La început, Dumnezeu

Călătoream pe tren înspre Londra. Lângă mine stătea un bărbat înspre 60 de ani și citea ceea ce arăta a fi în mod evident un articol științific. Și în timp ce trenul mergea, fiind irlandez și nu englez, am zis,"Văd că sunteți un om de știință." A zis,"Da, e adevărat, sunt metalurg. Ce sunteți dumneavoastră?" Am zis,"Sunt matematician." Și apoi s-a făcut liniște. Apoi am scos un Nou Testament și am început să-l citesc, și am putut vedea după câteva momente că privea pe furiș să vadă ce carte citesc. Am făcut lucrul acesta ușor pentru el, ca să vadă ce era, iar după un moment sau două a zis,"Scuzați-mă, dar citiți Noul Testament." Am zis,"Da, corect." Și am continuat să citesc. După 3 minute a zis,"Nu vreau să vă deranjez, dar," a zis el,"ați spus că sunteți matematician și totuși citiți Noul Testament. Cum e posibil lucrul acesta?" Am zis,"Spuneți-mi, aveți vreo nădejde?" Și s-a făcut alb la față și a început să tremure, apoi după un moment sau două a zis,"Probabil că toți ne vom strecura cumva." Am zis,"Știți că nu aceasta a fost de fapt întrebarea mea. Aveți dumneavoastră o nădejde personală?" Și a zis,"Niciuna." Și am zis,"Și mă întrebați de ce citesc Noul Testament." El a zis,"Nu l-am citit niciodată." Așa că i-am dat unul și în timp ce i l-am dat, capul unei femei s-a ridicat din spatele unui scaun, și avea părul în toate direcțiile. A zis,"N-am putut să nu aud conversația. Eu cred în Mama Pământ, știți?" Așa că am putut vedea care era perspectiva ei. Și a zis,"Puteți să-mi dați și mie una din cărticelele acelea?"

Așa că i-am dat și ei unul, căci cred că Scriptura este Cuvântul lui Dumnezeu și soția mea se asigură că port cu mine cel puțin 2 Testamente ale asociației "Gideons" (Ghedeoni) pretutindeni pe unde merg. Ai vreo nădejde? Și întrebări ca și aceasta se pun în fiecare zi. Întrebările mari ale vieții. De ce exist? De ce e Universul acesta aici? De ce există ceva și nu nimic? Care e realitatea ultimă? Este Universul acesta tot ce există și de aceea se explică singur? Sau există ceva mai mult? Ce este o ființă umană? Este omul ceea ce a zis John Gray, profesorul de gândire europeană în Londra, că nu are vreo semnificație mai mare decât mucegaiul de baltă, o formă de bacterii foarte joasă? Sau sunt oamenii speciali în vreun sens? Sunt aici cu vreun scop? Am vreun viitor? Am vreo semnificație? Există vreo nădejde? Și din antichitate au existat în esență două răspunsuri la aceste întrebări de bază. Socrate, Plato și Aristotel au crezut că Universul nu se explică singur, că nu e realitatea ultimă, ci că există ceva mai mult, ceva transcendent. Și într-adevăr cu mult timp înainte de acești mari filosofi, evreii antici au spus că Universul nu era tot ce există, ci că există un Dumnezeu care l-a creat și care continuă să-l susțină.

Împotriva acestei perspective, existau greci care învățau pe alții că tot ce este sunt atomi și un gol. Atomistul sclipitor care a inventat teoria atomilor - Democritus - a zis că atomii și golul sunt tot ce există și că atomii s-au revărsat prin gol și au format stele și pământul, iar la urmă au format viața umană. Tot ce există este rezultatul unor procese fără inteligență și neghidate. Aceasta e perspectiva pe care noi o numim materialism. Și aceste două perspective antice sunt dominante în cultura noastră astăzi și dezbateri între ele au ajuns la o nouă intensitate odată cu sosirea noului ateism, condus de Richard Dawkins, profesorul înțelegerii publice a științei la Oxford și un grup de intelectuali care se supranumesc "Cei patru călăreți" sunt hotărâți să dea un atac furibund contra existenței lui Dumnezeu. Noul ateism diferă de vechiul ateism nu atât de mult în argumentele lui, cât în agresivitatea lui. Richard Dawkins, la o conferință recentă în Statele Unite, a zis,"Nu vă recomand ateismul. Vă recomand ateismul militant." Noii atei stau împreună cu atomiștii antici - realitatea ultimă e materie și energie. Și așa cum sistemul nostru solar va ajunge să fie înghițit de agonia soarelui nostru, tot așa fiecare ființă umană va fi înghițită în mod individual cu mult mai devreme de forțele naturii și viața ta se va dovedi la urma urmei că nu are nicio însemnătate.

