Tată, mă rog pentru concepția despre lume și viață care încearcă să incorporeze lucruri din Biblie în ea, dar care este o concepție modelată de presupuneri nebiblice, mă rog să fie schimbată, așa încât căsătoria și celibatul să fie văzute drept ceea ce sunt cu adevărat în schimbarea radicală a lucrurilor pe care a adus-o Domnul Isus. Asta e ceva ce eu nu pot face să se întâmple, dar Tu, prin Duhul Tău, prin Cuvântul Tău, poți să faci, deci Te rog să faci aceasta - nu doar ca să fie câteva lucruri prețioase care să se potrivească într-un paradigm deficient, ci ca întregul sistem să fie înlăturat și înlocuit cu o înțelegere biblică a tuturor lucrurilor, astfel încât lucrurile mai mărunte, cum ar fi căsătoria sau celibatul să se potrivească în ceea ce Tu ai plănuit în Hristos Isus pentru această eră scurtă și temporară în care noi trăim, în pregătire pentru veșnicie. Deci Te rog să vii și să mă ajuți să fiu credincios Cuvântului Tău acum, și dă urechi să auzim, Te rog, în Hristos. Amin.
Voi începe și voi termina cu punctul principal, iar în mijloc vă voi satura cu multe texte, așa încât să avem o fundație de la început până când vom ajunge la sfârșit și vom spune lucrurile din nou. Punctul meu principal este că Dumnezeu vă promite celor care veți rămâne necăsătoriți binecuvântări care sunt mai bune decât binecuvântările căsătoriei și copiilor. Și în al doilea rând, că vă cheamă să arătați, prin credincioșia voastră care-L înalță pe Hristos prin faptul că nu sunteți căsătoriți, să arătați deci adevăruri despre Hristos și Împărăția Lui, care strălucesc cu mai multă claritate prin celibat decât prin căsătorie. Sunt 4 - patru adevăruri care vor străluci mai clar printr-o viață de celibat devotată în Hristos decât prin căsătorie.
Numărul 1: Familia lui Dumnezeu crește nu prin propagare prin contact sexual, ci prin regenerare prin credința în Hristos.
Numărul 2: Relațiile în Hristos sunt mai permanente și mai prețioase decât relațiile din familii. Și bineînțeles că e un lucru minunat dacă relațiile din familii pot fi atât relații în familii cât și relații în Hristos, dar știm foarte bine că pentru mulți din noi nu acesta este cazul.
Numărul 3: Căsătoria e temporară și în cele din urmă lasă loc relației spre care arăta dintotdeauna, anume Hristos și Biserica, așa cum o poză nu este necesară când vezi față în față.
Numărul 4: Credincioșia față de Hristos definește valoarea vieții și toate celelalte relații își iau semnificația din această credincioșie față de Hristos. Nicio relație familială nu este finală, ci relația cu Hristos este finală. Acesta e mesajul meu. Acesta e punctul meu principal. Are multe straturi și acum trebuie să vedem Biblia sub el și de unde vin toate acestea. Vom începe în mijlocul Bibliei apoi vom merge înapoi la începutul Bibliei, apoi la sfârșitul Bibliei și vom fi peste tot în Biblie în acest mesaj, deoarece acest mesaj este o teologie biblică a celibatului.
Isaia capitolul 56 versetele 4 și 5: "Căci așa vorbește Domnul: "Famenilor..." - adică cei ce nu pot procrea și de aceea se devotează unei anume slujbe, față de un rege sau altcineva - "Căci așa vorbește Domnul: "Famenilor, care vor păzi Sabatele Mele, care vor alege ce-Mi este plăcut și vor stărui în legământul Meu, le voi da în Casa Mea și înăuntrul zidurilor Mele un loc și un nume mai bune decât fii și fiice; le voi da un nume veșnic, care nu se va stinge." Deci Dumnezeu le promite famenilor... - îmi pare rău - hai să încercăm din nou: Dumnezeu promite famenilor care ascultă, binecuvântări care sunt mai bune decât fii și fiice. Cu alte cuvinte, Dumnezeu vă promite celor dintre voi care rămâneți necăsătoriți, în Hristos, binecuvântări care sunt mai bune decât a fi căsătoriți și a avea copii. Ca să vedem aceasta mai clar trebuie să mergem înapoi la începutul Bibliei și să continuăm de acolo.
