“Aruncă, dar, aurul în țărână... Și atunci Cel atotputernic va fi aurul tău... Cel atotputernic va fi desfătarea ta, și îți vei ridica fața spre Dumnezeu.” Acestea au fost cuvintele lui Elifaz, el a fost unul din prietenii lui Iov. Iov își pierduse prin moarte toți cei zece copii, își pierduse – fie murind, fie fiind furate – toate animalele, iar soția se întorsese împotriva lui Dumnezeu. Și acum Elifaz, Bildad, și Țofar, cei trei prieteni ai lui, veniseră și șezuseră cu el în sac și cenușă, și în tăcere timp de șapte zile. Și iată că acum ei vorbesc, în Iov 22:24-26: “Aruncă, dar, aurul în țărână, [... ] Atunci Cel atotputernic va fi aurul tău, atunci Cel atotputernic va fi desfătarea ta, și îți vei ridica fața spre Dumnezeu.”
Când încercarea lui Iov s-a sfârșit, în capitolul 42, când încercarea lui Iov s-a terminat iată ce a spus Dumnezeu lui Elifaz: “Domnul a zis lui Elifaz din Teman: ‘Mânia Mea s-a aprins împotriva ta și împotriva celor doi prieteni ai tăi, pentru că n-ați vorbit așa de drept de Mine, cum a vorbit robul Meu Iov.’” Ce ar putea fi mai corect, mai frumos, decât să spui: “Aruncă, dar, aurul în țărână... Atunci Cel atotputernic va fi aurul tău, atunci Cel atotputernic va fi desfătarea ta și îți vei ridica fața spre Dumnezeu”? Eu consider că această frază este adevărată, corectă, este frumoasă. Totuși, când Elifaz a spus-o, Dumnezeu s-a mâniat pe el. De ce l-ar mânia pe Dumnezeu că Elifaz a spus: “Dacă Dumnezeu nu e aurul tău, tu ești un închinător la idoli, dacă îți găsești plăcerea mai mult în aur decât în Dumnezeu.” Ce e greșit?
Greșeala este că Elifaz a folosit acele cuvinte pentru a-l acuza pe Iov. În versetul 23, versetul anterior spune: „Dacă te vei întoarce la Cel Atotputernic – asumând că Iov nu este cu Dumnezeu – vei fi așezat iarăși la locul tău, dacă depărtezi fărădelegea din cortul tău.” Așadar, Elifaz și prietenii lui nu pot concepe că ar putea exista un om care să facă dreptatea și care să Îl prețuiască pe Dumnezeu mai mult decât aurul și totuși să sufere atât de mult. Ei nu își pot imagina că aceste două lucruri: așa de multă suferință și prețuindu-L pe Dumnezeu mai mult decât aurul și fiind un om drept, nu pot fi împreună într-un singur om. Și ei s-au înșelat amarnic. Dumnezeu se mâniase că ei au vorbit cu Iov în acest fel.
Motivul pentru care am adus aceasta în începutul mesajului este pentru că vreau să vorbesc despre acele cuvinte. Vreau să vorbesc despre: „Aruncă, dar, aurul în țărână, Dumnezeu va fi aurul tău, atunci Cel atotputernic va fi desfătarea ta.” Vreau să vă spun asta și vouă, dar nu vreau ca Dumnezeu să se mânie pe mine. Care ar trebui să fie diferența? Cum s-ar putea întâmpla asta? Așadar, vă avertizez să fiți atenți că este posibil ca un predicator să vorbească adevărul despre Dumnezeu într-un mod în care L-ar face pe Dumnezeu să se mânie. Înțelegeți? Vreau să vă măresc atenția în timp ce ascultați, vreau să realizați că de fiecare dată când auziți pe cineva vorbind lucruri adevărate, acestea pot fi amestecate cu lucruri false. Lucruri adevărate pot fi vestite cu jumătăți de adevăr, lucrurile adevărate pot veni dintr-o inimă plină de mândrie, care nu iubește, lucruri adevărate pot fi spuse în modalități crude. Cuvinte adevărate pot fi spuse neechilibrat, așa că nu este o proporție în ceea ce este spus cu ceea ce este real. Este posibil ca un predicator să vorbească adevărul într-un mod în care să-L facă pe Dumnezeu să se mânie. M-am făcut atent pe mine însumi și vă atenționez și pe voi că se poate să celebrez cât de prețios este Dumnezeu și desfătarea în Dumnezeu într-un mod în care L-ar face pe El mânios. Vreau să vă pun mințile în alertă maximă ca să nu pierdeți orice filtru învățat din Biblie și să deveniți niște sugative în timp ce vorbesc cu voi.
