Dumnezeu este Dumnezeul celei de-a doua șanse și al inceputurilor noi. Și dacă ești pregătit pentru un nou început, o să-ți placă studiul pe cartea lui Iosua. Despre asta vorbim, povestea lui Iosua. Dumnezeu le-a dau lui Iosua și poporului Israel o a doua șansă la țara promisă și ei au luat-o. Și dacă vrei o a doua șansă la țara ta promisă atunci povestea lui Iosua este pentru tine. În fiecare săptămână începem mesajul cu o declarație a zilelor de glorie, iar cuvintele vor apărea pe ecran. Te rog, să îți îndrepți spatele, să ridici capul și să-ți umpli plămânii cu aer și să declari din toată inima: Aceste zile sunt zilele gloriei. Trecutul e trecut, viitorul meu e strălucit. Promisiunile lui Dumnezeu sunt adevărate și Cuvântul Lui e sigur. Cu Dumnezeu în ajutor, voi fi tot ceea ce vrea El să fiu, voi face tot ce dorește El să fac, și voi primi tot ceea ce vrea El să primesc. Aceste zile sunt zilele gloriei.
Și fie ca ele să fie chiar mai mult Tată. Trezește-ne, Tu, din somnul nostru. Stârnește în noi darurile pe care Tu le-ai pus în inima noastră pentru gloria Ta. Prin Hristos ne rugăm și tot poporul lui Dumnezeu spune: amin!
Nu mai există nimeni altcineva exact ca și tine. Nimeni. Nimeni din toată istoria nu mai are povestea ta unică. Nimeni altcineva în planul măreț al lui Dumnezeu nu are imaginea ta divină. Nimeni altcineva nu are acel amestec unic de personalitate, abilități și descendență ca al tău. Când Dumnezeu te-a creat, îngerii s-au dat la o parte într-o tăcere reverentă și și-au spus unul altuia, „Nu am mai văzut niciodată unul ca acesta!” Și nici nu vor vedea vreodată. Tu ești prima și ultima încercare a Cerului de a te creea pe tine. Ești fără pereche, de neegalat, fără precedent. În consecință, tu poți să faci ceva ce nimeni altcineva nu poate face ca și tine. Nu te uita la mine pe tonul acela! Poți! Tu poți face ceva ce nimeni altcineva nu poate face în modul tău! Alții pot conduce o echipă, dar nu în felul tău. Alții pot găti o masă, dar nu în felul tău. Alții pot să învețe copii, să le spună povești, să piloteze avioane... Nu ești singurul care are acel talent, dar ești singurul cu versiunea ta a acelui talent. Tu ai venit în această lume echipat în mod unic. Tu ai fost întocmit, nu produs în masă. „Tu mi-ai întocmit rinichii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele... am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.” (Pslamul 139:13, 15)
Spune-i cum vrei: un talent, o serie de abilități, un dar, o ungere, o trăsătură divină, o ungere, o chemare. Termenii sunt diferiți, dar adevărul este același. „Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.” (1 Corinteni 12:7) Fiecăruia dintre noi, nu doar unora. Nu doar la câțiva dintre noi. Nu doar elitei din mijlocul nostru. Fiecare dintre noi avem un fel special de-a fi, un avantaj, o putere naturală, o înclinație, o tendință, o deprindere. Fiecare avem o frumusețe care vrea să fie descoperită și oferită. Stejarul din ghindă forțează pereții învelișului. Acest fel de-a fi este greu de oprit, rapid în a se avânta, este acea datorie pentru care ai fost pregătit în mod unic. Acesta este destinul tău. Acesta ești tu în varianta ta cea mai bună. Când te așezi la intersecția dintre abilitățile tale și chemarea lui Dumnezeu, tu stai la intersecția dintre strada țării promise și bulevardul zilelor de glorie. Acesta este Cannaanul. Și voi insista la punctul aceasta pentru că mi-e teamă să nu îl pierdeți. Mulți o fac. Mulți se mulțumesc să trăiască povestea altora. „Tatăl meu a fost măcelar, apoi bunicul a