Cateva cuvinte despre acesti doi uriasi in teologia protestanta si anume, predestinarea si responsabilitatea... Cum s-ar putea impaca ideea cum ca Dumnezeu este suveran absolut peste destinul vesnic al oamenilor si ideea cum ca omul este total responsabil pentru starea sufletului sau, pentru mantuirea sau pierzarea sa vesnica... Inca de la inceput doresc, ca sa nu dau iluzii false nimanui, sa afirm ca nu stiu cum se impaca aceste doua idei biblice. Totusi, fratilor, arminieni sau calvinisti, oricare ar fi orientarea gandirii voastre, doresc sa va spun ca amandoi aveti dreptate atata timp cat Biblia va este dascal... Biblia preda atat arminianismul biblic cat si calvinismul biblic si atata timp cat o invatatura se afla pe paginile Scripturii intr-un mod clar definita, noi crestinii, suntem datori nu sa alegem ce dorim a crede in functie de mica noastra cu cutie cu neuroni care intelege sau nu intelege legaturile dintre ideile fundamentale ale Bibliei ci, mai degraba, am fi datori sa credem toata Biblia, atat partea aceea din Biblie care ne este lesne descoperita cat si partea aceea a Bibliei care nu o vedem decat prin ceata. Predica aceasta o scriu ca sa dovedesc ca atat responsabilitatea omului se afla pe paginile Scripturii cat si predestinarea omului... Predica aceasta te va indemna sa-ti lasi convingerile la o parte (Arminiene sau Calviniste) si sa imbratisezi Biblia... Predica aceasta te va indemna sa te opresti din a arunca la cosul de gunoi invaturile biblice pe care, in nebunia cutiei tale de neuroni, nu le poti accepta. Crestine, da-mi voie sa-ti spun, oricine ai fi tu, ca nu ai dreptul sa-ti formezi sistemul teologic in functie de felul tau de gandire ci mai degraba esti dator sa-ti formezi felul tau de gandire in functie de sistemul teologic biblic... Baza sa fie Biblia, nu convingerile tale personale. Singura stanca de care sufletul nostru se poate agata este Biblia, nicidecum altceva. Deci, daca o invatatura se regaseste pe paginile Scripturii, noi suntem datori sa ne plecam genunchii inaintea ei si sa o lasam sa domneasca pe tronul inimii noastre.
In primul rand, dati-mi voie sa aduc inaintea dumneavoastra invatatura despre predestinare pe care Pavel o preda asa de clar in Romani capitolul 9 versetul 11. Nu trebuie sa fi mare teolog ca sa pricepi versetul asta... Trebuie doar sa fi un om sincer si sa citesti cu atentie tot capitolul. Pavel da exemplul lui Iacov si Esau si zice asa de clar ca se facea o alegere intre acesti doi oameni nu prin fapte ci prin cel ce cheama... Dumnezeu a predestinat pe Iacov inca inainte de intemeierea lumii ca sa beneficieze de promisiunile lui Avraam si din el sa se nasca Hristosul care este mai presus de orice. La momentul potrivit, Dumnezeu a facut de cunoscut Rebecii hotararea Lui inainte ca cei doi gemeni sa se nasca. Nu a fost o alegere bazata pe o prestiinta cum se predica in bisericile penticostale. A fost cu adevarat o alegere bazata pe un decret divin. Dumnezeu a decis sa-l aleaga pe Iacov pentru ca asa a dorit El, nicidecum pe baza meritelor lui Iacov dupa cum scrie in versetul 11 din Romani 9 ca nu prin fapte ci prin cel ce cheama. Pavel continua in versetul 13 si zice ca Dumnezeu a iubit pe Iacov si a urat pe Esau, cu scopul intentionat de a sublinia mai tare ideea aceasta a predestinarii... Dumnezeu a decis sa faca o partinire intre Iacov si Esau. Iacov si Esau nu au fost iubiti la fel. Aceasta a fost intentia lui Pavel in versetele acestea... sa sublinieze ideea cum ca Dumnezeu nu se comporta cu toti oamenii la fel. Si merge mai departe Pavel si spune ca desii Dumnezeu predestineaza dupa cum a dovedit in versetele precedente, El ramane drept deoarece El este liber sa faca ce vrea cu dragostea Sa. Daca ar fi ca Dumnezeu sa arunce pe toti oamenii pacatosi in iad El ar fi drept, dar pentru ca El decide sa fie milos cu o parte a omenirii atunci de ce oare s-ar zice ca El este nedrept? In sfarsit, ma voi opri la versetul 16 din Romani 9 in care Pavel spune ca nu depinde nici de cine alearga, nici de cine vrea, ci de Dumnezeu care are mila. Pavel continua in aceeasi ordine de idei in tot restul capitolului 9 dovedind mai adanc ideea cum ca Dumnezeu este suveran absolut peste destinul vesnic al oamenilor.
