Înainte de a mă ruga vreau să mulţumesc tuturor celor din campus şi vouă cei de aici, în această seară, pentru că v-aţi rugat pentru mine şi pentru că aţi fost aşa de buni să mă susţineţi în aceste zile în care am fost absent. Am avut privilegiul sfânt şi deosebit să fiu împreună cu tatăl meu, până în ultimul moment al vieţii sale în Greenville, South Carolina, pe data de 6 Martie. Când părinţii primesc copii, de obicei, ei îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru darul copilului şi, este adevărat, dar opusul acestui lucru, nu se întâmplă tot aşa de des, şi anume că tatăl meu a fost un dar pentru mine timp de 61 de ani, într-o măsură ce nu poate fi exprimată. Şi, de aceea, vreau ca în mod public să îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru el şi să spun că, din punct de vedere emoţional, felul în care plecarea lui m-a mişcat cel mai mult, nu a fost în mod direct, nici nu am plâns alături de patul său, ci am cântat, l-am sărutat, am aşteptat şi apoi a plecat. Dar am plâns de atâtea ori, şi ştiţi ce se întâmplă când mă uit la oameni? Când oamenii mă iubesc, când spun câte ceva despre tatăl meu, despre ceea ce el a lăsat în urmă. El vine la mine în mod indirect, prin oameni. Este un lucru bun. Sunt bucuros pentru aceasta. Şi ultimul lucru pe care aş vrea să-l spun este că, cu ocazia morţii tatălui meu, mama mea fiind deja plecată, am simţit că o altă rădăcină important a fost tăiată în Greenville South Carolina. Timp de 34 de ani acesta mi-a fost cămin, şi aşa între oraşe, şi pare ciudat, când părinţii trăiesc, într-un fel, căminul este acolo unde ei locuiesc, într-un fel de a spune. Şi lucrul acesta nu mai este adevărat. Şi, chiar mă aştept ca să nu fiu înmormântat în South Carolina, voi fi îngropat undeva înspre nord, sau undeva încolo către sud. Și după toate, probabil, voi fi întins chiar aici în faţă şi acesta este felul în care aş dori să fie. Iar este un lucru remarcabil. Să nu fii îngropat acolo unde părinţii tăi sunt îngropaţi, la o depărtare de 1800 km, într-o altă lume şi să-ţi creşti familia, într-o biserică, şi într-un loc care să-ţi fie cămin. Iar acesta este sensul că, aşa cum m-am întors la voi, m-am simţit, într-un profund sentiment, ca venind acasă. Aşa că vreau să vă mulţumesc foarte mult pentru că sunteţi aici, şi sper ca să şi rămâneţi şi în următorii ani, aşa încât să puteţi veni şi la înmormântarea mea. Sper că va fi una veselă. Să ne rugăm.
Tată din ceruri, Cuvântul Tău este de nepreţuit, iar acum vom încerca să medităm asupra lui, să-l vestim, să-l proclamăm, să-l înţelegem şi apoi să-l împlinim, să-l trăim, să avem căsniciile noastre transformate prin el, iar vieţile noastre să fie schimbate în mod profund prin lucrurile glorioase din Cuvânt. Ce aş fi putut să fac timp de două zile dacă nu să citesc Cuvântul lui Dumnezeu şi să cânt Cuvântul lui Dumnezeu, în auzul tatălui meu muribund? Ce aş fi putut face? Să pornesc televizorul? Pe un post unde se joacă golf, pentru că lui îi plăcea golful? Îţi mulţumesc pentru Cuvântul Tău. Îţi mulţumesc. Iar acum, frumuseţea Ta să se odihnească peste mine pe măsură ce caut să reîntregesc căsnicii pierdute, iar cei în cauză să uite prin cine li se transmite şi să-L vadă doar pe El, pe Dumnezeu. În numele lui Isus mă rog. Amin.
