Bună dimineaţa tuturor! Bună dimineaţa, ce grup frumos! V-am spus că în fiecare săptămână, în seria Speranță de Nezdruncinat vom începe cu o declaraţie de credinţă: cuvintele care vor apărea pe ecran. Avem şi un număr de mini-monitoare, deci dacă nu veţi rosti cuvintele cu noi, vă vom deconecta. Aşadar, vă rog, ridicaţi-vă în picioare, umpleţi-vă plămânii cu aer şi inimile cu speranţă. Vreau să spuneţi aceste cuvinte ca şi cum i le-aţi adresa însuşi celui rău, atât de în serios le luaţi. Sunteţi pregătiţi? Ne clădim vieţile pe promisiunile lui Dumnezeu. Deoarece cuvântul Lui este irevocabil, speranţa noastră este de nezdruncinat. Nu ne bazăm pe problemele vieţii, sau pe durerea din această viaţă, noi ne baza pe promisiunile Lui nespus de mari şi scumpe. Amin. Să presupunem că Dumnezeu v-ar invita să Îi cereţi orice; ce aţi cere? Să presupunem că Dumnezeu ar spune „Cereţi şi vi se va da”. El v-ar invita să faceţi o solicitare; care ar fi aceasta? O sănătate mai bună, un loc de muncă nou, o predică scurtă – asta nu ar fi prea frumos, nu ar trebui să o spuneţi. Înainte de toate iată povestea unui om căruia i s-a dat această ocazie, iar răspunsul sau la această oportunitate ne spune multe lucruri despre descoperirea vieţii trăite într-o speranţă de nezdruncinat. Haideţi mai întâi să ne rugăm şi apoi să aruncăm o privire.
Dumnezeule Mare, Regele şi Salvatorul nostru, Te rugăm să ai milă de cel care va vorbi, căci păcatele lui sunt nenumărate. Ajută-ne să Îl vedem pe Hristos, doar pe El. În Numele Lui ne rugăm. Biserica Oakhills spune: “Amin”.
Aşadar, Moise Îi poate cere lui Dumnezeu orice. Atunci Dumnezeu îi spune lui Moise: „Voi face ceea ce Mi-ai cerut, căci te cunosc foarte bine şi sunt mulţumit de tine.” Lui Avraam nu i s-a dat o astfel de oportunitate, nici lui Osea, nici lui David sau lui Neemia. Lui Noe i s-a dat un curcubeu din ceruri, dar nu un bilet de trecere acolo, pe când lui Moise da. Din nou, citiţi acesta invitaţie. Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Voi face ceea ce Mi-ai cerut, căci te cunosc foarte bine şi sunt mulţumit de tine.” La umbra Muntelui Sinai prinţul transformat în păstor şi eliberator îi putea cere lui Dumnezeu orice. Ce presupuneţi că se gândea să-I ceară? Atât de mulţi se gândesc să facă cel puţin un milion de cereri, căci avea cel puţin un milion de evrei încăpăţânaţi, aroganţi şi nerecunoscători pe care îi conducea către Țara Făgăduită părinţilor noştri. Poate că Moise gândea: „Te rog, Doamne, transformă-i pe aceşti oameni în oi!” Cu doar câteva luni în urmă era în acelaşi deşert, lângă acelaşi munte, păzind turma. Ce diferenţă! Oile nu au pretenţia că în deşert să batjocorească o binecuvântare şi cu siguranţă nu doresc să fie trimise înapoi în Egipt. Dar toţi duşmanii pe care Moise urma să îi înfrunte? El ştia ce urma să se întâmple. Toate popoarele: hetiti, iebusiti, apoi termitele şi celulitele... Pământul era infestat. Poate Dumnezeu îi putea alunga pe toţi sau poate îi putea teleporta pe copiii lui Israel direct în Canaan.
