Cum sa-ti maresti credinta?
Luca 17: 1-5
Aceasta au spus apostolii si fiecare din noi ne rugam aceasta: Doamne mareste-ne credinta. Contextul cererii este cel al iertarii. De cate ori sa ierti pe fratele tau daca a pacatuit impotriva ta? Atunci ei s-au rugat mareste-ne credinta.
Li se parea atat de mare aceasta datorie de a ierta constant incat s-au vazut neputinciosi si slabi si au cerut sa aiba o credinta mai mare in acest domeniu al iertarii. S-au o alta posibilitate sa fie falimentul dovedit in care erau.
Oricare ar fi ocazia cred ca este bine si de folos sa tratam acesta rugaciune cu toata seriozitatea.
Mai intai vom vedea obiectul cererii lor. „Credinta”
Apoi dorinta inimiilor lor, „Mareste-ne credinta. ”
Iar a treia: persoana inspre care s-au indreptat cu aceasta rugaciune. Ei au spus Domnului: „Mareste-ne credinta. ”
I. OBIECTUL SOLICITAT A FOST CREDINTA.
Credinta este cel mai important atribut al unui crestin. Nu cred ca exista un alt lucru mai mare pentru care trebuie sa fim preocupati pentru a avea mai mult decat credinta. Sunt cel putin 8 motive pentru care trebie sa cauti sa-ti cresti credinta si sa poti detine o credinta mai mare.
1. Pentru pozitia pe care aceasta o ocupa in mantuire. Credinta este harul mantuitor. Noi nu putem fi salvati prin dragoste; ci prin har, prin credinta. Nu suntem salvati prin curaj, sau prin rabdare, ci prin credinta. Putem spune ca Dumnezeu a dat credinta ca cea mai mare dintre virtuti. Nicaieri nu scrie ca prin dragoste vom fi mantuiti. Sau ca cineva prin rabdarea sa a fost mantuit. Insa scrie „cel ce crede si se boteaza va fi mantuit”. Credinta este parte vitala a mantuirii. Daca unui om ii lipseste credinta ii lipseste totul.
Fara credinta este imposibil sa placem lui Dumnezeu.
Daca un om are credinta fie ea cat de mica are siguranta si pace. Credinta este harul salvator este veriga care leaga sufletul nostru de CrIstos.
Ia aceasta si totul se duce pe rapa, totul se scufunda. Daca iei credinta toate se naruie.
Sunt sute de feluri de credinta in lume, mii de imitatii de credinta, insa exista o singura credinta autentica credinta mantuitoare. De aceea necesita credinta atat de multa atenitie. Trebuie sa iubim si sa rabdam insa trebuie sa credem, daca nu credem corect toate sunt gresite.
„cel ce crede in Isus Fiul lui Dumnezeu are viata vesnica in el. ”
2. Pentru ca orice har se agata de credinta.
Credinta este radacina harului. Toate virtutile si harurile izvorasc din ea. Sa vedem dragostea! Cum as putea sa-L iubesc pe Dumnezeu daca nu cred in El? cum as putea exprima rabdare daca nu as crede in Dumnezeu? Pentru ca, ea credinta este aceea care cauta sa fie rasplatita. Ea este cea care spune „Toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor cel iubec pe Dumnezeu. ”
Sa vorbim despre curaj cine poate avea curaj fara credinta? Putem sa incercam oricare virtute si vom descoperi ca toate se leaga de credinta.
Credinta este scoica in care se dezvolta perla harului.
Credinta este tulpina din care se trag toate vitele harului.
Credinta este mama virtutilor.
Credinta este focul care consuma sacrificiul. Care arde jertfa.
Credinta este apa care hraneste radacina.
Masura in care creste credinta, cresc toate celelalte virtuti. Omul cu putina credinta este omul cu putina dragoste. Omul cu credinta mare este omul cu inima mare. Cel cu credinta mare in Dumnezeu se poate da la moarte pentru Dumnezeu.
De aceea trebuie sa te ingrijesti de credinta ta, pentru ca din ea izvorasc toate celelalte virtuti. Daca credinta iti va creste toate vor creste. Creste puterea de sacrificiu, creste dragostea, creste nadejdea, creste puterea de marturie.
3. Pentru ca Isus se preocupa mult de ea.
Sunt trei lucruri in NT despre care se spune ca sunt pretioase.
Unul este: Sangele scump al lui Isus Hristos.
Altele sunt maretele si pretioasele promisiuni.
A treia este credinta. Este unul dintre cele trei lucruri pretioase pentru Dumnezeu.
Pe care le pretuieste mai mult decat altele.
