Am început cu creaţia şi tot ce a făcut Dumnezeu pentru gloria Lui, ne-am uitat la cruce în mijlocul creaţiei, care a fost şi ea pentru gloria Lui, iar acum mergem la sfârşitul istoriei şi vreau să vedeţi cum descrie Pavel motivul pentru care Isus va veni înapoi. Mă întreb ce aţi răspunde la întrebarea: De ce va reveni Isus? Care ar fi răspunsul vostru? Cred că Hristos va reveni pentru că Biblia a profeţit lucrul acesta. A venit prima dată să ne mântuiască de păcate, iar când va veni din nou vine ca Rege victorios să aducă judecată. Va veni înapoi pentru ai Săi, pentru cei răscumpăraţi, pentru cei ce au ales să-L urmeze pe El. Va veni pentru a întemeia un pământ nou şi un cer nou, pentru că a promis lucrul acesta. Am să vă citesc răspunsul fundamental al lui Pavel. 2 Tesaloniceni 1:9-10: "Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui, când va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinţii Săi şi privit cu uimire de toţi cei ce vor fi crezut." Venirea lui Isus va fi pentru a fi proslăvit şi pentru a fi privit cu uimire. Dacă aş veni în locul acesta, după o anumită întârziere, şi aş spune că motivul pentru care am venit este pentru ca voi să vă uimiţi de mine şi pentru ca voi să mă proslăviţi, am venit să fiu proslăvit în seara aceasta, am venit pentru ca voi să fiţi uimiţi în seara aceasta, sper că toţi v-aţi ridica şi aţi pleca în semn de protest, sau aţi sta până s-ar termina gluma. Dar nu-i o glumă ceea ce spune în 2 Tesaloniceni, nu-i aşa? Isus va veni înapoi ca să fim uimiţi. Acesta este motivul pentru care va veni! Deci nu am putem spune că e narcisist? Când vorbim despre preocuparea Lui cu însăşi gloria Lui, nu ne face să ne gândim că e un grandoman pe care nimeni n-ar putea, sub nici o formă, să-L admire? Nu-i o întrebare pe care nu şi-a pus-o nimeni vreodată.
Am adus o pagină din ziarul "London Financial Times" de acum doi ani când am fost acolo şi am dat peste articolul acesta, scris de Michael Prowse şi vreau să vă citesc primul paragraf ca să vedeţi că sunt oameni, mulţi oameni care când citesc Biblia sunt total dezinteresaţi de ceea ce am spus în ultimele 30 de minute. În mod special preocuparea lui Dumnezeu cu însăşi gloria Lui și ținta lui Hristos de a-Şi înălţa propriul Nume! Mulţumesc, dar nu vreau să am de a face cu un asemenea dumnezeu! Vreau un dumnezeu al dragostei. Ascultaţi ce spune şi înţelegeţi că nu e o ilustraţie inventată de mine pentru a crea atmosferă. Michael Prowse, un om care scrie adesea articole pentru "London Financial Times" a spus aşa, "Închinarea este un aspect al religie pe care l-am găsit greu de înţeles. Să spunem că acceptăm o fiinţă omnipotentă, care pentru anumite motive a decis să creeze prin puterea Lui Însuşi. De ce ar aștepta ca noi să ne închinăm Lui? N-am cerut să fim creaţi, vieţile noastre de multe ori sunt tulburate. Mândria umană tânjeşte după adorare şi omagiu, dar caracterul moral al unui dumnezeu n-ar putea avea defecte. De ce atâţia oameni sunt pe genunchi în fiecare duminică? Frământările acestea şi cititul prea multor cărţi scrise de Burton Russell m-au făcut să resping religia în adolescenţă." Omul acesta, ca adolescent, avea gândurile pe care vi le-am împărtăşit, nu i-a plăcut ce auzea şi mă întreb cum gândiţi voi? Discuţii ca aceasta despre preamărirea lui Hristos şi propria dorinţă a lui Dumnezeu de a fi proslăvit, l-au înstrăinat total! Pentru că nu a putut concepe cum ar putea fi din dragoste şi aceasta nu-i o întrebare rea. Cum poate fi vorba de dragoste când vrea să Îşi înalţe propriul Nume? Cum poate John Piper să stea în faţa oricui să spună că cea mai mare virtute a lui Dumnezeu este înălţarea propriului Lui Nume şi este cea mai rafinată demonstraţie a dragostei Lui? Cum poate vorbi în felul acesta? Despre aceasta vreau să vorbesc în seara aceasta pentru a prezenta o soluţie pentru problema aceasta. Vreau să prezint soluţia în seara aceasta înainte de a încheia.
