Unul din avantajele de a fi în biserică de 24 de ani este că viziunea bisericii şi a pastorului este aceeaşi. Viziunea mea este să răspândesc o pasiune pentru supremaţia lui Dumnezeu în toate lucrurile, pentru bucuria tuturor, prin Isus Hristos, deci scopul meu cu privire la voi este să răspândesc pasiunea pentru supremaţia lui Dumnezeu în vieţile voastre. Sunt aici cu voi în sesiunile acestea pentru ca datorită a ceea ce voi spune, ceea ce mă rog, felul în care sunt, şi tot ceea ce se petrece aici, pasiunea voastră pentru Hristos să crească. Ştiu că adolescenţii au creier să gândească şi inimi să simtă, şi nu sunt aici doar să vă schimb gândirea, deşi e un lucru măreţ şi sper să fac asta, ci datorită felului în care gândiţi şi simţit, să vă schimbaţi. Aceasta este ceea ce numesc pasiune pentru supremaţia lui Dumnezeu. Nu doar de dragul lui Dumnezeu, ci pentru că e măreţ, maiestuos, glorios, Cel mai mare din Univers şi din vieţile voastre. Pasiune pentru supremaţia lui Dumnezeu în toate lucrurile: timpul liber, timpul petrecut pe internet, când jucaţi sporturi, în ce privește hainele voastre, ce faceţi cu mama şi tata, ce faceţi în mod privat, ce faceţi la lucru, la şcoală, în toate lucrurile El e suprem! Vreau să se împlinească lucrul acesta datorită a ceea ce facem aici, pentru bucuria tuturor. Dacă bucuria ar veni aici peste grupul acesta şi s-ar opri aici, şi nu s-ar revărsa înspre nimeni altcineva, vecini, prieteni de la şcoală, înseamnă că am eşuat. De fapt, bucuria aceasta ar seca imediat, ca râul Iordan care se scurge în Marea Moartă, unde devine apă sărată şi toţi peştii mor din motivul acesta. Aşa ar fi viaţa voastră, dacă aţi primi bucurie şi nu s-ar răspândi nicăieri.
Viziunea noastră este pasiunea pentru supremaţia lui Dumnezeu, în toate lucrurile, pentru bucuria altora, pentru că bucuria voastră creşte când se revarsă înspre alţi oameni. Ultima frază, prin Isus Hristos. Am două motive pentru care trebuie să menţionez lucrul acesta.
1. În Isus Hristos vedeţi supremaţia lui Dumnezeu cel mai clar. Dumnezeu e invizibil, dar Numele lui Isus este scris pe toate paginile Noului Testament. Îl vedeţi pe Isus lucrând pe pământ în trup omenesc, de aceea prin Isus vedem supremaţia lui Dumnezeu, gloria lui Dumnezeu, maiestatea lui Dumnezeu. Deci vedem supremaţia lui Dumnezeu prin Isus.
2. Fiecare persoană din locul acesta este păcătoasă, nu avem absolut nici un drept să-L vedem pe Dumnezeu sau să ne bucurăm de El sau unul de altul, şi singura noastră speranţă este că Isus a murit în locul nostru, a înviat şi pentru că a plătit pentru noi, a devenit justificarea noastră, de aceea avem posibilitatea de a ne bucura de pasiunea noastră cu privire la supremaţia Lui. Acesta este scopul meu în fiecare predică pe care o predic, şi pentru timpul nostru petrecut aici.
