Numărul 6: Hotărăşte-te să lupţi împotriva fiecărui păcat pe care-l cunoşti din viaţa ta. Nu spun că veţi avea biruinţă asupra fiecărui păcat pe care-l cunoaşteţi din viaţa voastră, nu în mod desăvârşit, dar vă spun că trebuie să luptaţi. Hotărâţi-vă să luptaţi împotriva fiecărui păcat pe care-l cunoaşteţi. Toate păcatele vin din perceperea unor lucruri ca fiind mai plăcute, mai preţioase, mai frumoase şi mai atractive decât Hristos. Toate păcatele pleacă de aici. De aceea, atunci când trăieşti într-un păcat, comiţând un păcat, eşti în întuneric. Şi în întuneric nu poţi vedea la fel de bine frumuseţea lui Hristos. Aşadar, păcatul vine din orbire şi te ţine în orbire. Şi tocmai de aceea trebuie să faci tot ce-ţi stă în putinţă ca să mergi la luptă împotriva tuturor păcatelor cunoscute. Ai o mică grămăjoară de păcate în viaţa ta, şi această grămăjoară, ştii că este greşit să o ai şi o preţuieşti, şi pe de altă parte îţi doreşti să trăieşti fericit în Hristos, şi nu funcţionează. Există un motiv. Dumnezeu îţi spune: Omoară păcatul! Îmi doresc să te lupţi împotriva lui! Şi pe măsură ce lupţi, mai multă lumină va pătrunde în vederea gloriei Mele!
Voi adăuga şi numărul 7 datorită unei conversaţii pe care am avut-o cu tatăl meu pe care-l voi vedea în această după-amiază. Tatăl meu este la Shepherd’s Care – Pleasantburg Drive în Greenville. Şi trebuie să vă spun că motivul pentru care am vrut să ţin această conferinţă este ca să-l văd pe tatăl meu. Îl vom scoate la cină în această seară, şi i-am spus tatei: „Scriu o carte despre cum să lupţi pentru bucurie. ” Tatăl meu are 86 e ani şi a fost un evanghelist toată viaţa lui şi acum memoria lui nu mai este aşa de bună, altfel l-ar fi adus aici dacă ar mai auzi şi dacă şi-ar mai amintii, dar nu poate. „Tati, ce i-ai spune cuiva, care este primul lucru care îţi vine în minte în lupta pentru bucurie? ” Fără nicio ezitare mi-a spus: „Spune-le să-şi împărtăşească credinţa. ” Te-ai aştepta la asta de la un evanghelist, aşa-i?
Dar este mult mai profund decât atât, nu-i aşa? Un izvor nu poate fi curat şi răcoritor până când nu crează un râu. Se numeşte o mare moartă dacă nu crează un curs şi apa curge. Spunându-le oamenilor despre nepreţuirea lui Hristos, recomandându-L pe Hristos. Recomandându-L pe Hristos cu viaţa ta şi cu buzele tale. Sunt sigur de asta. Am şi eu propria mea secţiune intitulată: evanghelizarea în pas alergător. Şi port cu mine asta. Cineva tocmai mi-a dat asta. În căutarea fericirii. Cred că doar acestea au mai rămas. Le port cu mine în buzunarul din spate trei zile pe săptămână şi înainte ca să fie transpirate, mă opresc şi vorbesc cu oamenii. Şi scot acest pliant. Strada 16th Avenue, cineva stă pe scaun şi mă duc să-i spun, „Bună, numele meu este John. ” Şi el răspunde, „Bună, eu sunt Bob”.
