ŞEDINŢA CU PĂRINŢII
Psalm 127
INTRO
Fiind într-o călătorie împreună cu familia, pe când aşteptam ca avionul să decoleze şi dorind ca să scăpăm de „angoasa” zborului (mai ales că se petrecea într-o zi de 11 septembrie), împreună cu fetiţa am început să răsfoim „instrucţiunile de reacţie în caz de anomalii în timpul zborului”. Am cercetat cu atenţie pliantul şi la un moment dat am rămas uimit de următorul lucru: în cazul în care, datorită aerului rarefiat sau a "altor cauze", măştile de oxigen sunt puse la dispoziţia pasagerilor, părinţii care copiii cu ei trebuie să fie foarte atenţi şi întâi să pună masca de oxigen… pe faţa lor, apoi pe faţa copiilor. Am rămas uimit şi nu înţelegeam: omeneşte judecând, orice părinte este gata să-şi dea şi ultima suflare pentru copilul lui, iar aici vedeam negru pe alb că întâi părinţii şi apoi copiii.
La acest serviciu de dedicare a copilului, cred că lucrul cel mai important este să ne adresăm părinţilor, pentru că dacă aceştia sunt în posesia informaţiilor importante, dacă aceştia au „oxigenul” spiritual, atunci vor şti cum să acţioneze în familia lor în momente de criză.
Să deschidem deci Biblia şi să participăm împreună la
ŞEDINŢA CU PĂRINŢII!!!
I. PRINCIPIUL DE BAZĂ: NUMAI CU DUMNEZEU POŢI REUŞI!
A. Reuşita în domeniul material este garantată dacă Dumnezeu este partenerul tău – v. 1a
B. Reuşita în familie depinde de prezenţa lui Dumnezeu – vers. 1b
C. Reuşita în domeniul financiar este garantată numai cu Dumnezeu – vers. 2 MUNCA
1. Este nevoie să munceşti pentru viitorul copiilor – Prov. 19:14a
o Casa şi averea le moştenim de la părinţi…
o 2 Cor. 12:14b Ce-i drept, nu copiii Sunt datori să agonisească pentru părinţii lor, ci părinţii pentru copiii lor.
2. Munca în familie te califică pentru slujire duhovnicească:
- 1 Tim. 3:5 Căci dacă cineva nu ştie să-şi cârmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui
Dumnezeu?
3. În domeniul spiritual rămâne aceeaşi listă de priorităţi
a) Întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi pe urmă celelalte – Mat. 6:33
b) Munca nu trebuie să afecteze datoria de părinte – 1 Tim. 5:8
II. COPIII – SĂGEŢILE FAMILIEI
A. Fiecare familie este responsabilă cu procurarea săgeţilor ei:
- Unii părinţi au mulţi copiii şi nimeni nu trebuie să-i judece: Copiii sunt:
a) O moştenire – Ps. 127:3a; O răsplată – Ps. 127:3b
b) Armă de luptă – Ps. 127:4
c) Lăstari de măslin (binecuvântare şi viitor) – Ps. 128:3
d) O cunună – Pr.17:6 Nepoţii…sunt cununa bătrânilor.
2. Alţii au mai puţini sau nu au niciunul, şi nici acesta nu este motiv de judecată:
a) Nu omul este cel ce dă viaţă.
b) Dumnezeu este cel ce „închide sau deschide” pântecele femeii – El dă sterilitate sau fertilitate.
- Gen. 30:2 Iacov s-a mâniat pe Rahela şi a zis: „Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu, care te-a
oprit să ai copii?”
- Gen. 20:17-18 Avraam s-a rugat lui Dumnezeu şi Dumnezeu a însănătoşit pe Abimelec, pe
nevasta şi roabele lui, aşa că au putut să nască. Fiindcă Domnul încuiase pântecele tuturor
femeilor din casa lui Abimelec din pricina Sarei, nevasta lui Avraam.
3. Câteva lucruri trebuie menţionate aici:
a) „Femeia va fi mântuită prin naştere de fii” – 1 Tim. 2:15
- Mântuirea nu este prin fapte, ci prin credinţă – Efes. 2:8-9
- Nimeni nu poate spune: „Uite, eu am atâţia copii şi sigur merit să fiu mântuit!”
- Copiii îţi asigură biruinţa în lupta cu vrăjmaşii de la porţi!!!
b) Numărul mare de copiii nu este dovada sfinţeniei, iar numărul mic de copiii nu este dovada
înţelepciunii!
- Poţi avea mulţi copiii şi să trăieşti în "aprinderea poftelor, ca Neamurile care nu cunosc
pe Dumnezeu" (1 Tesal. 4:5); să ai gânduri murdare…
- Poţi avea puţini copii şi să ai mintea bolnavă…
c) Câţi copiii trebuie să ai?
- În primul rând trebuie să fim conştienţi de faptul că ori cât ar dori un om să aibă copiii, dacă
Domnul nu-i dă – nu are!