Daţi-mi voie să încep sesiunea din seara aceasta despre supremaţie, cu o autobiografie. Vă voi spune despre dorinţa mea de a fi fericit ca adolescent şi cum a lucrat Dumnezeu, iar apoi reverenţa mea pentru gloria lui Dumnezeu când eram adolescent, şi cum Dumnezeu a acţionat pentru a intensifica experiența aceasta. Când eram la vârsta voastră, să spunem, la 14 ani, am avut acnee foarte severă. Pustule, coșuri. Nici unul dintre voi nu aveţi aşa ceva şi mă uimesc cât de puţini tineri experimentează aşa ceva. A avut un impact foarte puternic asupra mea în aşa fel încât părinţii m-au trimis la un dermatolog, care mi-a făcut un tratament în care îmi ardea pielea cu o lampă, apoi punea gheaţă, iar apoi îmi înţepa fața cu un ac foarte ascuţit. Durea atât de tare încât îmi curgeau lacrimile pe faţă. Iar când ieşeam afară după tratament, arătăm de parcă am foat într-un accident de maşină. Nu era destul că aveam problema aceasta, tratamentul era brutal, iar apoi mă trimitea acasă şi abia aşteptam să ajung acasă, să-mi ascund faţa în pernă, sperând că a doua zi nu voi arăta la fel. Efectul pe care l-a avut asupra mea, nu a fost de a-mi scădea dorinţa de a fi fericit, ci a fost o piedică în viaţa mea şi am crezut că nimeni n-ar vrea să fie în jurul meu. De aceea n-am mers la petreceri, am evitat oamenii în mod general, învăţam bine la şcoală. Cred că Dumnezeu m-a făcut să tânjesc după fericirea pe care nu o puteam găsi, pentru că m-a împiedicat s-o găsesc unde au găsit-o prietenii mei, şi Îi mulţumesc din toată inima mea.
Un al doilea lucru pe care l-a făcut, poate aţi mai auzit, am scris despre lucrul acesta, citiţi capitolul despre anxietate pe care l-am scris şi veţi ştii toate luptele pe care le-am avut. Doar în câteva cuvinte vă povestesc, nu puteam vorbi în public începând din clasa a VII-a. Dacă credeţi că voi aveţi probleme când vă tremură genunchii şi aveţi fluturi în stomac, eu n-am mai văzut pe nimeni să fie ca mine, decât un alt copil în clasa lui Beniamin, fiul meu. Nu puteam vorbi. Dacă trebuia să prezint un raport, nu tremuram şi îmi era ruşine, ci umerii şi gâtul mi se blocau şi nu puteam spune nimic. Nu se putea! Deci am mers la profesorul meu din clasa a X-a şi i-am spus că ştiu că trebuie să răspund oral în clasă, dar nu pot face lucrul acesta. Şi el mi-a spus, "Johnny, dar trebuie, dacă vrei nota 8." I-am spus că iau şi nota 7 şi am luat nota 7 în clasa respectivă pentru că nu puteam prezenta oral. Am evitat să fiu şeful clasei, să vorbesc în public în faţa clasei. Sub nici o formă! Deci din cauza lucrului acesta, n-am putut fi niciodată cineva în şcoală.
În al treilea rând, eram un atlet foarte slab, de nota 7. N-am putut juca la nici o echipă în liceu, deşi mi-a plăcut baschetul, fotbalul, atletismul, înnotul, dar nu puteam participa în nici o competiţie, aşa că mă jucam în spatele casei. Billy Shawn s-a accidentat la mine acasă jucând, atât de mult jucam. Nu purtam căşti şi s-a lovit la gât şi a trebuit să poarte un guler cervical câteva săptămâni. Mi-a plăcut să joc, nu eram prea bun, dar îmi plăcea. Din cauza acestor trei motive, privind înapoi îmi amintesc multă tristeţe. Dar până în ziua de azi nu păstrez resentimente faţă de şcoala suferinţei, pentru că Dumnezeu m-a purtat, nu prin multe suferinţe ci puţină suferinţă, şi voi toţi ştiţi despre ce vorbesc. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru lucrurile acestea. M-a pregătit să fiu predicator. Vă voi spune mai târziu cum teama mea de a vorbi în public s-a schimbat.
Tatăl meu L-a venerat pe Dumnezeu. Era evanghelist, călătorea mult şi era plecat de acasă poate 2/3 din fiecare an. Venea acasă 3 zile ei era plecat 3 săptămâni, venea din nou 4 zile şi era plecat 2 sau 4 săptămâni. Era evanghelist şi predica. Zbura în toată ţara şi pe vremea aceea un zbor până în California din Carolina avea trei opriri. Trebuia să fie plecat 6 săptămâni pentru că nu se putea întoarce într-o singură zi. Era plecat mult timp şi l-am iubit pe tata până în ziua de azi. Mama a plecat la cer. Eram uimit de el şi niciodată nu i-am luat în nume de rău faptul că era plecat atât de mult. Mama mea a iubit ce făcea el, mie mi-a plăcut ce făcea tata şi când venea acasă la cină, ne spunea glume noi, ne povestea biruinţele Evangheliei, credeam că am cel mai bun tată din lume! Eram uimit de reverenţa tatălui meu pentru Dumnezeu. Când tata se ruga, aproape că tremuram. Lucrul pe care îl pomenea din nou şi din nou era gloria lui Dumnezeu. L-am venerat pe tatăl meu care a avut un impact incredibil în viaţa mea.