„Cristos si-a luat coroana de pe cap ca s-o puna pe capul celor care cred in moartea Sa. ”
Sa notam cat de des se repeta: „credinta ta te-a mantuit. Nu credinta, ci Isus. Este cel ce mantuie, vindeca prin credinta. Credinta este aceea care ne face neprihaniti, ne justifica. Dumnezeu intotdeauna apreciaza credinta. Isus a spus femeii: femeie mare este credinta ta. Nu dragotea, nu rabdarea, nu curajul. Ci credinta.
Daca Isus se preocupa asa de mult de credinta, atunci este foarte importanta. Daca o avem suntem bogati – bogati, in promisiuni in lucrari, daca ne lipseste insa suntem tare, tare saraci si pe viitor tot saraci.
4. Pentru ca doar prin credinta poti obtine binecuvantarile divine.
Daca vrem binecuv de la Dumnezeu nimic nu poate sa le coboare la noi decat credinta. Rugaciunea nu le poate determina numai daca este rugaciunea facuta cu credinta.
Rugaciunea este firul telegrafic care leaga pamantul cu cerul.
Este mesagerul angelic dintre suflet si cer.
Daca sunt in incuracatura, credinta ma ajuta sa gasesc iesire. Sunt dispretuit de vrasmasii mei, sunt vorbit de rau, credinta ma face tare sa merg inainte. Insa daca iei credinta deoparte – strigi in van la Dumnezeu. Credinta ma leaga de Dumnezeu. Credinta ma imbraca cu hania neprihanirii, cu haina lui Dumnezeu. Prin credinta calc peste pui de serpi si peste naparci, prin credinta zdrobesc grumazii celor inganfati si rai. Dar ce am fi fara credinta. Nu am putea sa ne bucuram de binecuvantarile divine. Fara ea nimic nu coboara din cer pe pamant.
Asa ca dragi crestini vegheati la ea cu mare atentie. Fara ea suntem saraci si nu puteti obtine ceva. Fara ea nu putem avea partasie cu Tatal si cu Fiul sau Isus Hristos.
5. Vegheaza la ea din cauza dusmanilor tai
Daca nu ai nevoie de ea cand esti cu prietenii, trebuie s-o ai cand te intalnesti cu dusmanii. Marele luptator Pavel scrie in Efes despre o armura a credintei. In special scutul credintei, prin care poti singe toate sagetile arzatoare ale celui rau. Credinta te face puternic inaintea vrajmasului.
Vrasmasul ataca credinta noastra si vrea sa ne distruga. „Satana v-a cerut sa va cearna” eu m-am rugat pentru credinta voastra. „Voi sunteti paziti de puterea lui Dumnezeu prin credinta…” „Impotriviti-va lui tari in credinta si el va fugi de la voi…”
O multi se plang ca nu pot cutare si cutare. Nu pot sa biruiasca pentru ca nu au credinta. Unul puternic este unul credincios, spiritual, preocupat de credinta. Numai cel credincios se poate ridica deasupra valurilor. Poate confrunta si infrunta vrasamasul.
Prin credinta proti sa stai impotriva leului, ursului si uriasului.
6. Fii preocupat de credinta ta pentru ca altfel nu-ti poti implini slujba.
Credinta este piciorul care face ca vita sa mearga pe drumul poruncilor divine. Dragostea poate face miscarea mai gingasa; insa credinta este aceia care misca si poarta sufletul.
Este uleiul care unge roata devotiunii sfinte si a spiritualitatii. Fara ea roata se impotmoleste, se rupe si suntem faliti. Prin credinta toate sunt cu putinta. Fara ea suntem fara orientare, directie si fara putere sa implinim lucrarea lui Dumnezeu.
Daca gasesti omul care-l slujeste pe Dumnezeu cel mai mult, vei gasi omul cu o cea mai mare credinta. O credinta mica va putea salva un om insa nu va putea face lucruri mari. Credinta mica, nu poate face nimic pentru Domnul.
Credinta mare are lucruri mari de facut. Sunt batalii mari de dat, sunt lucrari mari de implinit.
Credinta mare poate muta muntii, credinta mica nu are curajul nici macar sa bata la poarta muntilor.
Credinta mare cladeste temple, poate predica Evanghelia, poate proclama numele lui Isus peste dusmani. Poate totul. Si daca vrei sa ai si tu o credinta ca aceasta, vei fi preocupat de cresterea credintei tale. Ca sa poti sa-ti slujesti Stapanul mai mult si mai plenar. Doar o mai mare credinta determina la o slujba mai dedicata.
De aceea fiti plini de credinta. Intariti-va in credinta si trasati directii clare de slujire.
De ce este credinta asa de importanta?
Numai credinta te poate elibera din probleme. Doar credinta poate consola in necazuri. Credinta este cea care mangaie sufletele. Care ridica poverile, cere vede pericolul ca se apropie si care nu se indoaie.
Credinta mica sta in colt si murmura, credinta mare canta cantari de lauda in mijlocul furtunii.
