Despre nemurirea sufletului
“Nemurirea este acea calitate de a exista veşnic, la infinit, în stare vie şi conştientă”. Biblia ne prezintă că numai Dumnezeu Tatăl, Fiul Său Isus Hristos şi Duhul Sfânt, cele trei Persoane ale Dumnezeirii posedă nemurirea naturală, în Sine şi sunt sursa de viaţă şi nemurire pentru fiinţele create (1Timotei cap.1:16:17 şi cap.6:14-16). Dumnezeu Tatăl, împreună cu Isus Hristos – Fiul Său şi cu Duhul Sfânt au creat toate lucrurile şi vieţuitoarele de pe pământ şi le-au adus la existenţă prin Cuvântul Său (Geneza cap.1 şi cap.2:1-3,7; Psalmi cap.36:9; Ioan cap.1:1-4,14-18). Au creat şi pe Adam şi Eva, primii părinţi ai neamului omenesc. Domnul Isus Hristos este nemuritor dar este şi sursa de viaţă. El este Creatorul dar şi Salvatorul omenirii căzute în păcat şi sortită morţii biologice şi morţii veşnice (Ioan cap.1:4 şi cap.5:26). Fiinţele create de Dumnezeu nu posedă nemurirea naturală ci au primit la creaţiunea lor de la Dumnezeu nemurirea – posibilitatea de a trăi veşnic. Dar, această viaţă nemuritoare a fost condiţionată de alegerea lor de a asculta de toate poruncile Legii lui Dumnezeu. În momentul căderii în păcat şi a neascultării de porunca lui Dumnezeu a primilor noştri părinţi, Adam şi Eva au pierdut nemurirea şi au devenit muritori. După această tragedie erau sortiţi morţii şi trebuiau să moară, căci aşa cerea dreptatea lui Dumnezeu (Romani cap.6:23). A muri înseamnă a nu mai exista iar moartea este o întrerupere totală a vieţii ca plată şi efect al păcatului (Geneza cap.2:16-17).
Şi îngerii creaţi de Dumnezeu au primit nemurirea cu condiţia ascultării de Legea lui Dumnezeu. Acei îngeri care s-au aliat cu Satana (Lucifer) şi s-au răzvrătit împotriva Legii lui Dumnezeu sunt sortiţi distrugerii veşnice (pentru totdeauna) la judecata finală a lui Dumnezeu (Isaia cap.14:12-15; Ezechiel cap.28:13-16: Apoc. Cap.12:9-10 şi cap. 20:10).
Foarte important este faptul că Adam şi Eva, păcătuind şi mâncând fructul oprit de Dumnezeu, ni se pare că nu au înfăptuit un păcat atât de mare. Dar, în urma efectului devastator al acestui păcat care s-a extins în lumea întreagă de pe pământ, ne dăm seama că înaintea lui Dumnezeu orice încălcare a Legii Sale Sfinte şi oricât de mică este abaterea, este păcat şi păcatul aduce cu sine pedeapsa – moartea pentru păcătos. Toată omenirea a devenit păcătoasă moştenind păcatul primilor noştri părinţi şi este muritoare atât fizic dar şi spiritual - despărţită de Dumnezeu (Romani cap.3:9-12 şi cap.5:12). Nimic în fiinţa omenească nu este nemuritor iar pentru a avea nemurirea oamenii trebuie să o caute şi o vor primi la revenirea Domnului Isus Hristos care va răsplăti fiecăruia după faptele lui şi anume: “va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea” (Romani cap.2:6-7).