Pe acest fundal, cu intensitatea lui crescândă, doresc să prezint perspectiva biblică. O perspectivă care, pentru mine, e mai credibilă decât ateismul, deoarece dă mult mai mult sens realității, deoarece este sprijinită de evidență puternică, atât obiectivă cât și subiectivă. Așa că, în seara aceasta, vom începe acolo unde începe Biblia, cu acele cuvinte minunate: "La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul. Pământul era pustiu și gol; peste fața adâncului de ape era întuneric, și Duhul lui Dumnezeu se mișca pe deasupra apelor. Dumnezeu a zis: "Să fie lumină!" Și a fost lumină. Dumnezeu a văzut că lumina era bună... " "... Apoi Dumnezeu a zis: "Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peștii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul și peste toate târâtoarele care se mișcă pe pământ." Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut."

Apoi comentariul Noului Testament cu privire la aceasta, prin Ioan, la începutul evangheliei sale: "La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El, și nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El." "La început, Dumnezeu." Când m-am căsătorit, cu mulți ani în urmă, în secolul trecut, am stat cu Sally și am ascultat o predică care niciunul din noi nu o vom uita vreodată. Faimosul evanghelist Stan Ford a zis,"La început, Dumnezeu. Începeți o viață nouă împreună, un nou început. La început, Dumnezeu." N-am uitat-o. Nu mi-am dat seama atunci cât de profetice vor fi cuvintele lui cu privire la domeniile în care viața mă va purta. Dar acele cuvinte, dacă le putem prinde, sunt foarte profunde pentru fiecare din voi și cred că în această săptămână unii din voi vor avea un nou început. Nu știu pentru ce fel de călătorie va fi un început, dar știu că va avea sens doar dacă "la început, Dumnezeu." "La început, Dumnezeu a făcut cerurile și pământul." Universul nu este realitatea ultimă. A fost creat. Dumnezeu este realitatea ultimă. Existența lui Dumnezeu este asumată și nu explicată.

Aceasta e o slăbiciune fatală, zice Richard Dawkins. Dacă spui că Dumnezeu a făcut Universul, atunci trebuie să întrebăm cine L-a făcut pe Dumnezeu. Acesta, spre marea mea surprindere, este unul din argumentele lui principale în cartea lui care a vândut milioane de exemplare,"The God Delusion" (Iluzia despre Dumnezeu). Deci haideți să ne gândim la aceasta, căci îi disturbă pe mulți oameni. Dacă spui că Dumnezeu a făcut Universul, atunci cine L-a făcut pe Dumnezeu? Ei bine, logica vă va spune că poți pune această întrebare (Cine L-a făcut pe Dumnezeu?) dacă te gândești la un dumnezeu creat. Logica elementară ne arată aceasta, nu-i așa? Acesta e un dumnezeu creat. Deci Dawkins se gândește la dumnezei creați. Ei bine, dumnezei creați în mod sigur, doamnelor și domnilor, sunt o iluzie, și foarte puțini oameni au nevoie de Richard Dawkins pentru a le arăta acest lucru.

În mod deosebit, creștinii au crezut întotdeauna că dumnezeii creați sunt o iluzie. De obicei îi numim idoli. Dacă Dawkins și-ar fi intitulat cartea "țe Created Gods Delusion" (Iluzia despre dumnezeii creați), ar fi putut fi redusă considerabil în mărime, dar atunci vânzările s-ar putea să fi suferit. Revendicarea biblică este că Dumnezeu este etern, nu este creat, nu a venit în existență. Vedem aceasta foarte clar în narațiunea lui Ioan cu privire la Creație. Căci, dacă o traducem un pic mai literal, sună așa: "La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au venit în existență prin El și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El." Cuvântul era deja - adică Dumnezeu Cuvântul nu a venit niciodată în existență. Universul a venit în existență, nu a existat dintotdeauna. Aparține categoriei lucrurilor făcute. Aceasta e revendicarea biblică.

Dawkins o repudiază, dar aș dori să știu care e dificultatea lui. Ce crede el despre Univers? Dacă crede că este etern, atunci crede în ceva etern și atunci nu poate în mod logic să obiecteze că noi credem într-un Dumnezeu veșnic, decât dacă problema lui reală nu este deloc cu eternul, în sensul unui lucru etern, ci problema lui este cu existența unei Persoane eterne. Pe de altă parte, Dawkins pare să creadă că Universul l-a creat pe el, așa că suntem perfect justificați să întoarcem întrebarea împotriva lui: Dacă zici că Universul te-a creat pe tine, trebuie să te întrebăm cine a creat Universul? Nu este, vedeți, o slăbiciune, faptul că Biblia începe declarând existența lui Dumnezeu. Filosoful de talie mondială, Alvin Plantinger, spune că explicațiile se termină, pentru teism, se termină în Dumnezeu. Bineînțeles, același lucru se aplică oricărei alte perspective. În orice perspectivă, explicațiile se termină.