fost măcelar... bănuiesc că și eu voi fi tot măcelar.” „Toți pe care îi cunosc sunt fermieri, am crescut la fermă... cred că și eu ar trebui să am o fermă.” Mulți oameni nu ajung niciodată să exploateze comorile unice pe care Dumnezeu le-a pus în sufletul lor. Niciodată nu simt dorința arzătoare, niciodată nu cântă melodia pe care Dumnezeu Însuși a scris-o pentru vocea lor. Ei niciodată nu trec de linia de sosire întâmpinați de brațele deschise ale Cerului declarând: „Am fost creat pentru acest scop!” Ei se acomodează, se așează comfortabil, se pierd în mulțime, dar nu își găsesc niciodată chemarea. Nu face și tu aceeași greșeală! „Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” (Efeseni 2:10) Existența ta nu e accidentală, abilitățile tale nu sunt incidentale. Dumnezeu „le întocmeşte inima la toţi.” (Psalmi 33:15) Nu mai e nimeni ca și tine!
Unicitatea este un subiect important în Biblie. Și poate vă surprinde, dar acesta este un mesaj important în cartea lui Iosua. De fapt, unii ar putea spune că cele mai multe capitole din cartea Iosua promovează această poruncă, 1. Cunoaște-ți teritoriul și intră în posesia lui. Aceasta este a paisprezecea lecție din studiul pe cartea lui Iosua. Treisprezece lecții vorbesc despre cum Iosua și copiii lui Israel au moștenit țara lor. Cum au ieșit din pustie spre țara promisă. Restul cărții vorbește despre Iosua și poporul său după ce au cucerit țara și ce anume vor face cu ea. Au neutralizat inamicul. Au eliminat scaunele de împărăție principale.
În capitolul 12 este o listă cu peste 30 de împărați pe care i-au cucerit. Pământul a fost luat. Restul cărții spune: Acum că aveți pământul, luați-l! Locuiți-l! Intrați în posesia lui! Fiecare din cele 12 triburi primește câte un teritoriu separat și câte o sarcină. Moștenirea lor a fost egală, dar sarcina fiecăruia era unică. Toți evreii au moștenit țara promisă. Toți evreii au intrat în Canaan. Bătrânii, tinerii, cei slabi, cei puternici. Moștenirea era unviersală, dar sarcina fiecăruia era individuală. Aceste îndatoriri sunt prezentate în detaliu în capitolele 13 până la 21. Dacă n-ai somn într-o noapte, citește aceste capitole. Sunt plictisitoare. Cartea trece brusc de la o poveste de acțiune la una cadastrală. Nu vei găsi interesante aceste pagini decât dacă nu aștepți și tu să primești ceva. Și din moment ce toți israeliții așteptau să-și primească moștenirea, aceste pagini nu erau deloc plictisitoare pentru ei. Stateau alerți în timp ce Iosua împărțea teritoriul. Fiecare trib era chemat pe rând: Ruben, Gad, Manase... Toate cele 12 seminții pășeau înainte și fiecare teritoriu era diferit. Iuda a primit un pământ mare și central. Dan a primit o proprietate mai mică pe coastă. Chiar și atribuțiile erau unice. Ați observat că seminția lui Levi nici măcar nu a primit vreun pământ, ci doar o sarcină. Și Dumnezeu era moștenirea lor și oamenii lui Levi aveau să fie lideri de închinare, învățători ai Scripturii. Mesajul principal al acestei mari părți din Biblie este că fiecare primește câte ceva. Nimeni nu primește totul, dar fiecare primește ceva. Cunoaște-ți teritoriul și intră în posesia lui. Alungă dușmanii care au rămas. Construiește-ți gospodării, cultivă pământul. Găsește-ți lotul în viață și locuiește-l. Poate citim această parte din Scriptură și spunem: Ei bine, asta a fost cu 14 secole înainte de Isus Hristos. Ce legătură are această împărțire a țării cu mine și viața mea? Ei bine, Iosua nu este singurul comandant care distribuie teritoriu. Iosua al nostru, Isus Hristos, dă și El daruri unice.