În ordinea creată, înainte de a exista păcat în lume, și în ordinea legământului de la Avraam la venirea lui Hristos, Dumnezeu în primul rând pregătește poporul legământului prin mecanismul procreerii. Cu alte cuvinte, a fi căsătorit și a avea urmași era de importanță crucială, pentru că Dumnezeu Își focaliza efortul de a clădi Împărăția Lui în principal pe poporul Israel. A fi căsătorit și a avea copii însemna păstrarea unui nume, a unei moșteniri și a unui legământ. În Geneza 1:28 avem: "Creșteți, înmulțiți-vă și umpleți pământul." Geneza 2:18, înainte de Cădere, Geneza 2:18, înainte de creerea femeii, Dumnezeu spune lui Adam: Domnul Dumnezeu a zis: "Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el." Apoi când Dumnezeu l-a ales pe Avraam ca început al acelui popor al legământului, Israel, îi spune: "Uită-te la stele, așa va fi sămânța ta." Iar când Avraam a aflat că nu poate avea copii, căci Sara era stearpă, s-a dus și a făcut un copil cu Agar și a spus Domnului: "Să trăiască Ismael înaintea Ta", dar Dumnezeu a zis "Nu, ci Sara, nevasta ta, va avea un copil". Cu alte cuvinte urmașul fizic era important și urma să vină în felul lui Dumnezeu și la timpul lui Dumnezeu. Apoi a reafirmat aceasta lui Isaac în Geneza 26:3 - "Eu voi fi cu tine și te voi binecuvânta; căci toate ținuturile acestea ți le voi da ție și seminței tale și voi ține jurământul pe care l-am făcut tatălui tău Avraam." Deci din nou urmașul fizic este crucial. Motivul pentru care acești urmași sunt cruciali este pentru că în felul acesta legământul este păstrat și extins în viitor și pentru că altfel un nume s-ar pierde. Aduceți-vă aminte cum Saul l-a rugat pe David să nu omoare pe urmașii lui, așa încât numele său să nu fie șters. Aceasta a zis în 1 Samuel 24:21 - "Jură-mi, deci, pe Domnul că nu-mi vei nimici sămânța mea după mine și că nu-mi vei șterge numele din casa tatălui meu." Unii din voi vă amintiți toată instituția, foarte complexa instituție a căsătoriei levirate, în care un om era obligat să se căsătorească cu văduva fratelui său decedat, așa încât numele fratelui să nu se piardă din semințiile lui Israel, iar primul fiu care se năștea trebuia să aibă numele fratelui mort. Ascultați la Deuteronom 25:6 - "Întâiul născut, pe care-l va naște, să moștenească pe fratele cel mort și să-i poarte numele, pentru ca numele acesta să nu fie șters din Israel." Aceasta e o purtare de grijă extraordinară, nu-i așa, pentru propagarea numelui prin sămânța fizică a soției acestui bărbat și a fratelui său? Cea mai faimoasă ilustrație a acestui caz este Boaz și Rut. Vă amințiți? El se căsătorește cu Rut pentru ca Elimelec și Mahlon, soțul ei, să nu-și piardă numele și moștenirea. Ascultați la următoarele cuvinte: "mi-am cumpărat de nevastă pe Rut, Moabita, nevasta lui Mahlon, ca să ridic numele mortului în moștenirea lui și pentru ca numele mortului să nu fie șters dintre frații lui și din poarta locului lui. Voi sunteți martori azi despre aceasta!" (Rut 4:10) Deci puteți vedea cât de crucială era căsătoria și a avea urmași pentru păstrarea numelui și moștenirii și a legământului. Nu-i de mirare că fata lui Iefta a cerut două luni, nu ca să-și plângă moartea iminentă, ci ca să-și plângă fecioria. O întâmplare uimitoare! Deci i-a zis tatălui ei: "Lasă-mă slobodă două luni, ca să mă duc să mă pogor în munți și să-mi plâng fecioria cu tovarășele mele." El a răspuns: "Du-te!" Acesta e fundalul pentru Isaia 56:5. Acesta e fundalul care să facă să-ți pice maxilarul și să te facă să rămâi uimit la aceasta: "Căci așa vorbește Domnul: "Famenilor, care vor păzi Sabatele Mele, care vor alege ce-Mi este plăcut și vor stărui în legământul Meu" - acestor necăsătoriți, fără copii - "le voi da în Casa Mea și înăuntrul zidurilor Mele un loc și un nume mai bune decât fii și fiice; le voi da un nume veșnic, care nu se va stinge." De unde oare a venit aceasta? Și înspre ce arată aceasta? A venit din capitolul 53. Vreți să întoarceți acolo cu mine?
