Tată, fii Învăţătorul nostru prin Duhul Sfănt pe care L-ai trimis în lume ca să ne călăuzească în tot adevărul. Vrem să renunţăm la noi şi să ne încredem în Domnul Isus din toată inima noastră, ca să ne netezească calea şi să cunoaştem adevărul care ne eliberează. Vino, Te rugăm. Deschide-ne mintea la ce este aici şi fă-ne să înţelegem. În Numele lui Isus m-am rugat. Amin!
Este incredibil! Și acest text, aceste cuvinte, aceste versete din Ioan 14:12-13, vorbesc despre lucrările mai mari care vor fi făcute. Voi menţiona trei lucruri din acest text. Cei ce cred în Isus vor face lucrările Lui, într-un mod incredibil. În al doilea rând, într-un mod uluitor, pe care nu putem să-l percepem, vom face lucrări mai mari decât ale lui Isus. În niciun caz, aşa-i? Păi asta spune textul. Și, ca un fel de-a încheia, vom avea acum acces la Hristosul înviat în rugăciune, în aşa fel încât să cerem tot ce avem nevoie şi să primim. Acesta este textul nostru, aceste trei declaraţii. Promisiuni incredibile, toate trei. Nu doar una din ele, ci toate. Promisiuni care ne lasă fără cuvinte într-un text atât de scurt şi, totuşi, îmi va fi greu să vorbesc despre toate. Aşa că, ţineţi-vă bine. Haideţi să le luăm de la început. Cei ce cred în Isus vor face lucrările Lui. Doi: Cei ce cred în Isus vor face lucrări mai mari decât ale lui Isus. Și trei, vom avea acces la Hristosul înviat, acum, la acest serviciu religios, El este acolo sus şi spune: „Cereţi în Numele Meu şi voi face, pentru proslăvirea Tatălui Meu. ”
Aşa că, haideţi să le luăm pe rând. Numărul unu: Făcând lucrările lui Isus. Prima jumătate a versetului 12: „Adevărat, adevărat vă spun, că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu. ” Două observaţii importante. Această promisiune nu a fost făcută doar apostolilor, ci tuturor celor ce cred. În al doilea rând, încă nu ni se vorbeste despre lucrările mai mari care vor fi făcute, ci doar despre lucrările lui Isus, care pot să fie şi mai incredibile. Să le luăm pe rând. Este o promisiune adresată tuturor credincioşilor: „Adevărat, adevărat vă spun, că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu. ” Nu este vorba despre apostoli sau de carismatici, misionari sau cei experimentaţi, bătrâni, evanghelişti, sau pentru cei foarte înzestraţi. Nu. Dacă nu ţi se întâmplă asta, nu eşti credincios cu adevărat. Asta spune textul, toţi cei ce cred fac asta. Acesta este creştinismul normal. Credinţa în Isus este aceea care ne uneşte cu El pentru veşnicie, şi oricine crede în El, va face şi el lucrările pe care le-a facut Isus. Punct.
