Aceasta este lecția numărul 9 din studiul de 12 săptămâni pe cartea Daniel. Am observat că începeți să dați din picioare deja pe melodia de la început. Folosim cartea Daniel pentru ca o cale de a vedea cronologia zilelor noastre într-un mod diferit și să filtrăm lucrurile prin suveranitatea lui Dumnezeu. Textul din ziua aceasta este din Daniel 9. Ați primit acel buletin duminical care, de data aceasta, nu are niciun spațiu liber, însă are o cronologie. Cred că vă va fi folositoare pentru localizarea evenimentelor și vom face referire la ea în câteva momente. Să ne rugăm și apoi trecem la treabă.
Tată ceresc, Îți binecuvântăm Numele și Îți mulțumim. Pur și simplu Îți mulțumim. Ne închinăm Ție. Avem atât de mare nevoie să știm că Tu te ocupi de lumea aceasta. Fă să putem vedea acest lucru. Vorbitorul nostru are nevoie de iertarea Ta, te rog să-i ierți păcatele căci sunt multe. Ne rugăm să-L vedem pe Hristos, doar pe Hristos. Prin Hristos ne rugăm și toată biserica spune „amin”.
Niciun fel de terapie nu te poate pregăti pentru momentul în care copilul tău va conduce mașina pentru prima dată. Nimic nu face părul să albească mai repede, inima să bată mai tare, nimic nu face ca părinții să înghită în sec mai tare decât momentul în care-și văd micul bebeluș urcându-se într-o mașină și plecând cine știe unde. Am vreo șansă să aud un „amin” din partea unor părinți? De câte ori nu au primit mama sau tata un telefon de la tânărul care acum are permisiunea să conducă și acel telefon a început cu „M-am rătăcit, nu știu să ajung acasă, nu îmi pot da seama unde sunt.”? Eu și soția mea Denalyn am primit și noi partea noastră din categoria aceasta de telefoane. Noi am crescut trei fete și am făcut-o în zilele în care nu existau celulare. Da, a existat o zi acum mult, mult timp, într-o galaxie foarte, foarte îndepărtată când oamenii nu umblau cu telefoanele în buzunar. E greu să ne imaginăm. Și mai greu de imaginat e că atunci când au apărut telefoanele, nu aveau sistem GPS. Asta se întâmpla cam pe când se inventa roata și focul încă nu fusese descoperit. Copiii noștri au învățat să conducă înainte de telefoanele celulare. În consecință, noi a trebuit să îi direcționăm în stilul clasic. „Mergi până la următoarea stradă, faci stânga, iar când ajungi la intersecție, faci dreapta.” Știți și voi cum era, nu aveam cum să vorbim la telefon.
Îmi aduc aminte, în mod particular, de un moment în care am primit un telefon de la una din fetele noastre. Nu doar că nu știa să ajungă acasă, ci nu avea nicio idee unde se afla. Ați încercat să direcționați pe cineva care nu vă poate spune unde se află? Adică... trebuie să știi unde te afli, nu? I-am spus, „Dragă, uită-te în jur. Vezi vreun nume de stradă, ceva plăcuțe cu atracții turistice?” Și a văzut. A văzut și nume de stradă și plăcuțele de publicitate. Și la un moment dat i-am spus că știu unde se află și ce să facă. Și am început să-i spun. „Mergi înapoi pe strada cutare, după 4-5 blocuri vei vedea un AGB, acolo faci stânga. Mergi înainte pe strada aia până vezi un semn pe care scrie 410...” Și am început să o direcționez. Așa a reușit să ajungă acasă. Și mai știți ce? Ea a fost uimită că eu am reușit să fac ce am făcut. „Tată, cum ai știut?” Admirația ei față de mine a explodat și a fost foarte impresionată. Voi nu sunteți pentru că și voi ați făcut la fel, la rândul vostru. Cu toții am făcut-o. Și am înțeles diferența între un începător și cineva care are câțiva ani de când conduce. Înveți pe măsură ce trec anii. Deci, există o mare diferență între cineva care e boboc începător și cineva care a fost în zonă de ceva vreme. Pentru aceștia din urmă este ușor să spună cuiva unde sunt și cum să ajungă acasă.
