Vom continua cu studiul nostru despre curtare și astăzi ne vom ocupa de un aspect foarte interesant. Dar înainte de a face acest lucru, haideți să mergem la Domnul în rugăciune.
Tată, vin înaintea Ta în numele Fiului Tău, și te rog, dacă vrei să ne ajuți, dacă vrei să ne binecuvântezi și să ne întărești, Doamne, așa încât Sripturile care vor fi cercetate, să poată fi un beneficiu pentru poporul Tău, în special, Doamne, în această sesiune pentru tineri, Doamne, ca ei să poată crește, și în timp, viitoarele lor soții și familii să poată fi prospere, astfel încât Evanghelia și avansarea Împărăției Cerului să se facă din plin, astfel încât lumea să Îl poată vedea pe Hristos ca pe Cel care are puterea de a schimba și de a transforma. Tată, te rog, ajută-mă să povățuiesc cu înțelepciune și cu claritate și cu îndrăzneală. Doamne, controlează fiecare cuvânt și acțiune, călăuzește-ne acum. În numele lui Isus. Amin.
Deci vorbim despre curtarea biblică și am vorbit despre vremea curtării biblice. Care este momentul în care un tânăr și de asemenea o tânără, dar în această sesiune, în particular, care este momentul în care tânărul gândește că este pregătit să curteze o tânără, sau să înceapă o relație care să ducă la căsătoria cu o tânără. Am scris aici că pentru momentul unui tânăr de a curta, principiul biblic este simplu și potrivit, un tânăr poate începe o relație cu sexul opus numai după ce el a devenit adult și a devenit responsabil. Cu alte cuvinte, băieților nu le este permis. Tinere, dacă vrei să participi, dacă dorești să fii participant la o relație cu o tânără, dacă vrei să ți se încredințeze viața ei, atunci tu trebuie să fii deja adult, trebuie să părăsești lucrurile copilărești și să te îndrepți spre responsabilitățile unui bărbat.
Aș dori să ne gândim la un aspect care este foarte, foarte important. Vârsta maturității a crescut dramatic de-a lungul ultimelor câteva generații. Aș dori să folosesc ca un exemplu, un film din anii trecuți, numit "Stăpân și comandant", în care este vorba despre o bătălie, o luptă navală dintre două vase puternice aparținând englezilor și francezilor. Căpitanul "Lucky" Jack Aubrey luptă cu o navă franceză, în largul apelor. Și uimitor este că, privind la echipajul condus de el, mulți dintre ei sunt tineri, unii dintre ei sunt teribil de responsabili, chiar conduc la luptă pe ceilalți, la debarcarea pe nava adversarilor și în lupta corp la corp care se dă, și în retragerea pe navă, și unii dintre cei care conduc, arată a avea vărste puțin peste 15 - 16 ani. Aceasta ne oferă o imagine a faptului că maturitatea a devenit atât de întârziată în cultura noastră. Și că tinerii continuă să fie băieți până în jurul vârstei de 30 de ani. Și când băieții încep să participe la lucruri care sunt doar de apanajul bărbaților maturi, apare un pericol foarte mare.
Să zicem că suntem tineri și privim cu seriozitate lucrurile Domnului, și avem o viață de pregătire și antrenare pentru a crește în Hristos. Intrăm în viața de adult la vârsta de 17 - 18 ani, ne asumăm responsabilitățile unui bărbat, bineînțeles că mai sunt rămășițe ale imaturității noastre, toți avem de luptat cu ele, unii nu... sau unii pot avea înțelepciunea unui om de 65 de ani, la vârsta de 22 de ani. Dar în același timp, dacă intenționăm să cerem privilegiul unei relații cu o tânără, trebuie să luăm în serios solicitările, responsabilitățile acelei relații. Trebuie să fim bărbați, trebuie să luptăm, nu avem altă opțiune, sau vom produce daune foarte mari acelei tinere și copiilor care vor apărea în cadrul acelei relații.
Vreau să privim la câteva lucruri care sunt într-un fel, semne ale maturității. Lucruri care poate că sunt deziderate pentru voi, lucrați la ele, dar care de asemenea au rol de control, pe baza cărora vă puteți verificadacă ați atins stadiul de adult sau ați rămas tot un băiat înt-un trup de adult. Este foarte, foarte important. Primul aspect este acesta: un tânăr trebuie să dorească și să poată să se separe de tatăl și de mama sa, și să fie capabil să formeze o nouă familie. Priviți în Geneza, capitolul 2, versetul 24: "De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevasta sa și se vor face un singur trup". Verbul "a lăsa" de aici este unul puternic, este traducerea cuvântului ebraic care înseamnă "a lăsa în urmă", "a se depărta de", "a părăsi", "a abandona", poate însemna chiar "a neglija". Ideea nu este că ar trebui să ne abandonăm părinții sau să îi neglijăm în vreun fel. Chiar și după ce părăsim casa, avem responsabilități față de părinți, mai ales când ei îmbătrânesc și au nevoie de noi. Dar acest lucru înseamnă o schimbare semnificativă a relațiilor, când un tânăr intră în viața de adult, și în special când el se gândește la căsătorie, la uniunea cu o tânără, el nu trebuie să fie dependent de părinții săi, așa cum era ca băiat.