A doua observaţie: Vom face lucrările pe care le-a facut El: „Adevărat, adevărat vă spun, că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu. ” Acum, avem tendinţa să ne creem singuri probleme, gândindu-ne la cele mai uimitoare minuni ale lui Isus. Iată ce găsim în Evanghelia după Ioan până aici:
· Isus transformă apa în vin – Ioan 2:1-11
· Îi citeşte gândurile femeii samaritence – Ioan 4:18
· Vindecă pe fiul unui slujbaş impărătesc – Ioan 4:46-54
· Vindecarea slăbănogului de 38 de ani – Ioan 5:1-9
· A hrănit 5000 de oameni cu 5 pâini şi doi peşti – Ioan 6:1-12
· A umblat pe mare – Ioan 6:19
· A vindecat un orb din naştere – Ioan 9:1-7
· L-a înviat pe Lazăr după 4 zile de când fusese pus în mormânt – Ioan 11: 43-44
Ce a vrut Isus să spună când a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu.” Nu este vorba despre un poate, sau câteodată, sau câţiva din voi, în special cei înzestraţi. A vrut El să spună că vei merge pe ape, sau vei învia morţii, vei hrăni 500 de oameni, şi dacă nu faci asta, înseamnă că nu eşti credincios? Asta vrea să spună? Nu cred. Un indiciu care susţine această idee, asta dacă credem tot Cuvântul, toată Biblia, Noul Testament. El spune că nu toţi vor avea daruri miraculoase, ca darul vindecării. Am să vă citesc din 1 Corinteni 12:7-10: „Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să vorbească despre cunoştinţă datorită aceluiaşi Duh; altuia, credinţa prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor prin acelaşi Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia, prorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor.” 1 Corinteni 12:29-30: „Toţi sunt făcători de minuni? Toţi au darul tămăduirilor? Toţi vorbesc în alte limbi?” Și răspunsul este nu. Și el se adresează credincioşilor, nu vei fi descalificat ca fiind creştin dacă nu ai darul tămăduirii sau cel al minunilor, sau credinţei. Noul Testament nu a interpretat aşa cuvintele lui Isus, că trebuie să mergi pe ape, să hrănești 5000 de oameni şi să vindeci bolnavii, altfel nu eşti creştin.
Când Isus spune de cei ce cred că vor face lucrările Lui, nu se referă la toate aceste minuni. Atunci, ce vrea să spună? Haideţi să privim la câteva indicii care ne vor păzi de o interpretare greşită, şi care sunt din text. Haideţi să ne uităm cu atenţie la conexiunile pe care le avem aici şi, apoi, la o altă paralelă. Mai întâi legătura dintre versetul 11 şi versetul 12, care este esenţială. Este întotdeauna bine să găsim punctele cheie. Versetul 11: „Credeţi-Mă că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine; credeţi cel puţin pentru lucrările acestea.” Aşadar, cuvintele „credeţi” şi „lucrări” apar împreună în versetul 11, la fel ca în versetul 12: „Dacă credeţi, veţi face lucrările Mele.” Dar acum vedem că „lucrările Mele te vor face să crezi”, acesta este sensul sfârşitului versetului 11. „Dacă propovăduirea Mea te face să te îndoieşti de cine sunt Eu, uită-te la lucrările Mele.” Și apoi spune: „Adevărat, adevărat vă spun că oricine crede pe baza lucrărilor mele, va face şi el lucrările Mele.”
Acum, ce ar putea să însemne asta cel mai puțin? Cred că este bine să încep cu cel mai mic lucru, ca apoi să mergem spre înţelesuri mai profunde. Cel mai simplu lucru pe care l-ar putea spune ar fi că rolul lucrărilor Sale, nu ne spune care din ele, este să ne facă să credem. Aşa că voi lua ideea asta ca interpretare: lucrările pe care le face sunt lucrări care arată spre adevărul Său şi care ajută oamenii să creadă. Despre asta vreau să vorbesc, pentru că asta văd eu în versetul 11: „Credeţi cel puţin pentru lucrările acestea. Lucrările pe care le fac arată spre Tatăl, fac lucrări care îţi arată adevărul, lucrări care te duc de la îndoială la credinţă. Dacă Mă credeţi, aşa va fi şi viaţa voastră. Mă înţelegeţi? Fiecare creştin face asta, fără nicio excepţie. Dacă nu se întâmplă lucrul ăsta în viaţa ta, înseamnă că nu eşti creştin. Dacă nu faci acele lucrări care să-L arate pe Isus, acele lucrări care să-i îndrepte pe oameni spre Isus, dacă viaţa şi lucrările tale nu fac asta, dacă nu îi îndrepţi de la îndoială la credinţă, nu eşti creştin. Fiecare creştin face asta, îndreaptă oamenii spre credinţă prin felul lor de viaţă. Dacă Isus vrea să ne spună mai mult de atât, şi poate că vrea, doar că nu sunt sigur. Asta e ceea ce văd eu şi este ceva imens. Dacă credem în El, vom face şi noi lucrările Lui, cele pe care le-a făcut în versetul 11, cele care duc la credinţa şi care arată adevărul. Asta este viaţa de creştin, aşa arată. Asta fac creştinii prin viaţa şi prin lucrările lor.