Acum, faceți diferența între un șofer boboc și între unul care conduce ocazional și înmulțiți cu câteva catralioane și veți începe să vedeți diferența dintre Tatăl vostru ceresc și voi. El știe exact unde vă aflați. Poate voi nu. Poate aveți dificultate în a vă pune în mișcare. Dar atunci când apelați la El pentru ajutor, El vă spune că știe unde vă aflați. „Știu unde sunteți. Și nu doar atât, știu unde se află și societatea voastră, știu unde se află istoria, știu totul. Și vă pot aduce acasă de acolo. Aveți doar încredere în Mine. Faceți ceea ce vă zic. Iată ce se va întâmpla mai departe.”
Cuvântul pe care Biblia îl folosește pentru acest tip de slujire este „profeție”. Dumnezeu profețește, vorbește cu anumiți slujitori ai Săi, aceștia ascultă ceea ce El spune, scriu totul și noi începem să vedem lucrurile întâmplându-se. Se îndeplinesc. Motivul pentru care iubim o carte ca cea a lui Daniel, cred eu, este pentru că ne dezvăluiește inima Tatălui nostru ceresc. Adică El știe unde se află copiii Lui, știe cum să ne ducă acasă și ne iubește suficient de mult încât să ne spună ce se va întâmpla pe mai departe. Cartea Daniel este, în mare proporție, o carte a profeției. Și cartea Daniel ne ajută să înțelegem cum putem să trăim într-o societate seculară dificilă. Daniel s-a bazat pe promisiunile lui Dumnezeu, dar El s-a îndreptat și spre profețiile lui Dumnezeu. Cartea Daniel are doisprezece capitole, dintre care șase sunt profetice. Au prevederi unice cu privire la viitor. Multe dintre ele s-au îndeplinit, altele încă nu.
Una dintre unicele profeții ale lui Daniel se găsește în Daniel 9, loc pe care-l studiem azi, versetele 24-27. În timp ce ne deschidem Bibliile sau intrați pe telefoane, indiferent ce ați adus cu voi pentru a vă uita la text, vreau să fac două comentarii. Știți că în anumite week-end-uri puteți veni la biserică și știți că predicatorul va vorbi dintr-un text pe care-l cunoașteți și cu care sunteți foarte familiar. „Domnul e Păstorul meu”. „Tatăl nostru care ești în ceruri”. Știți despre ce zic, pasajele familiare. Și, ascultând mesajele, vă simțiți ca atunci când încălțați o pereche de pantofi confortabili. Și, altădată, veniți la biserică și predicatorul vorbește dintr-un pasaj mai aparte din care nu ați mai auzit pe nimeni să predice. Unul foarte complicat și tehnic, genul de mesaj în care la jumătatea lui întrebați persoana de lângă voi dacă voi sunteți cei pierduți sau predicatorul. Mesajul de azi este un astfel de mesaj. Nu este unul ușor, așa că vă voi da niște indicii. Trebuie să ne trezim toate celulele creierului pentru a-l înțelege și, posibil, nici asta să nu fie suficient. Dar vom trece și de asta. Iar dacă vă pierdeți pe drum, e în regulă, sunt pierdut și eu. Nu, glumesc. Dacă vă pierdeți, la sfârșitul mesajului vom încerca din nou să punem totul cap la cap. Sunteți gata? Este o profeție foarte, foarte puternică și cred că veți fi de acord cu mine.
Profeția se află în Daniel 9 și începe cu imboldul profeției: Daniel citește Ieremia. Daniel 9:2: „În anul dintâi al domniei lui, eu, Daniel, am văzut din cărţi că trebuia să treacă şaptezeci de ani pentru dărâmăturile Ierusalimului, după numărul anilor despre care vorbise Domnul către prorocul Ieremia.” Aduceți-vă aminte că Daniel era doar un băiat când, în 605 î.Hr., a fost luat prizonier de Nebucadnețar, adus din Ierusalim la Babilon unde urma să-și petreacă restul vieții. În acest punct, în capitolul 9, el e deja un vârstnic. Un vărstnic. În prima parte a capitolului, Daniel se roagă o rugăciune frumoasă care ar putea merge pe lista celor câteva din mărețele rugăciuni ale Bibliei. Din cauza timpului nu ne vom uita la ele, cu excepția unei întrebări. Ce l-a făcut pe Daniel să rostească această rugăciune? De ce se ruga pentru națiunea sa? De ce se ruga ca Dumnezeu să-Și salveze poporul?