Cum poate fi vorba de dragoste când Dumnezeu Îşi înalţă propriul Nume? C.S. Lewis, nu ştiu dacă aţi citit cărţile lui, Cronicile din Narnia, Creştinismul redus la esenţe, la un punct din viaţa voastră trebuie să citiți cărțile lui C. S. Lewis. Nu a fost un om perfect, dar a scris lucruri uimitoare. Viaţa mea a fost total transformată prin ceea ce a spus el. C.S. Lewis spune în cartea lui "Meditaţii la Psalmi", că la 29 de ani când a citit Psalmii, era aproape convertit, dar nu era creştin încă, atunci când a citit cuvintele acestea inspirate de Dumnezeu care spuneau, "Slavă Domnului! Slavă Domnului! Slavă Domnului!" în toţi Psalmii. Am crezut că era ca o bătrână care așteaptă complimente. La fel a crezut şi Michael Prowse. De ce Dumnezeu spune mereu şi mereu "Lăudaţi-Mă, lăudaţi-Mă?" Dacă eu aş face aşa ceva, aţi crede să sunt nebun şi aţi pleca. Dar când Dumnezeu face lucrul acesta...? De ce nu-i nebun şi de ce n-ar trebui să-L părăsim? De ce nu putem tolera lucrul acesta decât în contextul dragostei lui Dumnezeu pentru noi? Mai întâi voi prezenta soluţia, iar apoi am să vă rog să deschideţi Bibliile dacă le aveţi, la Ioan 11. Soluţia este următoarea. Nu m-au întrebat ce să scrie pe tricouri acum câteva luni în urmă, dar au făcut o treabă excelentă, dar poate tricourile ar arăta cam aşa acum, "Dumnezeu este glorificat în tine, atunci când tu eşti satisfăcut în El." Acesta este scopul principal al acestor sesiuni pe care le avem împreună. "Dumnezeu este glorificat în tine, atunci când tu eşti satisfăcut în El."
Vreau să mă opresc şi să spun ceva despre cuvântul "glorificat." Am cântat un cântec care spunea "Fii mărit!" La ce vă gândiţi când spuneţi, "Doamne, fii mărit prin viaţa mea?" Vă gândiţi la ceea ce face un microscop sau la un telescop? În limba engleză, cuvântul "amplificare" defineşte funcţia microscopului, dar şi a telescopului. Nu-i ciudat? Pentru că îndeplinesc funcţii opuse! Dar spunem că amplificăm în ambele cazuri! Care-i diferenţa? Microscopul ia lucruri foarte mici şi le face să pară mai mari decât sunt. Telescopul ia lucruri foarte mari care par mici ochiului nostru şi le prezintă cum sunt ele în realitate. Sunteţi de acord cu definiţia aceasta? Aceasta este diferenţa dintre un microscop şi un telescop. Deci care dintre ele eşti tu pentru Dumnezeu? Când cânt "Mărire Domnului! Sunt un microscop!" Aceasta este o blasfemie! Săracul Dumnezeu e atât de mic, cât un atom, cât un microb, o moleculă şi am să-L fac să pară mai mare decât e. Aceasta este o blasfemie dacă la asta te referi când Îl "măreşti." Dar dacă spui că eşti un telescop, poate nu unul puternic, dar vreau să privesc înspre Univers, spre galaxii, spre stele. Oamenii poate privesc şi ei şi spun, "Da, cred că Dumnezeu e o fărâmă mică în cer." Dar Dumnezeu nu are nici un fel de semnificaţie în viaţa lor, dar recunosc că El e o pată mică. Iar atunci când iei tu telescopul vieții tale şi îi laşi să privească, atunci spun, "N-am realizat cine e Dumnezeu cu adevărat!" La asta ar trebui să ne referim atunci când spunem că Îl mărim pe El, deci vreau să vorbesc despre glorificarea lui Dumnezeu. Dumnezeu este glorificat în tine atunci când tu eşti satisfăcut în El. Prezentaţi-L pe Dumnezeu în toate perfecţiunea şi maiestatea Lui.