Un alt indiciu, dacă căutaţi un alt cuvânt, în engleza sau în greacă, rezultalul va fi acelaşi. Foarte interesant. Dacă luaţi fraza „Lucrările pe care le fac”, la fel ca „lucrările Mele” din versetul 12, dacă căutaţi această frază o mai găsiţi într-un singur text din Biblie, în Ioan 10:25: „V-am spus, le-a răspuns Isus, şi nu credeţi. Lucrările pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine.” „Asta fac ele, acestea sunt lucrările Mele, viaţa Mea, pentru asta sunt aici. Tot ce fac, nu doar minunile, tot ce fac se rezumă la asta, este viaţa Mea. Tot ce fac mărturiseşte despre Tatăl, fiecare gură de aer pe care o iau, o iau în Tatăl Meu. Îmi ridic mâna, spun un cuvânt, ating un om, oriunde Mă duc şi prin tot ce fac, îndrept privirea oamenilor spre Tatăl.” Acestea sunt lucrările lui Isus şi ale fiecărui creştin. În rugăciunea din Ioan 17, Isus spune: „Tată, Te-am proslăvit, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat s-o fac.” „Toate lucrările Mele Te-au glorificat, pentru asta le-am făcut.” Și aşa trebuie să fie şi viaţa noastră, fie că mănânci sau că bei, totul trebuie făcut spre slava lui Dumnezeu. „Viaţa Mea a fost aşa.” În Ioan 13:35, Isus spune: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” O viaţă plină de dragoste va fi ca un îndrumător spre adevărul lui Isus şi asupra realitaţii noii noastre vieţi în El. Asta înseamnă să fii creştin. Oamenii vor cunoaşte, se vor uita la tine şi vor cunoaşte că pentru asta trăim. În Matei 5:16, găsim scris: „Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” Domnul Isus a trăit pentru gloria Tatălui, şi pentru gloria lui Isus şi a Tatălui trăim şi noi, prin tot ce facem. Dacă suntem creştini, facem şi noi ce a făcut Isus. Creştinii sunt definiţi de lucrări sau de o viaţă care îşi are rădăcina în credinţa în Isus şi care arată spre slava lui Isus.
Concluzia pentru prima parte a textului este următoarea: indiferent de câți creştini primesc din partea lui Dumnezeu daruri spectaculoase, sau darul vindecării, indiferent de număr (şi ar trebui să fie mai mulţi, dar asta e pentru altă predică), toţi vor înfăptui lucrările lui Isus, în sensul versetului 11, sau în sensul celor din Ioan 10:25, Ioan 13:35, şi Matei 5:16. Viaţa fiecărui creştin trebuie să arate spre Isus. Altfel nu eşti creştin. Dacă îndrepţi privirile spre diavol, spre tine, spre familie, spre bani, nu eşti credincios. Creştinii trăiesc prin preţuirea lui Isus ca Domn, fac alegeri şi spun cuvinte care Îl măresc pe Isus. Oamenii trebuie doar să arunce o privire spre ei şi să-L vadă pe Isus. Să spună: „Poate că uneori e supărător, dar trăieşte pentru Isus.”
Numărul doi: făcând lucrări mai mari decât Isus. A doua parte a textului, a doua jumătate a versetului 12: „Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Mă duc la Tatăl.” Din nou, este vorba despre toţi credincioşii, nu doar despre carismatici sau misionari în situaţii precare, nu este despre cei super spirituali, bătrâni sau mai ştiu eu cum, ci despre fiecare creştin. „Cei ce cred în Mine vor face lucrări mai mari.” Dacă asta nu te caracterizează, nu eşti creştin. Destul de tranşant, corect? Acesta nu este doar un text care ne lasă fără cuvinte, dar este şi devastator din pricina cuvintelor „cine crede în Mine”. Aş dori să ne uităm la un alt cuvânt peste care am sărit, căutaţi următoarea frază, o veți găsi de cinci ori. De fiecare dată este vorba despre creştinismul normal: credeţi, aveţi Duhul Sfânt. Și toate se găsesc în Ioan.