Şi uneori nu răspund cu „Bună, eu sunt Bob”, ci se uită în sus la mine şi îmi spun: „Doar n-o să-mi ţii o predică, nu-i aşa? ” Acestea sunt două dintre cele mei recente experienţe ale mele. Bruce mi-a spus – stă în parc şi citeşte ziarul – şi mi-a spus: „Nu ai de gând să-mi ţii o predică, nu-i aşa? ” Şi eu îi spun… „Nu, dacă nu-ţi doreşti asta, dar am scris ceva ce mi-ar plăcea să citeşti. ” Şi el citeşte ziarul, şi îl întreb dacă îi place să citească. Îmi spune că îi place. I-am spus că pliantul vorbeşte despre găsirea bucuriei în Isus. „Şi doar atât am să predic, dacă nu vrei să vorbim mai mult. ” Şi el spune, „Am să-l iau, este de ajuns. ”
Dar cu Bob a fost foarte uşor să vorbesc, era foarte dispus să discute. Acum, motivul pentru care am menţionat asta este pentru că mă întorc acasă foarte fericit. Mă întorc acasă foarte fericit. Şi nu se datorează doar endorfinei, acesta este un alt punct, pe la numărul 12 – faceţi exerciţiile potrivite. Mă întorc acasă fericit pentru că am avut prilejul nemaipomenit să împărtăşesc cu un străin unele dintre plăcerile mele în Dumnezeu. Şi dacă nu aveţi un traseu pe care să faceţi jogging, sau o sala de fitness… Soţia mea merge la Curves. Îţi mulţumesc, tată, pentru acel răspuns care m-a ajutat.
Numărul 8: Petrece-ţi timpul cu oameni care se hrănesc din Dumnezeu, care te vor ajută să-L vezi pe Dumnezeu şi să lupţi lupta credinţei. Îmi place foarte mult povestea lui Ionatan şi-a lui David. 1 Samuel 23: 16: „Atunci, Ionatan, fiul lui Saul, s-a sculat şi s-a dus la David în pădure. El i-a întărit încrederea în Dumnezeu. ” Aveţi astfel de oameni în viaţa voastră? Pe asta se bazează întâlnirea pe grupe din biserica noastră. Să ne întărim unii altora încrederea. Dumnezeu a rânduit ca, Cuvântul Său să ajungă la noi prin citirea lui, prin contextul predicării şi-al închinării, dar şi prin prietenia din grupurile mici. Acest lucru este esenţial conform cu Evrei capitolul 3: 12-13: „Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: ‘Astăzi’, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului. Luaţi seama dar, fraţilor, ca niciunul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. ”
Aşadar, umblaţi cu oamenii care vă pot pune în faţă promisiunile lui Dumnezeu. Modul principal prin care ne încurajăm unii pe alţii este să discutăm despre păcatele noastre - aceasta este partea negativă. „Ştii? Atitudinea ta nu a fost prea drăguţă în mijlocul grupului în ultima vreme. Putem să vorbim despre asta? ” Sau: „Pot să-ţi împărtăşesc o promisiune care m-a ajutat pe mine când am avut acea atitudine odată, care mi-a dat speranţă şi care m-a ajutat să mă ridic deasupra eului meu? ” Trebuie să fim în vieţile celorlalţi, şi toate bisericile reprezentate aici ar trebui să lucreze la asta. Noi lucrăm constant la asta, dar nu reuşim niciodată pe cât ne-am dori. Aşadar, numărul 8 este: Petrece-ţi timpul cu oamenii care se hrănesc din Dumnezeu, sau cel puţin cu oameni care te pot conduce la Biblie.
Numărul 9: Citiţi biografiile marilor sfinţi creştini. Am menţionat acest lucru pentru că este biblic. Evrei 11 este numai despre eroii credinţei despre care ar trebui să ştim şi să fim inspiraţi. Abel deşi este mort – sângele lui încă vorbeşte. Puteţi lua această propoziţie din Evrei 11 şi s-o aplicaţi lui Jonathan Edwards sau, cel mai recent pentru mine, William Tyndale. Voi avea o prelegere despre el în ianuarie la conferinţa păstorilor. Momentan îl citesc pe Tyndale şi am citit o biografie nemaipomenită pe care am pus-o în top 5. Şi cum credeţi că se numeşte? William Tyndale este numele biografiei şi autorul este David Daniell. Aşadar, faceţi rost de ea, este o biografie exigentă. Dar datele merită examinate, pentru că nu sunt banale, fără cuvinte şi fără probleme. Genul de biografie care îi laudă pentru că au fost creştini buni. Acesta nu este genul de biografie care vă va ajuta. Aveţi nevoie de biografi cu substanţă, care se adâncesc în păcatele, în virtuţile şi în conflictele din vieţile oamenilor care au umblat cu Dumnezeu îndelung şi în mod profund.