„Orice vei cere”, spusese Dumnezeu. Moise ştie că Dumnezeu poate face acest lucru, întregul Orient Antic ştie ce poate face El. Şi tot mai vorbesc despre toiagul transformat în şarpe, despre Marea Rosie care a devenit un covor roşu... Şi Moise nu ştie doar ce poate face Dumnezeu, el ştie ce sunt predestinaţi să facă oamenii pe care îi conduce. Faptul că s-au închinat unui viţel, unui viţel de aur, în loc să se închine Dumnezeului Viu. Pentru Numele lui Dumnezeu! Şi Dumnezeu era gata să termine cu ei, dacă nu erau rugăciunile lui Moise pentru mila Lui. Atât de impresionat de inima lui Moise, Dumnezeu i-a răspuns la rugăciuni păstrând poporul şi apoi a deschis larg uşa cămării. A spus: „Moise, orice Îmi ceri, asta voi face.” Deci Moise alege. Cererea lui este: „Arată-mi Slava Ta! Arată-mi Strălucirea Ta! Arată-mi Puterea Ta! Arată-mi Frumuseţile Tale! Arată-mi-Te! Arată-mi Minunăţia Ta care tăie răsuflarea şi zguduie pământul! Nu contează banii, renunţ la putere şi tinereţe veşnică, vreau mai mult din Dumnezeu!” Moise dorea să arunce o privire la slava lui Dumnezeu. Vroia să arunce o privire la Măreţia lui Dumnezeu pentru că avea încercări mari. Un milion de încercări. O naţiune, o naţiune după alta de adversari. O încercare după alta.
Voi aveţi încercări mari. Poate nu aveţi un milion de evrei pe care încercaţi să îi conduceţi, dar aveţi un milion de întrebări pe care încercaţi să le puneţi. Poate nu aveţi duşmani la fiecare colţ sau poate că da. Şi atunci, dacă aţi putea să Îi cereţi orice lui Dumnezeu, răspunsul corect la rezolvarea problemelor voastre ar putea fi a privi nu înlăuntrul fiinţei voastre, ci spre El. Vedeţi, întâlniţi obstacole mari, deci aveţi nevoie să vă înţelegeţi Dumnezeul mare şi atotputernic. Eu şi voi avem nevoie de ceea ce Moise şi-a dorit, o privire la slava lui Dumnezeu. Avem nevoie să Îl vedem pe Dumnezeu. Şi, din fericire, Dumnezeu vrea să fie văzut. De fapt, chiar la începutul promisiunilor pe care ni le face este aceasta: „Nu le vor mai spune vecinilor şi nu îi vor mai învăţa aşa: să Îl cunoaşteţi pe Dumnezeul vostru, căci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic la cel mai mare.” Dumnezeu pregăteşte ziua şi garantează momentul în care fiecare om Îl va cunoaşte. Şi nu va fi nevoie de predicatori sau susţinători sau profesori care să spună: să Îl cunoaşteţi pe Dumnezeu, deoarece noi Îl vom cunoaşte. Vom fi pierduţi în strălucirea Sa, ne vom bucura de frumuseţea Sa, iar în acel moment fiecare încercare, fiecare luptă, fiecare problemă pe care am înfruntat-o vreodată se va topi precum gheaţa pe strada într-o zi de iulie. Îl vom cunoaşte pe Dumnezeu.