Aşadar, dacă lucrările mai mari se referă la minuni mai miraculoase, atunci nu există creştini şi nici nu au existat vreodată. Punct. Destul de tranşant. Să mergi pe ape, să hrăneşti 5000 de oameni cu 5 pâini şi să-ţi mai rămână şi resturi, să înviezi pe cineva mort de 4 zile. Nimeni nu a făcut vreodată aceste trei minuni. Punct. Cu excepţia lui Isus. Darămite să facă ceva şi mai spectaculos. Aşa că mă bucur să las textul din 1 Corinteni 12 să mă ajute din nou. Toţi fac minuni? Nu. Toţi fac vindecări? Nu. Toţi vorbesc în limbi? Nu. Aceasta era realitatea din biserici şi apostolii şi-au dat binecuvântarea. Aceasta este realitatea bisericilor, nu toţi credincioşii au darul minunilor, vorbitului în limbi sau darul vindecării. Există diferite daruri şi tocmai din această cauză fraza nu se poate referi la „toți cei ce cred vor face minuni mai mari.” Dacă pierzi însemnătatea acestei fraze vei putea să scoţi bani din treaba asta. Am citit despre atâţia oameni care încearcă să dea nişte explicaţii nebuneşti când această realitate se aplica doar la o mână de oameni. Și ce dacă? Este vorba despre fiecare credincios. Nu pierde semnificaţia acestui verset.
Atunci, ce vrea să spună? Există câteva indicii. Primul indiciu este fraza de la sfârşitul versetului 12: „Pentru că Eu mă duc la Tatăl.” Și lucrări mai mari decât acestea fiecare creştin va face „pentru că Eu mă duc la Tatăl” (Ioan 14:12). Și următorul indiciu este în textul pe care l-am studiat de Paşte, acum două săptămâni. Vă invit să deschideţi la Ioan 20:21-23. Să văd dacă vedem acelaşi lucru. „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” Vă spune asta ceva? Ce am discutat acum 15-20 de minute? Voi veţi continua lucrările Mele, veţi extinde Împărăţia Tatălui în viitor. Vă trimit aşa cum am fost şi Eu trimis. Eu am fost trimis să-L glorific pe Tatăl şi să vă trimit şi pe voi. Am fost trimis să fac lucrări care să arate spre adevărul Meu, şi la fel veţi face şi voi.” Tot felul de lucrări. „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi. După aceste vorbe, a suflat peste ei şi le-a zis: ‚Luaţi Duh Sfânt!’” Și asta este o parabolă pentru ce se va întâmpla în câteva săptămâni când Duhul Sfânt se va pogorî peste ei ca Duhul Hristosului mort şi înviat. Versetul 23: Dacă în puterea Duhului Sfânt veţi continua lucrarea Mea, „celor ce le veţi ierta păcatele vor fi iertate şi celor ce le veţi ţine vor fi ţinute.” Este ceva puternic.