Apostolul Pavel vorbește altfel: „Dar fiecăruia din noi harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos. De aceea este zis: „S-a suit sus, a luat robia roabă şi a dat daruri oamenilor.” (Efeseni 4:7-8) Apostolul Pavel folosește o metaforă pe care cititorii lui ar fi recunoscut-o ca imaginea revenirii unui Rege victorios. Era obișnuit pe vremea apostolului Pavel ca un monarh învingător să se întoarcă la castelul său, cu prizonierii și bogățiile în posesia lui. Și își sărbătorea victoria oferind daruri tuturor din regatul său. Isus a făcut la fel. Regele nostru din Ceruri dă daruri. Învingând păcatul și moartea pe cruce, El s-a înălțat la Cer și stă la dreapta Tatălui. Și ce a făcut? S-a uitat la toți oamenii – Isus nelimitat de timp și spațiu poate vedea totul într-o clipită – și a împărțit daruri, abilități și talente. Ce gând minunat! Isus Cel încoronat pe veci împarte abilități și talente la fel cum Iosua a împărțit țara. Amintiți-vă „Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor.” (Apocalipsa 11:15)
Țara promisă a fost cucerită și când am venit la Hristos, El ne-a trecut peste râul Iordan și El învinge dușmanii noștri prin rugăciune, închinare și înțelegerea Scripturii. Unul câte unul, zidurile Ierihonului s-au prăbușit și El ne spune: „Aici este darul tău!” Iosua a spus: „Seminția lui Iuda luați țara de sus! Beniamine, ocupă valea! Oamenii lui Gad, locuiți pământul la est de Iordan!” Isus a spus: „Ioane, ia-ți locul în domeniul medicinii!” „Maria, teritoriul tău este contabilitatea.” „Susan, ție îți dau darul compasiunii.” Acum, ocupați-vă teritoriile! Desfaceți darurile! Toți primesc câte un dar. Toți. Și aceste daruri vin în doze diferite, în combinații diferite. Amintiți-vă: „sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi.” (1 Corinteni 12:6) Moștenirea noastră e bazată pe har și este egală, dar atribuțiile fiecăruia sunt făcute special. Nu sunt doi fulgi de nea la fel, nu găsim două amprente la fel, de ce ar exista două seturi de talente la fel? Nu degeaba a spus apostolul Pavel: „înţelegeţi care este voia Domnului.” (Efeseni 5:17)
Până la urmă, întrebarea esențială este: Înțelegi tu ce vrea Stăpânul tău? Știi tu ce anume te face pe tine unic? Știi ce te deosebește de orice altă ființă umană care a respirat oxigen pe acest pământ? Tu ai unicitate, ai abilități pe care trebuie să le dezvolți și eu te încurajez să faci asta. 2. Fii tu însuți. O idee bună pentru o poveste. Fii tu însuți. „Fiecare să-şi cerceteze fapta lui, şi atunci va avea cu ce să se laude numai în ce-l priveşte pe el, şi nu cu privire la alţii.” (Galateni 6:4) Fii tu însuți pentru că nu mai există nimeni ca și tine. Imaginează-ți o clasă cu 25 de elevi într-o zi oarecare la școală. 10 din cei 25 de elevi se chinuie să rămână treji. Alții 10 sunt pe fază, dar ar pleca în orice moment. Dar 5 elevi nu numai că sunt treji și atenți, dar se implică. Ei înțeleg. Doi dintre ei nu vor ca ora să se mai termine. Și fac chestii ciudate ca exerciții în plus acasă. Sau îi ajută pe alți elevi. Ce fel de oră a fost aceasta pentru tine? „Dacă slujeşte cineva, să slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu.” (1 Petru 4:11) Abilitatea ta arată destinul tău. Abilitatea ta arată destinul tău. Deci care e abilitatea ta? Care este acel lucru pe care atunci când îl faci te face să spui: Mai vreau o dată! Care este aceste acel lucru care îi face pe oameni să zică: Mai fă odată! Care este acel lucru pe care îl faci și oamenii spun: Când faci tu, pare ușor de făcut! Care este acel lucru pe care îl faci și te trezești că îl repeți din nou și din nou? Care este acel lucru pe care îl faci și zici: Nu e foarte greu! Toți ar trebui să știe să facă asta! Nu! Nu ar trebui. Pentru că tu ești singurul „tu” de care avem parte. Care este abilitatea ta? Setul tău de abilități este harta ta de drum spre destinul tău. Urmează acele dorințe, abilități din tine. Dumnezeu te iubește prea mult ca să îți dea o lucrare și să nu îți dea și abilitățile pentru ea. Nu-i așa?
