Adă inima ta la Cristos
Luca 7
36 Un fariseu a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa fariseului şi a şezut la masă.
37 Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului. A adus un vas de alabastru cu mir mirositor
38 şi stătea înapoi lângă picioarele lui Isus şi plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult şi le ungea cu mir.
39 Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L poftise şi-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un proroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă.”
40 Isus a luat cuvântul şi i-a zis: „Simone, am să-ţi spun ceva.” „Spune, Învăţătorule”, I-a răspuns el.
41 „Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt, cu cincizeci.
42 Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi mai mult?”
43 Simon I-a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult.” Isus i-a zis: „Drept ai judecat.”
44 Apoi S-a întors spre femeie şi a zis lui Simon: „Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele, dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul capului ei.
45 Tu nu Mi-ai dat sărutare, dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele.
46 Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir.
47 De aceea îţi spun: Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate, căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubeşte puţin.”
48 Apoi a zis femeii: „Iertate îţi sunt păcatele!”
49 Cei ce şedeau cu El la masă au început să zică între ei: „Cine este Acesta de iartă chiar şi păcatele?”
50 Dar Isus a zis femeii: „Credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace.”
Text auxiliar Matei 2, cei trei magi care vin să îl vadă pe Domnul Isus.
Magii au venit să se închine Lui.
Domnul Isus nu era căutat la acea vreme. Nu pentru mântuire.
Simon era un fariseu, și L-a invitat pe Domnul Isus în casa lui. El nu a venit la Cristos, ci a așteptat ca Domnul să vină la el. ----- opusul femeii la comportament, la atitudine și la mentalitate. Îl vedea pe Domnul ca pe un egal poate, dar nu ca pe Mântuitor.
Făcea parte din grupul celor care îl contestau pe Isus. Și, îl judecă pe Isus greșit.
Femeia în schimb aduce la Cristos ceva ce este de preț pentru ea. Inima ei nu a fost legată de vasul cu mir care costa mult. Inima ei era legată de Cristos, și când El vede acest lucru, îi dă mântuirea în dar.
- Ce a adus la Cristos? Vasul cu mir? Nu. Inima ei --- cum ar trebuie să facă fiecare
- Ce a fost mai de preț în ochii Domnului? Mirul sau lacrimile ei?
Magii ce au adus? Darurile materiale? Sau inimi?
Darurile magilor… în ce cantitate erau? Tone de aur? Nu. Erau simbolice.
Atitudinea de indiferență SAU atitudinea de smerenie
Unii vin la Cristos cu inima lor
Osea 10:12 Este vremea să căutaţi pe Domnul, ca să vină şi să vă plouă mântuire.
Alții vin în biserici din curiozitate
Explicați Matei 27 batjocurile trecărorilor…
Alții pentru a se lipi de EL
Ieremia 15:19 De aceea aşa vorbeşte Domnul: „Dacă te vei lipi iarăşi de Mine, îţi voi răspunde iarăşi şi vei sta înaintea Mea; dacă vei despărţi ce este de preţ de ce este fără preţ, vei fi ca gura Mea.
Alții vin formal (pilda vameșului și a fariseului).
Alții nici nu mai știu de ce, sau pentru ce merg la locul de închinare de ce fel o fi (mănăstire, catedrală, adunare, casă de rugăciune).
Alții pentru a primi, dar nu pentru a sluji Domnului sau altora.
Aproape nimeni = Nu pentru a plânge la picioarele Lui.
Cei mai mulți nu conștientizează, și nici nu recunosc! Au impresia că sunt bine!
David își dă seama de starea în care este și spune în Psalmul 38
4 Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, sunt prea grele pentru mine.
5 Rănile mele miros greu şi sunt pline de coptură, în urma nebuniei mele.
6 Sunt gârbovit, peste măsură de istovit. Toată ziua umblu plin de întristare.
7 Căci o durere arzătoare îmi mistuie măruntaiele şi n-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea.
8 Sunt fără putere, zdrobit cu desăvârşire; tulburarea inimii mele mă face să gem.
Drama = Membrii care umblă la biserici și adunări de ani, zeci de ani, de o viață.