Vreau să vă împărtășesc ceva foarte important, pentru că nu vreau să mă înțelegeți greșit în acest lucru. Timpurile chiar s-au schimbat. Un tânăr... hai să spunem că este la liceu. Și ia foarte în serios starea de adult, dorește să crească și să devină bărbat, poate chiar și tatăl său participă, îl povățuiește și îl învață. Dar sunt și problem. Știți, faci școala acasă, ai 15 - 16 ani și trebuie să-ți începi activitatea. În trecut fiul își urma tatăl și practica meseria tatălui, și era... Aceasta conducea la multă libertate, oferea tânărului posibilitatea de a fi independent. Dar astăzi avem învățământul la domiciliu, sau poate unii dintre voi urmează o școală creștină, unii dintre voi pot fi într-o școală publică, și ați crescut într-o cultură în care nu este obligatoriu să lucrezi, poți merge la școală și să te joci, poți merge la școală și să practici o disciplină sportivă, și astfel nu vei învăța niciodată cum să-ți porți de grijă. Și apoi, trebuie să recunoaștem că după absolvire, mulți dintre voi vor merge la facultate, unde mai studiați încă 4 - 5 ani, și poate că părinții vă vor susține în continuare, pentru ca voi să vă dedicați studiilor. Să vă zic un lucru, nu vreau să spun că un tânăr ar trebui să fie complet și total independent financiar de părinții lui înainte ca el să înceapă să se gândească la o relație cu o tânără. Poate că sunt situații când un tânăr merge la facultate, se pregătește să devină medic sau avocat, și poate că are un serviciu cu program redus, dar mama și tatăl său sunt foarte mândri de el, respectă realizările lui, și îl ajută în această etapă a vieții sale. Dacă el se dovedește a fi adult, dacă se dovedește a fi responsabil, muncitor și după acest tipar, și dacă mama și tatăl său sunt de acord, atunci nu există niciun motiv pentru care, dacă Dumnezeu pare că ar aduce o tânără în viața sa, să nu înceapă să întrețină o relație cu ea. Dar această situație este complet diferită de aceea a unui tânăr care abia a început liceul și tot ce pare acesta să cunoască este legat de studiile sale și de jocul de baschet, sau a unuia care este la facultate și care tot ce se pricepe să facă este să studieze, și care probabil că lucrează suficient ca să poată să-și cumpere următorul joc video din serie.
Tinerilor, vreau să vă spun ceva legat de acestea și vreau să mă ascultați, vreau să mă ascultați cu atenție. Uneori stau de vorbă cu tinere credincioase, sau ele stau de vorbă cu soția mea. Îmi amintesc cum odată discutam cu un grup de fete și am afirmat că sunt mulți tineri în acea biserică, și aceștia par a fi serioși în studierea Scipturilor și în urmarea lui Hristos. Și răspunsul acestor tinere a fost: "Da, își citesc Biblia și sunt morali, dar sunt niște băiețași." Poate părea jignitor, dar... Și atunci le-am întrebat: "Ce înțelegeți prin băiețași?" "Ei au slujbe cu program redus și fac o mulțime de lucruri. Dar au aceste servicii cu program redus pentru că sunt înebuniți de achiziționarea unei perechi de încălțăminte care costă 120$ sau a ultimei versiuni a unui anume joc video. Ei nu se gândesc să economisească bani pentru familie, ei nu se gândesc la cumpărarea unei case, nu se gândesc să economisească bani pentru a se căsători, pentru a fi oameni credincioși, pentru a întemeia familii credincioase, nici nu le trece așa ceva prin minte." Și ele mi-au spus: "Frate Paul, chiar și aceia care par a-L iubi pe Isus, care practică evanghelismul și își citesc Biblia, sunt doar niște băiețași cu alocații pe care le cheltuiesc pe jucării". Și, ascultați-mă oameni buni, cunosc mulți tineri de 30 de ani, de 40 de ani, despre care se poate spune același lucru. Dacă nu te maturizezi și nu devii adult, atunci vei rămâne doar un băiat mare cu jucării ceva mai scumpe. Nu fi așa! Realizează că tu trăiești pentru un scop, nu doar de a trece de la o distracție la alta, sau de la o jucărie la alta, sau pentru acele activități și sporturi care îți plac. Să fii un bărbat credincios și să întemeiezi o familie credincioasă.
Dă-mi voie să te întreb: dorești tu să fii cu o femeie? Ei bine, dacă ai această dorință, atunci sunt câteva responsabilități cu care va trebui să începi să ai de-a face. Și una dintre ele este să te pregătești pentru acest lucru. Și parte din aceasta este ieșirea de sub tutela, și în special dependența financiară, de mama și de tatăl tău, și de a fi capabil să ai grijă de cineva, să ai grijă tu însuți de familie. Și, taților, trebuie să ne învătăm copiii aceste lucruri. Băiețeii mei... stau cu ei și le explic: "De ce te ocupi de matematică, de ce înveți să scrii cursiv, de ce citești cărțile acestea. Fiule, eu nu voi mereu aici pentru tine. Trebuie să înveți să stai pe propriile picioare, să devii bărbat și să porți de grijă unei soții și câtorva băieței și fetițe, așa cum fac și eu acum. Deci, haide să începem pregătirile încă de pe acum." Înțelegeți? Și veți spune: "Frate Paul, sunt mici, nu le va intra în cap". Da, nu le va intra în cap o vreme, dar într-o zi le va intra. Și chiar dacă le va intra în cap sau nu, rămâne responsabilitatea mea să le spun.
Nu numai că va părăsi pe tatăl său și pe mama sa, dar el și se va alipi, se va alătura soției. Verbul "a se alătura" este traducerea cuvântului ebraic care înseamnă "a împreuna", "a adera", "a sta aproape", "a se alipi", "a păstra apropierea". În regulă? Deci, într-o manieră asemănătoare în care ne rupem de unitatea familiei propriului tată, și începem propria uniune familială ca bărbat înaintea lui Dumnezeu, noi nu mai aparținem mamei și tatălui nostru. Este ca atunci când micuța mea avea 2 ani, micuța mea Rowen care acum are 3 ani, și când traversam parcul sau altă zonă, o țineam de mână atât de strâns încât aproape că mi se oprea circulația sângelui. Doream să fie lipită de mine deoarece pe-acolo era periculos și era prea mică să poată da singură piept cu pericole despre care ea nici nu știa că există. Dar când va avea 19 ani nu vreau să mai fac acest lucru. Voi continua să o țin de mână pentru că o iubesc, dar nu pentru că ar continua să fie o persoană imatură care nu poate să traverseze singură strada. Vreau să-i dau libertate într-un fel, să facă parte din lume ca adultă, și să se poarte ca atare.
Vrei să obții libertatea și să te alături unei soții. Să vă citesc ceva: "O relație nouă cu un partener aduce mari schimbări în celelalte relații deja existente." Băieți, pregătiți-vă! Pentru că o să vă cam tai avântul cu asta." Ai o relație nouă cu frații, cu cel mai bun prieten, cu colegii de misiune sau de serviciu. Aceasta este perfect valabilă și pentru sexul opus. Atunci când un bărbat spune "da" unei femei, pentru căsătorie, el automat spune "nu" oricărei alte femei de pe pământ. Ceea ce înseamnă că vom evita sub orice formă flirtul.