Aşadar, El spune că ucenicii nu doar că vor continua lucrările Sale, ci vor face altele şi mai mari, pentru că El se duce la Tatăl. Și, în drum spre Tatăl, aşa gândeşte El, am văzut asta acum 3-4, săptămâni în versetele de la 1 la 12, în drum spre Tatăl, „acolo unde voi nu puteţi merge”, se opreşte la cruce ca să moară pentru păcatele noastre, este pus în mormânt unde învinge boldul morţii, înviază în ziua de Paşte, şi se înalţă la dreapta lui Dumnezeu, unde domneşte şi mijloceşte pentru noi. Și Îşi va turna Duhul Său, care nu este orice duh, ci Duhul Hristosului mort şi înviat. Lucru care nu s-a mai întâmplat niciodată în istoria omenirii. Este ceva incredibil, ceva nou şi măreţ ceea ce se întâmplă aici. Iar acum, aici în Ioan 20:21-23, această continuare a lucrării este consolidată de Duhul Sfânt. „Voi sufla Duh Sfânt peste voi, dar pregătiţi-vă, pentru că Eu voi fi plecat la Tatăl, dar voi locui în voi prin Duhul Sfânt. Și când voi veni la voi, voi veni ca Hristosul Înviat, Cel care a biruit moartea. Voi veni ca Cel care a săvârşit lucrarea de răscumparare şi care a plătit preţul. Și datorită acestui adevăr, plin de putere, veţi ierta păcătoşii. Nu prin aşteptarea promisiunii, aşa cum au facut toţi cei dinaintea morţii Mele. Voi veţi ierta păcatele pe baza lucrării săvârşite. Eu nu am făcut niciodată asta.” Isus Hristos nu a făcut aşa ceva pe pămant. Tot ceea ce a făcut El, păcatele pe care le-a iertat, totul s-a făcut pe baza acelei promisiuni în aşteptare. Această zi măreaţă în care Dumnezeul Atotputernic şi Întrupat Îşi va da de bună voie viaţa la cruce, va purta păcatele tuturor oamenilor din toate timpurile şi locurile şi va sta ca Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni. Va învia din morţi şi Îşi va turna viaţa în fiecare credincios. Iar când aceştia vor îndrepta privirile oamenilor, prin vieţile şi cuvintele lor, către acest Hristos crucificat, îi vor conduce pe oameni la o realitate pe care nimeni nu a mai trăit-o vreodată înainte de învierea lui Isus. Unirea cu Hristosul răstignit şi înviat.
Deci, vedeți de unde am pornit și unde am ajuns cu ideea. Ce este nou, ce este mai măreţ decât lucrările pe care le-a săvârşit Isus pe pământ? Niciodată în istoria omenirii nu a mai fost cineva iertat pe baza unui Hristos deja crucificat, înviat şi care domneşte. Nimeni nu a mai experimentat asta vreodată pentru că El nu fusese înca răstignit şi înviat. Din cauza asta Duhul Sfânt a fost turnat în ei în acel mod 40 de zile mai tarziu, sau 50. Aşadar, salvarea până în acest moment fusese în aşteptare, prin promisiunea venirii unui Mântuitor. Dar acum Isus s-a dus la Tatăl: „Pentru că Mă duc la Tatăl voi veți face lucrări mai mari. Iar când Mă voi duce la Tatăl, pe baza morţii şi-a învierii Mele, voi turna Duhul Sfânt care este Duhul Hristosului glorificat, răstignit şi înviat, în fiecare credincios, ca să facă lucrările Mele în aşa fel încât să atragă oamenii în această nouă epocă, această nouă realitate salvatoare, la o experienţă de care nu a mai avut nimeni parte.”
Cred că dacă L-am fi întrebat pe Isus, El ne-ar fi răspuns aşa: „Chiar şi atunci când am iertat păcatele în timpul vieţii Mele pământeşti, le-am iertat datorită promisiunii, dar voi le veţi ierta pe baza lucrării săvârşite la cruce. Duhul din voi este Duhul Hristosului mort, înviat şi glorificat. Nu veţi propovăduii mesajul unei răscumpărări în aşteptare, şi nici despre o datorie neplătită. Nu veți propovădui despre preţul neplătit, căci a fost plătit odată pentru totdeauna. Și acum, pentru prima dată în istorie, veţi mărturisi asta și veţi atrage oameni la asta, fiecare din voi.” Destul de uimitor, credincioşilor. Sunteţi destul de uimitori. „Cel mai mic din Împărăţie lui Dumnezeu este mai mare decât Ioan Botezătorul.” Aici se sfârşeşte partea a doua.