Deci care sunt abilitățile tale? Urmărește acele abilități ca niște fărâmituri ca să afli care este chemarea ta. Identifică abilitățile tale și despachetează-le. Eu cred că aceasta ar trebui să fie o căutare de o viață. Să facem cel mai mult ceea ce facem cel mai bine. Cred în mod special că locul nostru de muncă ar trebui să fie în acord cu modul în care am fost creați. Sunt puține situații în viață care sunt mai groaznice decât un loc de muncă nepotrivit. Ridică-ți mâna dacă vreodată te-ai aflat într-o poziție la locul de muncă unde nu te potriveai și știai asta. Majoritatea dintre noi. Se întâmplă să nu ai locul de muncă potrivit și câteodată asta trebuie să facem, dar nu cred că ar trebui să se întâmple pentru mult timp. Și cu siguranță nu ar trebui să se întâmple pe parcusul întregii vieți. Dar mulți oameni trăiesc astfel. Un studiu realizat spune că doar 13% din toți angajații consideră că au un loc de muncă semnificativ. Doar 13% din oamenii pe care îi vezi, pe lângă care treci la lucru în fiecare zi găsesc vreun scop în ceea ce lucrează. Nu-i de mirare că acei navetiști arată așa de morocănoși. Nu vor să meargă la servici! Dacă 9 din 10 oameni nu vor să meargă la lucru, imaginați-vă impactul pe care această nefericire îl are asupra societății... ...asupra familiei, asupra sănătății. Ce se întâmplă dacă o persoană petrece 40 de ore sau mai mult pe săptămână făcând un lucru care nu le place sau de care nu le pasă? Întotdeauna l-am apreciat pe tatăl meu care îmi spunea, „Max găsește să faci ceva ce-ți place și fă acel lucru atât de bine încât oamenii să te plătească să-l faci.” Este cel mai bun sfat de angajare pe care l-am auzit vreodată. Dar nu l-am ascultat dintodeauna.