Materialistul, de exemplu, nu are o explicație pentru existența particulelor elementare. Ele doar există. Dumnezeu este veșnic - n-a venit în existență. Universul nu este etern, ci a venit în existență. Și tot ce începe să existe are o cauză. Dumnezeu n-a început să existe, n-a avut o cauză. Trebuie să ne focalizăm acest lucru foarte clar, căci au existat oameni care au crezut că zeii înșiși au venitîn existență. Poetul grec Hessian în 700 î. Hr. în poezia lui "Teogenie" (ceea ce înseamnă genealogia zeilor) vorbește despre rasa de zei venerabili care s-au ridicat de la început, pe care cerurile și pământul spațioase i-au produs. Și cu mult înaintea lui a apărut una din poveștile cele mai faimoase despre creație - e epica babiloniană "Enuma eliș" - denumită astfel deoarece primele ei cuvinte în limba babiloniană sunt Enuma eliș, ceea ce înseamnă "Atunci când ești sus." E în parte o cosmogonie - relatează originea Cosmosului, vorbește despre formarea pământului, când o zeiță a fost tăiată în două și cerurile au fost făcute dintr-o jumătate, iar pământul din cealaltă.

Dar lucrul fascinant despre acel document este următorul: vorbește nu doar despre originea Universului, ci vorbește și despre originea zeilor, cum au apărut din haosul primordial, într-adevăr dintr-o supă primordială. Nu e nimic nou în ideea aceasta. Deci zeii babilonieni au fost zei materiali. Au evoluat din materialul original al Universului. Și zici,"Cum e lucrul acesta relevant pentru noi?" E foarte relevant, căci există fizicieni de seamă care privesc la Universul nostru și văd complexitatea lui și văd cât de fin echilibrate sunt constantele lui fundamentale și zic că trebuie să existe o inteligență în spatele acestui lucru, iar apoi spun că e inteligență supraomenească, dar nu e o inteligență supernaturală. E o inteligență supraomenească dar trebuie să fi evoluat ca și toate celelalte lucruri, căci nu există vreun alt mod pentru ca să apară complexitatea decât printr-un proces lipsit de rațiune, din lucrurile simple ale Universului. Și acești gânditori moderni sunt doar la o grosime de fir de păr distanță de babilonienii antici.

Și doamnelor și domnilor, de aceea vom studia cartea lui Daniel săptămâna aceasta, căci această carte din Vechiul Testament, scrisă acum 26 de secole, este cât de contemporană posibil, căci ne spune cum 4 tineri care au fost crescuți cu credința într-un singur Dumnezeu, creatorul cerului și pământului, cum acești tineri mențin această credință când au fost dintr-odată catapultați, ca adolescenți, într-o cultură politeistică, foarte avansată, în Babilon. Și povestea ne spune cum și-au menținut credința, în ciuda opoziției puternice a gândirii care i-a înconjurat. Dar nu doar și-au menținut credința. Am întâlnit mulți oameni care-și mențin credința. Și îi vezi cum au timp de părtășie privat cu Dumnezeu și merg la Biserică, dar lucrul care de mult l-au pierdut e a-și menține mărturia. Și-au pierdut muchia sabiei, nu se implică în societate. De ce aceasta? Mult are de-a face cu teama. Ți-e teamă vreodată? Mie da. Această lume e un loc înfricoșător și în momentul când îți ridici capul peste parapet să mărturisești despre Dumnezeu, te găsești, fie că vrei fie că nu, confruntat cu întrebări. Așa că e presiune pentru a-ți privatiza credința.

Daniel nu văzuse nimic asemănător cu Babilonul. Era sclipitor în toate privințele - știința lor, matematica, ingineria, astronomia, medicina, arta, arhitectura, bibliotecile, învățământul, muzica lor erau cu ani lumină înainte de orice experimentase el în țara lui de baștină. Cum a putut exista o astfel de civilizație și totuși filosofia de bază a ei să fie greșită? Și acest lucru e la fel pentru mulți oameni astăzi, mai ales pentru oameni din universități și colegii. Suntem împresurați de cele mai impresive și meteorice avansuri în știință și tehnologie, care nici nu le-ai fi putut visa acum câțiva ani, și toți beneficiem de ele. Și apoi oamenii de știință ne spun tot mai mult că singura concepție despre lume și viață care e respectabilă din punct de vedere intelectual, pentru o persoană care se pricepe la știință, e ateismul."Maturizați-vă," ne spun ei,"treziți-vă din visul religiei, căci tot ce face religia e să cauzeze probleme."