II. Vom vedea inima doritoare a apostolilor in cerinta lor: „Mareste-ne credinta”.
Ei nu au spus: Doamne tine-ne credinta vie. Sau sustine credinta noastra. Ci mareste-ne credinta. Pentru ca stiau foarte bine ca doar daca va creste vor putea sa faca fata vietii crestine.
Napoleon a spus o data: „trebuie sa ma lupt in razboaie si trebuie sa fiu invingator, biruinta ma face sa fiu ceea ce sunt si biruinta este aceea care ma mentine. ” Asa este si cu crestinul. Nu este batalia de ieri cea care ma va salva astazi, ci trebuie sa merg inainte azi. O fantana va ramane bogata si potabila doar daca va fi folosita apa continu, cand va incepe sa stea se va inputi si izvoarele vor seca.
Crestinul este salvat in progres: trebuie sa mearga continuu inainte. Daca s-ar opri nu stiu unde va ajunge. Ce ar fi sa ma opresc? Trebuie sa mergem inainte. Cand ne oprim ne vor scadea puterile si birunitele.
Asa ca apostolii au zis Domnului: „Mareste-ne credinta. ”
1. Mai intai: „Mareste-ne credinta” in marime. Sa primeasca ceva mai multa credinta. Marimea credintei se leaga in mod direct de marimea cunostintei. Cu cat il cunosti mai bine pe Dumnezeu cu atat te increzi mai mult in El. cresterea in cunostinta cere un pret de platit.
Daca privim la viata de credinta, nu vedem prea multa crestere. Vorbim aici despre o crestere doctrinara. Sunt multi care nu-si cunosc inca total credinta. Nu stiu ce cred si se multumesc sa stie doar cateva lucruri despre mantuire. Sunt unii la inceput care nu stiu prea multe, insa in cativa ani acestora li se sedimenteaza doctrinele in intregime prin studierea Scripturilor, a vietii si invataturii Domnului Isus.
A avea o credinta mai mare trebuie sa ai un domeniu mai mare in care aceasta sa opereze. Sa ai mai multa cunostina si mai multe puncte tari ale acestora. Nu sa stii doar nord sud est si vest. Ci sa stii nord-vest, sud-est, etc.
Unii daca aud ceva putin altfel decat au invatat ei spun: „Lucrul acesta nu suna bine” inca cine te face pe tine judecator a cum suna ceva?
Doamne ajuta-i sa creada putin mai mult. Mai mult decat ABC credintei. Sa crestem in cunoasterea harului si a Domnului nostru.
2. Apoi „Mareste-ne credinta” in intensitate.
Credinta trebuie sa creasca in putere.
Cand creste in putere se poate asemana cu puterea unui rau care iese din matca si ajunge sa inunde pamanturile din apropiere. Are o putere de a rupe si darama orice ii sta in cale. Credinta cand creste in intensitate are putere.
Intensitatea credintei se vede in perseverenta cu care un om se apropie de tronul harului. Cu hotararea cu care privete in viitor. Cu increderea cu care viseaza lucruri mari penru Dumnezeu.
Credita care creste primeste harul lui Dumnezeu cu palmele deschise, credinta care nu creste se agatata cu degetul, nu este foarte ferma.
Crestinul care nu creste nu poate fi statornic. Nu poate fi responsabil.
Azi are toane bune asa ca poti lucra cu el, maine are toane rele asa ca nu poti face nimic. Este inca batut de vanturile emotiilor.
3. „Mareste-ne credinta” in fapte de credinta.
Cand o credinta creste in marime si putere creste si in fapte. „Credinta fara fapte este moarta. ” O credinta autentica este o credinta activa.
Activitatea credintei poate fi vazuta de toti oamenii. Faptele sunt acelea care pot singure sa evidentieze credinta. Sau cererea poate fi mareste-ne faptele credintei.
Totate acestea se petrec acolo unde este credinta.
Credinta este ca un pom roditor. Faptele sunt roadele ei. Roadele ei pot fi gustate si savurate de toti.
Credinta este ca o lampa aprinsa in noapte. Faptele sunt razele de lumina care descopera calea.
Credinta mare si tare este ca o armura a unui cavaler aruncat in lupta. Faptele ei sunt biruintele lui.
Credinta care creste – se vede, se deosebeste, se misca. Credinta ia in stapanire teritorii noi pentru Dumnezeu isi inalta steagul biruintei. Iehovanisi.
Orice creste se vede. Atunci cand Dumnezeu creste pe cineva, acesta se vede. Cand creste o credinta cresc toate faptele care o insotesc. Cand stagneaza o credinta devine slaba si statuta ca o fantana care-si pierde gustul proaspat.
Care este dorinta ta pe plan spiritual? Cresterea credintei. Sau nu ai nici o dorinta?
Ma Rog Domnului sa ne creasca credinta.
