ne amăgim. Încercând să o transformăm doar într-un fel de sistem electoral. O putem învăța în școala duminicală și să o rostim cu gurile noastre și să facem unele exerciții religioase și până să termini vei fi obosit de asta. Fie este reală; Dumnezeu este real, Duhul Sfânt este real, ai experimentat o convertire și ai văzut slava în virtutea lucrării lui Dumnezeu în viața ta și acea glorie te-a făcut captiv pentru că Isus este cea mai frumoasă persoană pe care ai cunoscut-o vreodată și nu ai putea să te îndepărtezi vreodată de El pentru că El este cu totul convingător pentru inima ta sau nu ești salvat. În acest fel ești salvat.
Versetul 17 începe cu „deoarece” sau „pentru că”, același cuvânt cu care începe versetul 16. Haideți să citim versetele 16 și 17 împreună pentru a putea auzi. Pentru că noi toți am primit din plinătatea Lui și har după har, fiindcă Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos. Huh! Încotro se îndreaptă el? De ce îl aduce în discuție pe Moise? De ce menționează Legea? Ce-i asta? Aceasta a fost o parte grea pentru mine. A trebuit să mă gândesc ore în șir la asta. Să citesc, să mă gândesc, să notez, să schițez și să o gândesc din nou. De ce este menționat Moise aici? De ce este adusă în discuție Legea aici? Care-i legătura cu Moise? Acum, aici este pericolul. Îl cunoaștem pe Pavel destul de bine aici. Îi știm pe romanii noștrii și galatenii noștrii. Noi iubim doctrina justificării doar prin credință, fără faptele Legii și simțim antiteza dintre lege și har și putem să cităm versete. Am o listă aici printre notițele mele care fac ca harul și legea să se simtă incompatibile. Și dacă aduci toate acele versete aici, probabil vei eșua în a înțelege ce este important. Fii atent! Lasă contextul să facă asta pentru tine.
De ce este menționat Moise aici? Îți voi spune de ce cred eu ca este adus în discuție aici. Ce se întâmplă în acest text? Ce se întâmplă în acest text cu vederea slavei? Aceasta este complet dominantă. „Noi am văzut slava Lui, slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl, plin de har și de adevăr.” Acel tip de limbaj este, pur și simplu, Vechiul Testament. Și este într-adevăr așa în anumite locuri și în ceea ce-i privește pe anumiți oameni precum Moise. Dacă ai fi întrebat orice evreu învățat din acel secol: cine este cel mai mare erou care s-a luptat pentru a vedea gloria lui Dumnezeu toți ar spune că e Moise. În ciuda a ceea ce este scris la Isaia 6, toți ar spune că Moise este acela. Și îți voi citi de ce ar spune ei asta. Prima dată când a fost dată legea, Moise a sfărâmat cele zece porunci, din cauza vițelului de aur. Iar după acel eveniment și după pedeapsă, Dumnezeu se retrage și Moise este disperat după Dumnezeu. Capitolul 33 din Exod. Vă voi citi eu, nu este nevoie să deschideți acolo. Prima, afirmația generală: „Domnul obișnuia să vorbească cu Moise față către față, așa cum un om îi vorbește unui prieten.” Uuu! Acest lucru este intim. Îi vorbește în cortul întâlnirii, iese afară, se întoarce, Iosua rămâne, iubește părtășia. Avea un duh diferit de către toți ceilalți tineri spioni necredincioși care mai târziu nu ar fi intrat în țara făgăduinței, după 40 de ani.
Îi spune lui Dumnezeu în versetul 13: „Acum, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, arată-mi căile Tale; atunci Te voi cunoaşte şi voi avea trecere înaintea Ta.” Așa că el pledează: „Arată-mi căile Tale. Nu ne putem duce nicăieri. Nu putem urca, nu ne putem mișca; dacă nu-mi arăți căile Tale pentru a Te vedea activ și personal în viața mea nu mă voi duce nicăieri. Nu pot îndruma acest popor.” Se lupta cu vederea căilor lui Dumnezeu. Versetul 17. Domnul a zis lui Moise: „Voi face şi ceea ce-mi ceri acum, căci ai căpătat trecere înaintea Mea şi te cunosc pe nume!” Iar Moise, din moment ce a îndrăznit și a primit, împinge rugămintea la limită și spune: „Te rog, arată-mi slava Ta!” Și Dumnezeu a răspuns cu har. Această slavă care este pe punctul de a se arăta este plină de har. Ascultă. Acesta este versetul 19: „Domnul a răspuns: `Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea şi voi chema Numele Domnului înaintea ta; Eu Mă îndur de cine vreau să Mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă! Dar, a spus Domnul, faţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă şi să trăiască!’” Domnul a zis: „Iată un loc lângă Mine; vei sta pe stâncă. Şi când va trece slava Mea, te voi pune în crăpătura stâncii şi te voi acoperi cu mâna Mea, până voi trece. Iar când Îmi voi trage mâna la o parte de la tine, Mă vei vedea pe dinapoi; dar faţa Mea nu se poate vedea.”