Și așa că Stephen Weinberg, un fizician care a câștigat Premiul Nobel, a anunțat recent că probabil cel mai bun lucru pe care îl poate face știința pentru această generație e să elimine religia în mod complet. Aceasta creează multă presiune, știți? Și dacă n-o simți, pentru că ești mai bătrân și ai fost crescut într-o țară care a fost puternic creștinizată, măcar simte cu cei mai tineri care simt această presiune. Căci pojghița de creștinism va fi în curând dată la o parte și e o urgență cu privire la aceasta, căci odată ce credința unei persoane în Dumnezeu e subminată, stabilitățile fundamentale încep să se erodeze. Există o presiune atât de mare să taci din gură și să-ți ții credința în privat."Vrei să crezi în Hristos, bine, dar fă-o în privat. N-o aduce în piața publică." O aducem în piața publică? Știința e lucrul public. Unii oameni de știință sunt mai generoși decât alții, cum a zis cel ce a fost Stephen J. Gould, că religia e în regulă, atât timp cât o ținem separată de știință. Acest lucru sună bine, până când ne uităm la scrisul mărunt, care spune că știința are de-a face cu realitatea, iar religia cu tot restul, cu fantezie, cum ar fi Dumnezeu, Moș Crăciun și Zâna Măseluță. Asta nu-i potrivit. Presiune de a tăcea din gură e crescândă, dar Daniel și prietenii lui i-au rezistat atunci.

Noi suntem chemați să-i rezistăm acum și obiectivul meu în diminețile acestei săptămâni e să vă conduc în a gândi la lucrurile care au constituit o temelie puternică în viața lui Daniel, ca adolescent și apoi și mai târziu, care l-au ajutat să stea în picioare și să devină unul din cei mai minunați martori ai credinței în Dumnezeu pe care i-a văzut vreodată lumea. Daniel a înțeles doctrinele fundamentale cu privire la natura lui Dumnezeu și Creație, cum sunt revelate în Geneza. Deci haideți să ne întoarcem la ea, adică la început, căci a existat un început. Spațiul și timpul n-au existat dintotdeauna și în dezbaterea care-am avut-o cu Richard Dawkins am arătat că Biblia a învățat că a existat un început cu secole înainte ca oamenii de știință să ajungă să aibă aceeași părere, în anii 1960, de fapt. Dawkins n-a fost impresionat: "Ori a existat un început, or n-a existat" a zis el,"așa că Biblia a avut 50% șansă de a ghici corect." Dar nu e o chestie de ghicire, nu-i așa? E o chestiune de evidență.

Și lucrul interesant este că, în anii 1960, când a început să apară evidența că spațiul și timpul au avut un început, i s-a rezistat puternic de cei mai de seamă oameni de știință din țară. De ce? Căci au spus că era pericol să confirme Biblia. Ce atitudine științică minunat de deschisă la minte a fost asta! ? Să reziste unui avans științific major pentru că a fost perceput ca și confirmare a Bibliei. Presupun că asta e un pic de schimbare de la a spune că știința nu confirmă Biblia. Bineînțeles că Biblia nu este un manual de știință, în sensul acela. Deci e o anumită doză de adevăr în ceea ce zice Stephen J. Gould. Știința are de-a face cu întrebările "cum?" Cum funcționează? Nu se ocupă de întrebările de scop, sau însemnătate, cum face Biblia. Deci nu predau algebră la Oxford din Geneza. Cu toate acestea, există anumite pasaje în Scriptură, cum e Geneza, care vorbesc despre Univers și au foarte mari implicații pentru înțelegerea noastră despre el la toate nivelele."Dumnezeu a făcut cerurile și pământul." De aceea ele nu sunt Dumnezeu. Dumnezeu e distinct de Univers. Natura nu e divină. Biblia nu e panteistă. Într-adevăr, conform Genezei, soarele, luna și stelele sunt pur și simplu luminători, nu sunt dumnezei.

În al 2-lea rând, Dumnezeu, eternul Dumnezeu, Creatorul, care a fost acolo la început, este personal. Priviți la verbele din Geneza 1. Dumnezeu a zis,"Să fie lumină!" Dumnezeu a văzut, Dumnezeu a binecuvântat. Toate aceste verbe au sens doar cu privire la o persoană. Dumnezeu distinct de Univers, atunci. Dumnezeu e personal. Aceasta înseamnă, bineînțeles, că Dumnezeu nu e o forță, nici măcar "Forța." Există un mare pericol de mentalitate Războiul Stelelor. Forțe. Noi suntem persoane și știm instinctiv că suntem superiori forțelor. Noi folosim forțe. Și dacă crezi că Dumnezeu e o forță, crezi că Îl poți folosi, dar trebuie să fie invers: El este Creatorul și Dumnezeul nostru - El ne folosește pe noi.

Apoi vedem că există pași în Creație. Cele 6 zile, două ființe omenești. Și sunt sigur că v-ar place să știți ce cred despre cele 6 zile. Atunci puteți veni la sesiunea de întrebări. Căci vreau să mă concentrez nu la ceea ce sunt, ci la ce s-a întâmplat în ele. Primul lucru pe care-l observăm, care e probabil surprinzător, e că Dumnezeu n-a creat totul dintr-odată. A fost o secvență. Și merge până la, și se termină cu oamenii. Într-o secvență de pași ne întrebăm încotro se îndreaptă. Și vedem că se îndreaptă înspre ființe umane. Această secvență se termină cu, și e urmată de Sabat. Aceasta ne spune un lucru foarte important - că Creația, actele creației din Geneza 1 nu sunt la fel ca și actul prin care Dumnezeu susține Universul și îl ține laolaltă.