- În al doilea rând, este păcat de ucidere omorârea unui copil, chiar din momentul apariţiei
lui, din momentul apariţiei embrionului (Plodului fără chip – Ps. 139:16a) – AVORTUL
- În al treilea rând – sunt total de acord cu numărul prescris de Sfânta Scriptură! – PAVEL (0);
IEFTA (1); IOV (20)
- Fiecare părinte este dator să pregătească săgeţile pentru luptă!
- Fiecare războinic trebuie să dea o direcţie bună săgeţilor lui!
III. FAMILIA - CASA OLARULUI (ARMURĂRIA)
A. Naşterea unui copil presupune o responsabilitate mare pe umerii părinţilor.
1. Ai primit în mâinile tale un „boţ de lut” pe care trebuie să-l modelezi pentru a fi o pricină de laudă
„când stai de vorbă cu vrăjmaşii la porţi!”
2. O, dar câţi părinţi nu pleacă ochii de ruşine atunci când stau faţă în faţă cu vrăjmaşul!...
3. Cauza? Eşecul în procesul de formare, pregătire şi direcţionare a săgeţilor!!!
4. Datoria fiecărui părinte: Prov. 22:6 Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va
îmbătrâni, nu se va abate de la ea.
B. Câteva puncte în care mulţi părinţi eşuează:
1. Lipsa de fermitate în aplicarea disciplinării:
a) Lipsa de mustrare – David şi Adonia (Amnon şi Absalom)
1 Împ. 1:6 Tatăl său nu-l mustrase niciodată în viaţa lui, zicând: „Pentru ce faci aşa?”
b) Mustrare fără disciplinare – Eli şi fiii săi – 1 Sam. 3:13
c) Răsfăţul şi alintul – 1 Sam. 2:29b îi cinsteşte mai mult decât pe…
- Răsfăţul = ferirea de greutăţi şi responsabilităţi.
- Alintul = numai privilegii fără responsabilităţi
2. Fuga de responsabilitate – 1 Sam. 3:18
- Nu există părinte care să nu aibă responsabilitate pentru copiii lui.
- Nu există copil care să se fi născut fără implicarea tatălui şi a mamei – decizie şi acţiune.
- Numai unul singur s-a născut şi a fost dat de Domnul, fără ca părinţii să fi avut vreun aport şi acesta a
fost ISUS.
- Nu poţi avea copiii în casă şi să spui: Biserica să-i liniştească, Domnul să-i pedepsească, fraţii să-i
educe!
3. Concentrarea în exces asupra slujbei, neglijând nevoile familiei.
a. Una din cerinţele unui slujitor este aceea de a-şi chivernisi bine casa şi de a-şi ţine copiii în
supunere – 1 Tim. 3-5
b. În egoismul nostru de multe ori vrem ca pastorul să fie al nostru totalmente, 24X7, iar pentru el să nu
mai existe nici o clipă.
c. Spunem de multe ori că pastorul trebuie să-şi dea viaţa pentru oi, dar câţi din biserică cred că
primii pentru care trebuie să-şi dea viaţa sunt cei din casa lui!?
d. Atâta timp cât copiii sunt mici, totul este perfect, dar când copiii lui cresc - imediat începem să-i
vedem!
e. Atunci facem reproşuri… dar când să se fi ocupat de familia lui dacă niciodată nu i-ai dat timp
pentru aceasta!?
f. Sunt mulţi care se implică în evanghelizare, dar uită că primul câmp de misiune este CASA,
FAMILIA!!!
4. Abandonarea copiilor în grija altora:
a) Sunt atâţi părinţi care nu se îngrijesc de copiii, pentru că au schimbat priorităţile în viaţa lor:
- Lucrurile din lumea aceasta au trecut înaintea Împărăţiei şi neprihănirii.
- Care sunt lucrurile care îţi dau pacea?
b) Din cauza lucrurilor materiale, copiii sunt lăsaţi în grija bunicilor sau a altor persoane.
c) Riscul este să te trezeşti la urmă cu un „olog” în casă:
- 2 Samuel 4:4 Ionatan, fiul lui Saul, avea un fiu olog de picioare, şi în vârstă de cinci ani; doica lui l-a luat şi a fugit, şi fiindcă se grăbea să fugă, a căzut şi a rămas olog; numele lui era Mefiboşet.
CONCLUZIE
- Biserica este atât de tare cât de tare este cea mai slabă familie, pentru că familia aceea este veriga slabă!
- Fie ca în orice familie, tata şi mama să poarte spune în faţa Domnului:
Isaia 8:17-18 Eu nădăjduiesc în Domnul…În El îmi pun încrederea. Iată, eu şi copiii pe care mi i-a dat Domnul, Suntem nişte semne şi nişte minuni în Israel, din partea Domnului oştirilor, care locuieşte pe muntele Sionului.