Şi uitaţi cum funcţionează. Am termitat biografia lui Tyndale acum câteva săptămâni, în principal am citit în vacanţa din mai, şi am plecat de acolo iubind mai mult doctrina justificării prin credinţă. Şi asta pentru că a fost centrul mesajului biblic şi Tyndale şi-a dat viaţa ca să traducă această Biblie. Am plecat iubind faptul că am o Biblie în engleză, iubind faptul că pot să deschid Biblia în faţa a sute de oameni, şi ei o au în braţe, şi eu pot să citez versete şi ei pot să le citească. Şi apoi citesc că în anul 1536 ierarhia bisericii ura oamenii care doreau Biblia în engleză. Ardeţi-i de vii pe rug pentru că îşi doresc Biblia tradusă în engleză! Şi îl iubesc pe Tyndale, şi îmi iubesc Biblia, şi iubesc Evanghelia, şi îmi doresc să fiu îndrăzneţ şi să fiu gata să ard ca să fac cunoscută Evanghelia. Asta va face o biografie pentru voi. Dacă vă uitaţi la TV şi nu citiţi biografii, faceţi o greşeală. A fost bine aşa? Nu am folosit niciun limbaj murdar.
Numărul 10. Mulţumesc, chiar m-ai ajutat pentru că m-am zăpăcit încercând să găsesc un alt număr pe care doream să-l pun aici. Unde este? Este vorba de cărţi importante despre Dumnezeu. L-am găsit. Citiţi marile cărţi scrise despre Dumnezeu. Nu este vorba despre biografii, ci este vorba despre teologie. Şi, lăsaţi-mă să-l citez pe C. S. Lewis, vă ghidez spre cărţi tari, precum cartea lui Stephen Charnock – Existenţa şi atributele lui Dumnezeu, sau Învăţătura religiei creştine a lui John Calvin, sau Jonathan Edwards şi Emoţiile religioase. Sau Martin Luther şi Robia voinţei, sau, sau, sau. . .
Acestea sunt cărţi substanţiale, sunt genul de cărţi care din fiecare pagină dacă o examinezi şi o descoşi, curge Biblia, Dumnezeu, crucea, Hristos. Şi nu ceva de genul: „Mary i-a spus lui Jane”, şi avem o mică poveste aici pentru că aşa vrea editorul pe această pagină. Dacă vreţi să citiţi cărţi contemporane, care sunt în mare parte poveşti şi anecdote, veţi fii nişte creştini slabi. Dar dacă Îl doriţi pe Dumnezeu, există sute de cărţi bune şi Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru deviza de a crede, şi Soli Deo Gloria, şi alţi editori care reiau vechile şi bogatele cărţi inspirate din biblie, şi le tipăresc.
Dar iată care este citatul din C. S. Lewis care reflectă atât experienţa mea cât şi a lui. Şi reprezintă diferenţa dintre citirea unui devoţional slab, ca atunci când te duci la librărie şi întrebi dacă pot să-ţi recomande ceva pentru devoţional, şi ţi se dă o cărticică lipsită de conţinut. Şi Lewis spune aşa: „Din partea mea, am tendinţa de a găsi cărţile doctrinale adesea mult mai utile în devotament decât cărţile devoţionale şi mai degrabă suspectez că la aceeaşi experienţă se pot aştepta şi alţii. Cred că mulţi care află că nimic nu se întâmplă atunci când se aşează sau se apleacă asupra unei cărţi de devotament, ar găsi că inima cântă neclintit în timp ce îşi face de lucru cu puţină telogie greoaie având o pipă în gură – ei bine, puteţi să săriţi peste pipă – şi un creion în mână. ” Sfârşitul citatului. Acest lucru este adevărat pentru mine. Dacă încerc să citesc vreo povestioară subţire dintr-o carte uşoară, genul de emoţii care sunt vrednice de Dumnezeu şi după care tânjesc, de obicei nu se produc. Dar dacă mă ocup de Edwards sau de Charnock, Calvin, Luther sau Spurgeon care sunt puţin mai accesibili, înlăuntrul meu se petrec lucruri minunate. Acesta a fost numărul 10.