Apoi observăm că fiecare pas creativ implică Cuvântul lui Dumnezeu: "Și Dumnezeu a zis... și Dumnezeu a zis... și Dumnezeu a zis... " Aceasta îmi spune despre Creație că e organizată și există implicații importante din aceasta pentru practicarea științei. Noii atei îmi spun că oamenii de știință nu au credință. Chiar Christopher Hitchens a scris fraza remarcabilă "credința noastră nu este o credință," ceea ce nu prea înțeleg, trebuie să mărturisesc. Oamenii de știință nu au credință. Nonsens! Fiecare om de știință crede că Universul e cel puțin în parte accesibil de mintea omenească. E inteligibil din punct de vedere rațional. E chiar inteligibil din punct de vedere matematic. Fiecare om de știință crede aceasta, dar cum poți justifica acest lucru? Creștinul îl poate justifica imediat: motivul pentru care eu, cu mintea mea, pot înțelege ceva din Univers e pentru că același Dumnezeu e responsabil pentru amândouă (mintea și Universul).

Dar ce îmi spune ateismul? Richard Dawkins, în cartea lui recentă, vorbește despre mintea omenească fiind cârpită în așa fel încât nu te poți aștepta să fie prea demnă de încredere. Chiar așa. Dacă gândurile din mintea mea sunt doar mișcări întâmplătoare ale atomilor din creierul meu, așa cum a fost arătat cu mult timp în urmă, atunci de ce să cred vreunul din acele gânduri, inclusiv gândul că creierul meu e compus din atomi? C. S. Lewis a spus că este ca un om stând pe o crengă de copac, tăindu-și chiar creanga de sub el. De aceea nu mi-e rușine de ceea ce-mi spune Biblia, căci îmi spune că în spatele Creației există Cuvântul, există inteligibilitate, există raționalitate și aceasta formează baza științei mele, astfel încât nu este un accident. Avansul meteoric al științei în secolele 17 și 18 a fost datorită căror lucruri? De ce s-a întâmplat? De ce Galileo, Kepler, Newton și mulți alții dintre geniile fondatoare ele științei au fost oameni care au crezut în Dumnezeu? Există o conecție. C. S. Lewis a pus-o așa: "Oamenii au devenit științifici pentru că s-au așteptat la legi în natură și s-au așteptat la legi în natură pentru că au crezut într-un Dătător de legi. De aceea nu mi-e rușine să fiu om de știință și creștin, căci istoria îmi spune că a fost această credință de bază într-un Creator care a format leagănul din care a crescut știința. E foarte ușor să ne uităm istoria.

Dar mai este încă și altceva, nu-i așa?"Și Dumnezeu a zis... " Fiecare pas începe cu un cuvânt al lui Dumnezeu, un input (o intrare) de inteligență din afara sistemului. Acesta e exact opusul, în mod evident, unui proces neghidat, fără inteligență, care să meargă de la simplu la complex. Complexitatea vieții nu se auto-generează. Există o intrare de energie dinafară."Nonsens," spun noii atei."Vedeți, ce faceți acum e absurd. Spuneți că Dumnezeu e complex și că a creat Universul. Ei bine, nu e evident pentru voi că dându-L pe Dumnezeu ca răspuns la orice nu este un răspuns?" "De ce aceasta?" "Ei bine, dacă vrei să explici ceva și să spui că e datorită faptului că Dumnezeu a fost acolo, Dumnezeu e mai complex decât lucrul pe care-l explici. Deci ce fel de explicație este asta?" "Ei bine, Dumnezeu este, bineînțeles, improbabil de complex, dar și eu sunt și de asemenea și tu. Atunci tu nu exiști, presupun, pentru că ești improbabil de complex." Acesta e un argument absurd. Ființe improbabile există.

În al 2-lea rând, e greșit a spune că Dumnezeu nu e o explicație pentru că e mai complex decât lucrul pe care-l explici. La facultatea mea de la Oxford avem cine foarte plăcute la lumina lumânărilor în fiecare joi seara și invitații sunt aranjați în mod arbitrar, astfel încât niciodată nu știi lângă cine vei sta. Și de obicei e extrem de interesant, dar câteodată lucrurile amenință să fie mai catastrofice. De exemplu, într-o seară am fost prezentat persoanei care stătea lângă mine și acesta era un biochimist foarte eminent. Și m-a întrebat ce eram eu, iar eu i-am spus că sunt matematician pur. Și a zis,"E îngrozitor. Nu știu nimic despre matematică și vom avea o seară foarte plictisitoare." Și am zis,"Nu, deloc, nu, nu, nu. Sunt matematician pur, dar sunt interesat în alte lucruri. Sunt interesat de întrebările mari, de filosofie în știință." Și a zis,"Cum ar fi ce?" De exemplu,"Este Universul acesta tot ce exită? Există vreun Dumnezeu?" Și m-a întrerupt, zicând,"E mult mai rău decât am crezut." A zis,"Ascultă, concluzia este aceasta: sunt ateu, sunt reducționist și nu avem deloc ce să discutăm."