Dați-mi voie să privesc acum dinspre ultimul aspect spre primul, dintr-un unghi care pune pe primul loc acest ultim aspect. Când spun "da" soției tale, spui "nu" oricărei alte femei din lume, deci se înțelege că vei spune "nu" chiar și mamei tale. Mama ta nu mai este principala ta persoană de încredere, soția ta este. Nu intri într-o relație, nici chiar cu o femeie credincioasă, decât dacă acea persoană este soția ta. Ai înțeles? Ascultați! Unul din acele lucruri care cred că va fi minunat în cer este că vom avea permisiunea să intrăm în orice fel de relație în care nu putem intra pe pământ. Vei întreba: "De ce, frate Paul?" Pe acest pământ noi încă mai avem probleme cu păcatul, cu firea, cu lumea și cu diavolul. Da? Haideți să zicem că este o soră în Hristos pe care o cunosc, și ea este o minunată persoană credincioasă. Și ea cunoaște foarte mult despre Dumnezeu. Din cauza situației noastre din prezent, din cauza efectelor căderii în păcat, care se regăsesec în persoana noastră, nu mă voi duce nici măcar pentru a începe o discuție cu subiect teologic cu această doamnă. Nu aș îndrăzni să o invit să ia prânzul cu mine nici măcar pentru a discuta despre adevărurile biblice. De ce? Deoarece noi trebuie să ne oprim, trebuie să punem un zid, trebuie să avem mare grijă și mare precauție, deoarece încă se mai regăsesc în noi urmele căderii, în noi se dă o luptă cu carnea, sunt tentațiile, este lumea, este diavolul. Deci este nevoie să ne depărtăm de genul acesta de relații și să ne alipim de o singură femeie. Lucrul minunat este că în cer nu vor mai exista relații păcătoase, acolo nu vor mai fi tentații care să ne copleșească, dorințele noastre vor fi pure, pentru că noi vom fi glorificați. Atunci vei sta de vorbă cu cine vei dori, dar acum, Dumnezeu, în înțelepciunea Sa, a creat mariajul, în cadrul căruia, spunând "da" unei singure femei, spunem "nu" tuturor celorlalte femei.
Pot să spun că este o serioasă imaturitate masculină în tinerii de astăzi, când văd tineri care se complac în starea de burlăcie, este clar? Să vă spun cum s-a ajuns la acest lucru. În multe, multe familii... mulți, foarte mulți oameni - nici nu ai zice că aceștia sunt creștini - își trimit copiii la after school. Și ne întrebăm de ce familiile sunt atât de dezbinate, de ce Johnny, când vine de la școala, nu vrea să stea cu fratele lui, vrea să fie doar cu prietenii lui, tot timpul caută să iasă pe-afară și să stea cu prietenii săi. De ce? De fapt se întâmplă că el a aderat la un stil de viață independentă, împreună cu prietenii lui și prietenii lui au devenit perechea lui, el ascultă de prietenii lui, dorește să stea cu prietenii lui, și totul începe să decurgă în felul acesta. Viața lui nu mai se regăsește lângă tatăl său, mama sa, fratele său, sora sa, ci este lângă prietenii săi, cu aceștia dorește să stea. Așa că atunci când se întoarce acasă seara, de la muncă sau de la școală, acasă nu mai este chiar acasă, este doar un complex de apartamente format din camere separate în care fiecare se duce în camera lui. Acesta este foarte periculos, vedeți. Când mulți copii petrec majoritatea timpului lor, majoritatea orelor lor active, cu prietenii lor, aceasta este zona în care dezvoltă relații foarte puternice. Și ei nu mai au noțiunea de familie.
Deci tineri care cresc împreună cu prietenii lor, fiind tot timpul cu prietenii lor la școală, practică sporturi cu prietenii lor, cu prietenii lor la liceu, cu prietenii lor la facultate, cu alți prieteni din jurul acestora... știți ce se întâmplă? Când un astfel de tânăr se căsătorește, el continuă în același fel. Și într-un fel, de multe ori poate că este dedicat soției sale, dar el dorește să iasă și să fie cu prietenii lui, să meargă la pescuit cu prietenii lui, la vânătoare cu prietenii lui, să navigheze cu prietenii lui, să joace golf cu prietenii lui. Noțiunea lui de vacanță este de a ieși din casă. Aceasta este o foarte mare greșeală. Vacanța pentru tine trebuie să fie acel timp petrecut în casă. Vacanța pentru tine trebuie să fie timpul petrecut aproape de soția ta, aproape de copiii tăi. Dacă tu dorești să rămâi jucând jocuri cu prietenii tăi pentru tot restul vieții tale, foarte bine, dă-i drumul, dar nu te căsători. Nu te căsători! Pentru că nu este drept să faci acest lucru unei soții și unor copii. Când te căsătorești, tu spui "da" acelei femei. Nu doar că-i spui ei "da" și "nu" oricărei alte femei și oricărei legături de vreun fel cu altă femeie, ci tu spui "nu" și tuturor amicilor tăi. Sunt timpuri când putem avea activități în comun cu alți bărbați? Bineînțeles că sunt. Dar dacă acesta este scopul vieții noastre, de a ieși cu prietenii și alte lucruri asemănătoare, să fiu cinstit cu voi? Păi... este patetic! Este patetic! Un bărbat se alătură unei femei, și face acest lucru pentru că o iubește, se alipește de ea pentru că acesta este scopul lui Dumnezeu. El se atașează de copiii săi pentru că îi iubește, și Dumnezeu este în acest lucru. Acesta este planul lui Dumnezeu. Aceasta este un pic mai avansată, dar vreau să vă mai dau o imagine a acestui lucru. Odată m-a sunat un prieten foarte scump, parcă într-o zi de vinery. El avea copii de vârsta copiilor mei și altele de felul acesta. Și m-a întrebat:
"Ce faci mâine?"
"Îmi duc băieții la pescuit."
"Excelent, vin și eu și îmi aduc și băieții."
"Nu. Frate, nu pot face asta."
"De ce nu?"
"Pentru că mâine îmi duc băieții la pescuit."
"Nu înțeleg."