Acesta a fost sfârșitul capitolului 33 și următorul lucru care se întâmplă este a doua acordare a celor zece porunci. Și spune așa: „Domnul a zis lui Moise: `Taie două table de piatră ca cele dintâi, şi Eu voi scrie pe ele cuvintele care erau pe tablele dintâi pe care le-ai sfărâmat.’ Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui şi a strigat: `Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie.’” De aceea cred că Ioan l-a menționat pe Moise. Moise reprezintă, în Vechiul Testament, dintre toți eroii care au avut o relație intimă cu Dumnezeu, cel care în modul cel mai explicit s-a luptat spunând: „Vreau să văd slava ta.” Și Dumnezeu răspunde: „Îmi poți vedea spatele gloriei și când Îmi voi prezenta slava Mea ție, o voi face prin intermediul harului.” Și când Ioan citește aceasta, spune: „Bine, trebuie să spun ceva în legătură cu aceasta.” Asta se întâmplă în versetul 17. Trebuie să relaționez aceasta cu gloria care se descoperă în Isus. Deci versetul 16 se referă la primirea harului peste har care a fost întemeiat pe faptul că în versetul 17, prin Moise a fost dată legea, iar prin Hristos s-a întâmplat, a sosit harul și adevărul și cred că „har după har” probabil înseamnă faptul că avem harul din Exod 33, avem harul lui Isus și harul, pur și simplu, se revarsă val peste val acum de la Moise, prin Isus în lume. Și ar trebui să fim foarte recunoscători.
Cred că este un contrast între Isus și Moise. Versetul 18 confirmă aceasta, faptul că Isus este cu mult mai mare decât Moise, că este în mod calitativ diferit față de Moise. Lui Moise i s-a dat legea, iar harul vine prin Isus. Iar contrastul este că Moise indică spre har, Isus exercită harul. Este o mare diferența acolo, nu-i așa? Arătând spre har și exercitând harul. Moise declară cuvintele lui Dumnezeu, iar Isus este Cuvântul lui Dumnezeu. Legea oglindește lumina lui Dumnezeu, Isus este lumina lui Dumnezeu. Acesta este un contrast și o creștere infinită în măreție și rang.
Acum versetul 18: „Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.” Acesta este modul lui Ioan de a spune că nici măcar lui Moise nu i s-a permis să-I vadă fața. Din față. A pus o mână deasupra stâncii, a trecut pe lângă și L-a văzut din spate. Iar acum Isus vine și nu este în spatele lui Dumnezeu, ci este în poala lui Dumnezeu. Este corect. Nu așa spune în vechea traducere a Bibliei? În sânul Tatălui. Literal. În pieptul Tatălui. Ca și când este îmbrățișat tot timpul. Sau ca și cum stă pe genunchii Lui. Nu este o imagine foarte bună pentru maiestatea Cuvântului, dar prinzi ideea. Moise putea întrezări spatele gloriei lui Dumnezeu, iar Isus este slava lui Dumnezeu pentru că vine direct dintr-o unitate față către față cu Tatăl. Aceasta este însăși slava lui Dumnezeu. El și Tatăl sunt una. Poate Moise a dat cel mai bun cadou pe care-l putea oferi și anume Legea, dar Ioan 1:18 spune că există ceva cu mult superior și anume însăși prezența lui Dumnezeu printre noi. El Îl face cunoscut. El Îl narează (în traducerea neliterală). Isus Îl istorisește pe Dumnezeu. Moise a înălțat un șarpe în pustietate. Isus este înălțat pe o cruce. Moise a spus: „Mana va coborî pe pământ.” Isus este mana care se coboară pe pământ. Moise (Ioan 5:45) a scris despre Hristos. Isus este Hristosul. Legea lui Moise a fost Cuvântul lui Dumnezeu. Hristos era Dumnezeu, Cuvântul. Deci asta este ceea ce Ioan încearcă să facă pentru noi: el ia toată admirația pentru Moise, toată admirația pentru Lege, toată admirația pentru acea intervenție divină din Exod 33 și spune că acest har, această venire, această lumină, această glorie, această istorisire a lui Dumnezeu este infinit mai semnificativă decât aceea. Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu pe deplin. Nici măcar Moise. Dar acum, Cel ce este la dreapta Tatălui, în fața Lui, în sânul Lui, El Îl face cunoscut.
Cel mai simplu credincios din lume, și aceasta i se poate întâmpla unui copil, nu va fi în stare s-o descrie foarte bine, dar i se poate întâmpla unui copil. Cel mai simplu credincios din lume care Îl vede pe Isus Hristos așa cum este El vede slava lui Dumnezeu, plin de har și adevăr și este atras către El pentru totdeauna. Isus a spus, Ioan 14:9: „Oricine M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl. Dacă M-ai văzut pe Mine, L-ai văzut pe Tatăl.”
Lasă-mă să închei cu un alt verset în care spune aceasta. Acesta este la Ioan 12:44: „Isus a strigat și a spus: `Cine crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine. Şi cine Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.’” Deci pentru următoarele 8 săptămâni și pentru acest sezon de vacanță rugăciunea mea și sper că și a voastră este ca aceasta să se întâmple pentru sute de oameni. „Cine crede în Mine nu crede în Mine, ci crede în Tatăl Meu. Şi cine Mă vede pe Mine vede pe Tatăl Meu.” A-L vedea pe Isus este a-L vedea pe El ca singurul Fiu al Tatălui, plin de glorie divină, revărsându-se cu har și a fi atras către El și a deveni un copil al lui Dumnezeu. Nu vrei asta pentru copiii tăi și pentru tatăl tău, mama ta, vecinul tău? Vrei aceasta. Și avem rugăciunea. Și avem guri. Și avem brațe. Să ne rugăm.
Tată din ceruri, vrem să-L mărim pe Fiul Tău, potrivit Cuvântului Tău. Ajută-ne. Dacă este vreunul în aceste încăperi, vreunul din campusul sudic, vreunul din campusul nordic, oricine în interiorul orașului care nu vede, nu simte strălucirea convingătoare și auto-autentificatoare, și frumusețea, și adevărul, și veridicitatea lui Isus, ai vrea să le deschizi ochii și să Te faci convingător în inimile lor așa încât să nu mai poată fugi de Tine? Te implor să faci aceasta. În Numele lui Isus. Amin.