Citim capitolul 53, această profeție glorioasă despre Mesia venind pentru a fi rănit pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre, dar ne gândim oare la versetul 10? "Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească" - aceasta a făcut Dumnezeu pe cruce, profețit cu 700 de ani înainte - "Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferință. Dar, după ce Își va da viața ca jertfă" - aici e salvarea noastră - "Dar, după ce Își va da viața ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânță de urmași, va trăi multe zile" - într-adevăr pe vecie, după înviere - "și lucrarea Domnului va propăși în mâinile Lui." Ce înseamnă aceasta: "va vedea o sămânță de urmași"? Isus n-a fost niciodată căsătorit și să nu credeți filmele nebune care zic că a fost. Punctul important e că nu a fost căsătorit și că a fost un copac uscat și un famen și un om necăsătorit credincios până în ziua morții sale. Acesta e punctul: e un alt fel de urmași. Când Hristos moare pentru păcătoși ca mine și ca tine, care prin har ne punem credința în El și suntem uniți cu El, devenim copiii Lui și copiii lui Dumnezeu. Și un cu totul nou mod de a produce urmași ia precedență asupra modului vechi.
Capitolul următor, 54, începe astfel: "Bucură-te, stearpo, care nu mai naști! Izbucnește în strigăte de bucurie și veselie, tu care nu mai ai durerile nașterii! Căci fiii celei lăsate de bărbat vor fi mai mulți decât fiii celei măritate, zice Domnul." Un cu totul nou mod de gândire, un cu totul nou mod de a crește o familie ia naștere în mod profetic în acest punct, iar literal la venirea lui Isus. Deci ce zice Domnul Isus când vine la Nicodim, care nu-și poate schimba concepția despre lume și viață? El nu poate să înțeleagă. "Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu. Sunt aici să fac copii, sunt aici pentru a clădi o familie, sunt aici să dau naștere într-un fel pe care nu l-ai cunoscut." Iar apostolul Pavel preia firul în Galateni 3: "Înțelegeți și voi, deci, că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credință. Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu, prin credința în Hristos Isus." Cu alte cuvinte, familia lui Dumnezeu nu e alcătuită prin descendență fizică. Poporul legământului sunt cei ce sunt născuți din Dumnezeu și au credință în Isus.
Petru preia și el tema în capitolul 1 versetul 3: "după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morți, la o nădejde vie, și la o moștenire" - vreți o moștenire? Trebuie să aveți Tatăl corect, adică Dumnezeu. Cum Îl poți avea pe Dumnezeu ca Tată? Trebuie să te naști din nou. "la o moștenire nestricăcioasă și neîntinată și care nu se poate veșteji, păstrată în ceruri pentru voi." Isus, Petru, Pavel, toți spun: copiii sunt născuți în familia lui Dumnezeu și primesc moștenirea nu prin căsătorie, nu prin procreere, ci prin credință și naștere din nou, ceea ce înseamnă că cei necăsătoriți care sunt în Hristos au zero dezavantaj în a aduce copii pentru Dumnezeu, iar în multe feluri au avantaje semnificative.