Dacă Domnul vrea, astăzi şi săptămâna viitoare, ne vom concentra asupra a ce înseamnă pentru un bărbat căsătorit, a fi capul soţiei sale şi capul familiei sale, pentru două motive. Numărul 1. Versetul 23 din Efeseni 5 spune: "căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este Capul Bisericii." Noi trebuie să ştim ce înseamnă acest lucru, pentru a ne putea înflăcăra în el, şi a-l trăi. Să ne modelăm căsnicia prin el. Al doilea motiv este următorul: câteva lucruri sunt mai distruse în zilele noastre decât bărbăţia şi calitatea de cap al familiei în relaţie cu femeile, în familii. Şi preţul datorat acestei distrugeri este enorm în cultura noastră. Atinge aproape fiecare faţetă a vieţii. Aşa că, de dragul expunerii biblice şi a aprinderii noastre în adevărul Lui, şi de dragul salvării bărbăţiei biblice şi a feminităţii vrem să ne concentrăm timp de două săptămâni asupra a ceea ce înseamnă pentru un bărbat căsătorit a fi capul soţiei sale şi al familiei sale.
Vom analiza pe unde suntem, ţinând cont de săptămânile care au trecut de când ne-am ocupat ultima dată de acest subiect. Accentul a fost pus, în cele cinci săptămâni în care am vorbit despre căsătorie pe adevărul că a rămâne căsătorit nu se referă îndeosebi la a rămâne îndrăgostit ci se referă îndeosebi la a-ţi păstra legământul. Şi în cele din urmă, am ajuns la punctul la care am spus că a păstra legământul este cea mai bună cale spre a rămâne îndrăgostit timp de 40 de ani. Chiar dacă nu eşti în timpul primilor 20 de ani, sau, mai precis, în următorii 20 de ani, şi iarăşi te pomeneşti îndrăgostit, şi acest lucru nu poate avea loc fără a-ţi păstra legământul. De aceea, accentul cade pe: prima sarcină a căsătoriei este de a-ţi păstra legământul nu de a fi îndrăgostit; aceasta este a doua sarcină. Atunci când primul lucru îl faci bine, cel de-al doilea va fi şi mai bine făcut. Şi apoi, noi petrecem marea parte a timpului nostrum încercând să punem o bază scriptural sub imaginea lui Hristos şi a Bisericii, în căsătorie. Am vorbit despre dinamica justificării pe verticală, a iertării pe plan vertical, a răbdării pe plan vertical, revărsându-se cu aşa bunătate peste noi de la Dumnezeu şi peste soţi şi soţii, prin modelare astfel de a putea trăi împreună iertând, răbdând şi având o grămadă de compost unde pot arunca toate acele lucruri care nu se schimbă şi care te îngrozesc de moarte, şi nu trebuie să-ţi aşezi cortul lângă acea grămadă de compost, există cărări şi coline pline de iarbă, unde, cineva poate să petreacă mult timp, chiar dacă, din când în când trebuie să se întoarcă la grămada de compost şi să lucreze la ea. Şi am vorbit data trecută, acum două sau trei săptămâni, că, da, cu toate că trebuie să iertăm, cu toate că trebuie să ne stăpânim, trebuie să ne ajutăm reciproc în a ne schimba. Şi există un mod elegant, iubitor, umil, împăciuitor, plin de speranţă pentru noi, de a creşte împreună în a fi asemenea lui Hristos. Acesta este punctul unde am ajuns. Acum planul este de a petrece două săptămâni asupra a ceea ce înseamnă ca soţul să fie capul soţiei sale şi apoi, va veni duminica Floriilor, apoi Paştele, vom lua o pauză, şi după aceea, în timpul până când voi pleca, în Mai, ne vom ocupa de femei, şi cum arată supunerea, iar apoi despre celibat şi despre divorţ. Cam aşa ceva, şi, depinde de cât timp vom avea vom discuta asupra acestor probleme.
