LEUL, LEUL ȘI EUL...
”Fiți treji și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită.”(1 Petru 5:8)
*************************************************************************************
Mult e dulce și frumoasă limba ce-o vorbim. Ca români ce trăim în America, uneori, ne amintim de această expresie. Limba română, deși nu e așa de bogată în cuvinte ca limba engleză, e totuși o limbă așa de dulce. Rimele versurilor sunt atât de melodioase încât pot afecta corzile cele mai sensibile ale sufletului. Iată ce scrie Eminescu în poezia ”Epigonii”, ”Văd poeți ce-au scris o limbă ca un fagure de miere.” Nostalgia limbii materne ne cuprinde adeseori pe românii ce trăim în diaspora care, prin natura existenței, suntem nevoiți să folosim și limba țării unde Dumnezeu ne-a așezat. Limba română este bogată în expresii, maxime, proverbe etc., toate acestea reflectând înțelepciunea populară a românilor. Cunoaștem expresia ”Ai carte, ai parte” Cu alte cuvinte o educație, o școală bună poate să-ți asigure un viitor și o carieră bună. Dar românii de pretutindeni ar trebui să știe că există o singură Carte. Evident, există miliarde de cărți în lumea noastră, dar există un volum care prin excelențâ este Carte. Biblia este Cartea cărților. Dacă ai parte de ea, dacă o recepționezi și o trăiești, ai parte de viața veșnică în Hristos. Doar Ea poate transforma fundamental ființa umană. Putem să avem o bibliotecă cu mii de volume frumoase și valoroase, dar dacă din acea bibliotecă lipsește Cartea cărților, ea nu valorează nimic. Biblia conferă vieții o perspectivă eternă.
Limba română este bogată și în jocuri de cuvinte. Nu doresc să fac aluzie la nimeni; Biblia ne îndeamnă ca fiecare să se cerceteze pe sine însuși, să arate cu degetul întâi spre el însuși. Dar haideți să gustăm din frumusețea și profunzimea unui joc de cuvinte, autor fiind, cine altul decât Nicolae Iorga: ”Unii zic ”cred fiindcă trebuie”; iar alții zic ”cred fiindcă-mi trebuie” Într-adevăr mult e dulce și frumoasă limba ce-o vorbim.
Să poposim în continuare la o combinație de expresie și joc de cuvinte. Nu-mi amintesc unde anume am auzit prima dată această expresie-joc de cuvinte. Dar din conținutul ei putem avea câteva aplicații practice în domeniul vieții noastre de copii ai lui Dumnezeu.
”LEUL, LEUL ȘI EUL”
În viața spirituală, pe calea credinței, ne confruntăm cu trei dușmani perfizi:
1. Leul. Știm cine este leul. Este potrivnicul nostru, diavolul, așa cum se exprimă apostolul Petru în 1 Petru5:8. El răcnește ca un leu, ,aceasta fiind acțiunea lui de intimidare și derută de la calea Domnului. Pe mulți îi cucerește în felul acesta. El caută să înghită speranța noastră, credința și dedicarea noastră. Ceea ce a scris apostolul Petru la vremea aceea este foarte profund. Diavolul este o realitate nu doar o influență rea. Vestea bună e că în prezența Mântuitorului el nu mai are nici o putere. Se spune că cineva era stăpânit de o mare curiozitate: cum arată diavolul? Și Dumnezeu i-a satisfăcut curiozitatea într-un vis în care diavolul a apărut sub forma unui leu fioros și flămând; a fost îngrozit de spaimă și a strigat: ”Scapă-mă Doamne!” Imediat a apărut Isus iar leul s-a preschimbat într-u șoricel ce căuta să fugă să se ascundă în vreun ungher al încăperii. Să fim siguri de acestr adevăr: în prezența Mântuitorului diavolul nu mai are nici o putere. În prezența Lui el doar înghite în sec. Un evanghelist misionar spunea că la cruce satan a suferit înfrângerea totală și a pierdut ultima piesă din dantură. De aceea nu mai poate devora ca un leu ci ar vrea să înghită pe cine poate, pe cei ce-au renunțat la ajutorul divin. Prezența Mântuitorului în viața noastră anulează intențiile lui meschine. De aceea să ne împotrivim diavolului. Ce înseamna lucrul acesta? Aceasta înseamnă prezența permanentă a lui Hristos în viața noastră. El este nădejdea, credința, viața și biruința noastră.