Și privirea de pe fața lui arăta că vorbește serios. Și am făcut ceea ce fac de obicei când mă panichez, adică zâmbesc, și i-am zis,"Vom avea o seară fascinantă." El a zis,"Chiar?" I-am zis,"Da, căci sunt intrigat de reducționism. De fapt, cunosc 3 tipuri. Mi-ar place să știu ce tip ești tu." Am început să discutăm și i-am spus,"Știi, suntem amândoi oameni de știință, așa că luăm o problemă mare, o despicăm în probleme mai mici, studiem problemele mai mici și încercăm să înțelegem problema mare. Aceasta se numește reducționism metodologic. Facem aceasta chiar în familiile noastre, nu-i așa, sau în rezolvarea problemelor la lucru." Eram amândoi de acord cu aceasta."Dar," i-am zis,"cred că ești un reducționist ontologic. Din cuvântul "ontos" care înseamnă "ființă." Adică, crezi că totul se poate reduce la fizică și chimie, fără nimic altceva." El a zis,"Asta e exact ceea ce cred și de aceea nu avem nimic de discutat." "Ei bine," am spus,"hai să facem un mic experiment." Și am luat meniul de pe masă - și acolo, în toată gloria, era "Pui prăjit." Și el a zis,"Care-i problema." "Tu crezi că totul poate fi explicat prin fizică și chimie." "Absolut," a zis el."Hai să încercăm asta. Uită-te la acele litere: R-O-A-S-T (prăjit). Au înțeles pentru amândoi." Am zis,"Ești reducționist." "Da, sunt reducționist." "Totul e fizică și chimie?" "Totul e fizică și chimie." "Bine," i-am zis,"explică-mi însemnătatea acestor litere în termeni de fizica și chimia hârtiei și cernelii. Explică-mi cum poartă un înțeles în ele." Și s-a făcut o tăcere de mormânt.

Soția lui stătea lângă el și i-a dat un cot și a spus destul de tare,"Încearcă să ieși din asta dacă poți." Dar n-a încercat. Am fost uimit de reacția lui. A zis,"John, am mers în laboratorul meu în fiecare zi timp de 40 de ani gândind că lucrul acesta e posibil, dar acum văd că nu se poate." Și am fost foarte surprins încât am început să dau înapoi și am zis,"Dar fizica și chimia au început mai serios doar în ultimii 500 de ani." A zis,"Nu contează. Nu poți explica semiotica (felul cum acele litere au un înțeles) fără un autor, fără o inteligență." E interesant, nu-i așa? Vedeți, cele mai simple litere trasate pe nisip, litera A, una, două, trei linii, și imediat decizi că a fost scrisă de o inteligență infinit de complexă. De ce? Liniile sunt simple, dar știi că e semiotică - are înțeles.

Și acum vine lucrul ciudat. Haideți să ne imaginăm că merg într-un laborator magic la Oxford, în biologie moleculară și mă uit printr-un microscop care încă n-a fost inventat (și veți vedea într-o clipă de ce) - și uitându-mă, văd un helix dublu deșirându-se și scuipând litere - C, G, A, A, T, C, G, A, T, G, C, A, G, T, C și așa mai departe. Și neștiind ce înseamnă aceasta, întreb,
- Ce este asta?
- Acesta e genomul uman.
- O, și acele litere?
- Sunt codoni, alfabetul genetic de 4 litere care redă mesajul, cuvântul care definește o proteină.
- Cât e de lung genomul acesta?
- O, aproximativ 3,5 miliarde de litere.
- O, și spune-mi - fiecare literă trebuie să fie la locul potrivit?
- Mai mult sau mai puțin. Nu poți avea prea multe schimbări, pentru că unele pot fi fatale. E ca un program de calculator - dacă greșești un lucru, nu mai funcționează.
- Da. Spune-mi, cum a originat lucrul acesta?
- Prin șansă și necesitate.
- Pardon? Vrei să spui șansă și legile naturii?
- Da.
- Dar stai un pic. Vezi o literă A scrisă pe nisip și e formată din 3 linii și imediat spui,"inteligență omenească" și vezi 3,5 miliarde de litere în exact ordinea corectă, în cuvântul care e scris în fiecare din cele 3 trilioane de celule din corpul tău și spui că șansa și necesitatea. Știi, aș putea fi foarte naiv, dar cred că ceva ciudat se întâmplă. Nu crezi?

Interesant, nu-i așa? E gândire dublă ce se întâmplă undeva."La început era Cuvântul." Toate lucrurile au venit în existență prin El. Cum știi că există un Cuvânt în spatele acestui Univers? Ți-am dat un motiv, nu-i așa? Pentru că putem descrie Universul în cuvinte, în mod sclipitor, în termenii compresiunilor științifice pe care le numim formule matematice. Acesta e un mod de a-l vedea. Și cerurile declară slava lui Dumnezeu. Dar mai este încă un mod. Am trăit într-o eră în care am descoperit că în centrul ființei tale și a mele este un cuvânt mai lung decât orice cuvânt pe care oamenii și l-ar fi putut imagina până acuma. Și oamenii se uită la ei și spun,"șansă și necesitate." E ciudat, nu-i așa, doamnelor și domnilor? Ce vei spune tu despre aceasta?