Aşa că am ajuns în acest punct, acest mesaj este în principal fundamentul, iar cel de data viitoare va fi aplicarea în practică, cu privire la bărbaţi în ceea ce înseamnă a fi capul soţiilor şi a familiilor lor. Să mergem la versetul 31, acolo vom începe. Vom merge prin tot acest text, aşa de bogat, aşa de profund, aşa de minunat. Dacă l-aţi putea vedea şi simţi în ceea ce este, nu aţi mai avea nevoie de predica de duminica viitoare. Cu adevărat, nu aţi mai avea nevoie. Geneza 2:24, este citată aici, în versetul 31: "De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup" Apoi, în versetul 32, Pavel spune ceva referitor la citatul din Vechiul Testament. El spune în felul următor: "Taina aceasta este mare (vorbesc despre Hristos şi despre Biserică)." De ce numeşte el faptul că, un om care lasă pe tatăl său şi pe mama sa şi se face un singur trup cu soţia sa, este o taină mare? Cuvântul "taină", mulţi dintre voi ştiţi aceasta, în Noul Testament, nu înseamnă un lucru aşa de adânc aşa de ciudat, aşa de încurcat, încât mintea omenească nu-l poate înţelege. Cuvântul "taină" nu are acest înţeles. "Taină" înseamnă ceva ce Dumnezeu, în înţelepciunea Sa secretă, a ţinut o parte doar pentru Sine, de-a lungul cursului istoriei, dar acum, îl expune pentru noi, pentru ca să-l înţelegem, să ne bucurăm de el şi să-i dăm ascultare. Aşa că nu echivala "taină" cu ceva imperceptibil, ci mai degrabă gândeşte despre "taină" ca fiind ceva dezvăluit, care odată a fost secret, şi care explică ce este. Ceea ce a fost ţinut în secret pentru aşa de mult timp, este că, cu toate că Vechiul Testament descrie adesea, sau, cel puţin, uneori descrie relaţia dintre Dumnezeu şi poporul Său ca un mariaj, niciodată nu a vorbit despre Mesia în acest fel. Iar acum el spune: înţelesul mariajului, de la început a fost, şi acum este deschis pentru voi ca să-l înţelegeţi, Hristos şi Biserica. Acesta este motivul în a spune că Geneza 2:24 este o taină profundă şi grandioasă, iar acum vă spun care este această taină: este Hristos şi Biserica.
Mariajul este folosit ca şi metaforă. Este o imagine, o ilustraţie, o parabolă, este un model care simbolizează ceva. Iar ceea ce simbolizează este relaţia dintre Hristos şi Mireasa Sa, Biserica. Aşa că înţelesul adânc al mariajului este că este o dramă vie, despre ce relaţie va fi între Hristos şi Biserică. Acest lucru este confirmat în mod surprinzător în versetele 28-30; să le citim deci. Este confirmat printr-o paralelă pe care Pavel o face între Hristos şi Biserica fiind un singur trup şi soţul cu soţia fiind un singur corp. Vom dezvălui această paralelă acum. Versetul 28: "Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta se iubeşte pe sine însuşi. Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag." Cu alte cuvinte, uniunea într-un singur trup între un soţ şi o soţie înseamnă că în sensul că ei sunt acum un singur corp, aşa că atunci când el face ceva pentru ea, îl face de fapt pentru el însuşi. Este uimitor cum Pavel a expus acest lucru şi anume că această uniune are o aşa natură încât soţul ar trebui să se gândească la un fel de aplicare a cuvântului: "ceea ce vreţi ca oamenii să vă facă vouă, faceţi-le voi mai întâi lor", doar că are un înţeles mai profund: "Tu îţi faci acest lucru ţie, când îl faci soţiei tale!" Să înţelegem bine: această uniune are înţelesul că, ceea ce faci pentru ea, faci pentru tine. Apoi în versetul 29: "Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica; pentru că noi suntem mădulare ale trupului lui." Vedeţi paralela? Ceea ce Hristos face pentru Biserică, face pentru El pentru că noi suntem trupul Lui. Aşa că soţii îşi hrănesc şi îngrijesc soţiile, şi o fac pentru trupul lor şi atunci când Hristos hrăneşte şi îngrijeşte Biserica o face pentru trupul Său. Aceasta este paralela trasată aici între Hristos şi îngrijirea pentru Biserica Sa şi soţ şi felul în care îşi îngrijeşte trupul său, adică soţia sa.