Ei bine, imboldul rugăciunii sale a fost faptul că a citit din Ieremia. Nu vi se pare interesant când cineva din Biblie citește Biblia? Cineva din Biblie citește Biblia. Avem în fața noastră un mare om al lui Dumnezeu, iar el citește Scripturile. Ieremia era un profet din generația trecută. Așadar, Daniel citește cuvintele lui Ieremia și profeția lui Ieremia spune că e adevărat că vor fi captivi în Babilon timp de 70 de ani. Nu ni se spune exact care pasaj l-a citit Daniel, ar putea fi acesta dintre cele câteva posibile, Ieremia 25:11: „Toată ţara aceasta va fi o paragină, un pustiu, şi neamurile acestea vor fi supuse împăratului Babilonului timp de şaptezeci de ani.” Așadar, când Daniel a citit despre 70 de ani, ce a făcut? S-a deșteptat. A realizat că nisipul mai mult de află la baza clepsidrei, nu sus. 70 de ani erau deja aproape ca trecuți, el avea deja vreo 80 de ani. Aceasta se întâmpla în primul an al domniei lui Darius. Așadar, știm că asta se întâmpla în 539 î.Hr., deci sunt deja 66-68 de ani – depinde de ce vârstă avea Daniel avea la momentul deportării. Dar știm sigur că vremea era aproape, la fel știa și Daniel. Și când a văzut profeția, s-a gândit să se roage.
S-a rugat acea frumoasă rugăciune din Daniel 9 și concluziona astfel, Daniel 9:20-21: „Pe când încă vorbeam eu, mă rugam, îmi mărturiseam păcatul meu şi păcatul poporului meu Israel şi îmi aduceam cererile înaintea Domnului, Dumnezeului meu, pentru muntele cel sfânt al Dumnezeului meu; pe când vorbeam eu încă în rugăciunea mea, a venit repede în zbor, iute, omul Gavril, pe care-l văzusem mai înainte într-o vedenie şi m-a atins în clipa când se aducea jertfa de seară.” Înainte să vedem ce i-a spus îngerul lui Daniel, să vedem ce ne spune rugăciunea lui Daniel nouă. Când profelul Daniel a citit o profeție, el a crezut-o. Când profelul Daniel a citit o profeție, el a crezut-o. Când profelul Daniel a citit profeția lui Ieremia cum să copiii lui Israel vor fi în captivitate timp de 70 de ani, a verificat datele și și-a zis că e vremea ca Dumnezeu să intervină și să încheie această vreme a robiei. Așadar, a început să se roage ca Împărăția lui Dumnezeu să vină. Profeția a dat imbold rugăciunii în inima profetului. Puteți spune asta foarte repede? Profeția a dat imbold rugăciunii în inima profetului. Și a început să se roage. Iar atunci când a văzut că e vorba de 70 de ani, a spus: „Bine, 70 de ani. Biblia spune că 70 de ani, înseamnă că atât trebuie să fie.” El a luat acea profeție în mod literal.