Numărul 11: Odihneşte-te, fă exerciţiile şi urmează regimul alimentar pe care Dumnezeu l-a rânduit pentru tine și trupul tău. Acesta nu este numărul 1, ci 11. Dar voi menţiona acest lucru pentru că toţi sunteţi fiinţe umane cu trupuri. Şi Dumnezeu a decretat, în ciudata Sa providenţă, ca ceea ce mâncăm, modul în care ne odihnim şi facem mişcare, să ne afecteze emoţiile. Nu putem să legăm trăirile trupeşti cu emoţiile spirituale. Dar am un capitol întreg despre misterul interconectării trupului şi-a sufletului în cartea mea, mister cu care mă lupt. Şi toate acestea sunt lupte pentru că reprezintă nişte mistere pentru mine, despre cum o realitate spirituală, pe care o voi experimenta în ceruri când nu voi mai avea trupul acesta. Exact aşa cum mama mea este în ceruri, dar trupul ei este îngropat în cimitirul Lockwood. Dar ea este plină de afecţiune la adresa lui Isus chiar în acest moment când nu mai este în trup. Aşadar, ştiu că trăirile trupeşti, tremurul şi emoţiile pe care le asociem cu trupul nu sunt egale cu afecţiunuile spirituale. Dar sunt atât de întreţesute încât cu greu putem să le separăm.
Şi am să vă dau un exemplu. Este toamna anului 1971, stau într-o cămară pe care am transformat-o într-o camera de studiu, la al treilea etaj în Munich, Germania, locul unde studiam de trei ani. Şi am citit cea mai cunoscută propoziţie din Galateni: „Şi roada Duhului este răbdarea. ” Bine. „Duhule Sfânt, te rog, eu nu sunt o persoană foarte răbdătoare, poţi să mă ajuţi să fiu mai răbdător cu Noel, sau cu şoferii autobuzelor şi cu ceilalţi oameni? ” Şi apoi am descoperit această realitate paradoxală, contradictorie şi frustrantă. Nivelul meu de răbdare creşte sau scade în funcţie de cât de mult am dormit. Şi m-am speriat foarte tare. M-am întrebat, care din ele este? Este o roadă a somnului sau o roadă a Duhului? Aceasta este o întrebare foarte profundă. Dacă răbdarea este o roadă a Duhului, cum de la mine scade şi creşte în funcţie de câte ore am dormit? Sunt morocănos când nu dorm destul, şi sunt prietenos şi destul de plăcut atunci când dorm îndeajuns.
Uitaţi care este teoria mea. Unul dintre modurile prin care Duhul Sfânt lucrează este să mă smerească îndeajuns încât să realizez că eu nu sunt Dumnezeu şi că lumea merge înainte şi atunci când dorm. Poţi lua nişte note bune cu somn destul, poţi să fi un soţ bun dacă dormi destul, nu trebuie să stai treaz şi să conduci lumea. Trebuie să fii inconştient o treime din viaţă, aceasta este o realitate care te smereşte. Ca Dumnezeu să rânduiască ca omul să fie inconştient o treime din viaţa sa, pentru mine este de neconceput. Trebuie să existe un înţeles teologic puternic, şi acesta este: „Tu nu eşti Dumnezeu. Eu sunt Dumnezeu, Eu nu dorm niciodată. ” – Psalmul 1. Aşadar, Duhul Sfânt se ocupă de răbdarea mea nu doar în mod direct, şi El poate face asta pentru ca un doctor să stea treaz 3 zile la rând, poate face un doctor răbdător după două nopţi nedormite, o poate face. Dar, în mod obişnuit, El spune: „Nu te mai juca de-a Dumnezeu cu corpul tău. Te-am creat în aşa fel încât să ai nevoie de un anumui număr de ore de somn şi am să te smeresc până când ai să recunoşti acest lucru. ” Deci El poate să lucreze atât în mod indirect cât şi în mod direct. Şi aceasta este lucrarea Duhului Sfânt. La fel este şi în cazul mâncatului şi-al mişcării. Am aici tot felul de sfaturi practice pentru mâncat şi pentru mişcare, dar ar fi deranjant, nu-i aşa?