Credinţa în nemurirea sufletului după moarte este de origine păgână şi nu este susţinută de Biblie care spune: “sufletul care păcătuieşte va muri” (Ezechiel cap.18:4,20). Iar în Evanghelia lui Matei în capitolul 10:28 Domnul Isus Hristos a arătat că sufletul şi trupul celor necredincioşi “vor fi distruse în gheenă”. Acesta ne arată că sufletul este muritor. Dumnezeu a spus că, prin călcarea poruncii Sale, omul va muri (Geneza cap.2:16-17). Satana, şarpele a contrazis cu minciuna lui ce a spus Dumnezeu afirmând că omul nu va muri (Geneza cap.3:4). Credinţa în nemurirea sufletului este bazată pe această minciună a Satanei pe care Domnul Isus l-a numit “tatăl minciunii” (Ioan cap.8:44). La moarte oamenii, indiferent cum sunt toţi şi “buni şi răi”, nu se duc nici în cer nici în vreun loc de pedeapsă ci ei merg în mormânt unde se odihnesc până la înviere (Daniel cap.12:13; Faptele Ap. Cap.2:34 şi cap.7:60). Tâlharului pocăit Domnul Isus, când erau pe cruce, i-a promis că va fi în Împărăţia Să. Povestirea spusă de Domnul Isus din Evanghelia lui Luca la cap.16:19-31 despre un bogat şi săracul Lazăr este o pildă şi o istorisire populară care trebuie interpretată. Domnul a arăta prin ea adevărul că morţii nu pot fi ajutaţi de cei rămaşi în viaţă cu nimic şi, pentru felul cum este trăită această viaţă consecinţele sunt veşnice: fericire sau pedeapsă. În Apocalipsa la cap.6:9-11 şi la cap.20:4 şi în Faptele Apostolilor la cap.7:60 sufletele de sub altar sunt cei ce dorm în morminte. Pământul fiind altarul pe care s-a adus Marea Jertfă mântuitoare a Domnului Isus Hristos. Cei amintiţi în aceste versete au fost martiri, a căror cauză cere dreptate iar Dumnezeu o va face în curând. Haina albă primită de ei în timp ce dorm în morminte înseamnă reabilitarea şi recunoaşterea lor ca sfinţi şi eroi ai credinţei declaraţi de Dumnezeu în faţa opiniei publice mondiale.
Înţelegerea corectă a învăţăturii Bibliei despre viaţă şi moarte ne scuteşte de mari rătăciri, mai ales de cursa spiritismului care este lucrarea lui Satana – exemplul celor care comunică cu cei morţi (Levetic cap.19:31 şi cap.20:27; 1Samuel cap.28:11-12). Nemurirea sufletului se poate obţine numai prin Isus Hristos la revenirea Sa glorioasă (Ioan cap.11:25-26). Domnul Isus Hristos este dispus să dea viaţa veşnică celor ce vor crede în El cu pocăinţă, prin harul şi lucrarea de mântuire pusă la dispoziţie întregii omeniri. “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe Singurul Său Fiu, pentru că oricine crede în El să nu piară ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan cap.3:16). Prin jertfa Sa mântuitoare, Domnul Isus Hristos, a pregătit şi garantează pentru cei credincioşi ai Săi, moştenirea nemuririi şi un loc în Împărăţia Sa cea veşnică (Ioan cap.14:1-3: 2Timotei cap.1:9-10).