III. Persoana careia i se adreseaza cererea
Apostolii au spus: Doamne mareste-ne credinta.
S-au adresat persoanei corecte.
Ei nu si-au spus fiecare in sinea lui: „imi voi creste eu credinta. ”
Ei nu au srigat predicatorului: „Predica ceva lejer, ceva mai simplu prin care sa creasca si credinta mea. ”
Nu au zis: „voi citi cutare si cutare carte si-mi voi creste credinta. ” Nu au zis: „voi merge la cutare conferinta, sau cutare predicator sa-si puna mainile peste mine, ca sa-mi cresca credinta. ” Nu au zis: „Doamne gaseste un program prin care sa ne maresti credinta. ’’
Ci au spus: „Doamne mareste-ne credinta.
Numai autorul credintei poate sa o mareasca. As putea sa fac o infuzie in credinta ta pana la presupunere insa nu pot sa ti-o maresc. Este lucrarea lui Dumnezeu de a hrani credinta, asa cum o si ofera la inceput. El initiaza, El binecuvinteaza si tot El face credinta sa creasca.
Cand sa ceri? Cand doresti si esti in situatia in care identifici putina ta credinta.
Poti la Biserica sa identifici cat de putin crezi, sau cat iti mai lipseste din credinta ta pana sa poti fi un ucenic adevarat.
Si daca cineva vrea sa aiba o credinta mai mare atunci sa se apropie si sa ceara Domnului lucrul acesta.
Daca simiti ca probleme din viata ta cresc si nu vei putea sa le faci fata: Roaga-te Doamne mareste-mi credinta.
Daca banii tai scad si nevoile te napadesc spune Domnului: Mareste-mi credinta Doamne. Si vei vedea belsugul.
Daca nu-ti poti stapani limba din a spune lucruri rele despre ceilalti: Mareste-mi credinta.
Daca te certi prea repede si nu te poti stapani, Spune Domnului: Mareste-mi credinta.
Daca nu poti ierta si acoperi gresala celuilalt: Doamne Mareste-mi credinta.
Daca nu poti trai rabdator: spune Stapanului: Mareste-mi credinta.
Daca ai credinta minca spune- i Domnului Mareste-mi credinta.
Daca nu se vad faptele credintei tale: Doamne mareste-mi credinta.
Sunt insa unii care nici macar nu se pot ruga acesta rugaciune, deorece nu au deloc credinta. Daca nu ai credinta nu poate creste. Trebuie sa fie cat de mica ca sa poata germina.
Insa daca nu este deloc ce te faci?
Nu stiu cum veti trece prin incercari si greutati cei ce nu aveti credinta.
Unii desi zic ca au credinta se comporta ca si cand n-ar avea.
Cei saraci ce veti face daca nu aveti credinta? Cand nevoi si crize se vor napadi asupra voastra?
Dar voi cei bogati ce veti face? Daca nu aveti credinta? Sa stiti ca toate proprietatile vor ramane inapoia voastra.
Dar ce vom face in lumea care vine fara credinta? Acum stam intr-o vreme care va trece si care va aduce viitorul necunoscut inaintea noastra.
Sufletul va sta in fata unui abis, acum cu fiecare bataie a inimii sufletul se apropie tot mai tare de eternitate.
1. Credinta este aceea care ii da aripi sufletului. Insa ce vei face fara aripi?
Este trecatoare stramta intre cer si pamant; crestinul isi deschide aripile si incepe sa zboare catre cer. Dar ce ve face tu care nu ai aripi?
Va fi o saritura – o saritura in pierzare, intr-o scufundare vesnica, fara puterea de a te ridica vreodata.
Inca odata, ce vei face tu care nu ai credinta?
2. Credinta deschide ochii sufletului;
Ne face sa vedem lucruri care nu se vad; este increderea despre lucrurile care nu se vad. Cel care crede cand moare trece dincolo cu ochii deschisi si cu aripile pregatite. Insa cel necredincios nici nu vede si nici nu poate zbura.
3. Credinta este mana sufletului.
Mana se agata de Hristos si de Harul lui. Si Hristos il duce pe cel credincios in cer.
Cel ce nu crede nu poate sa-l vada pe Hristos, nu se opate agata de El si nici nu se poate tine la suprafata. Ci se scufunda fara scapare.
Ce poti face in lumea de azi fara maini si fara ochi? Asa arata cel necredincios. Cum va putea el sa treaca Iordanul daca el nu are maini ca sa inoate si ochi ca sa vada malul.
Sau barca de salvare.
O nenirocit este cel ce nu crede. Cel necredincios are sufletul deformat si nu poate sa placa lui Dumnezeu. Nici in viata aceasta nici in cea viitoare.
O Doamne, ofera credinta celor necredinciosi, iar noua putin credinciosilor, mareste-ne credinta.