"Frate, am mai mers împreună la pescuit și înainte, băieții tăi au stat cu băieții mei și tu și cu mine am stat împreună. Dar mâine trebuie să-mi duc băieții la pescuit. Vezi, dacă eu vin cu băieții mei și tu vii cu băieții tăi, tu și cu mine vom sta acolo și vom pescui în timp ce băieții noștri s-ar juca prin preajmă, încercând să prindă șerpi veninoși. Mi-aș petrece timpul cu tine și băieții mei și-ar petrece timpul cu băieții tăi. Am nevoie să petrec ceva timp cu băieții mei."
"Paul, mulțumesc, am înțeles, fii binecuvântat."
Vedeți, bărbații își petrec mult din timp împreună cu alți bărbați, nu mai au cum să rămână singuri cu soțiile lor. Singurul timp petrecut cu soțiile lor este timpul când sunt în grup, cu alte cupluri. Sau bărbații doresc să facă ceva cu copiii lor, dar se întâlnesc cu alți bărbați care sunt cu copiii lor, și nu construiesc o relație cu proprii copii. Oameni buni, este greșit. Așa că, dragi tineri, întoarceți-vă la burlăcia voastră, la viața de licean sau de student, sau la toate celelalte, și faceți ce faceți, dar nu vă căsătoriți! Nu vă căsătoriți! Pentru că apoi veți dori să vă eliberați din asta. Iarăși, nu mă înțelegeți greșit. Adică doresc să ies și un timp să fac diverse lucruri cu prietenii mei, cu colegii mei, dar nu aceasta este viața mea, nu este viața mea. Și vacanța nu înseamnă să plec de lângă familia mea, este ocazia de a mă apropia de ei mai mult. Timpul liber... ar trebui să fie acela pe care îl petreci cu soția ta, jucându-te cu copiii tăi. Înțelegeți? Sper că da. Unul din semnele maturității este acela că tinerii vor dori și vor putea să se separe de tată și de mamă și să formeze o nouă unitate familială.
Să mai privim și la alt aspect, să ne ocupăm de un semn important al maturității unui tânăr. Înainte de toate și acesta este important, o relație personală și directă cu Dumnezeu. Observați că am folosit aici două adjective. "Personal", între tine și Dumnezeu, nu de grup, doar între tine și Dumnezeu. Și fără intermediari, nimeni nu trebuie să-ți spună că trebuie să-ți faci studiul biblic și că trebuie să aloci timp rugăciunii. Nu trebuie să te conducă nimeni pentru a te supraveghea în lucrurile ce țin de Dumnezeu. Asta nu înseamnă că nu avem nevoie de consiliere, nu înseamnă că nu trebuie să mai beneficiem de sfaturile părinților, nu înseamnă că nu mai avem nevoie de bătrâni. Avem, și de tupul lui Hristos. Dar dacă ești un tânăr care are o formă sau alta de devoțiune față de Dumnezeu doar datorită insistenței părinților, nu te gândi să aduci o tânără în viața ta. Nu face asta. Vă voi da exemplul negativ al regelui Ioas. Ascultați ce spune aici, când a fost sub autoritatea unui om marcant al lui Dumnezeu, a făcut ce este drept în ochii Domnului. Dar când a ieșit de sub această autoritate, el s-a depărtat de Domnul. Să citim la 2 Cronici 24, versetele 1 și 2: "Ioas avea șapte ani când a ajuns împărat și a domnit patruzeci de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Tibia din Beer-Șeba. Ioas a făcut ce este bine înaintea Domnului în tot timpul vieții preotului Iehoiada." Și acum ascultați ce se spune la 2 Cronici, 24:17 – 18: "După moartea lui Iehoiada, căpeteniile lui Iuda au venit și s-au închinat înaintea împăratului. Atunci Împăratul i-a ascultat. Și au părăsit casa Domnului Dumnezeului părinților lor și au slujit Astarteelor și idolilor. Mânia Domnului a venit asupra lui Iuda și asupra Ierusalimului, pentru că se făcuseră vinovați în felul acesta." Și știți că în final Ioas l-a ucis pe Zaharia, fiul mentorului său? Deci el a făcut ce este drept cât timp un om credincios și-a exercitat autoritatea asupra sa. Dar atunci când autoritatea aceasta a dispărut și nu a mai fost asupra lui, el și-a arătat adevărata față. Este foarte important, este un test, dragi tineri, pentru a proba dacă mergeți cu adevărat cu Domnul. Da, știu că nu există ceva pentru probarea creștinismului, și omul nu este o insulă, cu toții știm acest lucru. Dar dacă tu ai nevoie să fii motivat de autoritatea unei personalități sau altfel nu îți dorești să umbli cu Dumnezeu, nu te apuca să duci în eroare o tânără și pe părinții ei, aducând-o într-o relație cu tine.
Tinerelor, atenție la cuvintele mele: trebuie să vă doriți să aflați dacă acest tânăr poate sta pe picioarele lui înaintea lui Dumnezeu, sau trebuie să existe cineva care să îl tragă de mână pentru a-l păstra pe cale. Și, tânără domnișoară, nu tu trebuie să-ți asumi acest rol. Înțelege, tu nu ești chemată să fii mama lui - mama lui spirituală. El este chemat să fie conducătorul tău spiritual. Dacă trebuie ca tu să-l susții pentru ca el să fie conducătorul, atunci el nu este un conducător. Fii atentă la acest aspect, nu lăsa sentimentele să te ducă la aceasta, nu te gândi că vei putea să-l schimbi pe acest tânăr și să-l faci să ajungă ce ar trebui să fie, pentru că îți asumi un rol care nu este pentru tine. Fii foarte atentă!
Deci, un semn important al maturității la tineri este o relație personală și directă cu Dumnezeu. Acum să ne uităm la altul: devotamentul față de Dumnezeu, în cadrul familiei. Vede cu adevărat acest tânăr scopul special stabilit de Dumnzeu pentru familie? Și dorește el să crească pentru Domnul o moștenire sfântă? Vede el scopul dumnezeiesc, divin, ceresc, etern al căsătoriei? Și vede el seriozitatea acestui scop, în creșterea unor copii pentru Dumnezeu? În Geneza 18:19 se spune: "Căci Eu l-am ales - pe Avraam - și știu că are să poruncească fiilor lui și casei lui după el să țină Calea Domnului, făcând ce este drept și bine, pentru ca Domnul să împlinească față de el ce i-a făgăduit." Aici este ceva ce trebuie să observați: lumea este teocentrică, lumea este hristocentrică, orice acțiune trebuie să fie teocentrică sau hristocentrică. Orice lucru care a fost vreodată creat, este pentru Dumnezeu. Orice instituție care a fost creată vreodată, este pentru Dumnezeu, și este pentru a spune ceva despre Dumnezeu. Uneori oamenii îmi spun - și există motive pentru aceasta - ei spun: "Frate Paul, în Cântarea lui Solomon nu este nimic despre Dumnezeu, despre Hristos, despre biserică, este vorba doar despre căsătorie." Aceasta este problema voastră. Căsătoria este despre Dumnezeu și despre Hristos. Orice lucru care a fost făcut în creație, orice lucru care a fost întemeiat, până la instituții, trebuie să fie o revelație a lui Dumnezeu și a relației noastre cu El.