Câteodată ne e greu când citim profeția, tuturor ne e așa. Ne tot întrebăm dacă e literal sau simbolic. Eu cred că ar trebui să tindem mai mult spre literal. Mai ales avându-l pe Daniel ca exemplu. Cred că ar trebui să tindem spre literal. Și când avem ocazia și vedem 70 de ani într-o profeție să credem că este vorba despre 70 de ani. Dacă se spune de 490 ani – așa cum vom vedea în textul de azi – spunem că este vorba de 490 de ani. Dacă se vorbește de 7 ani de necaz, de 1000 de ani ai domniei lui Hristos, de ce să nu tindem spre literal? Daniel a făcut-o și, din acest motiv, acesta e și cazul meu. Și mai apoi, Daniel s-a rugat. Scopul profeției e să dea un imbold rugăciunii in inima ucenicilor. Scopul profeției este să ne împingă spre rugăciune, să ne îndrepte inimile spre Tatăl nostru ceresc și să-i spunem: „Dumnezeule, Tu te ocupi de toate astea, Tu ești în control!” Unii oameni se panichează când citesc profeții. „O, lucrurile sunt groaznice, totul se îndreaptă spre... Devine tot mai rău.” Sau citesc profețiile și devin mândri, spunând: „Ascultă-mă pe mine, știu eu ce înseamnă profeția asta.” Niciuna dintre aceste opțiuni nu sunt sănătoase. Cel mai bun răspuns atunci când citești profețiile este rugăciunea. „Doamne, cred că Tu ești în control. Dacă spune că durează 70 de ani, înseamnă că a cam sosit vremea.” Exact așa a făcut Daniel. Și, ca răspuns la rugăciune, știți cine și-a făcut apariția? A observat cineva? Gavril. Numele acesta vă spune ceva? Cine i s-a arătat lui Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul? Cine i s-a arătat Mariei în Nazaret? Îngerul acesta stă primprejur, nu-i așa? Așadar, cu câteva sute de ani înainte de a-i vorbi Mariei și lui Zaharia, el îi vorbește lui Daniel în Babilon.
Iată ce îi spune. Particularitățile profeției: șase binecuvântări petnru Israel și trei perioade de vreme. Daniel 9:24: „Şaptezeci de săptămâni au fost hotărâte asupra poporului tău şi asupra cetăţii tale celei sfinte, până la încetarea fărădelegilor, până la ispăşirea păcatelor, până la ispăşirea nelegiuirii, până la aducerea neprihănirii veşnice, până la pecetluirea vedeniei şi a prorociei şi până la ungerea Sfântului sfinţilor.” Așadar, Gavril vorbește despre o nouă zi. Despre o vreme care va fi caracterizată de șase caracteristici frumoase.
· Oamenii nu se vor mai întoarce împotriva lui Dumnezeu
· Se va sfârși cu păcatul
· Răul va fi înlăturat
· Bunătatea va dăinui pentru totdeauna
· Profețiile se vor împlini
· Și va fi stabilit un loc sfânt (Templul)
S-au întâmplat aceste lucruri? S-a îndeplinit această profeție? Dacă spune cineva că da, vreau să mă mut în vecinătatea voastră. În realitatea în care eu trăiesc, oamenii încă se întorc împotriva lui Dumnezeu, încă practică răul, încă păcătuiesc. Aceste întâmplări se vor întâmpla cândva în viitor. Aceasta este o eră de aur care ne așteaptă. Abia aștept să trăiesc în vremea în care acestea vor fi caracteristicile realității. Când ar fi vremea să ne gândim când se vor întâmpla aceste lucruri, Gavril ne dă câteva detalii. El spune (Daniel 9:25): „Să ştii dar şi să înţelegi că, de la darea poruncii pentru zidirea din nou a Ierusalimului până la Unsul (Mesia), la Cârmuitorul, vor trece şapte săptămâni; apoi timp de şaizeci şi două de săptămâni, pieţele şi gropile vor fi zidite din nou, şi anume în vremuri de strâmtorare.” Așadar, profeția are acum noi elemente. Implică următoarele:
· Porunca zidirii Ierusalimului
· Sosirea Unsului
· Două blocuri de vreme: 49+434 ani = 483 de ani
Deci primul număr a fost 490, înseamnă că ceva se va întâmpla la sfârșitul celor 483 de ani. Gavril, cu alte cuvinte era conștient de o numărătoare inversă din ceruri. Inițial, această numărătoare a fost setată la 490 și tot ticăie, ticăie o dată pe an, timp de 483 ani. La sfârșitul celor 483 de ani se va întâmpla ceva uriaș, conform lui Gavril. Ce era așa uriaș? Sosirea Unsului. Acest cuvânt din ebraică face referire la Mesia. La Mesia. Rămâneți alături de mine. Suntem în 539 î.Hr., iar îngerul îi vorbește lui Daniel în Babilon și-i spune lui Daniel itinerarul Fiului lui Dumnezeu. Nu-i extrem de uimitor? Vorbim despre secole înainte ca Isus Hristos să se nască sau să apară pe pământ. Și, totuși, această profeție – această profeție specifică – îi este dată lui Daniel.