Pavel a fost necăsătorit toată viața lui, sau cel puțin, ca să nu exagerăm, necăsătorit toată viața despre care cunoaștem, pentru că spune în 1 Corinteni 9 că nu are soție, dar dacă era văduv nu știm. Deci nu are soție în toate documentele Noului Testament, dar totuși dacă a existat vreodată un tată, atunci Pavel a fost unul. El spune în 1 Corinteni 4:15 - "Căci chiar dacă ați avea zece mii de învățători în Hristos, totuși n-aveți mai mulți părinți; pentru că eu v-am născut în Hristos Isus, prin Evanghelie." Aici vorbește un om necăsătorit. Bărbat necăsătorit. Eu am devenit tatăl vostru, eu sunt tatăl vostru, burlac și necăsătorit cum sunt. Sau hai să-l lăsăm să vorbească pentru femei: 1 Tesaloniceni 2:7 - "ne-am arătat blânzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-și crește cu drag copiii." Acest lucru va fi zis și despre multe fete necăsătorite care sunt în Hristos: a fost o mamă extraordinară în Biserică, dar nu s-a căsătorit niciodată.
Priviți cu luare aminte și aveți grijă, ca nu cumva să banalizați ceea ce spun ca și cum credeți că pastorul John sentimentalizează celibatul pentru a-i face pe cei necăsătoriți să se simtă bine în cadrul acestei serii despre căsătorie. Nu-mi pasă de a face pe cineva să se simtă bine. Eu declar natura temporară și secundară a căsătoriei și familiei în comparație cu natura eternă și primară a Bisericii. Aceasta proclam eu. Proclam natura temporară și secundară a căsătoriei și familiei în comparație cu natura eternă și primară a familiei lui Dumnezeu. Ascultați aceasta, căci nu e ceva banal. Este imens și mă tem că ne-am obișnuit cu țara noastră și cultura noastră și am idolizat familia, am idolizat căsătoria. Suntem aici ca un abur, apoi ne ducem. Ceea ce se întâmplă aici este relativ minor în comparație cu ceea ce va fi după înviere. Nu e ceva lipsit de importanță ceea ce spun. La înviere - Domnul Isus spune în Matei 22:30 - "Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer." Eu proclam adevărul radical, biblic, că a fi într-o familie omenească nu e un semn al binecuvântării veșnice, dar a fi în familia lui Dumnezeu înseamnă a fi binecuvântat pe vecie. Relațiile bazate pe familie sunt temporare, pe când relațiile bazate pe unirea cu Hristos sunt veșnice. Căsătoria este o instituție temporară, dar arată spre ceva ce ține pe vecie, anume relația noastră dintre Biserică și Hristos, Mirele. Iar când mama și frații Lui au venit la El, la Isus, și au cerut să-L vadă, El a zis: "Cine este mama Mea și care sunt frații Mei?" Apoi Și-a întins mâna spre ucenicii Săi și a zis: "Iată mama Mea și frații Mei!" Nu există vreo declarație cu mult mai radicală în Biblie decât aceasta. Vrei să fii mama lui Isus? Urmează-L.
Mama lui Dumnezeu este un creștin ascultător. "O femeie din norod și-a ridicat glasul și a zis: "Ferice de pântecele care Te-a purtat și de țâțele pe care le-ai supt!" Și El a răspuns: "Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, și-L păzesc!" Înseamnă aceasta ceva pentru voi? Vorbire ca aceasta nu vă schimbă oare concepția despre lume și viață? O, cât de binecuvântați sunt sânii care ți-au dat să sugi! Cât de binecuvântat e pântecele care Te-a purtat! El S-a uitat la acea femeie și-i zice: "Păzește Cuvântul lui Dumnezeu și vei fi mama Mea." Nu ridicați procesele naturale, precum procreerea și nașterea de copii și căsătoria, la ceva mai mare decât sunt, adică mijloace temporare, fizice pentru a continua lumea și o imagine a lui Hristos și a Bisericii, care va trece atunci când va veni El. "Adevărat vă spun că nu este nimeni, care să fi lăsat casă sau frați sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau copii sau holde, pentru Mine și pentru Evanghelie, și să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, frați, surori, mame, copii și holde, împreună cu prigoniri; iar în veacul viitor, viața veșnică." Persoană necăsătorită, persoană căsătorită, vrei să ai multe mame? Vrei mulți copii, frați, surori, holde, un loc unde să stai noaptea? Fii parte din Biserică. Alătură-te familiei lui Dumnezeu. E o chemare mare pentru Biserică. Nu zic că facem lucrul acesta prea bine, dar ascultă, Biserică, ceea ce suntem chemați să fim. Ascultă aceasta: lași acestea la o parte și primești de o sută de ori mai mult în Biserică, dacă ne împlinim slujba cum trebuie.