Deci, dacă tu începi o căsnicie din orice alt motiv în afară de gloria lui Dumnezeu și de înaintarea Împărăției Sale, ai probleme serioase în legătură cu scopul vieții tale. Iosua 24:15: "Și dacă nu găsiți cu cale să slujiți Domnului, alegeți astăzi cui vreți să slujiți: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinții voștri dincolo de Râu, sau dumnezeilor amoriților în a căror țară locuiți. Cât despre mine, eu și casa mea vom sluji Domnului." Aici este poziția fermă a unui om foarte, foarte evlavios. Înainte de toate el spune că el a fost chemat de Dumnezeu nu numai pentru a-și conduce viața pe baza scopurilor lui Dumnezeu. Dar el a fost chemat să-și conducă familia în acord cu scopurile lui Dumnezeu. El a primit o familie, pentru a conduce acea familie în serviciul lui Dumnezeu. Dacă tu intri într-o relație, aceasta nu este o relație care să-ți rezolve ție problemele, care să te împlinească pe tine, care să facă toate acest lucruri minunate și care să-ți ofere ție cea mai minuantă viață posibilă în această lume. Ci este pentru că tu ai fost chemat de Dumnezeu la această căsătorie, și scopul este să Îl binecuvântezi și să Îl slujești pe Dumnezeu în cadrul acestei familii.
Alt lucru important pe care îl vedem aici la Iosua este că el spune: "Și dacă nu găsiți cu cale să slujiți Domnului, alegeți astăzi cui vreți să slujiți." Și mai spune: "Cât despre mine, eu și casa mea vom sluji Domnului." Dragi tineri, vreau să vă spun ceva. Urmează să fiți ispitiți și provocați cum nici nu vă puteți imagina, ca să faceți compromisuri față de poruncile lui Dumnezeu și față de voia lui Dumnezeu în legătură cu viața ta și în legătură cu familia ta. Vei fi ispitit chiar și de către acei oameni care fac parte din așa-zisele adunări evanghelice la care aderi. De multe ori, știi, pastorii sau alții care au o viziune înaltă despre autoritatea cu care ar fi investiți, vor solicita de la tine foarte mult timp, și îți vor spune că trebuie să faci toate aceste lucruri pentru biserică în numele lui Hristos, și că trebuie să servești în biserică și să slujești în biserică... Și există adevăr în toate acestea, trebuie să servim în interiorul trupului. Dar îți vor aduce mai mult o sclavie față de viziunea lui și față de ceea ce cred ei, un gen de legalism al viețuirii pe pământ. Și tu nu trebuie să ții de aceste lucruri. Dacă cineva te cheamă să slujești într-o anume misiune, lucru care te pune în situația de a neglija poruncile lui Dumnezeu în orice domeniu al vieții tale, nu face acest lucru. Tu trebuie să fii implicat în biserica locală, trebuie să-ți slujești frații și surorile în Hristos, trebuie să participi la înaintarea Împărăției - a Împărăției lui Hristos - în biserica locală. Dar dacă implicarea ta este atât de măreață, încât nu mai poți să faci ucenicizarea propriei soții și a propriilor copii, și nu mai poți să fii un exemplu pentru ei, pentru că toată activitatea ta se desfășoară în această așa-numită biserică, este greșit. Este foarte greșit! Nu folosi biserica pe post de scuză ca să nu-ți servești familia cum trebuie. Dar în același timp sunt mulți care se folosesc de familiile lor pentru a se eschiva de la a servi în biserică. Trebuie pur și simplu să ascultăm de poruncile lui Dumnezeu. Poruncile lui Dumnezeu sunt perfecte, așa cum ni se spune în Romani 12:2. Și pentru că sunt perfecte, Dumnezeu nu va spune să facem un lucru care ne va determina să nu ascultăm de altă poruncă a Sa. Trebuie să trăim vieți echilibrate. De asemenea, veți avea colegi care vă vor ispiti. Toată lumea probabil că își dorește o carieră, deoarece doresc să lucreze 16 ore pe zi pentru șeful lor. Și ajung să își neglijeze familiile și copiii și orice altceva, pentru a deține case mai mari decât le trebuie, mașini noi de care nu au nevoie și anumite mărci de haine, pentru a le arăta tuturor că sunt prosperi. Va trebui să reziști și să spui: "Nu! Voi lucra, și cât sunt aici voi lucra din greu, dar nu voi face angajamente care să mă oblige să-mi neglijez familia. Nu voi face asta."
Generația mea, mulți dintre noi au tați care au muncit mult și au trăit în vremea marii crize. Și unul din sloganurile lor a fost - nu vreau să arăt lipsă de respect, într-un fel acest lucru este admirabil - unul dintre sloganurile lor a fost: "Vreau ca copiii mei să aibă lucrurile pe care eu nu le-am avut." Dar trebuie să înțelegem că acele lucruri pe care tații noștri nu le-au avut i-au făcut să fie bărbații care au fost. Tatăl meu în copilărie vindea ziare la colțul străzii, în Detroit, ca să câștige hrană pentru familia sa. Acest lucru l-a transformat în bărbatul care a fost, un bărbat hotărât și dedicat muncii. Aici este ceva pe care doresc să-l observați, dragi tineri și tați, dacă sunt și tați care ascultă aceste lucruri, nu sunteți rânduiți de Dumnezeu să dați copiilor voștri toate acele lucruri material de care voi nu ați avut parte. Sunteți rânduiți de El să le asigurați adăpost, și haine, și hrană. Cea mai mare responsabilitate a voastră este să le asigurați o învățătură evlavioasă și să le fiți un exemplu creștinesc. Și dacă trebuie să conduci acea mașină învechită... și dorești să faci voia cea bună a lui Dumnezeu, s-ar putea să găsești un chilipir, dar dacă trebuie să faci acest lucru, atunci fă-l. Și nu te aștepta să fii felicitat, pentru că faci doar ce trebuie să faci. Doar faci ce ar trebui să faci. Știu că acesta este un mod cam prea direct de a vorbi, dar este exact ce ne trebuie. Nu putem să folosim cadourile materiale pentru a înlocui prezența noastră. Puteți fi îndemnați de soție, care poate să nu fie suficient de matură la această dată, sau a început să creadă că are nevoie de mai multe lucruri, și dorește ca tu să ai o slujbă mai bună, să câștigi mai mulți bani. Nu este nimic greșit în a avea o slijbă mai bună și nu este nimic greșit în a câștiga bani mai mulți. Dar dacă acest lucru îți cere să nu asculți de poruncile lui Dumnezeu în legătură cu familia ta și cu biserică, nu trebuie să faci acest lucru. În regulă?