Care în au o formă de evlavie dat îi tăgăduiesc puterea și fac o slujire formală în care nu se vede putere sau nu dă roade. Domnului trebuie să îi dai inima ta.
===============================================================
Fiecare se apropie de El cu alt bagaj de gânduri
Cine vine la Cristos?
Acela care vrea să fie cu EL, sau să fie ca El, să se asemene cu El.
Magii chiar dacă aveau poate treburi foarte importante, fac un sacrificiu enorm și de timp și de bani. Renunță la lucrurile care erau importante pentru ei și chiar dacă își pun viața în pericol, merg la Domnul Isus. Risc existent pentru ei, dar nu și pentru noi.
Și Domnul i-a ajutat să ajungă la Cristos pentru că ei Îl căutau din toată inima.
· Unii vin rar la biserică, pentru că după mintea lor nu e sau nu mai e același lucru cu a veni la Cristos. Au pierdut dragostea de adunare. Dragostea dintâi.
· Alții nu vin deloc la adunare, pentru că nu mai au un interes în a-L găsi pe Cristos între frați și surori. Nu acolo unde au gustat o dezamăgire, o tristețe.
· Alții nu știu de ce vin la biserică dar stau pe afară pentru că nu îl găsesc pe Cristos înăuntru. Sau nu l-au aflat încă înăuntru. Stau la povești prin alte încăperi, prin hol, cu telefonul sau cu tableta în mână etc.
Și după toace acestea mai vrem har? !
o Exemplu: dacă vedem un frate că face o prostie, un păcat, public, ia careva dintrenoi atitudine?
o Dar dacă vezi un membru că nu mai are dragoste pentru adunare, ia cineva atitudine?
De ce mergem la adunare?
Nu poate nimeni să spună că Îl iubește pe Cristos, dar nu iubește adunarea.
1 Ioan 4
20 Dacă zice cineva: „Eu iubesc pe Dumnezeu” şi urăşte pe fratele său este un mincinos, căci cine nu iubeşte pe fratele său pe care-l vede cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede?
21 Şi aceasta este porunca pe care o avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu iubeşte şi pe fratele său.
Atitudinea mea și a ta contează pentru că se vede de departe când ne aducem inima la Cristos cu adevărat!
- Domnul vede, și la fel văd și alții de lângă noi. Și sunt sensibilizați.
- Te văd copii tăi când tu stai și plângi la picioarele Domnului Isus?
Atitudinea mea și a ta contează în a îmbărbăta, întări, călăuzi spre calea mântuirii, spre făgăduința lui Cristos, prin Evanghelie, al cărei slujitori am fost făcuți fiecare dintre noi, după darul harului lui Dumnezeu, dat nouă prin lucrarea puterii Lui (Efeseni 3:6-7).
===============================================================
De ce nu mai plâng oamenii când se întâlnesc cu Dumnezeu?
Au inimile împietrite și din ele nu mai curg lacrimi sau dragoste.
Marcu 3:5 Domnul Isus
Atunci, rotindu-Şi privirile cu mânie peste ei şi mâhnit de împietrirea inimii lor, a zis omului: „Întinde-ţi mâna!” El a întins-o, şi mâna i s-a făcut sănătoasă.
O inimă de piatră nu o aduci la Cristos. Nu o va primi.
Când împietrirea câștigă teren în viața noastră, oricâți ani de slujire avem în spate, câștigă teren și în vița familiei noastre, și în viața celor dragi nouă, dar ales a copiilor noștri. Și efectele sunt urâte. Ca o boală.
Când interesul pentru lucrurile spirituale se răcește, altceva îi ia locul.
Găsim o mie și o sută de scuze ca să nu fim împreună cu biserica, pentru că suntem inventivi în scuze, și asta ne răcește.
Evrei 10:25 Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.
Cel mai dramatic e atunci când nu există nici un fel de învinovățire în inimă omul, pentru orice probleme, acesta uită să caute răspunsuri la Dumnezeu.
Oare Doamne eu nu am greșit cu ceva, cumva, cândva?
Oare nu am și eu o vină în faptul că am ajuns aici?