Știți, când vă ridicați mâinile în închinare, pline de pasiune, la acest eveniment, voi nu sunteți rugați de Louie sau de David Crowder, sau de mine, sau de oricine altcineva să vă închideți mintea în timp ce simțiți adânc, din contra, voi sunteți îndemnați să vă puneți mintea la contribuție. Gândiți-vă la versurile acelea: spun ele adevărul? Dacă da, le voi simți cu toată inima. Și dacă nu, nu voi pretinde asta indiferent dacă Piper vorbește sau oricine ar cânta. De asta încep în felul acesta, atrăgând-vă atenția spre Elifaz, la faptul că el a vorbit adevărul, că este o afirmație adevărată și, totuși, L-a făcut pe Dumnezeu să se mânie. Deși L-a făcut pe Dumnezeu mânios, vreau să vorbesc despre asta, pentru că este adevărat, noi știm că e adevărat pentru că este peste tot în Biblie. „Aruncă, dar, aurul în țărână, atunci, Cel Atotputernic va fi aurul tău, Cel atotputernic va fi desfătarea ta și îți vei ridica fața spre Dumnezeu.”
Am două întrebări să vă adresez și voi încerca să le răspund din Biblie. Prima este: “Cum este ca Domnul să fie desfătarea ta?” și a doua: “Este această desfătare cea mai înaltă datorie a ta?” Acestea sunt cele două întrebări ale mele și le voi adresa în alt mod: “Care este, de fapt, experiența actuală de a te bucura de Dumnezeu?” Cum este să îți găsești plăcerea în Dumnezeu, să fii împlinit în Dumnezeu? Și motivul pentru care întreb este pentru că eu cred că mulți credincioși știu cum să se bucure de o pizza, știu să se bucure de fotbal, știu să se bucure de prieteni, știu să se bucure de sex. Dar dacă puneți cuvântul “bucurați-vă “, “păcere”, sau “fiți împliniți în Dumnezeu” și nu mai înseamnă nimic. „Nu știu despre ce vorbești. Nu mă raportez la Dumnezeu în acest fel. Fac anumite lucruri pentru că El spune să le fac. Găsind plăcerea, bucurându-mă, fiind împlinit – nu știu despre ce vorbești. Este pizza, este fotbal, despre ce vorbești?”
Care este experiența actuală de a te bucura în Dumnezeu, de a te desfăta în Dumnezeu, de a fi împlinit în Dumnezeu? Și apoi a doua întrebare: “Este această bucurie, această desfătare, această satisfacție cea mai înaltă obligație dată de Dumnezeu?” Acestea sunt cele două întrebări ale mele. “Aruncă, dar, aurul în țărână, atunci Cel atotputernic va aurul tău, atunci Cel atotputernic va fi desfătarea ta și îți vei ridica fața spre Dumnezeu.” Deci dacă Dumnezeu e aurul tău, El va fi bucuria ta, este ceea ce spune. În Matei 6:21, Isus spune: “Acolo unde este comoara voastră, acolo este și inima voastră.” Dacă Dumnezeu e comoara ta, El va fi desfătarea ta. Nu vorbim aici de darurile lui Dumnezeu, vorbim de Însuși Dumnezeu.
Aceasta este problema cea mai mare în cartea Iov, întrebarea cea mai mare: “L-a iubit Iov pe Dumnezeu mai mult decât darurile Lui Dumnezeu?” Aceasta este problema în cartea Iov. Așadar, Satana nu crede că Iov Îl iubește pe Dumnezeu mai mult decât darurile Lui, și iată ce va face el: îi va arăta lui Dumnezeu că Iov nu e sincer, bucuria lui e în lucrurile lui, sau in soția lui, sau în copiii lui, sau în turmele lui, nu în Dumnezeu. Asta este ceea ce Satan spune, Iov 1:9-1: “Și Satana a răspuns Domnului: ‚Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe El, casa lui, și tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui, și turmele lui acoperă țara. Dar ia întinde-Ți mâna și atinge-Te de tot ce are, și sunt încredințat că Te va blestema în față.’” Asta e problema în cartea Iov. Cu alte cuvinte, “Doamne, Iov se teme de Tine doar pentru că i-ai dat avere, i-ai dat lucruri minunate, i-ai dat sănătate, și o familie, și prosperitate, de asta Te iubește, nu-i așa?”