Trebuie să descoperiţi câtă mâncare ar trebui să consumaţi şi ce fel de exerciţii ar trebui să faceţi. Dacă aveţi locuri de muncă sedentare ca al meu, eu stau jos majoritatea timpului, atunci trebuie să faceţi o activitate care să vă solicite muşchii pentru scopul în care au fost creaţi. Dumnezeu a creat muşchii ca să fie folosiţi şi nu ca să staţi aşa 12 ore pe zi. Lăsaţi-mă să vă citesc ceva. Voi încheia această secţiune cu acest citat minunat al lui Spurgeon. Spurgeon este valoros ca aurul de fiecare dată când îl citeşti. Singura problemă cu el este că este atât de bun încât te descurajează atunci când îl citeşti. Dar dacă treci peste mândria ta, căci despre asta este vorba, atunci poţi să te bucuri de geniul lui Spurgeon care apare o dată la un secol-două. „Obiceiurile sedentare au tendinţa de-a da naştere descurajării. Să stai mult timp în aceeaşi poziţie, citind o carte, să scrii cu pana – el a trăit în urmă cu 150 de ani – reprezintă în sine o taxă datorată naturii, dar adăugând la acestea o cameră prost ventilată, un trup care s-a lipsit de mult de mişcarea fizică, o inimă împovărată cu multe griji, şi avem toate elementele pentru pregătirea unui cazan încins de disperare, mai ales în lunile ceţoase (încercaţi Minnesota în luna februarie). Cel care uită de zumzetul albinelor – înţelegeţi asta, lăsaţi acest lucru să vă pătrundă, este un dar de la Dumnezeu care priveşte ceea ce ar trebui să faceţi atunci când ieşiţi din această încăpere şi vedeţi copacii, briza, verdele, galbenul, albastrul; treziţi-vă creştinilor şi observaţi efectele sănătoase pe care le produce natura care vă va fi descrisă aici – cel care uită de zumzetul albinelor din buruieni, de gânguritul porumbelului sălbatic din codru, de cântecul păsărilor din pădure, de clipocitul râurilor printre papură şi de suspinul vântului printre pini, nu trebuie să se mire dacă inima lui uită să cânte şi sufletul lui devine greu. Să respiri o zi întreagă aerul proaspăt pe dealuri, sau câteva ore să hoinăreşti în calmul umbros al pădurilor de fag, ar curaţa pânza de păianjen din creierul nostru, şi lucrătorii care trudesc, şi care acum sunt pe jumătate vii, ar avea viaţă. O gură de aer de mare sau o plimbare în faţa vântului nu ar da har sufletului, dar ar da oxigen organismului, ceea ce este foarte bine. Ferigile şi iepurii, râurile şi păstrăvul, brazii şi veveriţele, primulele şi violetele, curtea fermei, fânul nou-cosit şi hameiul parfumat – acestea sunt cele mai bune medicamente pentru ipohondri, cele mai sigure tonice pentru cei în declin, cele mai bune răcoritoare pentru cei obosiţi. Din lipsă de oportunităţi, sau de înclinaţie, aceste mari remedii sunt neglijate, iar elevul devine victima auto-incendierii. ”
Cred că s-a făcut o singură greşeală, atunci când spune: „O gură de aer de mare sau o plimbare în faţa vântului nu ar da har sufletului. ” Se înşeală. Probabil că se referă la altceva decât de ceea ce îl acuz eu. Eu cred că aceste lucruri dau har sufletului. De fapt, am dedicat un capitol întreg acestui lucru ca să întreb cum ar putea un lucru ca muzica să fie benefic sufletului? Muzica reprezintă vibraţii, vibraţii fizice în aer. Deci cum poate muzica să producă efecte non-materiale şi spirituale? Acest lucru se aplică şi vântului care-ţi bate în faţă, cântecul păsărilor, cerul albastru. Toate aceste lucruri există pentru sănătatea ta. Şi dacă Dumnezeu doreşte, ele pot media la început harul general şi îţi pot îndrepta privirea spre harul salvator. Te îndrumă doar, ele nu reprezintă harul salvator, dar te pot îndrepta într-acolo. Şi poate că la acest lucru se referă, aşadar, nu ar trebui să-l acuz pe nedrept.
Mai avem puţin. Numărul 13. 12? Unde a dispărut numărul 12? Uite-l. Ştiţi ceva? Am unit punctele 11 şi 12. Odihnă, mişcare, dietă corectă şi numărul 12 se referă la utilizarea corectă a revelaţiei din natură. Cerurile spun slava lui Dumnezeu, uitaţi-vă la păsările cerului, ele nici nu seamănă, nici nu secera; uitaţi-vă cu băgare de seama la crinii de pe câmp – aşadar v-am spus despre toate lucrurile pe care trebuie să le faceţi ca să aveţi grijă de această casă. Trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, şi cumva, în purtarea de grijă a acestui corp, Îl puteţi experimenta mai mult pe Dumnezeu. Acesta a fost numărul 12.