Ce anume declanșează numărătoarea inversă? A observat cineva? Când va începe numărătoarea? Nu începe în momentul în care Gavril vine la Daniel. Începe din momentul dării poruncii pentru reconstruirea Ierusalimului. Putem găsi acest lucru în istorie. Știm cu exactitate când s-a întâmplat asta și s-a reconstruit Ierusalimul. În mod special, știind că porunca – după spusele lui Gavril – are două criterii: implică construirea străzilor și a unei tranșe – o profeție foarte specifică – și mai implică un lucru care tocmai mi-a fugit din minte. A, da! Va fi reconstruit în vreme de necaz. Așadar, cele patru profeții, cele patru porunci din Scripturi cu privire la reconstruirea Ierusalimului, toate s-au întâmplat la o anumită distanță de timp, dar doar una din ele a întrunit aceste criterii, iar aceasta se află în cartea Neemia. Neemia 2:1: „În luna Nisan, anul al douăzecilea al împăratului Artaxerxe, pe când vinul era înaintea lui, am luat vinul şi l-am dat împăratului. Niciodată nu fusesem trist înaintea lui.”
Neemia, precum Daniel, era unul dintre lideri. El auzise că zidurile Ierusalimului erau dărâmate. A mers la regele său, a cerut permisiune să reconstruiască orașul și, nu numai atât, să îi facă și străzile și tranșeele. Dacă veți citi cartea lui Neemia, veți vedea că aceasta s-a întâmplat într-o vreme de necaz. Oamenii l-au atacat, au încercat să întrerupă procesul. Așadar, această reconstruire se potrivește criteriilor profeției lui Gavril. Când s-a întâmplat? Din nou luna Nissan, în anul al douăzecilea al împăratului Artaxerxe și al împărăției sale. Înainte ca Nissan să fie numele unei mașini, era numele unei luni. Această lună era în primăvara fiecărui an. Putem afla din cărțile de istorie exact când a fost dată această poruncă. Știm cine a fost rege și știm care e luna Nissan. Această poruncă a fost dată în anul 444 î.Hr.
În anul 444 î.Hr. a fost dată porunca să se reconstruiască zidurile. Profeția spune că la sfârșitul a 483 de ani de la darea poruncii – ce se va întâmpla? – va veni Mesia. Deci, dacă numărați 483 de ani, din 444 î.Hr. – devine cumva prea complex? – unde ajungem? Această întrebare a devenit obsesia unui om pe nume Sir Robert Anderson. La sfârșitul anilor 1800, era conducătorul Scotland Yard, era un avocat. Dar era, de asemenea, fascinat de cartea Daniel și a făcut din viața lui o călătorie pentru a determina cu exactitate care va fi data aceasta 444 î.Hr., minus 483 ce ani. Nu e chiar așa de ușor precum pare, calendarul evreiesc este diferit de calendarul nostru. Calendarul evreiesc are 360 de zile, al nostru are 365 de zile. Calendarul evreiesc are luni bisextile, noi avem ani bisextili. Mai există și tranziția î.Hr. – d.Hr. care este destul de încețoșată și amețitoare. Cea mai bună estimare a sa a fost promovată, a fost primită, a fost îmbrățișată, a fost pusă la încercare, dar niciodată nu a fost niciodată anulată cu succes. Aceasta este următoarea: dacă lași numărătoarea că ticăie de 483 de ori, ajungi chiar în Paștele din luna Nissan a primăverii, ajungi chiar în primăvara anului în care Isus Hristos a intrat în Ierusalim pe spatele unui măgar, acea intrare triumfătoare.