Așadar, toți copiii lui sunt morți, toate turmele îi sunt furate... Și iată ce spune el, Iov 1:20,21: „Atunci Iov s-a sculat, și-a sfâșiat mantaua și și-a tuns capul. Apoi, aruncându-se la pământ s-a închinat și a zis: ‘Gol am ieșit din pântecele mamei mele și gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat, și Domnul a luat – binecuvântat fie Numele Domnului!’” Iubiți cântarea aceea, nu-i așa? Sunt sigur că ați cântat-o și nu ați avut nici o idee ce ați cântat. „Ei sunt morți, ea este moartă! Fii binecuvântat! Tu ești un Dumnezeu bun, te iubesc!” Fiți atenți la ceea ce cântați! Îl iubesc pe Matt Redman, mulțumesc Domnului pentru acea cântare. Îmi amintesc că prima dată când am cântat-o și misionarii s-au întors acasă, ei erau exact acolo, iar copilul lor de două săptămâni era înmormântat, iar când ei cântau cu mâinile ridicate, ei știau ce înseamnă.
Despre aceasta este cartea Iov. “Iov, Satana spune, tu Îl iubești, te temi, îți găsești plăcere, stai aproape de Dumnezeu doar pentru că El îți dă copii.” Așa că el se întoarce la Dumnezeu, nu e convins: “Nu, Doamne! Da, copiii au murit, toate turmele s-au dus.” Iată ce a spus, în Iov 2:4-5: “Și Satana a răspuns Domnului: ‘Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viața lui. Dar ia întinde-Ți mâna și atinge-Te de oasele lui și de carnea lui, și sunt încredințat că te va blestema în față.’” S-a înșelat iarăși. Deci vedeți ce se întâmplă în această carte. Îl avem pe Satana, pe Dumnezeu și un om care spune că Îl iubește pe Dumnezeu, se alipește de Dumnezeu, se teme de Domnul. Iar Satana spune: “Nu, el își iubește doar averile, el își iubește doar darurile.” Despre asta e vorba în această carte.
Este Iov ca și Psalmistul în Psalmul 63:3? „Fiindcă bunătatea Ta prețuiește mai mult decât viața.” Așa că trebuie să alegeți între viață și toate plăcerile ei și dragostea nemărginită. Psalmistul spune: “Îl voi alege pe Dumnezeu și dragostea lui și voi muri.” Este Iov ca și profetul Habacuc? Eu și soția mea am ales acest text pentru a fi citit la nunta noastră, acum 49 de ani (Habacuc 3:17-18): “Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, vița nu va da nici un rod, rodul măslinului va lipsi, și câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, și nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!” Fără mâncare, deloc, deloc, foamete la orizont și eu Îl am pe Dumnezeul meu. Întrebarea este: “Este Iov în acest fel?”
Acum, după cum bine știți, răspunsurile lui Iov nu au fost perfecte, el niciodată nu L-a blestemat pe Dumnezeu, dar a trebuit să fie mustrat pentru unele cuvinte pe care le-a spus; el a trecut testul, dar nu l-a trecut cu brio. Nu este nicio îndoială în ceea ce Satana a vrut să nimicească și în ceea ce Dumnezeu a vrut să întărească. Anume, că Dumnezeu trebuie să fie prețuit, trebuie să ne bucurăm mai mult de Dumnezeu decât darurile Lui, în avuție și sărăcie, în sănătate și în boală, în viață și moarte. „Aruncă, dar, aurul în țărână, atunci Cel atotputernic va fi aurul tău, Cel atotputernic va fi desfătarea ta, și îți vei ridica fața spre Dumnezeu.”
Aici sunt cele două întrebări ale mele, le voi lua pe rând. Întrebarea numărul unu: Cum este ca Domnul să fie desfătarea ta? Care este experiența de a fi satisfăcut în Dumnezeu?
Primul, și cel mai important lucru care trebuie spus este că plăcerea în Dumnezeu, desfătarea în Dumnezeu, satisfacția în Dumnezeu este satisfacția într-o Persoană, nu un lucru, o idee, sau un șir de acțiuni, ci o persoană. Mă întreb – poate nu toți sunteți așa –, dar mă întreb dacă vreodată ați cugetat, poate târziu noaptea privind cerul, dacă în toată veșnicia, în veșnicia trecută a fost ceva, întotdeauna acolo. Pentru că nimicul nu poate da naștere la ceva. Cuvântul nimic înseamnă nimic, neființă. Nu poate face, nu poate crea. Nimicul este neființă, este nimic. Dacă există ceva, întotdeauna a existat ceva. Aceasta e minunat! Doar acest fapt, că întotdeauna a existat o realitate. Apoi, ați considerat vreodată că, în consecință, nu a existat timp înainte de această realitate, nu a fost nici un set de circumstanțe, nu au fost condiții, nu au fost influențe care ar fi făcut această realitate mai probabil să fie un lucru decât să fie alt lucru? Ce este, este și nimic nu a făcut să fie ce este, în consecință probabilitatea de a fi un lucru și nu altul este atât de mare ca și oricare lucru sau persoană. Prin urmare, când Biblia revelează prin cuvintele ei și prin Isus Hristos că cea mai importantă realitate este o Persoană, nu spune ceva de neconceput, nu spune ceva imposibil, nu spune ceva improbabil. Acesta este un gând minunat. Și tu trebuie să decizi: este asta ceea ce este real? Este realitatea supremă o Persoană?