Atunci când soţul îşi hrăneşte şi îngrijeşte soţia, se hrăneşte şi se îngrijeşte pe sine însuşi. Iar când Hristos hrăneşte şi îngrijeşte Biserica se hrăneşte şi îngrijeşte pe Sine. Pentru că soţia este un singur trup cu soţul, iar Biserica este un singur trup cu Hristos. Toate acestea au scopul de a sublinia taina, înţelesul ei, care este: mariajul, în cel mai adânc sens al lui, este o copie a lui Hristos şi a Bisericii Sale. Dacă vreţi să înţelegeţi scopul lui Dumnezeu pentru căsătorie, trebuie să pricepeţi că aveţi de-a face cu o copie. Mariajul nu se termină vreodată, de aceea mariajul nu există la Înviere, este o copie şi nu mai este nevoie de copie. Când realitatea reprezintă de fapt originalul. Aici, este nevoie de ea, lumea are nevoie de acest tip de mariaj. Nu va mai fi nevoie la sfârşit, este o copie şi ceea ce copiază este un original, o realitate, un adevăr, aşa că este o copie a marelui original, este o metaforă a marei realităţi, este o parabolă a marelui adevăr, iar originalul, realitatea şi adevărul este mariajul lui Dumnezeu cu poporul Său, sau mariajul lui Hristos cu Biserica Sa. Copia, metafora şi parabola este mariajul uman. Geoffrey Bromiley care a scris probabil cea mai bună carte referitor la căsătorie pe care am citit-o eu şi nu am citit multe, şi a trecut mult timp dar o avem, Geoffrey Bromiley, unul din profesorii mei în Istoria Bisericii, a scris o carte cu o nuanţă deosebită numită "Dumnezeu şi căsătoria" şi el a spus următoarele: După cum Dumnezeu l-a făcut după chipul Lui, la fel a făcut mariajul pământesc, asemeni mariajului Lui etern cu poporului Său iar acest lucru este chiar aşa.
Bărbaților, am spus în urmă cu câteva minute că dacă înţelegeți cu adevărat acest text, dacă se aşează în inimile voastre, nu veți mai avea nevoie de mesajul de duminica viitoare care va fi aplicaţia practică. Pentru că eu cred cu adevărat aceasta: chiar dacă aplicaţia practică este adecvată, exemple detaliate sunt folositoare şi bune pentru predicatori spre a fi oferite. Nu cred că acesta este modul principal în care predicarea lucrează. Nu cred nici că acesta este modul principal în care Biblia lucrează. Eu cred că modul principal în care Biblia lucrează şi, de asemenea, predicarea după Biblie lucrează, este faptul că expune lucruri glorioase pe care noi suntem concepuţi a le cunoaşte. Dar nu le cunoaştem pentru că ne aflăm într-o cloacă plină cu drame zilnice. Și, prin Duhul Sfânt, într-un moment de iluminare toate acestea pot fi spulberate şi ceva cu adevărat glorios pătrunde în inima omenească şi schimbă totul datorită măreţiei sale, înainte ca să apară o aplicaţie de pus în practică. Dintr-o dată te-ai schimbat, inima ta se înalţă cu un nou sens pentru care exişti pe pământ, ce înseamnă femeia în măreaţa ei demnitate, ca soție a ta. Și pentru ce trăieşti aici. Totul se schimbă când ceva se aşează peste sufletul tău cu o greutate biblică. Aceasta mi-aş dori să se întâmple. Dar nu pot determina acest lucru să se întâmple. Îmi pot ridica vocea, dar nu pot face ca acest lucru să se întâmple. Dar Dumnezeu poate. Aşa că aceasta a fost o mică paranteză despre cum gândesc eu despre predicare dar vă voi da şi modul de aplicare dar am o oarecare îndoială când cineva ascultă o astfel de predică şi primul răspuns la ea este: "Trebuie să-mi dai un exemplu." Foarte bine, îţi voi da un exemplu dar, explodează inima ta în aceste moment cu măreţia actului de căsătorie? Te avânţi tu sau te vei avânta atunci când acest serviciu se va termina, să începi să zbori, ca şi o mică pasăre, începi să zbori astfel că de la noua înălţime soţia ta arată diferit, copiii tăi arată diferit serviciul tău arată diferit, planeta arată diferit, viaţa arată diferit, moartea arată diferit, diavolul arată diferit şi spui: "Lăsaţi-mă, vreau să trăiesc!" Miracolul îi schimbă pe oameni. Nu exemplele. Listele cu exemple sunt doar de puţin folos. Dar să vezi măreţia acestui lucru, schimbă totul. Am închis paranteza.