Sau pruncii mei au ajuns unde au ajuns și au probleme din cauza atitudinii mele?
Când moare Absalom, David ce face? Plânge, se auto-învinovățește: Ooo, fiul meu…
Câte regrete, și câte greșeli nu a făcut David, ca Absalom să sfârșească unde a sfârșit.
A uitat de el o perioadă bună, suficientă, cât să se formeze greșit.
Nu l-a crescut lângă el, să îl învețe psalmi, să se poarte, să caute pe Domnul etc.
A FOST OCUPAT CU MUNCA! Atenție frate, atenție soră, atenție bunicule sau bunico…
o Aici puteți da exemple pe care le cunoașteți personal sau din alte surse cu situația unor copii care nu au fost crescuți în biserică sau în adunare, și ceea ce s-a întâmplat ulterior cu ei când au crescut.
o Un exemplu personal pe care îl împărtășesc este acela în care spuneam unui frate despre copii mei și de cât de multa gălăgie și scandal fac la biserică (la vârsta de 2 ani).
Acesta mi-a răspuns: lasă-i să strige cât vor, și să deranjeze adunarea și de pică pereții! Nu e bai! Ci e foarte bine!
Cum așa? Am întrebat eu
La care îmi răspunde (și aici am văzut înțelepciunea unui om trecut prin viață):
Mai bine să strige prin adunare și să crească acolo, decât să stea în altă parte și să strige peste ani și ani prin baruri și discoteci.
Adevăr mare. Important este ca orice copil să crească în biserică.
Să ne aducem toată casa la Cristos nu numai eu sau tu trebuie să venim la El!
Matei 19:13- 14
Atunci I-au adus nişte copilaşi, ca să-Şi pună mâinile peste ei şi să Se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau.
Şi Isus le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei.”
Ai Harul de a părinte sau bunic? Tu te-ai întâlnit cu EL? Dar copilul sau nepotul tău?
Te-au văzut cum stai la picioarele Lui și verși lacrimi?
Ești tu preot în casa ta? Sau un bancomat?
Între bunăstare și mântuire…
Aportul de spiritualitate în viața lor vine și de la tine. Tu nu ai greșit nicăieri oare?
Peste 20 de ani de absență din adunare ai să plângi tu întâi. Apoi și ei.
===============================================================
Morți spiritual sau morți în prea-binele lor?
Dumnezeu are puterea să îi aducă la viață pe oamenii morți sau adormiți spiritual.
Tu propovăduiește-le cuvântul. Deschide o ușă. Creează o circumstanță
E viața lor privată? În care tu nu te bagi? Ce semeni azi strângi peste 20 de ani.
Descoperirea Fiului lui Dumnezeu ar fi bine să fie progresivă.
Minune e să vezi un om cu inimă indiferentă care trăiește pentru că a venit încet la Cristos.
Luca 15:7 Tot aşa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni neprihăniţi, care n-au nevoie de pocăinţă.
(Femeia păcătoasă v 38 şi stătea înapoi lângă picioarele lui Isus şi plângea).
Foarte des trecem pe lângă minuni care se întâmplă sub ochii noștri.
Explicați: Minunea nașterii, minunea mântuirii, minunea bunăstării.
Ex. de atitudini diferite:
- un nenorocit se roagă pentru o pâine și în urma rugăciunii o primește, iar asta e pentru el o minune. Sunt multe mărturii cu această întâmplare.
- Altul are prea multă pâine și după ce expiră sau mucegăiește, o aruncă la gunoi. Asta ce fel de ”minune” este? Sau asta nu mai e o minune?
Vestim un Cristos care ne poate înțelege pe noi ca oameni, dar care nu poate fi păcălit.
Atitudinea fiecăruia este cântărită.
1 Samuel 16:7 omul se uită la ceea ce izbește ochii, dar Domnul se uită la inimă.
Un om important stă la masă cu Domnul Isus, și Îl tratează de la egal la egal.
O femeie cu lacrimi în ochi stă la picioarele Lui și îl vede ca Mântuitor.
Chiar dacă toți văd unele momente ca fiind importante, eu trebuie să văd fiecare zi ca o sărbătoare în care pot primi darul mântuirii.