Vedeți, vederile adevărate pe care le vom discuta în această săptămână, sunt reprezentate aici. Ori începi la început cu particule, masă, energie și tot altceva este derivat, inclusiv creierul omenescși mintea omenească, ceea ce este la fel cu creierul, și ideea de Dumnezeu, căci nu este Dumnezeu. Ori începi la început cu Cuvântul, și Cuvântul era Dumnezeu și toate lucrurile au venit în existență prin El. Deci este fie masă și energie la început și orice altceva e derivat, fie Dumnezeu la început și orice altceva e derivat. Și vreau să spun, atât ca om de știință cât și ca și creștin - e evident pentru mine care dintre acestea două are sens. Dar e ceva mai mare decât atâta, nu-i așa? Dacă aceasta începe să aibă sens, ce vom spune despre declarația minunată care stă la inima creștinătății?"Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi." Secvența aceasta din Geneza a avut un scop. Scopul: oameni. Și ni se spune că oamenii sunt făcuți după chipul lui Dumnezeu, în mod unic. Cerurile declară slava lui Dumnezeu, dar n-au fost făcute în asemănarea Lui. Numai tu ai fost făcut după chipul lui Dumnezeu.

Ascultă la ce spune aceasta, implicațiile ei, căci sunt minunate. Știu că Luna este acolo, dar Luna nu știe că eu sunt aici. Și tu la fel, nu-i așa? Ești mai important decât Soarele și decât tot sistemul solar. De ce asta? Pentru că sistemul solar și galaxiile sunt toate acolo pentru a exista o casă potrivită pentru tine. Și când mergi înapoi în apartamentul sau casa ta în seara aceasta, știi că ești mai important decât acea casă. Și de aceea există pași pentru ca noi să înțelegem ce face Dumnezeu. Construiește lucrurile pentru a crea o casă, o casă pentru ființe care sunt unice. Nu sunt mucegai de baltă, nu sunt o eczemă pe fața Universului, ci sunt ființe umane făcute după chipul lui Dumnezeu. Acesta e un mesaj magnific de dus lumii și nu mi-e rușine de el, vă spun, căci nu găsesc nimic ca el în nicio altă filosofie. Îmi dă mie, unei ființe umane, valoare și demnitate. Astăzi trăim într-o societate care redefinește foarte rapid ceea ce sunt oamenii și care ar trebui să fie relațiile lor. Și trebuie să ne întoarcem la autoritatea profundă a Cuvântului lui Dumnezeu. Nu degeaba ni se spun aceste lucruri, căci sunt intenționate pentru a ne prinde, a ne aprinde, a ne capta sufletele, astfel încât, în loc să ne târâm în ghetourile noastre, să ieșim în public și să începem să mărturisim realitatea lui Dumnezeu. Ești creat în asemănarea lui Dumnezeu."Cuvântul S-a făcut trup."

Am avut oportunitatea de a lectura la 500-600 de fizicieni la instituția noastră de cercetări atomice. Și după ce le-am ținut lectura, un fizician foarte inteligent a venit la mine cu un zâmbet prietenos, zicând,
- Ei bine, Dr. Lennox, lectura a fost foarte interesantă, dar știți, am observat că sunteți creștin.
- Ești foarte deștept.
- Uite, hai să punem punctul pe i. Sunteți creștin, deci sunteți obligat să credeți că Isus e în același timp Dumnezeu și om.
- Da, corect.
- Îmi puteți explica aceasta?
- Bineînțeles. Dar, ca și un mic quid pro quo, pot să te întreb ceva mai simplu, în primul rând ca fizician, ceva ce mă intrigă?
- Bineînțeles.
- Ce este conștiența?
Și după ce s-a gândit un moment, a zis,
- Nu știu.
- Ok, voi alege una mai ușoară. Ce este energia?
- Ei bine, o putem măsura, o putem folosi.
- Știi că nu aceasta e întrebarea. Ce e de fapt?
- Nu știu.
- Ei bine, e foarte interesant. Nu știi. Crezi în energie?
- Da.
- Crezi în conștiență?
- Da.
- Deci crezi în 2 lucruri ca fizician și nu știi ce sunt. Crezi că ar trebui să te desconsider ca fizician?
- Vă rog să n-o faceți.
- Dar, tu m-ai fi desconsiderat, nu-i așa? Nu poți nici măcar să-mi explici cele mai simple lucruri, cele mai simple lucruri din Univers, și voiai să mă anulezi, căci n-aș putea explica cel mai profund lucru din tot Universul: cum se poate ca Dumnezeu să devină om. Dar ai zis că crezi în ele. De ce crezi în ele? Lasă-mă să-ți spun de ce crezi în ele, adică în conștiență și energie. Crezi în ele nu pentru că știi ce sunt, ci pentru că dau sens experienței tale. Nu-ți pot explica ce este lumina, așa că să nu fii surprins dacă nu-ți pot explica felul cum Dumnezeu poate fi uman și divin în același timp, dar o cred. De ce? Pentru că e singurul lucru care dă sens evidenței.
- Ah, asta e.