Cartea aceasta pe care scrie Johnny S. Piper este de la părinţii mei care mi-au dat-o în 11 Ianuarie 1961. Ştiţi ce vârstă aveam în 1961? Eram în adolescenţă, aveam 15 ani. Am 58 de ani acum. "11 Ianuarie 1961. La mulţi ani, fiule. Cartea aceasta te va păzi de păcat, sau păcatul Te va îndepărta de ea." Dacă miros cartea aceasta, îmi aduc aminte de patul meu, tapetul, culoarea lămpii, îmi aduc aminte pijamaua mea, şi marginea de satin a păturii pe care o ţineam în mână când adormeam. Iubesc cartea aceasta şi mă uit ce am subliniat în cartea aceasta la 15, 16, 17 ani, am schimbat biblia la 18 ani, nici nu mai folosesc traducerea aceasta acum. Mă uit la ce am subliniat în acei trei ani. Vorbeam cu un prieten şi îi spuneam cum adolescenţii sunt distraşi de tot felul de lucruri şi i-am arătat cartea aceasta şi i-am spus că adolescenţii pot avea experienţe măreţe cu Dumnezeu. Îmi amintesc nopţi târzii cu cartea aceasta şi preţuiesc ce a făcut Dumnezeu prin faptul că mi s-a descoperit mie. Uitându-mă prin ea, câteva texte erau subliniate.
1 Corinteni 10:31: "Fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu." Mama şi tata mi-au spus lucrul acesta din nou şi din nou când am plecat la universitate. Iar un alt pasaj a fost Filipeni 2:9-11: "De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ, şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul." Dacă luaţi începutul şi finalul, spune aşa, Dumnezeu L-a înălţat, pentru gloria lui Dumnezeu. Şi am început să înţeleg în mintea mea că Dumnezeu e foarte serios în ce priveşte gloria Lui. Nu ne spune ca doar noi să fim serioşi cu gloria Lui, ci El o consideră importantă.
În următoarele minute vreau să vă prezint câteva ilustraţii din Biblie, care arată cât de serios este Dumnezeu cu privire la gloria Lui. Am numit-o, "Pasiunea lui Dumnezeu pentru gloria Lui." Vreau să plecaţi înţelegând că Dumnezeu îşi iubeşte gloria Lui! Dumnezeu are un zel arzător ca gloria Lui să fie cunoscută, înălţată, onorată, iubită şi venerată. Dumnezeu, în mod radical, este serios cu privire la gloria Lui şi inima Lui bate pentru aceasta. Vreau să simţiţi lucrul acesta şi vă voi arăta pasaje din Scripturi să ştiţi că nu-s ideile mele, ci este Cuvântul lui Dumnezeu. Haideţi să ne îndepărtăm de revelaţiile generale: cerul, tornade, tunete, furtuni, înspre revelaţii specifice în Biblie.
Oamenii de ştiinţă ştiu că viteza luminii este de 5,87 de trilioane de mile pe an. De asemenea, ştiu cu o oarecare acurateţe că galaxia noastră, Calea Lactee, are aproximativ 100.000 de ani lumină în lungime. 587.000 de trilioane de mile de la o margine la alta. Un trilion este un milion cu încă 3 zerouri şi încă 3 zerouri. Aceasta este lăţimea galaxiei noastre. Avem un telescop în spaţiu care funcţiona acum câţiva ani, nu ştiu dacă mai funcţionează acum. Dar mă gândeam că avem cel puţin un milion de galaxii precum Calea Lactee. Sunt aproximativ un milion de galaxii pe care le putem vedea cu cel mai puternic telescop. Dar mai departe de atât, nimeni nu ştie, decât Dumnezeu. În galaxia noastră, care e una dintre cele mai mici, sunt aproximativ 100 de milioane de stele. Dintre care soarele este un astru de mărime modestă. Temperatura cea mai scăzută este de 6000 de grade Celsius, are viteza de 155 de mile pe secundă, în propria orbită, prin galaxia Calea Lactee, făcând prima rotaţie completă în 200 de milioane de ani.
