Predica scrisa - Rasa este mai mult decât o problemă socială
Realitatea ultimă, centrală și supremă care există îm lumea aceasta este Dumnezeu. Înainte de a exista Universul era Dumnezeu. Dumnezeu este etern, fără început și fără sfârșit. I-a spus lui Moise, spune-le că “Eu sunt” te-a trimis. Eu sunt Cel ce sunt. El este deplin, toate celelalte derivă din El și toate lucrurile, inclusiv oamenii depind de El. De aceea Dumnezeu este cea mai importantă ființă și cea mai valoroasă care există. Toate lucrurile au semnificație și valoare prin conecția și derivarea din importanța Lui. Toate au valoare pentru că reflectă semnificația și adevărul lui Dumnezeu. Adevărul, bunătatea, frumusețea Lui definesc tot ce este adevărat, bun sau frumos. Asta înseamnă să fii Dumnezeu. Adevărul acesta absolut, ce a creat totul și susține totul, Dumnezeu, include ființele umane. El a creat ființele umane în imaginea Lui. Geneza 1:27. Ceea ce înseamnă că ne-a creat având capacități raționale, morale și emoționale să reflectăm chipul Său. Imaginile sunt făcute să reflecte. Deci suntem creați după chipul lui Dumnezeu cu scopul de a-L reflecta pe Dumnezeu. Aceasta este ceea ce înseamnă să fim creați după chipul lui Dumnezeu, să îl mărim pe Creatorul nostru, ca bunătatea și frumusețea Lui să reflecte, să aibă rezonanță în noi.
“Adu-i pe fiii Mei de departe și pe fiicele Mele de la marginea pământului- pe oricine este chemat după Numele Meu, pentru slava mea.” Toate ființele umane sunt create pentru a-L mări pe Dumnezeu, să prezinte gloria Lui, aceasta este scopul pentru fiecare persoană care trăiește în New York, să arate gloria lui Dumnezeu în toată semnificația ei eternă. 1 Corinteni 10:31, “Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva, faceți toate lucrurile spre slava lui Dumnezeu.” Deci, orice persoană, în orice aspect al vieții, de la cel mai mare până la cel mai mic, trebuie să trăiască în concordanță cu valoarea lui Dumnezeu, frumusețea și bunătatea lui Dumnezeu. Și din moment ce Dumnezeu este glorificat în noi când noi ne găsim satisfacția în El, ne-a creat în așa fel încât El și numai El să fie bucuria noastră supremă. Pentru că în felul acesta exprimi în mod deplin gloria Lui. Dacă Dumnezeu te plictisește, Dumnezeu nu este onorat sau glorificat prin tine. Dacă ești satisfăcut și tresari înaintea lui Dumnezeu în momentele de cea mai mare suferință, viața ta arată valoarea Lui în tine. Dumnezeu v-a creat pentru gloria Lui, să fiți fericiți în mod deplin în El mai mult decât prin orice altceva. Am fost făcut pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu, pentru a-L prețui, pentru a ne încrede în El, pentru a fi aproape de El și pentru a-L reprezenta. Toți oamenii, de oriunde, în orice grup etnic au chemarea și scopul acesta de la Dumnezeu. Dumnezeu este suprem în adorarea noastră și motivul satisfacției noastre.
Deci cea mai mare problemă în lume este că nici o singură persoană în lume sau în locul acesta, nu împlinește total chemarea aceasta. Nimeni! Aceasta este cea mai mare problemă în New York, Minneapolis, Bangkok, Beijing. Este cea mai mare problemă în lume. Toți am păcătuit și suntem lipsiți de slava lui Dumnezeu, pentru că am înlocuit slava aceasta cu imaginea din oglindă. Nu ne găsim satisfacția în a-L cunoaște, a-L admira, a ne încrede în Dumnezeu, în a-L reflecta, ci ne găsim plăcerea în noi înșine și în slava noastră. Noi să fim înălțați! Este minunat ca noi să fim adorați și nu simțim satisfacție când Dumnezeu este înălțat. Toți suntem căzuți, suntem îndepărtați de Dumnezeu, suntem răzvrătiți, orbi, ne închinăm creației în locul Creatorului, micșorând importanța Creatorul. Suntem trădători împotriva Împăratului nostru. Toți dintre voi ați făcut lucrul acesta și toți oamenii pe platentă sunt vinovați de trădare. Aceasta este cea mai mare problemă în lume, când toată planeta trădează Împăratul ei. Aceasta este cea mai mare problemă.