Dar chiar şi acum Dumnezeu dă cortina la o parte, iar cei care doresc să Îl vadă acum sunt invitaţi să arunce o privire la El şi să înceapă să înţeleagă cine este El. Pentru că Dumnezeu vrea să se dezvăluie. De ce ar face asta? De ce vrea Dumnezeu să Îl vedem? Deoarece ştie că persoanei care Îl vede pe Dumnezeu i se întâmplă ceva. Nu mai suntem niciodată la fel. Cu cât Îl vedem mai mult pe Dumnezeu, cu atât ne schimbăm mai mult. Asta i s-a întâmplat lui Moise. Vă aduceţi aminte restul istorisirii? Dumnezeu i-a răspuns rugăciunii lui Moise. A spus: „Oricum, nimeni nu Îmi poate vedea chipul şi să rămână în viaţă.” Aşa că l-a aşezat pe Moise în crăpătura unei stânci – ce moment de tandreţe – şi a spus: „Te voi acoperi cu mâna Mea, Eu voi trece pe acolo, iar la momentul potrivit Îmi voi da mâna la o parte şi tu mă vei vedea îndepărtându-mă. Căci nimeni nu Îmi poate vedea chipul şi să rămână în viaţă.” Şi aşa Moise a fost pus în crăpătura unei stânci sub umbrelă protectoare a mâinii lui Dumnezeu. Dacă vă puteţi imagina bătrânul păstor cu părul lung dat pe spate în timp ce Dumnezeu trecea pe lângă el. Şi mâna lui Dumnezeu se dă la o parte şi Moise Îl vede pe Dumnezeu plecând. Ceea ce a văzut l-a schimbat atât de mult pe Moise încât Scriptură spune că atunci când Moise a coborât de pe munte, fiii lui Israel nu îi puteau privi chipul, căci chipul său reflectă slava lui Dumnezeu. Vedeţi, când privim chipul lui Dumnezeu, chipul celui care se închină se schimbă. Când oamenii au văzut chipul lui Moise, nu au văzut imaginea furiei, a frustrării, ci au văzut o imagine care reflectă însăşi chipul lui Dumnezeu. A vedea chipul lui Dumnezeu înseamnă a schimba faţa celui care Îl caută. Aţi vrea să vi se schimbe chipul? Aţi vrea că grijile şi toate ridurile să dispară? Acreală, amărăciunea... Secretul nu este a privi înlăuntrul vostru, secretul este de a privi către El.
Cel mai important lucru despre voi este cum răspundeţi la această întrebare. Cine este Dumnezeu? Cine este Dumnezeu? Cel mai important lucru despre voi este cum răspundeţi la această întrebare. Răspundeţi greşit şi totul se va duce de râpă. Răspundeţi corect şi, deşi viaţa are încercările ei, Dumnezeu vă va scoate la liman. Din acest motiv Dumnezeu vrea ca noi să ne petrecem vieţile căutându-L pe El, iar când ne începem căutarea, facem nişte descoperiri minunate. De exemplu, dacă doriţi să completaţi spaţiile goale, descoperim, în primul rând, că Dumnezeu este. Ca Dumnezeu Este. Dumnezeu există. Ca dovadă, aventuraţi-vă noaptea departe de luminile oraşului şi priviţi la cer. Acea dâră de alb neclar este galaxia noastră. Calea Lactee. O sută de milioane de stele. Galaxia noastră este doar una dintr-un miliard de galaxii. Cine poate concepe un astfel de univers? Să nu mai pomenim de numărul infinit, să nu mai pomenim... Dar putem încerca. Să zicem că aţi vrea să mergeţi către Soare. Să spunem că aţi încerca măcar să mergeţi către Soare. Să spunem că dealer-ul v-ar oferi o înţelegere profitabilă pentru un vehicul spaţial. Fără îndoială, ar funcţiona cu energie solară şi ar avea plafon lunar. Sunteţi cam greu de mulţumit în această dimineaţă... Viteza medie este 150 de mile pe oră, deci vă urcaţi şi conduceţi neîncetat 24 de ore pe zi timp de 365 de zile. Vrea cineva să ghicească cam cât v-ar lua să ajungeţi la soare? Cineva? Încercaţi 70 de ani. 70 de ani înainte să ajungeţi la soare. Deci, să spunem că faceţi un tur al Soarelui, chiar prindeţi câteva raze. Şi vă decideţi să faceţi plinul şi să plecaţi către cea mai apropiată stea din Alfa Centauri. Vrea cineva să ghicească cam cât v-ar lua asta? Aţi face bine să vă anulaţi întâlnirile şi să vă luaţi de mâncare. Veţi avea nevoie de 15 milioane de ani. Nu vă place să conduceţi? E în regulă. De ce nu luaţi un avion cu reacţie să treceţi în zbor prin sistemul nostru solar la o viteză de 600 de mile pe oră. În 16 zile şi jumătate aţi ajunge la Lună, în 17 ani veţi trece pe lângă soare, iar în 690 de ani aţi ajunge la Pluto. Da, veţi petrece 7 secole şi nu veţi fi depăşit sistemul nostru solar. Cu atât mai puţin galaxia noastră.