Şi acum am ajuns la 13. Fă ceea ce este greu cu dragoste, de dragul celorlalţi. Am să citesc un verset ca să înţelegeţi la ce mă refer. Cred că în carte am o secţiune în care am scris despre cum Bill Lesley a devenit o grădină bine udată. Acum este la Domnul, dar obişnuia să fie pastor în Chicago. A venit în biserica noastră şi a dat un cuvânt din acest text care mi-a rămas în minte de mai bine de 20 de ani. Isaia 58: 10-11: „Dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime şi întunericul tău va fi ca ziua-n amiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă. ” Aceasta este cu adevărat o imagine a bucuriei. Şi condiţia este următoarea, „Dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit”.
Găseşte o cale prin care să te îngrijeşti de nevoiaşi, cei cu adevărat în nevoi. Nu trebuie să-ţi consume toată viaţa, nu toată lumea este chemată la asta. Dar găseşte o cale prin care să binecuvântezi o persoană care este lipsită de anumite avantaje pe care le ai tu. Dăruieşte-ţi viaţa, dăruieşte chiar şi atunci când este greu, poate seara târziu, sau atunci când te gândeşti că ţi se cere iar ceva, când deja ai dat tot ce se putea da. Dăruieşte şi vei deveni o grădina bine udată. Bill Lesley a descoperit acest lucru.
Numărul 14. Formează-ţi o perspectivă globală despre cauza lui Hristos şi dăruieşte-ţi viaţa pentru cauza celor lipsiţi de Evanghelie. Crează-ţi o perspectivă globală. Prea mulţi creştini încearcă să lupte pentru fericire în mica sferă a familiei, sau în mica sferă a celor 4000 de membri ai bisericii. Şi vorbesc serios, nu e loc de ironie. Şi asta pentru că globul face ca acea sferă să pară ca un mic punctuleţ pe hartă. Dar Dumnezeu lucrează în fiecare centimetru pătrat al acestei planete. Lucrează în Coreea de Nord, China, Vietnam, Cuba, Irak, este la lucru în Europa post-creştină. El lucrează în America lumească care alunecă în cine ştie ce direcţie morală. Dumezeu domneşte, şi lucrează, şi răspândeşte, şi cucereşte, şi construieşte: „Voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui. ” Şi dacă vă negaţi această conştientizare a lucrării globale a lui Dumnezeu, pierdeţi nişte emoţii importante. Trăiţi în micul cocon al familiei şi al bisericii voastre şi vă întrebaţi de ce aveţi parte doar de emoţii mărunte?
Astăzi, în ziua internetului, cu atâtea reviste puteţi află despre victoria lui Dumnezeu în mijlocul bisericii în suferinţă, trebuie doar să accesaţi site-ul persecution. org, pentru început, şi aflaţi despre victoriile lui Dumnzeu în mijlocul bisericii persecutate. Formaţi-vă o perspectivă mare şi globală. Aţi fost creaţi ca să cunoaşteţi, să iubiţi şi să îmbrăţişaţi un Dumnezeu global şi universal, şi nu doar un Dumnezeu micuţ şi intim. Şi acestea sunt emoţii preţioase, să nu credeţi că le iau în râs, sunt cu adevărat preţioase. Dar dacă doar atât vă doriţi. . . „Vreau doar să mă odihnesc în braţele Tale Doamne, şi să-Ți simt aceptarea. Doar atât, nimic mai mult. Poate să ajungă lumea în iad, nu contează ce se întâmplă în Irak, Coreea de Nord sau China, Argentina sau Brazilia sau Japonia. Chiar nu contează, pentru că mă simt atât de bine. ” Eliberaţi-vă din acea limitare a intimităţii, dar, în acelaşi timp, iubiţi-o.