Nu e de mirare că străzile Ierusalimului erau pline de oameni fluturând frunze de finic. Aceștia au studiat cartea Daniel. Și nu-i de mirare că declarau acel verset unic, mesianic: „Osana! Osana Fiului lui David!” Orașul era înflăcărat de așteptări mesianice. Știau că vine Mesia în timpul vieții lor. Nu vi se pare că acest lucru este o împlinire uimitoare a profeției? Nu vi se pare că acest lucru este o realizare uimitoare a lui Dumnezeu, să-i vorbească slujitorului Său Daniel despre un eveniment care avea să se întâmple peste 400 de ani în viitor și nu doar să-i prezică reconstruirea Ierusalimului, ci și faptul că acest lucru va declanșa numărătoarea inversă pentru intrarea lui Isus Hristos în Ierusalim. Dr. Mark Hitchcock de la Seminarul Teologic din Dallas a scris cea mai splendidă carte – cred eu – despre vremurile din urmă. E un proiect de 500 de pagini. Și în această carte el numește această profeție ca fiind cea mai spectaculară profeție din Scripturi. Dr. Bill Creasy, un profesor distins al Universității din California de Sud, o numește cea mai remarcabilă îndeplinire a profeției enunțată pentru un termen lung din toată Scriptura. Leopold Cohn, un slujitor al evreilor, fost rabin, a devenit un creștin studind această profeție. A crezut că dacă Dumnezeu poate orchestra veacurile în așa manieră încât ne poate spune chiar ziua în care Mesia urma să intre în orașul Ierusalim, El poate, într-adevăr, să fie Dumnezeul istoriei.
Acum... putem face pauză aici și să ne mulțumim cu frumoasa împlinire a profeției, dar tot mai avem o întrebare care cere un răspuns. Știe cineva care e acea întrebare? Ne lipsesc 7 ani. Aduceți-vă aminte de profeția lui Gavril. 490 de ani, iar la sfârșitul celor 490 de ani se vor îndeplini acele șase binecuvântări. Acele șapte binecuvântări nu s-au întâmplat, iar, aparent, acei 490 de ani nu au trecut încă. Sau au trecut? Să vedem. Numesc acest lucru puzzle-ul profeției: 7 ani de necaz. Ne mutăm în Daniel 9:26: „După aceste şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit, şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea şi Sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit şi împreună cu el şi pustiirile.”
Așadar, Gavril i-a dat lui Daniel două măsurători ale vremurilor. 49 de ani și, mai apoi, 439 de ani. Cei 49 de ani fac referire, cel mai probabil, la anii cât a durat reconstruirea Ierusalimului, dar nu ni se spune. Dar după cei încă 439 de ani, va veni Unsul – apoi profeția continuă cu detalii privitoare la El. Ce se va întâmpla cu El, cu Mesia? Ei bine, Gavril a spus că va fi ucis. A fost Isus Hristos ucis? Gavril a spus că nu va avea nimic. Nu vi s-a părut că nu a avut nimic atunci când a murit pe cruce? Merge mai departe și spune că orașul sfânt și locul sfânt vor fi distruse. Au fost, într-adevăr. Titus și armata romană au devastat orașul Ierusalim și, da, au distrus și Templul și de atunci nici nu a mai fost construit. Sfârșitul a venit, așa cum zicea Gavril, ca un potop.
Dar priviți ce se întâmplă mai departe (Daniel 9:27): „El va face un legământ trainic cu mulţi timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.” Despre ce lider este vorba aici? Ce înseamnă acest legământ trainic pentru 7 ani? Deși – bingo – am găsit cei 7 ani care îi căutam, nu? Și cum poate un conducător să oprească jertfele după trei ani și jumătate, când Templul este distrus și, astfel, jertfele sunt întrerupte? Cum explicăm acest verset?