El spune că oricine poate face ce dorește dar "cât despre mine și casa mea, noi vom sluji Domnului". Vei avea de înfruntat cultura și bărbați... Cum ai numi un bărbat care este violent și supărat și stă la ușa casei sale? Sau un bărbat violent care se apropie de casa sa și bate la ușă și bărbatul din casă o trimite pe soția sa să îi răspundă acestui bărbat violent. Cum ai numi un astfel de bărbat? Nerușinat! Revoltător de nerușinat. Da? Nu îți pune soția în situația de a fi ea aceea care trebuie să se împotrivească culturii. Și familia ta. Nu permite ca soția ta să fie cea care trebuie să fie vitează să se împotrivească și să înfrunte jungla lumii acesteia, pentru a-și păstra casa evlavioasă. Nu ea trebuie să facă acest lucru. Aceasta este responsabilitatea ta, să dai o orientare corectă pe calea Domnului și să te asiguri că lucrurile sunt pe făgașul cel bun, este responsabilitatea ta să desțelenești și să tai poteci prin încurcăturile din junga lumii în care trăim. Ea trebuie să meargă în urma ta pe o cărare curățată. Toate încrengăturile și piedicile trebuie să fie înlăturate de către tine. Asta înseamnă să fii bărbat, "cât despre mine și casa mea", a spus Iosua. Bărbați, haideți să fim bărbați. Nu tauri, nu cocoși care se bat cu pumnul în piept, putem fi, și trebuie să fim bărbați buni, bărbați amabili, bărbați iubitori, bărbați generoși, bărbați iertători, bărbați miloși. Dar trebuie să fim bărbați! Trebuie.
Nu trebuie doar să dorim să ne separăm de tatăl și de mama noastră și de vechii prieteni, dar trebuie, de asemenea, trebuie să avem un devotament personal și direct pentru Dumnezeu. Trebuie să avem un devotament personal și direct cu Dumnezeu și în contextul familiei. De asemenea, dragi tineri, trebuie să cunoaștem și să trăim Scripturile. Dragă tinere, ascultă-mă. Dacă vrei să mergi pe un teren minat, legat la ochi și dansând ca un clown, dă-i bătaie, trăiește așa. Dar nici să nu te gândești să o conduci pe fiica mea pe acest teren minat. Dacă nu ai o cunoaștere crescândă a Scripturilor și o dorință crescândă să aplici Scripturile în viața ta, tu nu ai posibilitatea să conduci și să călăuzești o femeie, un copil, prin lumea aceasta. Vei spune: "Știi, eu nu sunt genul de tip care studiază". Viața ta depinde de lucrul acesta, așa că nu contează dacă ești sau nu studios din fire. Niciunul dintre noi, chiar niciunul nu avem mintea lui Spurgeon, sau a lui Sprowler, sau a lui Piper, sau a lui Martin Lloyd Jones, sau a lui MacArthur. Este adevărat, și nu sunem judecați pentru ce nu avem. Dar fiecare dintre noi poate studia Biblia de care depinde viața noastră, pentru că depinde. Și nu doar viața noastră. Cunosc mulți bărbați care spun: "Stii ceva, aș muri de o mie de ori pentru copiii mei". Foarte bine, așa și trebuie. Și să mori de zece mii de ori pentru soția ta, dacă este nevoie. "Aș face orice ca să-i apăr, aș face mai mult pentru ei decât aș face pentru mine." Foarte bine, dacă nu studiezi Scripturile pentru tine, atunci studiază Scripturile pentru ei.
Întâlnești bărbați ai căror copii sunt la școală și îi vor la un nivel academic. Și copiii lor sunt implicați în activități sportive, și le cumpără tot felul de echipamente sportive, îi trimit în tabere sportive, și îi trimit cu orele la antrenamente zilnice, în toate zilele săptămânii, și tot felul de chestii de genul acesta, pentru ca copiii lor să aibă perspective, erudiție. Ce prostie! Aceasta este prostie. Dacă ei neglijează cea mai mare nevoie a acestora, care este pregătirea lor pentru veșnicie. Pregătirea lor pentru eternitate. Este mai importantă decât orice altceva ce poate fi obținut în lumea acesta. Ei au nevoie de învățătura Scripturii. Tinerilor, voi aveți nevoie de cunoașterea Scripturii. Aceasta este o obligație absolută pentru oricine își asumă orice nivel de autoritate.
Haideți să ne uităm la ce se spune despre regele din națiunea lui Israel. Deuteronom 17:18-20. Ascultați la acestea, este vorba despre rege: "Când se va așeza pe scaunul de domnie al împărăției lui, să scrie pentru el, într-o carte, o copie a acestei Legi, pe care să o ia de la preoții din neamul leviților. Va trebui să o aibă cu el și să o citească în toate zilele vieții lui, ca să învețe să se teamă de Domnul Dumnezeul lui, să păzească și să împlinească toate cuvintele din Legea aceasta și toate poruncile acestea, pentru ca inima lui să nu se înalțe mai presus de frații lui și să nu se abată de la poruncile acestea nici la dreapta, nici la stânga, și să aibă astfel multe zile în împărăția lui, el și copiii lui, în mijlocul lui Israel." Vom trece prin acest pasaj înainte de încheiere. Este foarte important. Ascultați, "când se va așeza pe scaunul de domnie al împărăției lui", acesta este regele. Tu nu ești un rege, tu ești un soț, tu ești un tată, tu nu ești un rege. Dar ești pe o poziție de autoritate. Și când te afli pe o poziție de autoritate, ai aceleași nevoi cu cele ale unui rege. Și care sunt acestea? O cunoaștere lucrătoare și aplicabilă a Scripturilor.