Timp de 20 de ani, după cum știți, am fost pastor senior al bisericii noastre. Eram în miezul lucrării cu bugetul, cu personalul, construcția, angajările, și mă ocupam chiar de unele concedieri. Îmi plăcea să fac asta, dar știți ce îmi plăcea cel mai mult să fac? Ceea ce fac acum. Să predic și să scriu. Și mintea mea, chiar la întâlnirile administrative și mai ales la întâlnirile administrative, zbura întotdeauna la predici. Chiar și la întâlnirile de comitet, eu mă gândeam la următorul mesaj. A funcționat pentru o perioadă cât timp biserica a fost mică, dar apoi echipa a crescut odată cu biserica. O echipă mai mare însemna mai mulți oameni de condus. Și mai mulți oameni de condus presupunea tot mai mult timp petrecut făcând ceva ce nu-mi plăcea. Simțeam încet, încet cum devin un morocănos dintre cei 87%. Am fost binecuvântat să am opțiuni și o biserică care-mi oferea flexibilitate. Și extrem de binecuvântat să-l găsesc pe Randy Frazee, un lucrător senior, care avea și abilitățile pentru acea lucrare. Însă la ce nu m-am așteptat a fost numărul de oameni care a venit la mine după exprimându-și compasiunea. Nu unul a spus: „Nu ți-e dor să fi pastor senior?” în traducere: „Nu ai fost retrogradat?” Cu mult timp în urmă aș fi crezut asta, dar am ajuns să cunosc definiția lui Dumnezeu despre promovare. Promovarea nu este un pas în sus pe o scară, ci un pas mai aproape de chemarea ta. Dacă ești chemat să fii un mecanic, fii un mecanic. Dacă vrei să-ți deschizi un atelier - nu trebuie să faci asta, doar dacă ești chemat să faci asta. Poate știi să cânți bine la tubă, dar asta nu înseamnă că ai fi un bun director de orchestră. Dacă ești un director bun de orchestră fă asta, dar dacă nu fi mulțumit să sufli în tubă. Caută moduri prin care să aliniezi slujba ta cu abilitățile tale. Știu că poate va dura ceva timp. S-ar putea să trebuiască să vorbești cu șeful tău, s-ar putea să însemne o perdioadă de încercări și eșecuri, dar te încurajez, nu renunța!
Țara promisă vine în timp ce tu faci cel mai mult ceea ce faci cel mai bine. Pavel spune: Stârnește darul lui Dumnezeu care este în tine. Tu fii tu însuți! Nu fi ca părinții tăi! Nu fi ca bunicii tăi! Poți să-i apreciezi! Poți să-i admiri! Poți să înveți de la ei, dar tu nu poți fi ca ei. Tu nu ești „ei”. „Nu te compara cu alții. Fiecare dintre voi trebuie să fie responsabil în a fi cât mai bun și creativ cu propria-i viață.” (Galateni 6:4-5 MSG) Isus a insistat și El pe acest lucru. După învierea Lui, El s-a arătat unora dintre ucenicii Lui și i-a dat apostolului Petru o chemare pastorală care implica un mare sacrificiu. Apostolul a răspuns prin a arăta cu degetul spre Ioan: „Dar cu Ioan ce va fi?” Isus i-a răspuns: „Dacă vreau ca el să rămână până voi veni Eu, ce-ţi pasă ţie? Tu vino după Mine!” (Ioan 21:21-22) Cu alte cuvinte: Nu te preocupa tu cu ce are de făcut altă persoană. Concentrează-te pe ceea ce tu ai de făcut.
Un băiețel, Adam, își dorea să fie ca și prietenul său, Bobby. Îi plăcea cum cum umblă și cum vorbește Bobby. Bobby, însă, își dorea să fie ca și Charlie. Ceva în pașii lui Charlie și în accentul lui îl intriga. Charlie, însă, era impresionat de Danny. Charlie voia să vorbească și să arate ca și Danny. Dar și Danny avea un erou și acela era Adam. Voia să fie ca și Adam. Deci Adam îl imita pe Bobby, care îl imita pe Charlie, care îl imita pe Danny, care îl imita pe Adam. S-a dovedit că tot ceea ce trebuia Adam să facă este să fie el însuși. Stai pe drumul tău! Aleargă cursa ta! Nimic bun nu iese când ne comparăm și concurăm. Bucură-te de ceilalți! Pentru că tu nu ești ca ei și ei nu sunt ca și tine. Dumnezeu nu te judecă luând în calcul talentele altcuiva. El te judecă potrivit cu talentele tale. Și modul în care Dumnezeu măsoară credincioșia este după cât de credincioși am fost cu darurile noastre. Tu nu ești responsabil de natura darurilor tale. Dumnezeu le-a ales dinainte, înainte să te naști. El știa ce va avea nevoie această generație și ți-a dat abilitatea să le împlinești. Tu nu ai cerut darurile, dar poți să ți le însușești, poți să le descoperi, să le dezvolți și să le îmbunătățești. Și tu ești responsabilul pentru modul în care le folosești.