2. Leul. Este vorba aici de leul din buzunar. De dragul subiectului tratat să zicem, la modul general, că e banul. Iar banul are potențialul infam de a se transforma într-un mare dușman al vieții noastre spirituale. Să fim realiști: cu bani se pot face multe lucruri utile, se pot realiza proiecte frumoase, se pot susține misionari și tot cu bani – de ce să n-o recunoaștem – putem să ne facem viața mai confortabilă. CÂND POATE BANUL DEVENI UN DUȘMAN? Atunci când nu este slujitorul nostru, ci este stăpânul nostru. Când banul devine stăpân, pe Hristos Îl împingem pe locul doi sau trei.
Avraam era bogat. La fel și Iov și David. Dar în viața lor Dumnezeu era pe primul loc. El era Stăpânul. Trăim într-o lume materialistă și tare ne legăm sufletul de cele materiale. De la apostolul Pavel învățăm că ”iubirea de bani e rădăcina tuturor relelor.”(1 Timotei 6:10) Când s-a conceput sistemul financiar în America, cei ce au lucrat la acel proiect au conceput bine chiar și aspectul dolarului. Pe fiecare dolar scrie ”In God we trust” (Ne încredem în Dumnezeu) Aceasta a avut menirea de a fi un semnal de alarmă și un mesaj ce voiau să-l transmită generațiilor viitoare pentru ca oamenii să nu-și pună încrederea în bani și în bogății ci în Dumnezeu. Cu cîțiva ani în urmă am decupat din revista TIME(și am păstrat) o statistică ce m-a șocat. S-a făcut un sondaj cu tema: ”Ce ar fi oamenii în stare să facă pentru zece milioane de dolari?” Pentru suma aceasta unii și-ar abandona familia, unii ar părăsi credința, alții ar renunța la cetățenia americană, alții chiar ar ucide.. Aceasta nu este altceva decât iubirea de bani care e rădăcina tuturor relelor. Cu bani poți cumpăra distracție dar nu bucurie, cu bani poți cumpăra o saltea dar nu poți cumpăra somn și pace. Cu bani poți cumpăra multe...multe lucruri dar nu mântuirea sufletului – ”Căci știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără prihană.”(1 Petru 1:18-19)
Îmi amintesc în aceste clipe de timpul cînd am început să studiez Biblia în mod sistematic. Nu le înțelegeam pe taoate cum le înțeleg acum. Am rămas, într-un fel, surprins când am citit despre tânărul bogat din Marcu, capitolul 10. Acel tânăr avea o dorință nobilă: să știe cum poate dobândi viața eternă. Și Mântuitorul îi amintește de poruncile din lege, întrebându-l dacă le-a păzit. A răspuns că le-a păzit cu strictețe din pruncie. Și acum urmează lucrul surprinzător pe care atunci nu l-am înțeles, sau l-am înțeles parțial, căci Domnul Isus îi zice: ”Îți lipsește un lucru: du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară în Cer.”(Marcu 10: 21) Cum adică să vinzi tot ce ai? Cu ce să mai trăiești după aceea? Aș fi înțeles dacă ar fi zis ”vinde 50 la sută, 75 la sută din ce ai” Dar să dai chiar totul asta era peste putința mea de înțelegere. Am înțeles mai târziu că Isus a vrut să-l pună la un test pentru a vedea cât îi este inima legată de bogății și bani și cât este de atașat de El. Și tânărul nu a trecut testul. Pe primul loc în viața lui erau cele materiale. Domnul Isus nu ne cere să renunțăm la ceea ce am agonisit prin sudoare și muncă grea. Dar, El dorește să nu facem scop din cele materiale. Hristos nu acceptă locul doi în viețile noastre. De aceea să ne strângem comori nu pe pământ unde sunt supuse procesului de putrezire ci în Cer ”pentru că unde este comoara voastră acolo va fi și inima voastră.”(Matei 6:21)
3. Eul. Să-L lăsăm pe Domnul Isus să decapiteze leul, să-l decapiteze pe diavol. El știe și e în stare s-o facă. Noi să decapităm, să tăiem prima literă a cuvântului ”Leul” și ce rezultă? EUL.