Vă pot spune cum îl explic eu. Cred că gaura dintre versetul 26 și 27 din Bibliile voastre este atât de mică, doar o fracțiune de centimetru, dar în istorie este vorba de sute de ani. Sute de ani. Am ajuns la 483 de ani, iar numărătoarea a fost pusă pe pauză. Și ajungem de la a citi istorie – în versetul 26, la a citi profeție – în versetul 27. Cum e posibil acest lucru? Țineți cont de faptul că atunci când citim o profeție e precum ne-am uita la vârfurile munților din Colorado. Dacă ați fost vreodată în Colorado și New Mexic, știți că se văd vârfurile munților de la distanță. Ați văzut vreodată? Vârfuri frumoase, maiestuoase, acoperite de zăpadă. De la distanță par că sunt unul lângă altul. Dar, în realitate, nu sunt. Când ajungi printre munți realizezi că unii dintre ei sunt la o distanță de 10 până la 100 de mile. Așa este și cu profeția. Trebuie să reținem că profeția tine să împărtășească vârfuri de munte. Ne transmite vârfurile istoriei. Și, doar pentru că două vârfuri de munte sunt unul lângă altul în versete alăturate, nu înseamnă că sunt la fel și în istorie. Are sens? Încercați să vă puneți pe cap pălăria interpretării profeției când citiți aceste versete. Aici trebuie intri și să treci prin pădure, să ajungi între munți ca să poți să realizezi că un vârf e acolo. La fel, îți dai seama atunci când intri în Scriptură.
Așadar, ne întoarcem în Scriptură și vedem ce ne spune. Versetul 27 din nou: „El va face un legământ trainic cu mulţi timp de o săptămână, dar la jumătatea săptămânii va face să înceteze jertfa şi darul de mâncare şi pe aripa urâciunilor idoleşti va veni unul care pustieşte, până va cădea asupra celui pustiit prăpădul hotărât.” Evenimentele din acest pasaj urmează să se întâmple. Asta nu s-a întâmplat încă. Dar se vor întâmpla și putem crede asta pentru că am văzut că tot ceea ce s-a spus până aici s-a întâmplat. Dar acestea încă nu s-au întâmplat. Cine este liderul descris aici? Cine este cel care va face un legământ trainic cu poporul lui Daniel? Trebuie să fie Antihristul. Știm acest lucru din studiul de săptămâna trecută. El este cel care va face un legământ cu poporul lui Daniel la un moment dat în istorie. El este cel ce va ațâța războiul în vremurile de pe urmă, el este dușmanul lui Dumnezeu, este dușmanul evreilor. El va fi o unealtă a lui Satan într-o încercare finală, fatală și futilă de a nărui Împărăția lui Dumnezeu. El se va ridica din mijlocul acelei confederații de zece națiuni despre care am început să citim în Daniel 2 și a reapărut în Daniel 7. Iar el va apărea fălindu-se pe scena lumii într-o vreme de calamități globale. Săptămâna trecută am vorbit despre ce va declanșa această calamitate globală. Își amintește cineva? Va fi răpirea Bisericii, bruscă și neașteptată, prin care Dumnezeu îi va lua pe cei ce-L urmează, familia Sa în prezența Sa. Vom fi luați, Isus va veni după Biserică. Iar dispariția bruscă a milioane, poate sute de milioane, poate chiar un miliard de plătitori de taxe și oameni care muncesc din greu, oameni care-L caută pe Dumnezeu. Ei bine, aceasta va avea ca rezultat un haos moral și financiar. Vor deschide ușa și vor pregăti scena pentru ca Antihristul însuși să apară fudul, carismatic și șarmant – așa cum am vorbit și săptămâna trecută despre El. Iar el va face ceea ce nimeni nu credea că este posibil, va aduce pacea în Orientul Mijlociu printr-un legământ trainic – adică un tratat de pace pe care el îl va încheia cu Israelul. Întreaga lume va respira ușurată, „Lucrurile se vor așeza, avem această persoană la conducere”. Dar după trei ani și jumătate, identitatea sa va fi divulgată.