Poate nu gândești chiar așa, poate doar te pui să dormi. E bine și așa, pentru că atunci când te trezești dimineața ceea ce trebuie să faci este să începi să citești Biblia. Nu ai deloc unul din acele gânduri să afli că există o Persoană și trebuie să te bucuri de acea Persoană. Filipeni 4:4: “Bucurați-vă în Domnul totdeauna.” Psalmul 37:4: “Domnul să-ți fie desfătarea.” Psalmul 32:11: “Bucurați-vă în Domnul și veseliți-vă.” Psalmul 16:11: “Înaintea feței Tale sunt bucurii nespunse." Apoi din nou în Psalmul 16:5: “Domnul este partea mea de moștenire si paharul meu.” Psalmul 42:12: “Cum dorește un cerb izvoarele de apă, așa te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu.” Psalmul 143:16: “Îmi întind mâinile spre Tine, îmi suspină sufletul după tine ca un pământ uscat.” Romani 5:11: “Ne și bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru, Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea.”
De asta a murit Isus: eu și tu, și fiecare în această încăpere suntem păcătoși. Nu putem veni înaintea lui Dumnezeu și să ne bucurăm în El, am fi arși dacă am veni înaintea lui Dumnezeu. El este sfânt, nu poate privi răul fără să se mânie. Dacă asta e tot ce ești, asta e tot ce vei primi. Așa că noi a trebuit să fim în siguranță, a trebuit să fim răscumpărați, am avut nevoie de Cineva să ia asupra sa vina noastră, să ia condamnarea noastră. Ceea ce Isus a și făcut până ce ne-a împăcat cu o Persoană. Ne-a împăcat cu o Persoană, așa se întâmplă împăcarea. Și apoi, 1 Petru 3:18: “Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiți ca să ne aducă la Dumnezeu.” De asta El a suferit, să ne aducă la această Persoană, să ne aducă la Dumnezeu, nu să ne ducă în Cer – fără Dumnezeu, să ne scoată din Iad – fără Dumnezeu, să ne facă prosperi – fără Dumnezeu. El a murit să ne aducă la o Persoană, așa că nu poate fi nicio îndoială că orice bucurie care ar fi supremă, va fi bucuria într-o Persoană. El trebuie cunoscut, trebuie să ne bucurăm în El.
Am spus cu un minut în urmă că bucuria în Dumnezeu este bucuria într-o Persoană, nu bucuria într-un lucru, o idee, sau un șir de acțiuni. Dacă filtrele voastre au fost pornite, ar trebui să spuneți: „Hmm... pentru că acesta este modul în care putem cunoaște Persoana: lucrurile care El le-a făcut, care au același gust ca si El, care arată înspre El, idei relevate în Biblie, modurile de activitate de-a lungul istoriei și în lume pe care, când le vedem, spunem: Îl iubesc pe El, pentru că El a creat aceasta!” Acele lucruri nu sunt Dumnezeu și ele nu sunt finalul bucuriei noastre, dar niciodată nu vei fi plin de bucurie în Dumnezeu fără lucruri, fără idei și fără fapte din partea Lui. Consideră acestea ca fapte care îți descoperă Persoana. 1 Ioan 4:9: “Dar dragostea lui Dumnezeu față de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis – trimis, deci este o acțiune – Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El.” Noi cunoaștem dragostea unei persoane prin acțiunile acelei persoane iubitoare.
Noi cunoaștem puterea Persoanei prin acțiunea creației lui (Romani 1). Noi cunoaștem înțelepciunea Persoanei prin providența plină de scop în istorie (Romani 11). Noi cunoaștem justiția și dreptatea Persoanei prin moartea lui Isus, luând păcatul și oferind dreptate. Noi cunoaștem plinătatea și credincioșia Persoanei deoarece El Își ține promisiunile. Noi cunoaștem mila și și răbdarea acelei Persoane pentru că noi Îl cunoaștem pe Isus Hristos. Noi L-am privit pe Isus plin de compasiune când a spus: “Dacă M-ați văzut pe Mine, ați văzut pe Tatăl.”