Haideţi să ne uităm în Biblie în următoarele minute înainte de a încheia. În Ioan 11 vorbeşte despre Maria, Marta şi boala lui Lazăr care mai apoi a murit şi de felul în care l-au chemat pe Isus. Am să citesc primele şase versete din Ioan 11. "Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era bolnav. Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir şi I-a şters picioarele cu părul ei, şi Lazăr cel bolnar era fratele ei." Deci era o relaţie specială între Isus şi cele două surori. Citesc versetul 3, "Surorile au trimis la Isus să-I spună: ‘Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti este bolnav.’" Aici este cuvântul cheie "cel pe care-l iubeşti." Vreu să descoperim cum zelul lui Dumnezeu pentru slava Lui poate fi plin de iubire. Pentru că mulţi oameni nu văd iubire în zelul acesta al lui Dumnezeu. "Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti este bolnav." Versetul 4, "Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: "Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu." Deci ne sunt prezentate dragostea lui Dumnezeu şi slava Lui şi vreau să ştiu cum sunt legate una de alta. Acesta este scopul mesajului din seara aceasta. Care este legătura dintre slava lui Dumnezeu şi dorinţa noastră de a fi fericiţi şi iubiţi? "Ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea. Şi Isus iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr." Din nou subliniază lucrul acesta. În versetul următor, nu ştiu ce traducere aveţi, poate sună diferit în Biblia voastră, dar spune aşa, citesc din nou versetul 5. "Şi Isus iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr. Deci când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era." Înţelegeţi lucrul acesta? Nu. Nu are nici un sens. Haideți să vedem de ce nu are nici un sens. „Isuse, chair îi iubeşti?” „Da, îi iubesc cu adevărat!” „Lazăr e bolnav şi va muri, deci vino repede!” „Pentru că îi iubesc, de aceea voi mai sta aici încă două zile şi îl voi lăsa să moară.” Nu există decât o singură explicaţie cu privire la lucrul acesta şi ne-o oferă în versetul 4. "Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu." Isus a considerat mai important să arăte lui Lazăr, Mariei şi Martei slava lui Dumnezeu, decât să-l ţină în viaţă pe Lazăr. L-a lăsat să treacă prin moarte şi săracul om trebuie să moară de două ori acum. L-a lăsat să treacă prin groaza morţii, prin jalea acestor femei şi spune că a făcut-o din dragoste.
În biserica noastră mulţi oameni suferă în clipa aceasta. Avem multă suferinţă în biserica noastră. Şi poate unii dintre voi faceţi parte din familiile care suferă. Sunt atât de mulţumitor că fac parte dintr-o biserică ce înţelege că dragostea lui Dumnezeu nu se îndepărtează de la noi atunci când trecem prin suferinţă. Dumnezeu demonstrează mai multă dragoste prin faptul că ne arată slava Lui decât să ne scutească de suferinţă. Ne apropiem tot mai mult de soluţie. Ce v-ar satisface sufletul cel mai mult? Dacă Dumnezeu ar refuza să vă dea satisfacţia aceasta, ar însemna că nu vă iubeşte. Ce v-ar satisface sufletul în modul cel mai profund şi pentru cea mai lungă perioadă de timp? Dacă Dumnezeu nu vă împlineşte nevoia aceasta, atunci înseamnă că nu vă iubeşte. Raspnsul este: pe El Însuşi. Dumnezeu este singura Fiinţă din Univers care poate oferi darul cel mai preţios, adică pe Sine Însuşi. Dacă ar înlocui lucrul acesta cu orice altceva, ca dar pentru satisfacţia eternă a sufletului vostru, nu ar fi un Dumnezeu iubitor pentru că nu v-ar aduce satisfacţia eternă sufletului vostru! Dacă m-aş oferi pe mine însumi pentru satisfacţia sufletului vostru, nu ar fi un act al iubirii mele. Dacă eu vă iubesc cu adevărat, atunci trebuie să vă îndrept spre El ca satisfacţie a sufletului vostru.