Fratilor, invatatura prezentata in capitolul de mai sus nu e invatatura mea ci mai degraba e sensul natural al capitolului 9 din Romani... Ca sa intelegi capitolul acesta altcumva iti trebuie multa truda si multa vointa de a strica Scripturile si mesajul lor... Multi oameni poseda aceasta vointa perversa... Noi crestinii nu o avem pentru ca inimile noastre au fost regenerate prin puterea Duhului Sfant.
In continuare, dati-mi voie sa aduc inaintea dumneavoastra invatatura biblica despre responsabilitatea omului. Pentru aceasta ma voi folosi tot de Scriptura si anume, ma voi folosi de Apocalipsa 22:17 in care scrie ca cine vrea sa ia apa vietii sa vina si sa bea, fara bani si fara plata... Omule, oricine ai fi, esti chemat sa vii sa bei din apa vietii fara bani si fara plata. Daca vii la Hristos nu vei fi alungat pe motiv ca nu ai fost predestinat sa vi... Daca vi la Hristos vei fi cu siguranta primit si iubit. Asa ca daca citesti predica asta si inca nu ai intrat in relatie cu El, te incurajez sa intri chiar acum in legamant cu Regele. Esti responsabil pentru sufletul tau potrivit versetului amintit. Refuzul tau de a veni la Hristos va fi un refuz vinovat. Nu te apuca sa zici ca e vina lui Dumnezeu pentru ca El nu te-a predestinat pentru ca sa vii la Hristos si sa fi mantuit. Nu fi idiot omule, ci mai degraba revino-ti in fire. Biblia zice clar in Romani 1 ca omul nu se poate dezvinovati pentru pacatele sale... Dumnezeu nu te-a pus sa pacatuiesti pe pamantul asta... Pacatul nu este o normalitate ci o deformare a sufletului tau. Tu pacatuiesti de buna voie pentru ca esti un monstru iubitor de nelegiuire si prin faptul ca refuzi oferta mantuirii dovedesti ca iubesti mai mult patima decat neprihanirea lui Dumnezeu. De aceea, pentru ca esti responsabil cu privire sufletul tau si pentru ca vei da socoteala pentru toate faptele tale de rusine, te implor sa consideri mantuirea oferita prin Hristos si sa o accepti cat inca se mai poate accepta si iti este oferita pe tava, fara bani si fara plata.
Probabil ca unii teologi cu mare capacitate intelectuala citind predica aceasta pana in acest punct au ajuns la concluzia ca autorul ei se contrazice singur. Cum se poate ca sa scrii un paragraf in care sa zici asa de clar ca Dumnezeu alege destinul vesnic al omului pentru ca mai apoi sa strici tot ceea ce ai zidit pana atunci pentru ca sa spui ca omul este responsabil, stapan, pe destinul sau vesnic? Raspunsul este foarte simplu... Eu ca slujitor al lui Dumnezeu sunt chemat nu sa aleg selectiv ce parte a Bibliei o cred ci mai degraba sa cred si sa predic toata Biblia... Pavel spune lui Timotei ca TOATA Scriptura este de folos... Faptul ca ma contrazic singur este de mai putina importanta... conteaza in primul rand sa predic toata Scriptura si mai apoi, daca se poate si daca am suficienta lumina, sa fiu clar, precis si coerent.
Responsabilitatea omului si predestinarea sunt doua invataturi care omeneste vorbind, niciodata nu vor fi impacate. Ceea ce este cert totusi, e faptul ca exista un punct comun intre aceste doua invataturi altfel ele nu ar fi amandoua adevarate. Undeva in vesnicie, cand vom sta la picioarele tronului lui Hristos, de unde izvoraste tot adevarul, vom pricepe si noi, bieti pacatosi cautatori de adevar, cum se impaca acesti doi uriasi din teologia protestanta. Pana atunci, hai fratilor sa folosim credinta pe care pretindem ca o avem si sa credem toata Biblia. Dumnezeu stie de ce a lasat acest conflict in Biserica Sa, de ce a lasat ca unii credinciosi sa puna mai mult accent pe suveranitatea lui Dumnezeu pe cand altii sa puna mai mult accent pe responsabilitatea omului. Poate ca Duhul Sfant face aceasta pentru a ne testa credinciosia fata de Cuvantul Sau... pentru a ne oferi o ocazie de a iubi pe fratii nostri in ciuda diferentelor de opinie... Poate ca Duhul doreste ca sa ne concentram mai mult asupra lui Hristos. El este acela care ne uneste pe toti indiferent de orientarile noastre teologice.