Nu fi ca poporul evreu. Aș vrea să pot spune că fiecare seminție s-a mutat repede în teritoriul lor, a alungat locuitorii și și-a pus unicitatea în negoț. Dar nu au făcut asta! În unele cazuri semințiile nici nu i-au alungat pe inamici. „Dar copiii lui Israel n-au izgonit pe gheşuriţi şi pe maacatiţi.” (Iosua 13:13) „Ei n-au izgonit pe canaaniţii care locuiau în Ghezer.” (Iosua 16:10) „...n-au putut să izgonească pe locuitorii din aceste cetăţi, şi canaaniţii au izbutit astfel să rămână în ţara aceasta.” (Iosua 17:12) Nu au reușit să alunge inamicul de pe proprietatea lor. Ascultă-mă! Inamicul tău, diavolul, vrea să ocupe teritoriul tău. Nu e ușor! E nevoie de determinare, dar trebuie să îl alungi! Rămâi credincios chemării tale! Alte seminții au căzut victime nu canaaniților, ci propriei lenevii. Mult timp după ce Iosua a împărțit teritoriul, șapte seminții erau încă la Ghilgal în tabăra armatei. Iosua a fost nevoit sa îi mustre. „Până când vă veţi lenevi să mergeţi să luaţi în stăpânire ţara pe care v-a dat-o Domnul Dumnezeul părinţilor voştri?” (Iosua 18:3) Cu alte cuvinte: „Nu ați fost aduși în țara promisă ca să rămâneți în tabăra militară.” Cum explicăm nepăsarea lor? Nu știu. Au ieșit din pustie, au cucerit teritoriul, dar când a venit timpul ca fiecare să moștenească parcela lor, au lenevit. Nu fă la fel! Tu ești moștenitor cu Hristos al proprietății Lui. El a pus Duhul Său în inima ta ca o arvună. Și ceea ce Dumnezeu i-a spus lui Iosua, ne spune și nouă: „Orice loc pe care-l va călca talpa piciorului vostru vi-l dau.” (Iosua 1:3) Dar trebuie să intrați în posesia lui. Trebuie să primești de bună voie ceea ce Dumnezeu dă cu mână largă. Tot ceea ce te separă de țara ta promisă este umblarea ta în credință.
Te încurajez să urmezi exemplul eroului american William Penn. Vă amintiți povestea lui? S-a împrietenit cu niște americani nativi și aceștia i-au oferit un cadou. Putea primi tot terenul pe care îl putea înconjura pe jos timp de o zi. A acceptat oferta. S-a trezit devreme următoarea dimineață și a umblat vioi toată ziua până în amurg. Când s-a întors unul dintre șefi a spus: „Față palidă a făcut o plimbare lungă azi.” Dar au fost mulțumiți de efortul lui și și-au onorat promisiunea. Și terenul pe care l-a încercuit a devenit orașul Philadelphia. Dumnezeu ți-a dat și ție un dar, intră în stăpânirea lui! Moștenește-l! Găsește-ți locul în viață și locuiește acolo! La urma urmei, tu poți face ceva ce nimeni altcineva nu poate face ca și tine. Fii tu însuți! Amin? Amin.
Doamne, mulțumesc pentru acest plan extraordinar în care tu dai fiecărei persoane un dar spiritual unic. Tată, ajută-ne să găsim, să dezvoltăm și să creștem în abilitățile noastre spirituale. Învață-ne ce înseamnă acest lucru. În Numele lui Hristos ne rugăm. Și tot poporul lui Dumnezeu spune: amin.