Unul din lucrurile pe care le învăţăm din această taină este că rolurile de soţ respectiv de soţie sunt în mod profund, diferite. Luaţi în considerare modul în care versetele 21-25 vorbesc, ascultaţi versetul 22: "Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului; căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este Capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului." În acelaşi fel în care Biserica se supune lui Hristos, soţia trebuie să se supună în toate soţului. "Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea." Să ne oprim aici şi să lăsăm ceea ce este evident să-şi facă efectul. Soţii sunt comparaţi cu Hristos, soţiile sunt comparate cu Biserica, soţii sunt comparaţi cu capul, soţiile sunt comparate cu trupul. Soţilor le este recomandat să iubească asemeni lui Hristos, care şi-a dat viaţa Sa. Soţiilor le este recomandat să se supună în felul în care Biserica se supune lui Hristos. Este surprinzător pentru mine că există oameni care citesc acest paragraf şi nu văd aceste lucruri în el. Egalitariştii, acesta este numele ciudat pentru acei ce nu cred că bărbaţii, prin concepţie dumnezeiască, înseamnă a fi într-un rol unicat de conducere în casă, ei nu cred că această corelare există între bărbaţi şi calitatea de cap al familiei, aceşti oameni citesc acest pasaj şi pun întregul accent pe versetul 21, aşa că mă voi ocupa de versetul 21 şi apoi vom urmări această relaţie în restul textului.
Versetul 21 reprezintă un adevăr măreţ mulţi dintre voi au nevoie să audă acest adevăr probabil mai mult decât celelalte versete cu toate că eu mă îndoiesc, dar dacă aşa stau lucrurile, primiţi acest verset. Versetul 21 spune să vă supuneţi unii altora. Unii altora, în amândouă direcţiile. Şi este un participiu, intrăm direct în mijlocul propoziţiei, ştiu aceasta, i-am spus lui Chris, îl putem converti într-un verb ca să arate bine. Dar este un participiu pentru că el continuă versetul 18, să citim versetele 18-21 şi să spunem ceea ce trebuie spus despre acest participiu. Versetul 18, a doua jumătate: "Dimpotrivă, fiţi plini de Duh." Acesta este titlul pentru întreg acest pasaj. Când acest lucru are loc, te avânţi în zbor. Începi să vezi, te-ai schimbat. "Dimpotrivă, fiţi plin de Duh. Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti", facem acestea cu mult zel, "şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă lui Dumnezeu" nu doar cu mintea, "Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos, supuneţi-vă..." Vedeţi care este ordinea? "Fiţi plini de Duh!" - "Supuneţi-vă unii altora!" Semnul unui mariaj plin de Duh este supunerea reciprocă. "Supuneţi-vă unii altora", este un semn al Duhului Sfânt. Soţii şi soţiile care sunt umpluţi cu Duhul Sfânt, îşi slujesc unii altora. Se umilesc aplecându-se şi ridică pe celălalt mai sus. Ei găsesc modalităţi de a-şi ceda preferinţele imediate referitor la comfort, nevoilor celuilalt partener. Aşa a făcut Isus pe cruce, pentru noi. El a cedat preferinţele Sale şi a spus: "Tată, dacă există vreun mod de scăpare, trupului meu nu i-ar plăcea să sufere, dar dacă nu, mă voi supune, mă voi coborî şi voi ridica Biserica afară din iad." Şi a făcut-o. Lăudat fie Domnul! Aşa că voi spune un "Amin" măreţiei versetului 21.