Biblia spune că universul este misionarul cel mai proeminent al lui Dumnezeu. „Cerurile declară slava lui Dumnezeu.” Ştiţi, casa noastră are nevoie de un constructor. Un tablou are nevoie de un pictor. Acele stele înseamnă un creator de stele, o mulţime de fiinţe înseamnă existenţa un creator. „Cerurile declară neprihănirea Lui.” Cum îndrăznim noi să ne uităm la ceruri şi să presupunem că toate acestea s-au întâmplat, pur şi simplu? Că este o coincidenţă? Nu m-aţi lăsa să scap cu asta. Să zicem că m-aţi invita la cină. Nu aţi făcut-o, dar să zicem că o faceţi. Şi pregătiţi mâncarea voastră preferată. Iar eu mă bucur de fiecare înghiţitură. Iar la sfârşitul mesei mă las pe spate, iau şerveţelul şi spun: „O, ce coincidenţă minunată a fost această masă! Ce coincidenţă minunată! Ce minunat este că toate ingredientele necesare au căzut din cămara pe locul unde au fost preparate, amestecate potrivit. Ingredientele necesare. Apoi s-au ridicat şi au plutit în cuptor şi au închis uşa cumva şi au pornit căldura chiar la nivelul potrivit. Şi s-au gătit până au ajuns la starea perfectă, la timpul potrivit. Şi a fost un big bang şi uşa s-a deschis. Şi mâncarea a plutit afară. Şi a aterizat pe masă şi noi ne-am bucurat de ea. Ce coincidenţă minunată a fost această masă!” Ce mi-aţi spune? Mi-aţi spune: „Nu mai pui tu piciorul la mine în casă, prietene!” Aţi putea folosi chiar cuvântul folosit în Psalmi de două ori şi care descrie o persoană ce îşi spune în inima sa că Dumnezeu nu există. Ştie cineva acest cuvânt? Nu e chiar un compliment, nu-i aşa? Scriptura spune în Psalmul 14 şi apoi mai târziu în 53: „Nebunul zice în inima lui că Dumnezeu nu există.”
Societatea noastră are tendinţa să recunoască ateul. Să încurajeze agnosticii, să le accepte demonstraţia de sofisticare. Dar Biblia nu face acest lucru. Biblia are cuvinte aspre pentru cineva care s-ar putea uita la cer şi spune: „O, aceasta este o coincidenţă minunată!” Cu ceva timp în urmă am prins un interviu pe canalele de ştiri. Un interviu cu un actor celebru. Joacă de mult. Dacă i-aş spune numele l-aţi cunoaşte. Când a apărut pe scenă prima dată, în anii '70, l-aţi cunoscut pentru vibraţia lui şi pentru tinereţe, muşchi, păr ondulat, apoi a devenit celebru pentru ateismul lui. A decis că nu există un Dumnezeu şi a făcut mult zgomot pe această temă. Cu fiecare ocazie sublinia această idee, că Dumnezeu nu există. Şi a rămas aşa în toţi aceşti ani. Şi acum e bine. Nu ştiu câţi ani are, dar părul aproape a dispărut, muşchii nu mai sunt la fel, fata este arsă de soare. În acest interviu de care vă spun, avea mâna într-o eşarfă pentru că, spunea el, oasele deveniseră mai fragile şi și-a rupt unul din ele. Chiar şi aşa, avea îndrăzneala să spună jurnalistului şi să privească în camera afirmând că Dumnezeu nu există. „Eu sunt dumnezeu”, a spus el. Ce dumnezeu slab! Un dumnezeu care oboseşte, un dumnezeu care îmbătrâneşte, un dumnezeu care va muri. Şi ce risipă! Ce risipă, ce tragedie! Să fi irosit toţi aceşti ani, în loc să Îl caute pe Dumnezeu, căutându-se numai pe sine.