"Să se scrie pentru el, într-o carte, o copie a acestei Legi, pe care să o ia de la preoții din neamul leviților." Trebuia să fie cu el. Nu trebuia să scrie toate acestea cu mâna lui, trebuia să le cunoască. Și trebuia să fie la el. Trebuia să fie parte din ființa lui. Autoritatea lui provine din Lege. Autoritatea ta provine din voia lui Dumnezeu făcută cunoscută prin revelarea Scripturilor. Da, ai fost investit cu autoritate, dar nu ți s-a dat autoritate pentru a trăi sau a conduce după cum bate vântul, nu ți s-a dat autoritate pentru a face ce este corect în ochii tăi. Ți s-a dat autoritate pentru a înțelege voia lui Dumnezeu și să ai grijă să o aplici în viața ta și în viața familiei tale. Și în felul acesta ea este cu tine, este ceva care lucrează, este un lucru viu, nu este ceva care trebuie studiat duminica, și apoi lăsat la biserică. Este fiecare parte a vieții tale. Când spui unui copil: "Fă asta, nu face aia", trebuie să ai un motiv biblic pentru acest lucru. Pentru că tu însuți ești o persoană aflată sub autoritate. Și autoritatea pe care o exerciți tu, provine din autoritatea care este deasupra ta. Trebuie să le spui că tu îi înveți aceste lucruri care provin din voia autorității care este și deasupra ta. Care este deasupra ta. Să știi asta.
"Va trebui să o aibă cu el și să o citească în toate zilele vieții lui." În toate zilele vieții lui. Nu le-ai cunoscut niciodată, nu le-ai învățat niciodată, și chiar și ce ai învățat, ai uitat și este nevoie să înveți din nou. Cât de adevărat este acest lucru! Înaintea ochilor copiilor tăi, viața ta trebuie să fie marcată de studierea Cuvântului lui Dumnezeu, studiu individual și studiu făcut împreună cu ei, cu familia ta. Tânără domnișoară, caută un bărbat care ia în serios studierea Cuvântului lui Dumnzeu. Tu spui: "Știu că acesta este cel pregătit pentru mine, dar este foarte, foarte slab la acest capitol." Ei bine, se poate ca el să fie cel pregătit pentru tine, și atunci așteaptă, așteaptă, așteaptă până când se va maturiza și la acest capitol, până când te va putea conduce în plan spiritual. Sau vei afla că tu trebuie să-l înveți cum să te conducă, și acesta este un lucru foarte periculos.
"să o citească în toate zilele vieții lui". Tinerilor, vreau să vă recomand un obicei foarte bun, un obicei de o viață. Citiți întreaga Biblie, începeți cu cartea Geneza și citiți totul până ajungeți la cartea Apocalipsa, și începeți de la capăt. Este bine o dată pe an. Dar aceasta nu poate fi înlocuită cu alte tipuri de studii, aveți nevoie de o cunoaștere generală a Scripturilor, și este bine să o aveți din citirea Scripturilor. Robert Murray McCheyne a fost unul dintre tinerii cei mai evlavioși care a trăit vreodată, și avea un plan de citire. Puteți să-l găsiți pretutindeni, căutați pe net. Începeți pe cont propriu, începeți cu Geneza și citiți la rând, 5 capitole pe zi. Croiți-vă drum prin Scripturi, să fie un mod de viață.
"Și să citească Cuvântul lui Dumnezeu", nu doar să îl cunoască, trebuie ca el să citescă Cuvântul lui Dumnezeu. De ce? Așa va învăța să se teamă de Domnul Dumnezeu. Haideți să facem un micuț raționament aici. Tu spui că te temi de Domnul. Felicitări! Cât de mult citești din Cuvântul lui Dumnezeu? Pentru că, dacă răspunzi că foarte puțin, eu îți voi spune că mă îndoiesc de faptul că tu te-ai teme de Domnul. Pentru că învățăm să ne temem de Domnul prin Scripturi. Să știți asta, așa este! Învățăm să ne temem de Domnul din Scripturi. Și dacă tu cunoști Scripturile într-o mică măsură, atunci tu cunoști foarte puțin caracterul lui Dumnezeu, și dacă tu cunoști caracterul lui Dumnezeu într-o mică măsură, atunci tu cunoști teama de Domnul tot într-o mică măsură. Și frica de Domnul este începutul întregii cunoașteri - Proverbe 1:7 - și frica de Domnul este, poate, una dintre cele mai sănătoase și dătătoare de viață virtute pe care o poți avea în propria ta viață și în cadrul familiei tale. Vor fi vremuri când vei simți că soția ta nu merită un tratament bun, un comportament corect. Nu vei simți nevoia să o tratezi așa cum ar trebui să o tratezi. Și frica de Domnul va fi cea care te va călăuzi în astfel de situații. Și dacă tu nu ai frică de Domnul, ai dat de necaz și tu, și familia ta. Spune: "ca să învețe să se teamă de Domnul Dumnezeul lui, păzind și împlinind cu grijă toate cuvintele din Legea aceasta". Cum ne temem de Dumnezeu? Trebuie să dovedim teama și reverența noastră față de Dumnezeu, împlinind poruncile Sale. Și cum vom împlini poruncile Sale, dacă nu le cunoaștem? Cum putem să înaintăm în înțelepciune dacă nu studiem înțelepciunea Lui? Nu ați intrat în lumea aceasta cu cantitatea necesară de înțelepciune. Nașterea din nou nu vine împreună cu înțelepciunea necesară. Trebuie să studiați. Priviți, aici este ceva foarte important. De ce trebuie să ne temem de Domnul? Aici spune: "pentru ca inima lui să nu se înalțe mai presus de frații lui". Tu nu te temi de Domnul și nu studiezi Scripturile și dacă în timpul acesta dispui de ceva autoritate, ți se va întâmpla să te îngânfi față de cei aflați sub autoritatea ta, și astfel te vei afla în una dintre cele mai periculoase situații posibile.