Vreau să-i slujesc soţiei mele. Vreau să mă cobor sub soţia mea nu să fiu deasupra ei. Vreau să o ridic şi să fac faţă nevoilor ei şi să-i împlinesc dorinţele. Dar problema este că egalitariştii se opresc aici ca şi cum textul s-a terminat. Ca şi cum nu mai ai nevoie de restul textului, ca şi cum nu mai ai nimic de adăugat ca şi cum ai putea să laşi pe aceşti tineri care vin la biserica Bethlehem să nu aibă nici măcar idee despre ce înseamnă calitatea de cap al familiei. Iar una din soţiile tinere a venit şi mi-a spus: "Niciodată în viaţa mea nu am auzit un astfel de concept. Niciodată!" Soţul să fie capul? Ce înseamnă acest lucru? Soţia să se supună? Ce înseamnă asta? Este ca şi o limbă străină. Aşa că, vom fi noi egalitarişti şi vom spune că da, am auzit textul, continuăm să ne slujim unii altora, nu există mai sus sau mai jos, nu există ierarhie, nici cap, nici supunere? Ceea ce îmi este greu să-mi imaginez este că fiecare cititor obişnuit recunoaşte că după ce versetul 21 ne invită la supunere reciprocă, douăsprezece versete sunt dedicate diferenţelor în relaţie. Este aşa de uşor să vezi, nu chiar aşa de uşor de făcut, dar uşor de văzut. Iar dorinţa mea pentru voi este ca să recunoaşteţi că nu aveţi nevoie să abandonaţi versetul 21 atunci când ajungeţi la versetul 22 sau viceversa. Trebuie să fim umili în mod reciproc, gata de slujit în mod reciproc, gata să ne satisfacem nevoile în mod reciproc, dornici de a ne întări reciproc, gata de a ne sacrifica reciproc. Hristos a schimbat totul.
Mesajul creştin despre bărbaţi şi femei este radical aproape în fiecare cultură în frumuseţea sa, pentru amândouă categoriile. Ceea ce este uimitor este că egalitariştii nu acceptă restul pasajului ca şi cum dacă crezi versetul 21 nu ai putea să crezi restul. De fapt, vă pot da citate din vreo trei cărţi pe care le cunosc şi care spun acest lucru. Dacă crezi în supunere reciprocă, nu poţi avea nimic asemănător ierarhiei. Se contrazic în mod reciproc. Dar acest lucru nu este adevărat şi cel mai uşor de văzut că nu este adevărat este să înţelegi următorul lucru: Imaginează-ţi-L pe Domnul Isus cu o noapte înainte de a muri. Aminteşte-ţi unul din lucrurile pe care Le-a făcut, aşa de frumos. Şi-a dat jos mantaua, s-a încins cu un ştergar, s-a plecat pe genunchi ca şi un sclav, cu un vas cu apă, cu picioarele murdare şi rău mirositoare ale miresei Sale, adică ucenicii, şi le-a spălat. El s-a supus, s-a aplecat jos şi i-a ridicat pe ucenici. Iar ei au rămas aşa de miraţi, aproape ofensaţi, dar El a insistat să-i spele, şi le-a spus şi lor să facă la fel. Acum, am următoarea întrebare: în acel moment, când Isus este aplecat la pământ, a existat acolo o fărâmă de îndoială despre cine era conducătorul? Atunci care este problema în a spune că supunerea reciprocă defineşte calitatea de lider, şi nu o anulează? De ce nu poate umilinţa şi servitatea, iubirea şi sacrificiul să-şi pună amprenta asupra calităţii de lider, să o guverneze şi să o controleze mai degrabă decât să o omoare? Dar, într-adevăr poate, şi o face. Şi ceea ce vreau să vorbesc în aceste săptămâni, este despre cum arată acestea atunci când calitatea de lider, de cap, acţionează în acest fel, este influenţată în acest fel.