Același lucru este adevărat și despre lucruri. Este important, fiți atenți. Același lucru este adevărat și despre lucruri și experiențe de viață. Ele ne sunt date de Dumnezeu să ne arate pe Dumnezeu, prin care noi Îl putem gusta pe Dumnezeu. Noi cunoaștem un pic din dulceața prieteniei Lui pentru că noi am gustat mierea. De asta există mierea, de asta Biblia o folosește. Mierea există să te ajute să Îl cunoști pe Dumnezeu. Noi cunoaștem un pic din bogăția Lui susținătoare pentru că am mâncat pâine când eram flămânzi, pâine bună. Știți, nu pâine simplă din care faceți momeală pentru pești, ci pâine solidă, franțuzească sau germană. Dacă ați gustat aceasta Îl cunoașteți mai bine pe Dumnezeu sau sunteți idolatri. Noi cunoaștem un pic din căldura afecțiunii Lui pentru că ne amintim cum eram ținuți în brațe de mama noastră. Noi cunoaștem un pic din adâncurile persoanei și intensitatea minunată a plăcerii dintre două persoane pentru că noi am simțit dorința sexuală. Pentru aceasta este sexul, să Îl cunoaștem pe Dumnezeu, să Îl gustăm pe Dumnezeu. Și noi cunoaștem un pic din valoarea lui Dumnezeu pentru că am râvnit aurul. Chiar păcatele noastre depun mărturie pentru valoarea Lui. Așadar, orice acțiune este bună în această viață, orice idee este bună și adevărată, orice lucru pe care tu îl vezi, auzi, sau guști, sau atingi, creația lui Dumnezeu, toată este creată de Dumnezeu ca și un semn și o anticipare a ceea ce înseamnă să ne bucurăm de Dumnezeu Însuși. Deci crucificarea, creația, providența, legământul, mierea, pâinea, apa, mama, dorința sexuală, aurul – toate acestea nu sunt Dumnezeu; dar ele sunt darurile Lui, și dacă bucuria noastră, dacă bucuria noastră se termină cu ele, noi suntem idolatri. Noi trebuie să trecem în și prin daruri la El, atunci ele își pierd gustul, iar El va fi savoarea.
Cred că unul din cei mai buni indicatori ai gustului de a experimenta bucuria în Dumnezeu este bucuria oamenilor, oameni pe care îi știi, poate oameni din familia ta. Sau poate asta nu e adevărat pentru tine, persoane din afara familiei tale. Așa că aici aș vrea să faceți un mic experiment de gândire, sau faceți-l mai târziu când aveți un moment de liniște. Gândiți-vă la cea mai miloasă persoană pe care o știți, gândiți-vă la cea mai iubitoare persoană pe care o știți – mă refer la o persoană umană acum, prieteni, familie, sau poate muzicieni, sau artiști –, la cea mai iubitoare persoană, cea mai înțeleaptă persoană pe care o știți, cea mai inteligentă persoană, cea mai puternică persoană pe care o știți, cea mai sensibilă persoană, cea mai fericită persoană, cea mai pașnică, cea mai optimistă persoană, cea mai blândă persoană, cea mai curajoasă persoană, cea mai articulată persoană, cea cu cel mai bun simț al umorului, cea mai generoasă persoană. Gândiți-vă la toate aceste persoane și, după ce veți face asta, puneți-le toate într-o singură persoană, toate aceste calități. După ce veți face asta, înmulțiți toate aceste trăsături până la perfecție în calitate și înmulțiți-le până la o frumusețe infinită în felul în care ele sunt proporționate și exersate de acea Persoană. Apoi lăsați toată această bucurie a acelor persoane cu aceste calități excelente ridicate la această perfecțiune și această frumusețe să vă dea o idee a ceea ce înseamnă să vă bucurați în Dumnezeu ca și o Persoană. Apoi rugați-vă ca Duhul Sfânt să îndeplinească această misiune pentru că nici unul din voi nu se va putea bucura de Dumnezeu fără minunea Duhului Sfânt. Noi suntem morți față de aceste frumuseți în Dumnezeu și ele sunt ca o limbă străină pentru noi. Așadar, răspunsul meu la întrebarea numărul unu este: a te bucura de Dumnezeu înseamnă să te bucuri de o Persoană care este infinit și total satisfăcător în constelația trăsăturilor Sale de care tu te bucuri în alți oameni.