Haideţi să mergem în Ioan 17, iar apoi voi încheia. Bănuiesc că sunteţi de acord cu mine că Ioan 17, tot capitolul este rugăciunea lui Isus, o rugăciune plină de dragoste. Pentru că tot ce a făcut Isus, a făcut din dragoste pentru voi, şi în versetul 20 se roagă. "Şi mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor." Se roagă în rugăciunea aceasta pentru toţi credincioşii din locul acesta. Mi se pare incredibil de uimitor! Pot citi rugăciunile pe care le-a rostit Isus pentru mine. Priviţi cum se roagă în versetele 1-5. "Isus a ridicat ochii spre cer şi a zis: "Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău." S-a rugat pentru mine într-un mod ciudat! Primul lucrul pe care îl cere în rugăciune pentru mine, este ca El să fie proslăvit! E foarte ciudat! "Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine, după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe care i i-ai dat Tu." Ce este viaţa veşnică din versetul 3? "Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu." Deci spune de două ori, proslăvește-Mă, dă-le viaţa veşnică, ceea ce înseamnă să Mă cunoască, iar apoi în versetul 4 spune, "Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac. Şi acum, Tată proslaveste-Mă la Tine însuţi cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea." E un mod foarte ciudat de a te ruga atunci când te rogi pentru alţii. Nu-i aşa? Vreau să fiţi uluiţi în mintea voastră. Credem că Îl înţelegem pe Isus şi Îl cunoaștem pe acest Om şi Dumnezeu glorios Isus Hristos. Primele trei cereri în rugăciune sunt: prosleveste-Mă, dă-le viaţa veşnică, ceea ce înseamnă să mă cunoască pe Mine, iar în final proslăvește-Mă din nou! Cum este aceasta o rugăciune pentru voi? Dacă nu puteţi răspunde la întrebarea aceasta la sfârşitul week-end-ului, înseamnă că am eşuat. Ni se dă răspunsul în versetul 24.
"Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea." Isus Îl roagă pe Tatăl să nu fie lăsat în mormânt, cu toate rănile pe care le-aţi văzut în "Patimile lui Isus Hristos." Cât de brutal, cât de dureros şi de câtă lipsă de respect a avut parte Fiul lui Dumnezeu. Deci El s-a rugat, "Tată, nu mă lasa în starea aceasta. Ridică-Mă din mormânt plin de glorie, slavă şi cinste supremă!" De ce? Pentru ca poporul Meu să vadă ceva glorios! Să admire, să savureze şi să fie satisfăcuți prin lucrul acesta. Unul dintre motivele pentru care nu putem să-L vedem şi să-L simţim pe Dumnezeu este că în America, în zilele noastre, am redefinit dragostea şi ceea ce înseamnă să fii iubit Să fii iubit înseamnă să fii în centrul atenţie, să te simţi bine, oamenii să vorbească de calităţile şi îndemânările tale, să vorbească despre felul în care arăţi şi să se facă mare caz de tine. Mami, tati, prieteni, profesori, vă rog, scoateţi-mă pe mine în evindență şi mă voi simţi iubit! Atâta timp cât gândim în felul acesta, nu ştim ce înseamnă dragostea. De aceea când încercaţi să aplicaţi aceeaşi gândire cu privire la Dumnezeu, nu merge. Nu-i de mirare că atunci nu pare a fi un Dumnezeu iubitor, când se înalţă pe Sine Însuşi, ca în versetele 1-5. Isus spune, "Sunt aici pe cruce, şi sper că vă veţi bucura să mă vedeţi şi să fiţi cu Mine în veci de veci." Dragostea nu înseamnă a scoate în evidenţă pe cineva, ci a face ceea ce trebuie să faci, chiar dacă te costă enorm de mult pe tine, pentru ca ei să fie împliniţi pe veci, adică să-L aibă pe Dumnezeu. Dragostea înseamnă a face orice pentru a fermeca pe cineva cu ceea ce-l va face fericit pentru totdeauna. Raiul nu-i o sală cu oglinzi în care să-ți privești chipul.