Oamenii de ştiinţă ştiu lucrurile acestea de aceea au o anumită reverenţă față de Univers. Sunt uimiţi de ceea ce văd şi aud creştini ca mine spunând, "Dumnezeu a creat lucrurile acestea cu mâna Lui sau prin Cuvântul gurii Lui şi a pus omul, fiinţe umane, într-un singur loc, pe planeta Pământ! O planetă mică de tot, planeta Pământ!" Ei râd şi spun cu o atitudine sceptică, "Se pare că Dumnezeu a irosit mult spaţiu. Care ar fi scopul? Uitaţi-vă la spaţiul acesta şi omul locuieşte pe planeta aceasta micuţă? Cum aşa?" Iar răspunsul meu este, "Ar fi irosit spaţiul dacă ar fi fost vorba doar despre noi." Dar Psalmul 19:1 spune că cerurile nu spun despre noi. Aţi fost vreodată într-un loc unde nu se văd luminile oraşului, ceaţa şi fumul, unde e întuneric total şi realizezi ce e sus în cer? Unde locuiesc eu în Minneapolis, pot număra stelele. Dar poate unde locuiţi voi, nu aţi putea număra stelele! Când priviţi în sus, Biblia spune în Psalmul 19:1 că cerurile nu vorbesc despre voi. "Cerurile spun slava lui Dumnezeu!" Faptul că este atât de mult spaţiu care priveşte spre noi, spre mici fiinţe umane, este ca să ne spună că suntem nesemnificativi şi spaţiul acesta este pentru gloria lui Dumnezeu. Cine i-a dat rolul acesta? Dumnezeu i-a dat semnificaţia acesta. Dumnezeu a decis ca Universul să spună despre Dumnezeu. Acesta este primul meu argument, aceasta este prima ilustraţie. Dumnezeu, în mod radical, se înalţă pe Sine Însuşi. A creat Universul să spună despre El.
A doua ilustraţie pentru ideea aceasta este crucea lui Hristos care este la mijlocul istoriei. Toţi cunoaştem Romani 3:23, "Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu." Păcatul ne defineşte în relaţie cu slava lui Dumnezeu. Dacă nu iubim slava lui Dumnezeu cum ar trebuie, atunci toţi păcătuim. Dacă nu o venerăm, atunci păcătuim. Păcatul înseamnă căderea din slava lui Dumnezeu. Ce înseamnă să fii lipsit de slava lui Dumnezeu? Oricât de mult am încerca, toţi suntem lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Toţi suntem lipsiţi de slava lui Dumnezeu și suntem păcătoși aici pe pământ. Oricât de mult încercat, oricât de mult credem că suntem fără păcat, vom fi lipsiţi de slava Lui. Cred că are de a face cu felul în care rupem relaţia cu Dumnezeu. Fiecare bărbat, fiecare femeie, fiecare copil născut sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu, care este definită de perfecţiune. Nimeni nu e perfect. Deci ce putem face? Răspunsul este crucea. Isus Hristos a venit în lume să determine două lucruri. Avem un blestem asupra noastră şi poate simţiţi lucrul acesta în seara aceasta. Simţi că eşti blestemat şi chiar eşti blestemat! Este un blestem asupra tuturor celor ce au păcătuit. Galateni 3:13, "Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi,- fiindcă este scris: "Blestemat e oricine este atârnat pe lemn." Deci un blestem a fost peste noi, Hristos a venit în lume, a dus povara blestemului mâniei, iar apoi a ridicat blestemul de peste noi. Aceasta este Evanghelia! În felul acesta deveniţi creştini, dacă Îl vedeţi pe Hristos ridicând blestemul de peste voi, aşezându-vă la locul vostru.