Dar cei care Îl caută pe Dumnezeu afla nu doar că Dumnezeu este, ci încep şi să descopere că Dumnezeu e mare. „Cu cine Îl puteţi compara pe Dumnezeu?” Întreabă profetul. Într-adevăr, cu cine? „Mâinile omului nu îi pot folosi, căci El nu are nevoi.” Voi şi cu mine avem nevoi, nu-i aşa? Nu rezistăm câteva secunde fără a respira, nu trăim câteva minute fără mâncare. Aceste nevoi de bază ne fac să ne dăm jos din pat în fiecare dimineaţă. Dumnezeu nu e așa. El nu este creat, este auto-guvernat, auto-întreținut, nu depinde de nimeni şi nimic. Dacă, din întâmplare, rasa umană ar dispărea, Dumnezeu ar continua. El nu a aţipit niciodată. Nu a pus niciodată o întrebare la care să nu poată răspundă. El nu are nevoie de mâncare, El nu are nevoie de oxigen. El nu are nevoie de sfaturi. Lui nu Îi trebuie medic. Tatăl are viaţă în El Însuşi, a spus Isus. Ce înseamnă umezeala pentru apă, aerul pentru vânt, asta este viaţa pentru Dumnezeu. El nu este în viaţă, El este Viaţa. Dumnezeu este fără ajutorul nostru. Şi El va fi întotdeauna. Psalmul 90:2: „Înainte ca munţii să se ridice şi că fiecare vale să se formeze, de la o veşnicie la alta, Tu eşti Dumnezeu. De la o veşnicie la alta, Tu eşti Dumnezeu.” De multe ori, când vedem o piatră funerară sunt scrise două date şi o liniuţă între. Piatra funerară a lui Dumnezeu, dacă ar avea vreuna, ar fi infinit, infinit şi o liniuţă intre. Niciun început, nicio încheiere, niciun final.
Dumnezeu nu a început şi nu se va încheia niciodată. Iov spune că numărul anilor Lui nu poate fi calculat (Iov 36:26). Nu poate fi calculat. Chiar şi aşa, haideţi să încercăm. Haideţi să încercăm să calculăm numărul anilor lui Dumnezeu. Să spunem că fiecare fir de nisip de pe pământ reprezintă un miliard de ani de-ai lui Dumnezeu. Bine? Şi voi ştiţi câte fire de nisip sunt pe pământ? Nici eu. Dar să zicem că le strângem pe toate, le absorbim cu un aspirator uriaş, pe toate, din Sahara până în South Beach. Le strângem pe toate, apoi le golim într-un morman uriaş de fire de nisip şi ţinem minte că fiecare dintre ele reprezintă un miliard de ani ai lui Dumnezeu. De dragul amuzamentului, să spunem că înmulţim aceste fire de nisip cu un miliard de fire de nisip. Şi apoi să ascultăm cum Dumnezeu spune: „Toate aceste numere nu reprezintă nici măcar o fracţiune din existenţa Mea.” Atât de mare şi măreţ este Dumnezeu. Biblia spune că este Dumnezeul etern. El a inventat timpul şi El deţine pendulul. Când au trăit primii oameni antici, Dumnezeu există deja dintotdeauna.