Știu că nu mai am prea mult timp pentru a treia parte, dar am făcut-o intenţionat. Deşi ştiu că este la fel de importantă ca şi celelalte pentru că apare şi în capitolul 15 şi în capitolul 16. Ne vom întoarce la aceste texte, cu voia Domnului. De cel puţin două ori. Dacă voi sumariza, avem motive pentru asta. Chiar avem motive. Vă voi da imaginea de ansamblu a ceea ce cred eu că vor să spună versetele 13 şi 14, iar mai târziu vom intra în detaliu. Haideţi să citim. Amintiţi-vă că primul punct a fost acesta: dacă eşti creştin, vei continua lucrările lui Isus care sunt definite de tot ceea ce a făcut El ca să îndrepte privirile spre El ca fiind Adevărul, Realitatea, a ajutat oamenii să-şi depăşească îndoielile şi să-şi pună încrederea în El. Fie că a fost vorba de minuni, de gesturi normale ca dragostea sau mila, sau orice roadă a Duhului Sfânt. Al doilea punct: noi facem, fiecare din noi, lucrări mai mari decât ale lui Isus, pentru că atunci când îndreptăm privirile oamenilor spre răstignire şi înviere, îi atragem la o experienţă prin Duhul Sfânt, care nu a mai fost niciodată experimentată pentru că Duhul de atunci nu era cunoscut ca fiind Duhul Hristosului răstignit și înviat. Și asta pentru că Hristos nu fusese încă răstignit şi înviat.
Acum vreau să argumentez. Ca să putem trăi în felul acesta avem acces, în rugăciune, la Isus care ne va da tot ce avem nevoie. Haideţi să citim: „Și orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.” „Când veţi continua lucrările Mele şi lumina voastra va straluci, când veţi trăi în dragoste şi veţi oferi iertare, când veţi atrage oamenii la această experienţă măreaţă în părtăşia cu Hristosul mort şi înviat, atunci cereţi orice şi voi face.” Ceea ce este uimior aici este faptul că condiţiile la care ne-am aştepta, în mod normal, să apară în cazul rugăciunilor ascultate, lipsesc. Nicio condiţie ca în Ioan 15:7: „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.” Ce s-a întamplat cu această condiţie? Aici lipseşte. Nicio condiţie ca în 1 Ioan 5:14: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Și dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere ştim că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut.” Lipseşte condiţia: să cerem dupa voia Lui. Nicio condiţie ca în Marcu 11:24: „De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.” Aici nu se spune nimic de credinţă. O singură condiţie se menţionează aici. O vedeţi? „În Numele Meu.” Versetele 13 și 14: „Și orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.”
Întrebarea este următoarea: vrea Domnul Isus să spună că putem ignora acele condiţii pe care le-am citit şi pe restul, putem să le ignoram pentru că nu se găsesc aici, şi doar să spunem „în Numele lui Isus’ la sfârşitul rugăciunii? Sau fraza „în Numele lui Isus” include toate aceste condiţii? Văd aceste două posibilităţi. Eu o aleg pe a doua, pentru că textele din Biblie nu se anulează unele pe altele, decât poate în sensul istoric când preotul este anulat sau vreo pisică de mare. Dar crucea… Când citiţi Noul Testament trebuie să fiţi foarte atenţi, ca să nu alegeţi de aici și de acolo şi să spuneţi: „Ei, uite un verset care îţi spune să crezi, dar nu trebuie neapărat pentru că nu este scris aici. Și uite, versetul ăsta spune să ceri conform cu voia Lui, dar nu neapărat pentru că aici nu scrie. Și aici spune că trebuie să rămâi în El ca să poţi cere după voia Lui, dar aici nu e nevoie.” Să nu gândiţi în felul ăsta. Veţi face din Scriptura o amestecătură, şi Îl veţi trata pe Isus ca şi cum ar trebui să spună acelaşi lucru în fiecare text. Dar El nu e nevoit să facă asta, nu mai mult decât tine. Dar, poate fraza „în Numele Meu” să cuprindă toate condiţiile?
Voi mai spune câteva cuvinte şi apoi voi termina. Eu cred că El spune: „Veţi primi Duhul Sfant, puterea Hristosului mort şi înviat, şi vă promit că atunci când veti încerca să trăiţi în dragoste şi, făcând lucrări care-i vor îndrepta pe oameni spre Mine, dacă strigaţi la Mine, pentru că ceea ce aveţi nevoie ca să trăiţi aşa cum vreau Eu, vă va fi dat.” Ceea ce înseamnă că „în Numele Meu” are cel puţin 4 filtre pentru cereri. Acesta nu este un text care spune: „Acum vă dau divinitatea, puteţi să conduceţi universul şi am să ascult tot ce-mi cereţi.” Nu este o abdicare a lui Dumnezeu care spune: „Vino la Mine şi cere-Mi să sari de pe Empire State Building fără să te răneşti.” Această ilustraţie este veche pentru că Empire State Building nu mai este considerată clădire înaltă. „Cere-mi asta şi nu-ţi voi asculta rugăciunea. Eu nu L-am cerut Tatălui Meu să pot să sar de pe streaşina templului, nu te voi lăsa nici pe tine.”