Ceea ce avem în Efeseni 5, este o deosebire limpede ca şi cristalul între rolul de soţ ca şi cap şi rolul de soţie, ca una care se supune, se înalţă, străluceşte şi se aliază cu calitatea de cap. Este o reconstituire a grădinii Eden. Calitatea de cap şi supunerea nu au luat naştere odată cu căderea. Am predicat asupra acelui subiect în această biserică din Geneza 2 şi 3 şi am decis să nu-l includ în această serie, dacă doriţi, puteţi să ascultaţi. Însă, doar am să afirm acest lucru. Calitatea de cap, respectiv supunerea, nu au luat naştere odată cu căderea. Ceea ce căderea a făcut, adică păcatul lui Adam şi Eva, a fost că a corupt aceste calităţi şi le-a ruinat. Le-a transformat în ceva foarte urât şi foarte oribil, în două direcţii diferite, atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei. Ceea ce a făcut pentru calitatea de cap, a fost să distrugă umila şi iubitoarea calitate de cap într-o dominaţie ostilă şi abuz, sau într-o indiferenţă leneşă împreună cu o sticlă de bere şi un pachet de chipsuri până la ora 10 seara după care el vrea sex. "Îţi mulţumesc, pentru ajutorul dat cu vasele murdare, pentru ajutorul dat casei şi copiilor, iar acum vrei sex?" Aşa că, ori poţi fi un cap de familie abuziv sau poţi fi un cap de familie leneş şi nepăsător. Am crezut că atunci când am devenit păstor, acum 27 de ani, că aceasta va fi problema mea principală. Voi avea de lucru cu femei care vor veni la mine şi se vor plânge de soţii lor abuzivi. Să ştiţi că există astfel de cazuri, probabil chiar mai multe decât vă închipuiţi. Dar s-a dovedit să nu fie cea mai mare problemă din cauza culturii noastre de provenienţă creştină.
Problema principală: femei cu inima zdrobită din cauza că soţii lor nu conduc de loc, nu au nici o iniţiativă. Ceea ce a cauzat supunerii, de asemenea, a fost unul din următoarele două lucruri: a transformat supunerea bucuroasă, de bunăvoie, articulată şi inteligentă, fie într-o manipulare serviabilă linguşitoare de genul: "Poţi te rog să ridici cutare lucru? Eu nu mă pot apleca." Această caricatură prostuţă de feminitate, sau acel fel neobrăzat, rigid şi înfumurat: Un fel de refuzare gen "nimeni nu-mi deschide uşa" al calităţii de cap. Există, însă, un mod de izbăvire. Ceea ce se întâmplă în Efeseni 5, este că aceste deformări ale calităţii de cap şi aceste deformări ale supunerii sunt răscumpărate, restituite. Ele sunt restituite de către bărbatul căreia i s-a zis să-şi aducă calitatea de cap în concordanţă cu modul lui Hristos de iubire, de conducere, de îngrijire, de protecţie a Bisericii Sale. Iar pentru soţii, să-şi aducă supunerea în concordanţă cu felul în care Hristos îl cere de la Biserică şi care nu este unul din lucrurile pe care le-am amintit mai înainte. Cu alte cuvinte, ceea ce se întâmplă în Efeseni 5 este recuperarea grădinii Eden. Aşa cum trebuia să fie, înainte ca păcatul să-l facă pe bărbat brutal sau pasiv şi înainte de a transforma femeia în ceva fără ajutor, care nu ştie nimic, sau în ceva dur, rigid, "dă-te la o parte din calea mea", "n-am nevoie de bărbat în viaţa mea", mândru şi dominator.