În dreptatea perfectă a lui Dumnezeu, ni se opune cu a mânie grozavă. Dumnezeu are foarte multă mânie pentru rasa umană, ceea ce înseamnă că am fi pierduți, distruși, disperați, în drum spre iad veșnic, dacă Dumnezeu nu era mai mult decât drept. Dacă Dumnezeu, pentru planeta aceasta răzvrătită, cu oameni egoiști, dacă Dumnezeu nu intervenea printr-o mișcare de salvare prin care să aducă amnistie pentru răzvrătiți, să fim reconciliați pentru să-L mări pe El, și să fim satisfăcuți în El pentru totdeauna. A intrat în istorie în urmă cu două mii de ani, prin Persoana lui Isus Hristos, Om și Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos și a spus așa când a venit: “Fiul Omului a venit nu ca să fie slujit, ci ca să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.” Isaia spune: “Într-adevăr, El a luat suferințele noastre și a purtat durerile noastre. Noi însă L-am considerat lovit, zdrobit de Dumnezeu și asuprit. Dar El era străpuns pentru fărădelegile noastre, zdrobit pentru nelegiuirile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea era peste El, și prin rănile Lui suntem vindecați. Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare urmându-și propria cale, dar Domnul a pus asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor.” Cuvinte spuse cu șapte sute de ani înainte să se împlinească. Este uimitor.
Pavel a spus “Hristos ne-a răscumpărat de sub blestemul Legii, devenind blestem pentru noi- căci este scris: “Blestemat este oricine e atârnat pe lemn.” În mod intenționat a luat mânia și blestemul asupra Lui, pentru a avea un popor iertat. Și nu mai există mânie împotriva lor cum spune Pavel în Romani 8:3. Ceea ce legea nu a putut împlini prin slăbiciunea firii, Dumnezeu a împlinit prin Fiul Lui. “Trimițându-L pe Însuși Fiul Său în asemănarea firii păcătoase și din cauza păcatului, El a condamnat păcatul în fire.” Păcatul cui? Isus nu a avut nici un păcat. Păcatul meu. Care fire? În carnea Lui. Aceasta este înlocuirea. Isus a fost trimis de Tatăl să fie un înlocuitor ca toată pedeapsa pe care o meritam să cadă asupra Lui și ca toată neprihănirea pe care nu o puteam avea, dar mi se cerea, El să împlinească neprihănirea. A pășit în moartea pe care trebuia să o gust eu, dar a fost înălțat triumfător asupra morții. Aceasta a făcut pentru oamenii Lui. A pedepsit și anulat păcatele lor în Hristos și le-a împlinit și oferit neprihănirea. A absorbit și înlăturat toată mânia lui Dumnezeu, a plătit și asigurat adopția în familia lui Dumnezeu împreună cu bucuria eternă. Toate astea prin moartea și învierea pentru ei. Aceasta este evanghelia lui Isus Hristos, vestea bună a lui Dumnezeu pentru planeta răzvrătită.
Evanghelia este trăită în vieți individuale atunci când cineva primește vestea bună. Am spus că a împlinit lucrurile acestea pentru familia Lui. Așa este. A făcut lucrurile acestea pentru aleșii Lui, pentru cei răscumpărați. Cum pot primi așa ceva? Pot face parte din familia aceasta? Răspunsul este: Da! “Prin har sunteți mântuiți, prin credință. Și lucrul acesta nu este de la voi; este darul lui Dumnezeu; nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” Prin har și prin credință. Atunci când aud mesajul acesta, îl consider cea mai bună veste pentru un răzvrătit ca mine, amenințat de mânia lui Dumnezeu. Prin credință, îl primești, îl îmbrățișezi ca pe o comoară adevărată. Harul este dat de bunăvoie pentru oricine din locul acesta, sau pentru cei care ne privesc. Oricine! Pentru oricine îl primește ca cea mai mare comoară, oricine poate avea harul.
Aceasta este perspectiva creștină asupra lumii, cu punctul culminant în evanghelie. Argumentul meu este că perspectiva aceasta explică și discreditează rasismul. Aceasta este definiția mea a rasismului: atribuind unei rase, superioritate intrinsecă, sau valorificând-o mai mult decât o altă rasă, tratându-i pe alții în mod inferior, sau cu răutate. Argumentul meu este că perspectiva creștină explică și discreditează rasismul. Vreau să vă explic la ce mă refer când spun rasism, pentru că toți suntem fiecare în lumea noastră, și aceasta nu este o problemă nesemnificativă. A fost o problemă în istorie, chiar la nivel global. Nu este o problemă cu privire la albi și negri, asiatici, sau problema din Rowanda, o problemă a evreilor, ci o problemă masivă, globală, sângeroasă și criminală. De exemplu, genocidul armenienilor din Turcia în anul 1915, un milion de oameni au fost măcelăriți. Holocaustul din Germania a omorât șase milioane de evrei. Cine știe câte zeci de milioane în Uniunea Sovietică sub Stalin? Masacrul din Rowanda din 1994. Măcelul din Japonia a șase milioane de chinezi, indonezieni, coreeni, filipinezi și indochinezi. Un șir lung de momente în care sângele a curs în numele etniei sau rasei. Toate datorate faptului că oamenii sunt răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu. Acesta este motivul. Dacă ne ridicăm împotriva Creatorului nostru, bineînțeles că ne înălțăm și unii împotriva altora! Oricine ar avea îndrăzneala să nu se supună Regelui Regilor și Domnului Domnilor, nu ar avea nici o problemă să te îngenuncheze pe tine. Ne găsim plăcerea în înălțarea proprie, ne dăm importanță, folosind chiar etnia în sensul acesta.