John Paton, misionarul din Insulele New Hibrides a fost urmărit de 1500 de oameni care-l urau, din insula Tanna. Şi ca să scape, s-a suit într-un copac în timp ce urmăritorii erau sub el şi a spus: „Părtăşia şi intimitatea de care mă bucur împreună cu Isus prin promisiunea - voi fi cu tine până la sfârşitul veacului - a fost atât de dulce încât nu aş schimba acel moment cu niciun altul din viaţa mea. ” Aşadar, să nu credeţi că spun că dulcea, profunda, nepreţuita, personala şi intima părtăşie cu Isus reprezintă un lucru mărunt. Doar că această părtăşie te duce pe insula Tanna, te duce în insulele New Hibrides, şi la şase luni după ce ajungi acolo, îţi îngropi nevasta. Şi, apoi, îţi îngropi bebeluşul de 6 luni şi spui la mormânt: „Dacă nu era Hristos, aş fi înnebunit. ” Şi apoi îţi trăieşti viaţa pentru New Hibrides.
Asta ar trebui să facă bucuria la această conferinţă. Ultima sugestie. Ea corespunde cu ultimul capitol, destul de dificil, al cărţii. Cred că se numeşte, Când întunericul nu dispare. Şi sfatul meu este: fii răbdător. Aici găsiţi cele 14-15 sfaturi despre cum să luptaţi pentru bucurie. Fii răbdător în noaptea aparentei absenţe a lui Dumnezeu. Fii răbdător în noaptea aparentei absenţe a lui Dumnezeu. Psalmul 40: 1-3: „Îmi pusesem nădejdea în Domnul, – unde ce aşteptai, David? –, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii. Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s-au temut şi s-au încrezut în Domnul. ” Ceea ce înseamnă că evanghelizarea, cea care aduce roade a rezultat dintr-o noapte întunecată a sufletului. Observaţi cum se leagă gândurile? Am aşteptat în fundul mocirlei – cât timp a aşteptat? Era răbdător, era modest, ştia că nu poate singur să producă fericirea. „Am aşteptat şi Dumnezeu a venit la mine. ” Şi Dumnezeu l-a ridicat, l-a pus pe o stâncă, i-a pus o cântare nouă în gură şi David a început să cânte binecuvântările lui Dumnezeu şi oamenii au început să-şi pună încrederea în El. Unul din lucrurile pe care Domnul le face în momentele întunecate din vieţile voastre, este să vă întărească ca să puteţi aduce mai multă roadă şi să mărturisiţi binefacerile Lui.
Vreau să închei cu, probabil, imnul meu preferat, am două-trei. Şi este un cuvânt pentru cei care au venit sperând să găsească lumină şi care încă nu au găsit-o.
Dumnezeu lucrează pe căi misterioase
Pentru a-Şi lucra minunile;
El Îşi lasă urma paşilor pe mare
Şi zboară în furtună.
Adânc, în profunzimi de nedescris
De măiestrii fără greşeli
El Îşi formează planurile strălucite
Şi-Și lucrează voia suverană.
Sfinţi temători, prindeţi din nou curaj:
Norii de care atât de mult vă temeţi
Sunt plini de îndurare şi se vor sparge
În binecuvântări plouând peste voi.
Planurile Lui se vor coace îndată,
Desfăşurându-se ceas după ceas;
S-ar putea ca mugurul să fie amar
Dar ce dulce va fi floarea.
Necredinţa oarbă va greşi cu siguranţă
Şi va scruta-n zadar lucrările Lui;
Dumnezeu e propriul Său interpret
Şi El le va dezvălui cu claritate.
Fiţi răbdători, fiţi modeşti în întuneric, în lupta voastră pentru bucurie.
Tată, am în minte acea persoană de aici care tânjeşte ca întunericul, platitudinea, moartea şi orbirea cu care se luptă, să dispară. Poate au văzut unele lucruri şi au gustat unele lucruri, nădejdea a început să pâlpâie şi nu sunt acolo unde şi-ar dori să fie. Te rog să nu laşi această conferinţă să se termine aici. Fie ca efectul adevărului şi gloriei Tale să aducă rod în această după-amiază şi-n această seară. Şi mâine dimineaţă când oamenii se trezesc, să se trezească cu noi posibilităţi în lupta împotriva tristeţii. Şi dă-le acestor prieteni de aici o vedere pe care au mai avut-o niciodată a gloriei lui Isus Hristos. Ne dorim ca El să fie înălţat, Tată! Măreşte-L pe Fiul Tău în timp ce noi ne bucurăm de El mai presus de orice. M-am rugat în Numele lui Isus. Amin!