Ceea ce trebuie să zicem având în vedere această viziune biblică uimitoare a naturii temporare și secundare a căsătoriei și procreerii, ce ar trebui să spunem? Ar trebui să spunem ce a zis Isus și ce a zis Pavel, urmându-L pe Isus. Iată ce a zis Isus - Matei 19:12: "sunt fameni, care s-au născut așa din pântecele mamei lor; sunt fameni, care au fost făcuți fameni de oameni; și sunt fameni, care singuri s-au făcut fameni pentru Împărăția cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta, să-l primească." Nu există motiv să luăm expresia "s-au făcut fameni" ca referință la vreo formă de sterilizare fizică. Nu avem motiv s-o luăm în felul acesta, cum nu luăm nici cuvintele "dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l afară." Dar luăm ambele foarte serios. "Dacă poți să primești lucrul acesta, primește-l!" Unii oameni aleg, prin chemarea lui Dumnezeu, o viață de celibat devotat în Hristos, iar lor li se promite un nume și un memorial mai bun decât numele căsătoriei și copiilor. Pavel a preluat acest lucru și l-a exprimat foarte direct în capitolul 7 - majoritatea dintre voi, cei necăsătoriți, ați citit lucrul acesta și v-ați gândit ce înseamnă pentru voi. Versetele 8, 32-33, 35 din 1 Corinteni 7: "Celor neînsurați și văduvelor, le spun că este bine pentru ei să rămână ca mine. Dar eu aș vrea ca voi să fiți fără griji. Cine nu este însurat, se îngrijește de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului. Dar cine este însurat, se îngrijește de lucrurile lumii, cum să placă nevestei. Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într-un laț, ci pentru ceea ce este frumos și ca să puteți sluji Domnului fără piedici." Pavel spune că fiecare are darul lui în versetul 7, unul într-un fel, altul într-alt fel. Cu alte cuvinte, cine poate să primească lucrul acesta, să-l primească.
Am ajuns la sfârșit, acolo unde am început, cu toată Scriptura ca bază acum, și voi prezenta din nou punctul principal. Punctul principal al acestui mesaj este: Dumnezeu promite celor ce rămân necăsătoriți în Hristos binecuvântări care sunt mai bune decât binecuvântările căsătoriei și copiilor. Cineva ar trebui să întrebe, așa cum am făcut-o și eu: Dar ce-ar fi să le-avem pe amândouă? N-ar fi mai bine să le avem pe amândouă? Binecuvântările căsătoriei și copiilor și binecuvântările veșnice? Există două răspunsuri la această întrebare. Numărul 1. Vei învăța mai devreme sau mai târziu, și e mai bine să înveți acum, că binecuvântările de a fi cu Hristos în Rai sunt atât de superioare binecuvântărilor de a fi căsătorit și a crește copii, că a pune această întrebare e ca și cum ai întreba "Dacă-mi vei da oceanul, n-aș putea avea și un degetar?" Își pierde ceva din forță. Trebuie doar să vezi Raiul, să-L vezi pe Hristos mai bine, să ții lucrurile în perspectiva corectă. Acesta e primul răspuns. "Pot avea un degetar împreună cu Oceanul Pacific?" Al doilea răspuns la întrebare e că atât căsătoria cât și celibatul ne prezintă cu încercări unice și oportunități unice pentru sfințire. Unice. Nu la fel, ci diferite. Ambele importante. Și vor fi și răsplăți unice pentru ambele și care e mai bună va depinde nu de faptul că ai fost căsătorit sau nu, ci de felul cum ai răspuns la fiecare din acestea.