Întrebarea numărul doi: “Este aceasta cea mai înaltă datorie a ta?” Stând acolo, chiar acum, pune-ți întrebarea: când voi pleca de aici, sau chiar și acum în timp ce stau aici, care este cea mai înaltă obligație pe care Dumnezeu o pune asupra mea? Este a te bucura, a te desfăta, a fi satisfăcut în Persoana Dumnezeu și Isus Hristos, Fiul Său, prin puterea Duhului Său cea mai înaltă datorie? Răspunsul meu este da și am trei motive. În timp ce le voi spune sper că nu le veți simți ca pe o povară grea, ci ca pe o sarcină ușoară, într-un jug ușor. Isus a spus: “Veniți la Mine și voi pune un jug pe voi, cu siguranță, și vă voi da și o sarcină, dar sarcina va fi ușoară și jugul bun.” (Matei 11:28) Rugăciunea mea pentru voi, acum, în timp ce vă dau aceste trei motive este ca ideea că cea mai înaltă datorie a voastră, cea mai mare obligație a voastră să fiți fericiți în Dumnezeu, să vă bucurați în Dumnezeu, să vă desfătați în Dumnezeu, să fiți satisfăcuți în Dumnezeu să nu vă împovoreze, ci să vă elibereze.
Ce este mai eliberator, sau încântător, sau minunat decât atunci când Dumnezeu ar veni la tine, un păcătos fără speranță, să te îndrepte către Fiul Său, Isus Hristos ca unul care ia toată vina ta și apoi îți dă această poruncă? Întâia poruncă, cea mai mare poruncă pentru tine este ca tu să fii suprem de împlinit în ceea ce este suprem de satisfăcător. Nu cred că aceasta s-ar simți ca o povară... Să fii suprem de satisfăcut în ceea ce este suprem de satisfăcător – aceasta este libertate. Și aici sunt cele trei motive de ce această afirmație, anume că aceasta este cea mai înaltă datorie a ta, este adevărată.
Numărul 1. Isus, când a fost întrebat care este cea mai mare poruncă din Lege, El a răspuns (Matei 22:37): “Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă.” Deci cea dintâi poruncă, conform lui Isus, este să Îl iubești pe Dumnezeu. Știți, chiar aici, firea, vechiul, neînnoitul eu face un lucru oribil, anume transformă dragostea în fapte, în acțiuni. “Deci ce trebuie să fac? Trebuie să fac ceva aici, pentru că El a spus că numărul unu pe lista de făcut este ‘Iubește-Mă cu toată inima ta, cu tot sufletul, cugetul, puterea’.” Esența dragostei nu este a face. Esența dragostei este desfătarea când Dumnezeu este obiectul. “Aruncă, dar, aurul în țărână, atunci Cel atotputernic va fi aurul tău, Cel atotputernic va fi desfătarea ta și îți vei ridica fața spre Dumnezeu.” A-L iubi pe Dumnezeu nu înseamnă, în primul rând, să lucrezi pentru Dumnezeu. Cineva, chiar acum, îți citează în mintea ta: dar ce spune în Ioan 14:15: ‘Dacă Mă iubiți, veți păzi poruncile Mele.’? Ce vrea să zică? Este foarte important să vedeți că El desparte cele două. Dacă faci una, o vei face și pe cealaltă, ele nu sunt unul și același lucru. „Dacă Mă iubiți, veți face, dar făcând nu este a iubi. Aceasta este rădăcina, cealaltă este fructul.”
Poate, de asta în lista inimă – suflet – cuget, de fiecare dată când apare în Evanghelii, inima este prima. Pentru că inima nu este un organ al performanței, ci un organ al dorinței. Inima dorește, apoi noi facem ceva în acord cu dorințele noastre. Și prima poruncă este: iubeste-L cu toată dorința ta, dorește-L pe Cel mai presus de orice, lasă-L să fie aurul tău, argintul tău, totul pentru tine, și va schimba toate acțiunile tale. Dar, dacă încerci să faci aceasta invers și acționezi pentru că nu poți concepe ce înseamnă să te desfeți, să dorești, să te bucuri, să prețuiești, nu vei fi un creștin. Aceasta nu este creștinism. Așadar, acesta este primul meu argument de ce aceasta este cea mai înaltă datorie a ta. “Domnul să-ți fie desfătarea” este cea mai înaltă poruncă a ta, pentru că Isus a spus că cea dintâi poruncă și cea mai mare este să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău. Iar esența dragostei este desfătarea, ducând spre acțiune.