Testaţi-vă şi vedeţi, dacă momentele cele mai satisfăcătoare, nu mă refer la bucuriile care trec, mă refer la cele mai adânci şi profunde momente de bucurie, nu sunt acele momentele în care uitaţi de voi înşivă şi experimentaţi ceva magnific? Pentru câteva momente, îţi inundă toate simţurile şi pur şi simplu uiţi cine eşti şi este copleşitor uneori. În drum spre şcoală anul trecut, mă uitam la răsăritul de soare, cerul era albastru şi norii pufoşi, era atât de frumos şi se vedeau tot felul de culori pe cer. Era atât de frumos, încât am început să mă rog instantaneu. Într-o zi eram pe plajă şi mă uitam la ocean şi am realizat cât de minunat este Dumnezeu. Mă uitam cât de mare e oceanul, am simţit nisipul sub picioare şi briza oceanului pe faţă şi am fost uimit. Când merg în Carolina de Nord, pe drum când văd munţii cum apar dintr-o dată, rămân fără cuvinte. Eram pe munte în nordul Spaniei şi mă uitam la munţii din prejur şi am realizat ce frumos era. Azi am mers afară şi soarele era după un nor şi razele se răsfrângeau. Parcă Dumnezeu era în spatele norului. De fiecare dată când privesc în sus la stele, de fiecare dată am o experienţă incredibilă. Te simţi atât de mic şi realizezi că Dumnezeul care a creat tot Universul, m-a creat şi pe mine. Aveţi tot felul de pilde de felul acesta în vieţile voastre şi le puteţi împărtăşi cu cei necredincioşi. De ce ne uităm la mondiale, de ce ne uităm la campionatele olimpice? De ce vizităm Marele Canion? De ce mergem în Alpi? De ce mergem la ocean? De ce vrem să fim aproape de frumuseţea şi măreţia naturii şi excelența ce ne înconjoară? Pentru că pentru aceasta am fost creaţi. Nu am fost făcuţi să privim în oglindă. Am fost creaţi pentru a sta în faţa frumuseţii infinite ce ne poate satisface sufletele. Imaginaţi-vă lucrul vostru preferat, orice lucru uman. Mie îmi place gimnastica şi când mă uit la jocurile olimpice, nu-mi vine să cred ce exerciţii pot face la sol. Triplă săritură cu spatele de pe loc! Este imposibil! Când văd aşa ceva, în special când aterizează perfect, folosesc un limbaj religios şi spun, Slavă Domnului! Dacă citiţi ziarele în timpul campionatelor mondiale, veţi vedea limbajul religios pe toate paginile. Pentru că este atât de incredibil, încât trebuie să folosească aceleaşi cuvinte pe care le adresăm lui Dumnezeu. Ştiţi de ce îngăduie Dumnezeu asemenea lucruri? Sunt mici pilde în care ne arată cum ar fi dacă am experimenta versetul 24. "Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea."
I-am scris o scrisoare lui Michael Prowse şi nu urăsc oamenii ca el. L-am căutat pe internet şi am găsit emailul lui şi i-am scris gândurile pe care vi le-am împărtăşit. I-am scris, "Domnule Prowse, înţeleg de ce ca adolescent ţi-ai schimbat părerea despre Dumnezeu. Ţi se pare că e un grandoman, se proslăveşte pe Sine Însuşi şi cere oamenilor lauda lor. Dar te-ai gândit vreodată că Dumnezeu e incredibil de frumos? Nu poate schimba lucrul acesta. E zdruncinător şi incredibil de frumos, de aceea dacă s-ar "preface" şi s-ar ascunde în umilință, ar însemna că mă urăşte. El trebuie să mi se arate şi trebuie să lucreze în inima mea să pună dorinţa să tânjesc după El." Deci ceea ce trebuie să facem acum la încheiere, este să lucrăm la inimile noastre ca să nu mai respingem autoritatea Lui. Să nu interpretăm greșit puterea Lui, înţelepciunea Lui, dreptatea Lui, dragostea Lui, harul Lui. Şi să înţelegem că motivul pentru care ni se prezintă în modul acesta în care se proslăveşte pe El Însuşi, este pentru că El este singura realitate care ne poate satisface inimile noastre.
Deci închei în seara aceasta, fac un sumar şi vă spun despre ce vom discuta mâine dimineaţă. Dumnezeu, în mod radical este în centrul Universului, şi are pasiune pentru slava Lui. Nu pare a fi iubitor, dar El este slăvit atunci când noi suntem satisfăcuţi în El. Deci inima mea de adolescent de 15 ani cu acnee pe faţă, iar acum cu sudoare pe frunte, tânjește şi tânjesc după fericire! Vreau să fiu fericit! Fie că eşti adolescent sau ai 58 de ani, vrem să fim fericiți! Nu vreau să dureze 8000 de ani, iar apoi să se sfârşească! Nu-mi oferiţi nimic altceva, decât bucurie perfectă ce dăinuie pentru totdeauna! Ştiu că Dumnezeu vrea să fie slăvit în viaţa mea şi înţeleg că dorinţa mea de a fi fericit şi dorinţa Lui de a fi slăvit nu se contrazic. Cele două se unesc într-un act de închinare, în timp ce eu sunt fericit în El. Deci voi vorbi mâine dimineaţă despre implicaţiile incredibile pe care le are lucrul acesta. Dacă este adevărat că Dumnezeu este slăvit în mine atunci când eu sunt satisfăcut în El, atunci slujba mea este să caut fericirea şi să nu las nimic să-mi stea în cale.
Tată din ceruri, mă rog să faci o lucrare profundă, îndepărtând orice obstacol din calea satisfacţiei noastre în Tine, mai presus de orice alt lucru, în Numele lui Isus. Amin.