Păcatul rasismului care crește în pământul mândriei, a laudei de sine este discreditat de perspectiva creștină asupra lumii. Perspectiva creștină poate trata și explica atrocitățile lumii și evanghelia poate submina problemele lumii spre eliberarea noastră. Patru puncte din perspectiva aceasta distrug conceptul rasismului.
La creație toți am fost făcuți după chipul Lui! Crearea după chipul lui Dumnezeu are implicații cataclismice. Orice fel de ființă umană. În al doilea rând, toți am păcătuit. Toți suntem uniți în corupția noastră. Suntem adânciți cu solidaritate în păcat. Voi sunteți atât de păcătoși și eu sunt la fel de păcătos. Suntem toți împreună! Nimeni nu se poate ridica mai sus dacă toți suntem morți, încovoiați. Suntem răzvrătiți împreună, îndreptându-ne spre iad. Cât de zadarnică este ridicarea unui păcătos deasupra altui păcătos. În al treilea rând crucea. Hristos a murit să ne împace cu Dumnezeu prin cruce.
Apocalipsa 5:9 “și prin sângele Tău ai răscumpărat, pentru Dumnezeu, oameni din orice seminție, limbă, popor și neam și i-ai făcut o împărăție și preoți pentru Dumnezeul nostru.” Am spus că este mai mult decât o problemă socială și de fiecare dată când vorbesc pe tema aceasta, le spun oamenilor că nu este o problemă socială, ci este o problemă a sângelui. Prin sângele Tău i-ai răscumpărat pe toți. Ai murit pentru a-i aduce împreună. În al patrulea rând credința. Nu faptele sau orice ai face te distinge înainte lui Dumnezeu. Credința te recomandă și este un act al disperării prin care recunoști că nu te poți mântui, ceea ce te pune pe același nivel cu toți ceilalți oameni. Modalitatea de a intra în familia lui Dumnezeu este creată să înlăture toate barierele etnice. Un ultim lucru. Faptul că perspectiva aceasta poate explica și discredita atrocitățile ridică întrebarea: De ce nu s-au comportat oamenii mai bine? De ce biserica lui Hristos are un trecut atât de pătat în domeniul acesta?
Vreau să închei printr-un citat al lui Mark Noll din cartea lui Rasele și politica în America. Mark este unul dintre cei mai perceptivi istorici pe care îl cunosc. El susține că doar creștinismul, cu toate compromisurile lui cu păcatul poate explicat problema aceasta. Voi citi și apoi voi încheia. “Pentru a explica binele superlativ și răul universal în istoria raselor și în religie, nu încrederea în natura umană sau cinismul cu privire la ipocrizia americană sunt răspunsul adecvat. Altceva trebuie să explice amestecarea lucrurilor acestea opuse. Amestecarea aceasta include dominație și libertate, altruism și lăcomie, egoism și sacrificiul de sine, independența economică și exploatarea economică, ura și dragostea. Orice explicație cu privire la istorie trebuie să ia în considerare o expansiune a gândirii asupra lucrurilor contrare, trebuie să evoce bunătatea creației umane și persistența răului în toate domenile umanității. Trebuie să arate cum cele mai bune ființe umane sunt sabotate de propriul orgoliu. Și căderea umană este pătrunsă de lumina neașteptată. Trebuie să poată pătrunde paradoxurile, aceste antonime într-o viziune închegată. Iar el spune că viziunea aceasta este credința creștină. Din scripturile, des folosite și abuzate, mulți cititori au afirmat accentele invariabile și sublinierea diversă, o transcendenței a complexității capacităților naturii umane. Dumnezeu a făcut oamenii și creația a fost bună iar în același timp oamenii sunt căzuți și niciodată nu pot scăpa de efectele păcatului. Mai apoi Dumnezeu oferă prin lucrarea Fiului Său, Isus Hristos prin puterea Duhului Sfânt perspectiva transformatoare a răscumpărării. Și totuși răscumpărarea nu înseamnă o stare perfectă. Cei răscumpărați trebuie să-și recunoască totdeauna neputințele și să fie plini de recunoștință pentru toate darurile creației, inclusiv alte ființe umane. Evanghelia nu este doar promisiunea eliberării, evanghelia este explicația eșecului nostru." Mulțumesc.