Aici este argumentul numărul doi: “Și a doua, asemenea ei, este: ‘Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.’" Asemenea ei, asemenea ei – da, aceasta este la fel de importantă. Și argumentul meu este că modul în care Biblia prezintă iubirea de oameni este acesta: iubirea autentică, înălțătoare de Hristos este revărsarea bucuriei în Dumnezeu. Este așa sau nu e iubire, în sensul biblic. Lăsați-mă să citesc pentru voi două versete care cred că sunt una din cele mai minunate și frumoase imagini a iubirii dintre oameni din Biblie. Acesta este un cuvânt de la apostolul Pavel către corinteni să se gândească la modul în care oamenii macedonieni iubesc și să fie și ei la fel. Deci aceasta este o laudă macedonienilor pentru felul în care ei iubesc. 2 Corinteni 8:1-2: “Fraților, voim să vă aducem la cunoștință harul pe care l-a dat Dumnezeu în bisericile Macedoniei – apoi ascultați foarte atent, puneți fiecare piesă împreună –. În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare și sărăcia lor lucie au dat naștere la un belșug de dărnicie din partea lor.” Bucuria a dat naștere dărniciei. Aceasta este dragoste. Dărnicia este dragoste. Dăruiește-ți ție și apoi dăruiește ceva oamenilor care au nevoie, fii pentru ei, fii acolo pentru ei, aceasta este dragoste. Și de unde vine? Vine din bucurie. Bucuria lor peste măsură a dat naștere dragostei. Acesta este motivul pentru care aceste două fraze m-au impresionat. Bucuria lor nu e în avuție, în prosperitate, pentru că spune că sunt săraci lipiți. Deci dacă spui, “Trebuie să am niște circumstanțe bune, să fiu fericit ca să pot iubi oamenii”, nu vei avea dragoste creștinească, vei avea dragoste condusă de circumstanțe. De asemenea, știm că nu este din cauza confortului, deoarece el spune, “În mijlocul multelor necazuri” (2 Corinteni 1:2), multe necazuri. Deci ei au sărăcie lucie, multe necazuri și bucurie peste măsură. Ceea ce înseamnă că această bucurie este bucuria Evangheliei, bucuria în Dumnezeu și ea dă naștere iubirii de oameni.
Prin urmare, bucuria în Dumnezeu este prima noastră obligație pentru că a iubi oamenii este o obligație la fel de egală cu a-L iubi pe Dumnezeu. Este foarte important. Dacă crezi că iubești oamenii și nu ești împlinit în Dumnezeu, atunci nu-i iubești pe oameni. Pentru că Hristos nu este înălțat, Dumnezeu nu este înălțat, iar Biblia nu definește dragostea fără Dumnezeu, nu definește dragostea fără Hristos. Așadar, acesta este argumentul numărul doi. Iubirea de oameni este născută din bucuria în Dumnezeu și noi suntem legați să iubim oamenii, este a doua poruncă.
Și argumentul final: Gloria lui Dumnezeu este cea mai mare realitate din univers, este mult mai măreață decât bucuria noastră în Dumnezeu. Măreția lui Dumnezeu, frumusețea Lui este cea mai mare realitate din univers. Cea mai importantă și Dumnezeu a făcut clar faptul că noi existăm pentru a mări acea frumusețe. Probabil ați putea să-mi dați versetul din 1 Corinteni 10:31: “Fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva, să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu.” Deci, tu trăiești pe această planetă, mănânci și bei, făcând toate celelalte, orice altceva ce ai face, pentru a-L face pe Dumnezeu să fie glorificat. Și dacă nu faci asta, eșuezi. Argumentul meu este că Dumnezeu este cel mai glorificat în tine atunci când tu ești cel mai împlinit în El. Aceasta este pancarda care este fluturată deasupra vieții mele. Acesta este mesajul pe care Louis m-a rugat să-l aduc de douăzeci de ani la acest grup. Dumnezeu este cel mai glorificat când tu ești cel mai mai împlinit în El.
Este un verset care a aprins pasiunea în inima lui Louis, anume, Isaia 26:8: “Sufletul nostru suspină după Numele Tău și după pomenirea Ta.” Și Louis s-a întâlnit cu mine acum 21 sau 22 de ani și mi-a zis: “Aș vrea să conectezi cele două: renumele, gloria, faima lui Dumnezeu și dorința sufletului omenesc, dorința disperată a inimilor noastre, pentru că inimile noastre sunt fabrici de dorințe.” Și am spus: “Aș dori să încerc asta, pentru că asta e viața mea, și asta încerc să fac și să fiu, toate prea imperfect.”