Iar în al doilea rând, El a trăit o viaţă perfectă, ceea ce vi s-a cerut vouă, dar nu aţi putut, nici eu nu pot, dar Hristos a făcut lucrul acesta în dreptul nostru. Deci El a purtat blestemul nostru şi ne-a oferit neprihănirea pentru ca în seara aceasta să vă puteţi pune capul pe pernă având pace totală. Toate păcatele mele sunt acoperite şi blestemul a dispărut, am neprihănirea dacă Îl aleg pe Isus Hristos ca Mântuitor personal şi Domn. Dar Dumnezeu a avut în vedere gloria Lui când L-a pus pe Fiul Lui pe cruce. Romani 3:25, "Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci trecuse cu vederea păcatele dinainte în vremea îndelungei răbdări a lui Dumnezeu." A făcut aceasta pentru a demonstra neprihănirea lui Dumnezeu. Hristos a fost oferit pentru a arăta că slava neprihănirii lui Dumnezeu nu este compromisă prin iertarea păcatelor voastre, dându-le la o parte datorită credinţei voastre. A făcut lucrul acesta pentru că a trecut cu vederea păcatele din trecut.
De exemplu, vă aduceţi aminte de David şi Batșeba? Când trebuia să fie la război, era pe acoperişul casei când ea făcea baie, e atras de ea, o aduce la palat, el poate avea tot ce vrea. Ea rămâne însărcinată şi acum are o problemă mare, ea e căsătorită cu Urie, un soldat pe câmpul de luptă. Începe să se gândească cum să rezolve problema. Am să-l aduc acasă pe Urie, se va culca cu soţia lui şi va crede că e copilul lui. Dar pentru că e un soldat nobil, nu-şi poate imagina să se bucure de asemenea plăceri când toţi camarazii lui îşi riscă viaţa în lupta pentru împărăţie, ceea ce trebuia să facă şi David! Deci David încearcă să-l îmbete, dar nici aşa nu reuşeşte planul. Deci îl omoară. O face în mod indirect, pentru că îi spune lui Ioab să-l pună aproape să fie lovit. Vestea vine că a murit, el o ia de soţie, şi toţi cred că bebele este al lui, totul e bine. Dumnezeu vine la Natan, profetul, şi spune, "Am un mesaj pentru David." Du-te şi spune-i o pildă despre un om care avea multe oi şi unul care avea doar una, iar cel ce avea multe oi a mers la cel ce avea doar una şi i-a furat-o să o gătească să o dea prietenilor lui. Du-te şi vezi ce va spune David despre omul acesta. Îi spune şi David zice, "Haideţi să-l prindem pe omul acesta!" Iar Natan, un profect incredibil de curajos, spune, "Tu eşti omul acela." Din gura lui David iese căinţa. Iar Dumnezeu spune prin Natan, "Dumnezeu îţi iartă păcatul." Imaginaţi-vă că sunteți tatăl lui Urie, la care eu aş răspunde, "Sub nici un chip! Chiar crezi că păcatul tău poate fi iertat? Mi-ai omorât fiul, mi-ai violat nora iar Tu vrei să spui, Păcatul tău este iertat?" Orice judecător care ar spune unui violator şi criminal, "Poţi să pleci. Promiţi că nu mai faci? Te iert." ar fi dat jos de pe scaunul judecătoresc! Dar asta face Dumnezeu pentru voi în fiecare zi. De aceea, Dumnezeu în mod radical, nu e drept! În cartea Proverbelor o numește o scârbă când nelegiuirea este justificată!
Vedeţi problema pe care a avut-o Dumnezeu prin a ierta păcătoşi ca noi? Nimeni în America nu se confruntă cu problema aceasta! Singura problemă cu care se luptă America este că Dumnezeu este rău cu noi şi se întâmplă lucruri rele. Nu că Dumnezeu este îndurător cu noi şi este nedrept pentru că ne iartă. Deci ce face Dumnezeu cu problema slavei Lui fiind compromisă prin iertarea păcătoşilor? Îl omoară pe Fiul Lui. Îl pune pe Fiul Lui în locul nostru pentru ca tot Unversul să vadă că Dumnezeu ia în serios păcatul. Dumnezeu Îşi înălţă gloria Lui. Când David a călcat în picioare slava Lui, Dumnezeu vine şi spune, "Te iert şi poţi continua să fii împărat!" Tot Universul strigă, Nu! Până când, 1000 de ani mai târziu, Dumnezeu spune, priviţi când de serioasă consider iertarea lui David. Îl dau pe Fiul Meu în locul lui. Fac lucrul acesta pentru păcatul lui şi pentru a-Mi justifica slava Mea. Chiar în mijlocul istoriei, Dumnezeu este pasionat de slava Lui.