Să nu vă fie rușine dacă nu puteți da răspuns întrebărilor imposibile."Cuvântul S-a făcut trup." Cum a fost posibil lucrul acesta, doamnelor și domnilor? Pentru că oamenii au fost creați în asemănarea lui Dumnezeu. Și cuvintele de neuitat ale prietenului și mentorului meu, David Gooding, care cu ani în urmă a comentat "Știi, John," a zis el,"oamenii sunt singurul fel de creaturi care Dumnezeu ar fi putut deveni." E maiestuos, nu-i așa? Ce demnitate dă fiecăruia din noi în această seară, a realiza că nu suntem doar creați după asemănarea lui Dumnezeu, ci și implicația profundă a acestui lucru, că Dumnezeu Însuși ar putea deveni om. Da. Unde mergem de-aici? Vom merge într-o mare călătorie în această săptămână, dar în încheiere în această seară aș vrea să vă mai reamintesc doar un lucru.

La începutul Genezei ni se spune că Dumnezeu a numit lumina zi și întunericul l-a numit noapte, așa că prima zi din Geneza e mai puțin de 24 de ore, nu-i așa? Aceasta poate vă va da unora ceva de gândit. Aceste zile toate au diferite înțelesuri. În Geneza 1 sunt 4 înțelsuri pentru acest cuvânt, dar așa cum am spus, va fi un timp pentru întrebări, sper. Vreau doar să vă arăt că Geneza 1 nu este doar despre creație, ci este și despre organizarea universului nostru. Și lucrul fascinant, e o lecție atât de mare încât majoritatea oamenilor n-au văzut-o, e că sistemul de iluminare e aranjat în așa fel încât e în afara lumii noastre. Și cel care l-a inventat a comentat odată cu privire la el, când a fost pe acest pământ, după ce devenise om. A fost un om care murise, pe nume Lazăr. Și Isus a anunțat că se va întoarce în Iudeea, unde era periculos și presiunea publică era împotriva Lui și că era riscant să meargă - mult mai bine să rămână. Și Isus a spus,"Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se poticnește, pentru că vede lumina lumii acesteia; dar dacă umblă noaptea, se poticnește, pentru că n-are lumina în el." Adică nu avem o lumină încorporată în noi. Nu v-ar place câteodată să aveți una, când vă împiedicați în rulotă noaptea și vă împiedicați de pisică și așa mai departe?

O, nu, Dumnezeu a aranjat lumina în afara lumii noastre. De ce? Și Domnul Isus ne arată lecția care trebuie învățată din aceasta. Ce lumină luminează lumea ta în această seară? Când te uiți în viitor, ce lumină îți deschide calea? Este înăuntrul tău? Este datorită faptului că ai un creier bun și o educație bună? Sau ai ajuns să descoperi, ca și mine, că există o lumină în afara micii mele lumi? Când Domnul Isus a venit, a spus,"Eu sunt lumina lumii. Cine mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții." Lumina se mișcă și bineînțeles, dacă lumina e aici iar eu sunt aici, sunt în lumină, dar dacă lumina se mișcă și eu rămân acolo unde sunt, ajung să fiu în întuneric. Și în această săptămână vom fi cu toții provocați să urmăm lumina mișcătoare, adică pe Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, oriunde ne conduce.

O, sunt încântat, știți, că Dumnezeu nu ne-a lăsat în întuneric. Cel ce a inventat mintea omenească nu ne-a lăsat să fim în necunoștință despre ce a făcut El sau plănuiește să facă. Și cel mai important lucru e acesta, nu-i așa, că Cel ce a inventat atomul, care a creat spațiul și timpul, conecțiile creierului omenesc, nu doar că El Însuși a devenit om, dar m-a iubit pe mine și S-a dat pe Sine pentru mine. Doamnelor și domnilor, Isus Hristos e fără rival, știți? Cu nimeni! Căci nicio altă filosofie sau religie nu îmi oferă ceea ce îmi oferă El - cunoștința Creatorului, pacea cu El, satisfacție și împlinire, răspunsuri care merg la rădăcinile celor mai adânci întrebări pe care noi, oamenii, le putem pune și o certitudine că El mă poate ține chiar și pe mine atunci când presiunea opoziției crește. Dumnezeu să ne ajute în această săptămână să înțelegem esența și să fim complet transformați, astfel încât să devenim o forță care să modeleze această țară pentru viitor și să fim martori credibili ai lui Dumnezeu pentru oamenii care sunt înfometați fără El.