Cele 4 filtre. Când Isus spune, „rugaţi-vă în Numele Meu”, vrea să spună, „pentru gloria Mea, nu a ta”. Asta deja dă la o parte cam vreo 500 dintre dorinţele mele, eu sunt o persoană vanitoasă şi egoistă. Numărul 2 – Cred că spune: „Roagă-te din pricina măreţiei divinităţii Mele, şi nu din pricina ta. Când vi înaintea Tatălui sau a Mea, în Numele Meu, este pentru că Eu sunt infinit de vrednic, tu nu eşti. Lasă vrednicia Mea să filtreze rugăciunea ta.” Sau: „Roagă-te în Numele Meu pe baza preţului nespus de mare pe care l-am plătit pe cruce. Nu veni la Mine fără Evanghelie. Nu striga la Mine după binecuvântări dacă încă nu te bucuri ca un copilaş de preţul pe care l-am plătit. Pentru că promisiunile lui Dumnezeu sunt ‚Da’ pentru tine. Dacă vrei să ajungi la Mine prin alte mijloace, şi nu prin preţul plătit, nu în Numele Meu, nu te voi asculta.” Și punctul 4 – Și cred că acest filtru este extrem de important: „În Numele Meu înseamnă în conformitate cu înţelepciunea Mea suverană.” Ceea ce înseamna că noi facem ce a făcut Isus în mod regulat. „Nu voia mea, ci a Ta. Pentru că Tu ai un plan înţelept.” Eu cred că ştiu când trebuie salvat fiul meu, eu cred că ştiu multe. Dumezeu ştie, nu eu. „În Numele Meu” cred că înseamnă să supun toate cererile mele filtrului vredniciei, gloriei, preţului plătit şi înţelepciunii Sale. Și când facem asta, siguranţa pe care o avem este că primim tot ceea ce avem nevoie ca să facem lucrările la care ne-a chemat El. „V-am pregătit fapte bune ca să călcaţi în ele” (Efeseni 2:10). „Vă dau tot ce aveţi nevoie ca să le împliniţi, dar vă mai dau şi ceea ce aveţi nevoie ca să faceţi ce n-am făcut Eu. Să aduceţi oameni la iertare prin lucrarea pe care a săvârşit-o Mântuitorul, fiind în părtăşie cu Hristosul mort şi înviat.”
Tată, ştii că acesta este un text greu şi că eu am dat cele mai mici înţelesuri, că asta înseamnă cel puțin. Dacă înseamnă mai mult, arată-ne la timpul potrivit, dar, Doamne avem îndeajuns aici ca să ne ocupam cu sârguinţă de Duhul Tău pentru viaţa întreagă. Te rog să vii acum aici, salvează păcătoşii care îşi spun: „Dacă aşa arată creştinismul, nu sunt sigur că eu sunt credincios cu adevărat.”Ai vrea să lucrezi cu putere în acele vieţi? Vrei să ne iei pe noi, care suntem slabi şi să ne reaminteşti că nu se pune problema de un poate? El nu a spus: „Cine crede în Mine poate va face lucrările pe care le fac Eu.” Aceasta este o promisiune şi asta e pentru că Tu eşti Dumnezeu. Isuse, Tu eşti Dumnezeu. Ai fost răstignit şi înviat, dar acum domneşti şi eşti prezent în dulce părtăşie cu noi. Atunci vom avea tot ceea ce avem nevoie ca să Te arătăm pe Tine în lume. Eşti un Mântuitor prietenos, să nu cumva să neglijăm să venim în rugăciune înaintea Ta. M-am rugat în Numele lui Isus. Amin!