Spun din nou tuturor celor necăsătoriți în Hristos care vor rămâne astfel pe termen lung: Dumnezeu vă promite binecuvântări în viitor care sunt cu mult mai bune decât binecuvântările căsătoriei și copiilor. Iar aceasta aduce responsabilitate și chemare. Îmi pot imagina pe cineva care n-ar dori ca eu să accentuez aceasta, spunând: "Ceea ce acest grup de necăsătoriți trebuie într-adevăr să audă este să nu-și mai abdice responsabilitatea tărăgănând sfârșitul adolescenței cu vreo 30 de ani." Ei bine, am spus aceasta, dacă aveți urechi de auzit. Dacă vă gândiți că ceea ce spun aici este o licență de a extinde adolescența până la 25, 30, 35 de ani în timp ce vă jucați jocuri pe calculator și nu vă luați crucea pentru Hristos și nu puneți viața la picioarele Lui cu tot timpul acesta pe care-l aveți, atunci n-ați înțeles nimic din ceea ce am zis. Eu chem pe cei necăsătoriți la o devoțiune radicală pentru Isus Hristos, ceea ce înseamnă să crești și să devii un tată la vârsta de 25 de ani și necăsătorit toată viața, dacă Dumnezeu vrea; și o mamă la 25 de ani, mamă de familie spirituală pe care tu o ucenicizezi, care sunt născuți nu prin a te culca cu un băiat sau o fată. Persoana necăsătorită cea mai puternică, cea mai asemănătoare lui Hristos, e cea care rămâne virgină până la moarte, și așa să fie pentru mulți. Ce glorie, ce răsplată! Lumea vă va spune că e o risipă. Că e risipă. Dar ei nu știu nimic. Cum e concepția voastră despre lume și viață? Dacă o accepți, te-ai dus. Apoi viață. Există 4 adevăruri pe care cei necăsătoriți le pot arăta în această lume mai bine decât cei căsătoriți.
Am petrecut 9 săptămâni spunând celor căsătoriți cum să-L arate pe Hristos și Biserica și am petrecut o săptămână spunând celor necăsătoriți care este drama echivalentă din viața voastră. Ce trebuie voi să arătați? Dacă eu și Noel, dacă noi trebuie să arătăm pe Hristos și Biserica în relația noastră, atunci celibatul ce înseamnă? Înseamnă aceste 4 adevăruri:
1. A arăta faptul că familia lui Dumnezeu crește nu prin propagare prin relații sexuale, pe care voi le evitați și vă abțineți de la ele, deoarece credeți în Hristos, ci crește prin regenerare și credință în Hristos, și vă dați viața pentru a naște astfel de copii.
2. Relațiile în Hristos sunt mai permanente și mai prețioase decât relațiile din familii și de aceea ne dăm viața pentru a cultiva relații care țin pentru veșnicie. Noel și cu mine nu vom fi căsătoriți în Împărăție. Este ceva imens, felul cum cei necăsătoriți și cei căsătoriți gândesc despre relații și prietenii și legături cu alți oameni în cadrul legământului.
3. Căsătoria e temporară, iar în final cedează loc relației către care arăta tot timpul: Hristos și Biserica.
4. Credincioșia față de Hristos definește valoarea vieții și toate celelalte relații își iau însemnătatea din aceasta. Credincioșia față de Hristos. Nicio relație de familie nu este finală, ci relația cu Hristos este finală. Deci, a Lui să fie slava în drama căsătoriei care-L înalță pe El și a Lui să fie slava în drama celibatului care-L înalță pe El. Amin. Să ne rugăm.
Tată, sunt foarte conștient de faptul că acest mesaj e un mesaj de orientare cu privire la felul cum să privim lucrurile biblic și multe întrebări încă mai trebuie să primească răspuns pentru fiecare individual, iar eu nu le pot da răspuns. Unul are un dar, altul are altul, iar cel ce poate primi lucrul acesta, să-l primească. Dar Tu poți să răspunzi, Doamne, Tu poți răspunde: căsătorie sau celibat? Iar răspunsul Tău nu ajunge întotdeauna atunci când vrem să-l auzim, deci mă rog ca toți cei necăsătoriți să aibă răbdare cu Tine și cu viața și să fie devotați în întregime ție, acum și de asemenea și dacă se căsătoresc să fie devotați în întregime ție în căsătorie. Deci Tu să fii suprem în viața de celibat și suprem în viața de căsătorie, mă rog, în Numele Domnului Isus, Amin.