Mai mult, Dumnezeu este Sfânt. Nu a dat greş niciodată. Nici măcar o dată. Nu a vorbit niciodată greşit. Profetul Osea a descris privirea aruncată asupra lui Dumnezeu. A spus că erau doi îngeri cu şase aripi şi, deşi erau neprihăniţi, se acopereau în prezenţa lui Dumnezeu. Două aripi le acopereau ochii, două aripi le acopereau picioarele şi două aripi îi menţineau în aer. Şi repetau mereu fraza Dumnezeu este sfânt. Sfânt, sfânt, sfânt este Dumnezeu! Dumnezeu este Sfânt. Fiecare decizie este precisă, fiecare acţiune este potrivită, niciodată în dezechilibru, niciodată deplasat, niciodată ispitit să greşească. Biblia spune că Dumnezeu este inaccesibil răului.
Putem continua întruna despre caracteristicile lui Dumnezeu, dar cred că este suficient. Cântăriţi asta puţin. El nu are vârsta, nu are nevoi, este fără de păcat. Nu e de mirare că El a spus „Eu sunt Dumnezeu şi nu este altul ca Mine”. Atât este de mare Dumnezeu. Dar sunt acestea veşti bune? Sunt acestea veşti bune? Sunt veşti bune să ştiţi cât de mare e Dumnezeu? Dacă El este fără de păcat, fără nevoi, fără vârstă? Uitaţi-vă la mine. Sunt eu neprihănit? Fără nevoi? Şi îmbătrânesc zi după zi. Să aibă loc pentru unul ca mine, că noi? Poate din acest motiv preţuim această caracteristică a lui Dumnezeu mai presus de toate celelalte. Ştiţi, Dumnezeu nu este doar mare şi sfânt, dar Biblia spune că Dumnezeu este şi dragoste. Dumnezeu este dragoste. Cel care deţine toate avantajele, ține în mâna Sa inimile voastre. Cel care v-a creat lucrează pentru voi. Puterea nemăsurată a lui Dumnezeu ghidată de iubirea Lui nemărginită. Precum a spus apostolul, dacă Dumnezeu e cu noi, cine poate fi împotriva noastră?
Dumnezeu face pentru voi ceea ce tatăl lui Bill Tucker a făcut pentru el. Poate că îl cunoaşteţi pe Bill Tucker. Este păstorul Bisericii Luterane Concordia din San Antonio. Ce om minunat! Cu mulţi ani în urma l-am auzit pe Bill împărtăşind o poveste. Un punct de cotitură în viaţa lui. Avea 16 ani când tatăl său s-a îmbolnăvit. Şi tatăl lui şi-a pierdut locul de muncă. Apoi, când s-a însănătoşit, încă se lupta să îşi găsească o slujbă bună. Familia a început să se zbată financiar. Tatăl lui Bill, tipul de antreprenor, a avut idea să facă o ofertă pentru retapițarea scaunelor de la teatru. Scaunele din micul teatru din oraşul unde Bill a crescut. A organizat licitaţia şi a câştigat contractul surprinzând pe toată lumea, deoarece dl. Tucker nu ştia nimic despre această afacere. Şi nu avea nici echipamentul necesar. Dar a găsit pe cineva să îl înveţe. Şi apoi a găsit o maşină de cusut industrială şi un oraş mai mare. A luat economiile familiei, a luat fiecare bănuţ. Bill spunea că îşi aminteşte că răscolea canapeaua căutând monede. Au pus toţi banii laolaltă şi au achiziţionat maşina industrială. Bill îşi aminteşte ziua când au mers cu maşina să ia echipamentul cu camioneta familiei. A fost o călătorie plăcută de o oră, Bill şi tatăl lui discutând despre viitor, despre minunatele oportunităţi pe care acest angajament le va aduce. În sfârşit aveau înainte orizonturi luminoase. Apoi ceva s-a întâmplat. Îl las pe Bill să vă spună ce s-a întâmplat. „În timp ce conduceam, eram entuziasmaţi şi eu, un şofer de 16 ani, nu băgam de seamă viteza. Tatăl meu m-a lăsat să conduc pe drumul spre casă. Când întorceam să intrăm pe autostradă, nu voi uita niciodată cum am văzut maşina de cusut, deja foarte grea, începând să se mişte. Am frânat, dar era prea târziu. Am văzut-o trecând de margine, am sărit afară şi am alergat prin spatele camionetei. Când am ajuns, am văzut speranţele şi visele noastre zăcând bucăţi şi apoi l-am văzut pe tatăl meu stând lângă mine privind. Toate riscurile, toate strădaniile lui, toată lupta, toate visurile, toate speranţele de a avea grijă de familia lui zăceau acolo spulberate. Ştiţi ce urmează, nu-i aşa? ‘Ești un copil nesăbuit conducând prea repede şi neatent distrugând familia pentru că ne răpeşte dorinţa de a trăi.’ Dar nu asta este ceea ce a spus el. S-a uitat direct la mine şi a spus: ‘Bill, îmi pare rău.’ A venit la mine, şi-a pus braţele în jurul meu şi a spus dar, fiule, va fi bine.”