Biblia ne prezintă o lucrare specială ce a făcut-o Dumnezeu prin ridicarea la cer a lui Enoh şi a lui Ilie, pe când aceştia erau în viaţă. Iar pe Moise, care a murit, l-a scos din mormânt şi l-a înviat. Pe aceşti sfinţi credincioşi Dumnezeu i-a luat la cer unde au primit nemurirea. Moise, Ilie şi Enoh au avut o relaţie specială şi deosebită cu Dumnezeu, fiecare de credincioşie şi ascultare de poruncile Domnului cu toată lepădarea de sine. Putem spune că viaţă acestor slujitori ai lui Dumnezeu a fost o mărturie înaintea oamenilor. Au avut o viaţă predată şi consacrată slujirii lui Dumnezeu în totalitate, din dragoste pentru Domnul şi dragoste pentru semenii lor (Deut. Cap.34:5-6; Iuda cap.9:10; Geneza cap.5:24; 2Imparati cap.2:5,9,11; Matei cap.17:2-3). După cum în scrierile Bibliei sunt învăţături pentru viaţă şi pentru întărirea noastră în credinţă şi această lucrare minunată a lui Dumnezeu ne este dată ca El să ne întărească credinţă în făgăduinţele Sale. Dumnezeu este bun şi drept şi va aduce la îndeplinire ceea ce El a spus ca va face cu toţi credincioşii şi slujitorii Săi ce şi-au păstrat vrednicia până la revenirea Domnului Isus Hristos în slavă. Domnul la revenirea Sa, mai întâi, prin glasul şi puterea Să măreaţă, va aduna pe toţi copiii Săi de pretutindeni. Pe cei din morminte îi va învia şi-i va readuce la viaţă, iar pe cei care vor fi în viaţă îi va transforma şi la toţi le va da trupuri nemuritoare de slavă. Atât cei înviaţi cât şi cei găsiţi în viaţă vor fi răpiţi la cer şi duşi în Împărăţia Slavei Domnului Isus Hristos. Aici, în împărăţia Domnului, aceşti credincioşi ce L-au aşteptat pe Domnul, vor primi nemurirea – viaţa veşnică, care a fost pierdută de Adam şi Eva prin alegerea lor (1Tes. Cap.4:13-18).
Starea actuală a fiinţelor umane este descrisă de cuvintele: supus putrezirii, muritor, pe când starea celor înviaţi şi a celor transformaţi la venirea Domnului Isus Hristos este prezentată de cuvintele: neputrezire şi nemurire. Nădejdea şi făgăduinţa Sfintei Evanghelii este venirea Domnului Isus Hristos şi învierea la neputrezire şi la nemurire a sufletelor ce au murit şi, împreună cu cei găsiţi în viaţă, aceştia care în viaţa lor trăită au fost împăcaţi cu Dumnezeu prin credinţa lor (1Cor. Cap.15:52-53; Psalmi cap.17:15). Aceste învăţături şi adevăruri minunate ne îndeamnă la o pocăinţă autentică, la o relaţie de împăcare cu Dumnezeu prin credinţa în Domnul Isus Hristos – Mântuitorul şi la o slujire adusă lui Dumnezeu cu toată lepădarea de sine şi din dragoste pentru El (Ioan cap.14:15).
La creaţiune nemurirea dăruită omului de Dumnezeu a fost condiţionată de alegerea ascultării de poruncile Sale. În această situaţie, când Dumnezeu ne oferă salvarea şi viaţa veşnică prin Domnul Isus Hristos, această făgăduinţă o vom primi condiţionată de alegerea fiecărei persoane: să aibă credinţă, să iubească pe Dumnezeu şi să asculte de poruncile Sale (Deut. Cap.30:15-16).
Rugăciune:
Doamne Dumnezeul nostru sfânt şi veşnic, care ne-ai creat. în Numele Domnului Isus Hristos îţi mulţumesc pentru adevărul Sfintei Scripturi, pentru mântuirea şi salvarea veşnică ce ne-ai dăruit prin jertfa Fiului Tău de la Calvar. Ai milă de noi, care dorim mântuirea şi viaţa veşnică. Dăruieşte-ne putere, credinţă şi Duhul Sfânt pentru călăuzire. Ajută-ne să trăim o viaţa de pocăinţă adevărată cu multă rugăciune zilnică şi în ascultare de toată voia Ta cea sfânta. Te rog iartă-ne păcatele şi ajută pregătirii noastre, pentru a fi împreună cu cei sfinţi care vor avea parte de prima înviere şi de răpire la cer la revenirea Domnului Isus Hristos în slavă. Pentru tot harul şi dragostea ce o ai pentru noi îţi mulţumesc Preasfinte Tată Ceresc şi, împreună cu Domnul Isus Hristos şi cu Duhul Sfânt, fii slăvit şi glorificat, în vecii vecilor!
Amin!