Să ne ocupăm puțin și de al treilea dușman care este eul. Să fim convinși de potențialul distructiv al eului. Își are izvorul în firea pământească. Într-un fel putem chiar spune că eul e firea pământească. Conform Scripturii cei ce sunt ai lui Hristos și-au răstignit firea pământească(Galateni 5:21) După cum Hristos a fost răstignit, cei ce sunt cu adevărat ai Lui și-au răstignit eul. Acesta este un adevăr. Dar mai sunt și alte aspecte ce trebuie menționate datorită faptului că firea vrea să-și arate colții pentru a recupera ce a pierdut prin răstignire. Astfel are o loc o bătălie permanentă înăuntru credinciosului. Se poate spune despre un credincios că este un război civil în mișcare, sau o zonă de război spiritual așa cum se spune la Galateni 5:17 ”Căci firea pământească poftește împotriva Duhului, iar Duhul împotriva firii pământești.” În altă parte tot apostolul Pavel spune: ”Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!”(Romani 7:19). Asta ce înseamnă? Că uneori eul reușește să pună stăpânire peste ființa credinciosului. Unii afirmă că la Romani 7:19 apostolul Pavel descrie o experiență dinaintea convertirii lui. Lucrul acesta nu este adevărat, fiindcă aici el descrie atât de plastic o experiență cu care s-a confruntat și ne confruntăm și noi în viața de credință. El spune de fapt că există în noi o parte ce ridică strigăte de proslăvire către Părintele ceresc, dar mai există și o altă parte care ridică strigăte de independență și nesupunere. În inimile noastre știm că trebuie să-l slujim pe Dumnezeul cel viu, dar în trupurile noastre avem tendința să ne mulțumim pe noi înșine și pasiunile noastre. Aceasta este sursa luptei lăuntrice. Ce este de făcut? Apostolul Pavel nu descrie o problemă delicată ca s-o lase în suspans, fără răspuns. La Romani 8: 2 el scrie: ”În adevăr legea Duhului de viață în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului și a morții.” Aceste două legi, legea Duhului și legea firii sunt la lucru sau la război în viața fiecărui creștin. Vestea bună este că cele două legi nu sunt pe picior de egalitate în ce privește puterea. Omul firesc din noi poate fi biruit ori de câte ori alegem să trăim după legea mai înaltă și mai puternică a lui Dumnezeu. Este o situație de decizie în primul rând și apoi una de alimentare. Care parte din noi o alimentăm în fiecare zi, partea duhovnicească, sau cea firească, a eului?
Un exemplu din domeniul tehnic ne va ajuta să înțelegem efectul celor două legi în viața noastră de credință. În Univers guvernează legea gravitației. De aceea noi suntem stabili și nu zburăm prin spațiu. Forța de gravitație ne ține legați de pământ. Dar oameni cu spirit de inventivitate s-au gândit. Cum să facem să învingem forța gravitațională? Și astfel s-a inventat avionul. Când zburăm cu avionul nu simțim efectul legii gravitației care este biruită de o altă lege mai puternică și mai înaltă: legea aerodinamicii care se bazează pe ardere internă, viteză și curenți de aer. Bine-nțeles, legea gravitației nu poate fi anulată; ea există. Dar o altă lege mai înaltă o face inefectivă, o învinge. Iar cînd se întâmplă că legea aerodinamicii, din anumite motive, nu mai lucrează, atunci gravitația intră din nou la lucru și atunci au loc catastrofe aeriene. La fel este și cu legea păcatului și a morții, cum e denumită de apostol. Ea există și vrea să-și facă lucrarea. Dar Legea Duhului ne poate izbăvi de legea firii și a păcatului. Ledgea Duhului ne ridică la un nivel unde eul nu mai are nici o influență.
”Așadar fraților, noi nu mai datorăm nimic firii pământești, ca să trăim după îndemnurile ei. Dacă trăiți după îndemnurile ei veți muri: dar dacă, prin Duhul, faceți să moară faptele trupului, veți trăi.”(Romani 8:12-13) SLAVĂ LUI !! Deci, să permitem Duhului să-și facă lucrarea, deplin, în ființele noastre. Să alimentăm, zilnic, din Cuvânt partea noastră sufletească. O zi fără citirea Scripturii este o zi pierdută. Să ne găsim, zilnic, plăcerea în Legea Domnului care este desăvârșită și înviorează sufletul. Să ne sculăm cu 15 minute mai devreme pentru a începe fiecare zi cu Dumnezeu în rugăciune și meditație. Nu este posibil ca făptura spirituală din noi să aibă vigoarea necesară dacă o hrănim odată pe săptămână sau odată pe lună. Așa ceva nu este posibil. Trebuie hrănită zilnic. Psalmistul David fericește pe omul care ”își găsește plăcerea în Legea Domnului și zi și noapte cugetă la Legea Lui...”(Psalmul 1:2)
George Cornici.