Dacă ascultaţi cu grijă o să Îl auziţi şi pe Dumnezeu spunându-vă acelaşi lucru. Dacă ascultaţi cu grijă, auziţi vocea Tatălui vostru. Şi dacă puteţi, simţiţi braţele Lui în jurul umerilor voştri. Uneori, visele noastre se spulberă. Lumea pare să se prăbuşească şi toate visele par să fie imposibile, dar pentru cei care cunosc inima lui Dumnezeu, care ştiu că El există, care ştiu că El este atotputernic, care ştiu că El este Sfânt, dar, mai presus, cei care ştiu că El este dragoste, deoarece au văzut chipul Lui, chipul lor se schimbă. Pentru ei disperarea devine speranţă. Nu credeţi că, dacă Dumnezeu poate umple cerul cu un miliard de stele, El poate aduce lumina pe calea voastră când ea este întunecată? Nu credeţi că, dacă Dumnezeu poate răspunde la orice întrebare, şi nu a trebuit să pună vreodată una, decât una retorică, atunci vă poate răspunde la toate întrebările? Şi nu credeţi că dacă Dumnezeu poate crea un univers din nimic, atunci poate da sens problemelor voastre? Poate face lucruri bune cu promisiunile Lui. Şi se poate asigura că ajungeţi acasă în siguranţă.
Cel mai important lucru despre voi este ce spuneţi când sunteţi întrebaţi „Cine este Dumnezeu?” Dacă răspundeţi greşit, totul e pierdut. Însă dacă răspundeţi corect, nu veţi fi scutiţi de toate luptele, dar veţi descoperi o speranţă, o speranţă de nezdruncinat. Pentru că aţi descoperit un Dumnezeu mereu Același. De aceea Dumnezeu a spus ascestea. Iată ce a spus Dumnezeu (Ieremia 9:23-24): „Înţelepţii să nu se laude înţelepciunea lor, cei puternici să nu se laude cu puterea lor, bogaţii să nu se laude cu bogăţia lor, dar cei care se laudă, să o facă în legătură cu faptul că Mă pot înţelege, că Eu sunt Domnul Dumnezeul care îşi aplica bunătatea, dreptatea şi neprihănirea pe Pământ, căci în ei e bucuria Mea.” Vă îndemn că voi să vă bazaţi pe această promisiune: Dumnezeu se va lăsa descoperit tuturor celor care Îl caută. Asiguraţi-vă că sunteţi unul dintre ei. Amin.
Tată din Ceruri, ascultă-ne cum ne rugăm, dă-ne capacitatea de a Te cunoaşte, dă-ne dorinţa de a Te cunoaşte şi nu ne lăsa să ne oprim până nu facem acest lucru. Ne rugăm în Numele lui Isus. Biserica Oakhills spune „amin”.