Acum aș putea, dacă am avea timp, mai avem patru minute, ne încadrăm, să vă duc în Filipeni 1:20-22 și să vă dau un argument solid exegetic pentru acea afirmație și anume că Hristos este cel mai mărit atunci când Pavel este cel mai împlinit în El, așa când el moare sau trăiește, el spune: “Câștig!” Aș putea face asta, dar în schimb, voi încheia cu o povestire, îmi place această povestire. Și vouă o să vă placă, pentru că iubiți poveștile de dragoste.
Este despre mine și soția mea, așa că acum toți se trezesc. Acum două săptămâni am sărbătorit aniversarea de 49 de ani de căsătorie. Mulțumesc în Numele Domnului. Căsătoria înseamnă har și iertare, veți afla. Așa că, hai să presupunem. Amintiți-vă ce vreau să fac cu povestirea aici. Încerc să demonstrez că Dumnezeu este cel mai glorificat atunci când noi suntem cei mai împliniți în El, corect?
Deci, eu cumpăr 50 de trandafiri, că suntem în al cincizecelea an de căsătorie acum, chiar dacă sunt 49. Și țin acești trandafiri care costă 200 de dolari, cu aproximație. Și țin acest buchet mare de trandafiri ascuns la spate, iar în loc să intru în casă, sun la ușă, un pic neobișnuit. Ea vine la ușă, e un pic nedumerită. Și eu îi spun, dându-i trandafirii: “La mulți ani, Noel!” Ea îmi spune: “O, Johnny, sunt atât de frumoși, nu trebuia să te cheltui.” Și presupun că am răspuns: “E datoria mea, am citit într-o carte că asta e ceea ce soții trebuie să facă.” Ce e greșit cu acest răspuns? Tu dai din cap că nu și așa este, trebuie să spui nu.
Hai să vă arăt ce e greșit cu răspunsul. Hai să ne întoarcem, sună soneria: “La mulți ani, Noel!” “O, Johnny, sunt atât de frumoși, nu trebuia să te cheltui.” “Bine, nu m-am putut abține. De fapt, am un plan pentru această seară, vreau să te îmbraci cu ceva frumos pentru că vom ieși în oraș. Nu este altceva ce aș face decât să petrec această seară cu tine, m-ar face foarte fericit.” Crezi că ea, în acel moment ar spune: “Te-ar face pe tine fericit? Tu întotdeauna te gândești la ce te face pe tine fericit. Dar cu mine, soția ta cum rămâne?” Credeți că ea ar spune asta? Când eu am spus “această seară petrecută cu tine” ca și o satisfacție totală, persoana care dă satisfacție vieții mele m-ar face fericit. Credeți că ea ar spune: “Tu întotdeauna te gândești la ce te-ar face pe tine fericit!”? De ce? Pentru că ea este onorată când eu sunt satisfăcut de ea. Voi știți asta. Voi știți din experiență că în cine îți găsești plăcerea tu, sau ea, sau el, face acea persoană să fie comoara ta. Așa se simte. Mă simt prețuit, și așa simte și Dumnezeu. Asta este ideea.
Așadar, nu merge la biserică și spune: “Asta e ceea ce creștinii fac, am citit într-o carte.” Sună la ușă și când Dumnezeu răspunde, spune: “Nimic nu mă face mai fericit, decât să Te întâlnesc aici, pentru că am nevoie de Tine.”
Iov 22:24: “Aruncă, dar, aurul în țărână, . atunci Cel atotputernic va fi aurul tău, Cel atotputernic va fi desfătarea ta și îți vei ridica fața spre Dumnezeu.” Și această desfătare va fi într-o Persoană infinit de frumoasă și în toate satisfăcătoare, va fi cea mai înaltă datorie a ta.
“Tată din Ceruri, Te rog pentru mine și pentru acești prieteni, în special acești studenți. Te implor ca minunea să se întâmple în inimile noastre așa încât toată desfătarea pe care o avem în lucrurile pe care Tu le-ai creat și care sunt lucruri bune, să nu fie spre nimicirea plăcerilor noastre. Mă rog ca noi să trecem peste cei mai admirabili oameni din viețile noastre, cele mai admirabile lucruri din viețile noastre și peste cele mai admirabile fapte pe care vedem că Tu le faci, să trecem peste toate până la Tine și să ne găsim comoara și plăcerea în Tine. Mă rog în Numele Domnului Isus. Amin.”