Bătrânii au autoritate? Da, au. Dar dacă nu trăiesc cu frică de Domnul, inima lor se va ridica deasupra celor pe care îi păstoresc și îi vor abuza. Cu această autoritate ei vor abuza oile, ca și cum oile ar exista pentru ei, ca și cum oile ar trebui sacrificate pentru ei, în loc de a fi păstori care se sacrifică pentru oi. Soții pot face același lucru. Tot timpul întâlnesc soți legaliști, duri, critici, îndărătnici, care folosesc autoritatea lor ca pe un buzdugan, ca un rege păgân care își folosește autoritatea pentru ca toată familia lui, soția și copiii să-i aducă omagiu, să-l slujească, să-l onoreze. Este absolut inadmisibilă o asemenea răstălmăcire a Scripturilor. Noi ne folosim autoritatea ca să slujim, nu pentru a fi slujiți. Noi ne folosim autoritatea pentru a binecuvânta, nu pentru a fi binecuvântați de alții. Noi ne folosim autoritatea nu pentru a ne înălța deasupra fraților noștri, ci ca, prin slujire, să fim mai prejos decât frații noștri, soțiile noastre, copiii noștri. Deci, dacă nu citești Scripturile și nu iei în serios poruncile referitoare la autoritatea exercitată în cadrul familiei, vei deveni o bestie de bărbat. Și vreau să-ți spun ceva, am văzut câteva bestii. Dacă primești autoritate și nu ești asemenea lui Hristos, vei produce mari nenorociri. Ține minte un lucru: va aduce mari nenorociri unei soții, mari nenorociri copiilor. Dar va produce o mare nenorocire pentru acest bărbat în ziua judecății, când va sta în fața lui Dumnezeu și va fi avertizat și judecat conform comportamentului său abuziv.
Uneori, dragi tineri, predau lecții despre familie, despre căsătorie, despre rolul conducător al unui bărbat. Este unul dintre cele mai înfricoșetoare lucruri despre care trebuie să predau. De ce? Pentru că știți că există acel groaznic tip de bărbat legalist, dur, care zdrobește pe toți. Și aceștia folosesc aceste învățături pentru a suprima și a oprima pe soțiile lor și pe copiii lor și pentru a se întrona ca regi peste casele lor. Nu acesta este sensul pe care l-a dat Hristos acestui cuvânt. Noi avem autoritate, noi trebuie să fim hotărâți, dar această supremație a noastră ne cere un preț și ea trebuie să fie o binecuvântare pentru ai noștri, nu pentru noi înșine.
La o observare mai atentă a fiecărui cuvânt din descrierea acestei stări "pentru ca inima lui să nu se înalțe mai presus de frații lui și să nu se abată de la poruncile acestea". Alt lucru pe care îl poate produce autoritatea este de a te abate de la porunci. Mulți slujitori au căzut deoarece au fost folosiți de către Dumnezeu și au ajuns să creadă într-un fel sau altul că autoritatea și puterea lor a crescut suficient ca să nu mai fie nevoie ca ei să se supună poruncilor, ca restul credincioșilor. Și astfel au ajuns să se creadă figuri aparte, favorizate de Dumnezeu și ocolite de mânia Sa, care pot scăpa făcând lucruri cu care alții nu pot scăpa. Autoritatea poate produce astfel de idei. De ce? Deoarece autoritatea poate produce mândrie și ne poate face să ne credem cumva speciali și că nu ar trebui să ne mai supunem poruncilor mai mărunte, așa cum fac credincioșii de rând. Cui i s-a încredințat mult - vedeți, este opusul - cui i s-a dat mult, mult i se va cere. Dacă Dumnezeu ți-a dat o poziție de autoritate în familia ta, atunci cere mai mult de la tine: mai multă smerenie, mai multă slujire decât cere de la soția și de la copiii tăi.
Autoritatea în viața credinciosului nu prea aduce privilegii. Poate că aceasta este marea diferență dintre autoritatea din creștinism și autoritatea din lume: autoritatea noastră nu aduce privilegii, aduce responsabilități, sarcini și sacrificii. Țineți minte lucrurile acesta. Mulți dintre voi, tinerii, vă veți expune. Poate veți citi cărți despre autoritate, despre poziții de top și altele, și vă veți expune și veți face multe prostii și veți produce multă pagubă. Nu faceți asta, fiți foarte precauți, foarte atenți. Ocoliți ambele extreme când considerați această problemă, pentru că există oameni care au trăsături de conducere, autoritate și putere, și sunt periculoși, și există altă categorie de oameni care cunosc doar la nivel theoretic totul despre autoritate și despre supremație. Nu fiți niciuna dintre aceste două tipuri. Exercitați-vă autoritatea, conduceți-vă familia, dar faceți-o în felul lui Hristos, și folosiți-o pentru a sluji și a binecuvânta pe ceilalți.
În următoarea noastră secțiune vom continua cu semnele maturității la tineri și vom aborda subiecte de genul asemănarea cu caracterul lui Hristos, forța morală. Și vom atinge un subiect care de obicei nu este abordat. De fapt această idee mi-a venit în minte într-o zi când discutam cu un prieten de-al meu, Buddy Baccon, și vom vorbi despre muncă și provizii. Este unul dintre semnele maturității, așa cum prietenul meu Buddy Baccon mi-a spus odată: "Își găsește tânărul plăcere, își găsește el plăcere în a-L onora pe Dumnezeu prin muncă? În onorarea lui Dumnezeu prin muncă asiduă?" Pentru că, dacă nu își găsește, nu-l lăsa să se apropie de fiica ta. Cred că este un sfat bun. Bine. Domnul să vă binecuvânteze, v-am sâcâit suficient pentru o singură sesiune, dar probabil că vă voi sâcâi și mai mult când vă veți întoarce. Și vreau să știți că sâcâindu-vă pe voi, mă sâcâi pe mine. Sunt mai în vârstă decât mulți dintre aceia care vor urmări această predică, dar încă mai am nevoie de sâcâială. Așa că ori ne vom sâcâi pe noi înșine ori ne vom împietri inima, și să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne sâcâie. Cel mai bine este să ne plecăm inimile și să lăsăm remușcarea și să ne autosâcâim. Dumnezeu să vă binecuvânteze! Vă doresc o zi bună!