Există o altă cale. Cu alte cuvinte, ceea ce se întâmplă aici nu este ceva ce distruge ceea ce păcatul a înfăptuit, ci este salvarea a ceea ce păcatul a distorsionat. Şi este cu adevărat frumos atunci când are loc. Am să vă dau două definiţii pentru calitatea de cap respectiv pentru supunere, şi vom încheia, aşteptând întâlnirea noastră viitoare. Iar definiţia mea este următoarea, şi va fi nevoie să o întărim data viitoare, şi ilustrată cu exemple, data viitoare. Ce înţeleg prin calitatea de cap? Ascultaţi definiţia mea: "Calitatea de cap este chemarea divină a unui soţ să-şi asume responsabilitatea principală de conducere în slujire, asemeni lui Hristos, protecţie şi îngrijire în familie." Fiecare cuvânt contează în această definiţie. O voi mai citi încă o dată: "Calitatea de cap este chemarea divină a unui soţ să-şi asume responsabilitatea principală." Și aici am să dezvolt puţin. O conducere fără pic de frică, protectivă, grijulie în familie. Şi acum, ce este supunerea? V-o recomand vouă femeilor, ca fiind ceva pentru care voi sunteţi făcute, în diferite feluri de relaţii, dar în mod special în căsătorie: "Supunerea este chemarea divină a unei soţii de a onora şi confirma calitatea de cap a soţului ei şi de a o sprijini să continue, cu ajutorul darurilor ei naturale." Să o citim din nou: "Supunerea este chemarea divină a unei soţii de a onora şi confirma calitatea de cap a soţului ei şi de a o sprijini", ea este numită un ajutor. "Ca să continue, cu ajutorul darurilor ei naturale." care ar putea să depăşească pe cele ale soţului, în multe feluri. Aşa că există o ofertă bună aici, pentru soţi şi soţii, persoane necăsătorite, bătrâni, tineri, o ofertă bună este aici. Și sper că o veţi considera în mod serios, fie că eşti singur sau căsătorit, fie că eşti bătrân sau tânăr. Pe ceea ce se mizează aici, nu este doar materialul folosit pentru construirea societăţii şi durata de viaţă a civilizaţiei. Ceea ce este mai important, este destăinuirea lui Isus Hristos în relaţia pe care o are cu Biserica Sa. Mariajul este o dramă, o copie, o pildă, o metaforă a ceva ce este mai mult decât atât, şi lumea are nevoie disperată să o vadă. Să ne rugăm.
Tată din ceruri, în primul rând, ceea ce bărbaţii au nevoie acum, este să vadă frumuseţea acestor lucruri. Să simtă înalta chemare de conducere în slujire asemeni lui Hristos, în protecţie şi îngrijire pentru familiile noastre. Prezentarea lui Hristos pentru copiii noştri şi soţiile noastre prin felul în care îi conducem. Prezentarea în faţa lumii a modului în care Hristos îngrijeşte, iubeşte, moare şi conduce Biserica. Deci, vino şi deschide ochii bărbaţilor şi fie ca ei să guste minunăţia acestor lucruri fie ca bărbaţii necăsătoriţi să guste minunăţia acestor lucruri, să înţeleagă implicaţiile statutului de necăsătorit în relaţie cu femeile. Doamne vino, avem nevoie de călăuzirea Ta, avem nevoie să fim aproape de Tine. În numele Lui Isus. Amin.