El va rupe legământul și va crea ceea ce Isus Însuși a spus că va fi urâciunea și pustiirea Templului. Cu alte cuvinte, el va căuta să pustiască Templul, să îl facă o scârbă și să-l spurce, cerându-le oamenilor să i se închine lui acolo. Isus a făcut referire la acest lucru în Matei 24:15-16: „De aceea, când veţi vedea urâciunea pustiirii, despre care a vorbit prorocul Daniel, aşezată în Locul Sfânt – cine citeşte să înţeleagă! – atunci, cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi.” Asta înseamnă că oricine va rămâne pe pământ, va intra pentru trei ani și jumătate în necazul cel mare. Și Dumnezeu va folosi acea perioadă de timp pentru a testa și a smeri națiunea Israel, dar, de asemenea, pentru a popula Împărăția ce va să vină cu oameni plini de credință. Apoi va aduce Judecata Finală și ultima bătălie – Armaghedon – și Satan însuși va fi arătat deplin, se va vedea cât de lingușitor și perfid e. Apoi va fi alungat. Și va începe acea Împărăție de 1000 de ani ce va fi marcată de șase binecuvântări.
Puteți vedea acum de ce Daniel 9 este atât de fascinant? Îmi pare rău că a trebuit să trec atât de repede prin el și, poate, am pierdut pe mulți dintre noi. Cred că este coloana vertebrală a profeției. Cred că dacă o persoană poate să-și limpezească mintea cu privire la aceste evenimente strategice enumerate în Daniel 9, aceasta va ajunge să înțeleagă nu doar unde ne aflăm noi în istorie, ci ei vor primi de la Tatăl ceresc ceea ce eu am încercat să le ofer fetelor mele: instrucțiuni, lucruri la care să se aștepte și cum să ajungă acasă.
Poate ați venit astăzi având nevoie de un mesaj cu totul diferit de acesta. „Max, e tare interesant, dar nu am nevoie să știu despre 490 de ani, am nevoie să știu cum să-mi găsesc un loc de muncă. Am nevoie să știu cum să fac să mă înțeleg cu soția mea. Am nevoie să știu cum să fac să-mi plătesc facturile. Ce poate să-mi spună mie acest mesaj?” Eu cred că are lucruri să-ți spună. Cred că poate să-ți transmită faptul că te poți baza și poți avea încredere în Cuvântul lui Dumnezeu. Când El i-a spus lui Ieremia că poporul Israel va fi în robie timp de 70 de ani, ei au fost acolo timp de 70 de ani. Când El i-a spus că orașul Ierusalim va fi reconstruit, chiar a fost reconstruit. Când i-a spus lui Daniel vremea exactă când va veni Mesia și exact așa s-a împlinit, deși fusese spusă cu peste 500 de ani înainte. Toate acestea sunt afirmații ale faptului că atunci când Dumnezeu spune ceva, Îl poți crede.
Deci ce-ți spune Dumnezeu ție? Nu credeți că dacă Dumnezeu se poate ocupa de perioadele și vremurile istoriei, El te poate ajuta cu lunea ta, marțea ta sau miercurea ta? Slujești un Tată ceresc care știe cum să administreze lucrurile omenirii. Oameni buni, citim și vedem atâtea titluri de știri, atâtea știri TV care ne spun cât de rea este lumea, cât de teribili sunt oamenii. E suficient pentru a determina lumea să se îngrijoreze și să nu mai doarmă bine noaptea. Dar eu cred că profețiile precum aceasta sunt aici ca să ne amintească faptul că Dumnezeu nostru puternic este vrednic de laudă, El șade pe tron și supraveghează toate problemele umanității. Noi putem fi îngrijorați cu privire la viitorul țării noastre, însă El nu este. Noi putem fi deranjați de terorism, dar Dumnezeu nu este. El știe că El este la conducere. Poate acesta era singurul lucru de care aveai nevoie să ți se amintească astăzi.
Sau poate aveai nevoie să ți se amintească următorul lucru – și vom încheia cu el –: puteți avea siguranță cu privire la victorie. Nu-i minunat să știm sfârșitul înainte ca acesta să se întâmple? Acum câțiva ani am mers la un meci de basket al echipei Spurs din San Antonio. Acest meci, în mod special, nu a avut niciun impact și nicio consecință în sezon. Motivul? Era ultimul meci a sezonului, iar cei de la Spurs erau deja în divizie, deja apucaseră primul loc. Nu aveau nicio șansă să piardă acest lucru, indiferent dacă ei câștigau sau pierdeau. Dar au trebuit să joace meciul pentru că era programat. Și m-am dus la meci curios pentru că, fiind un predicator, caut mereu ilustrații pentru predici. Cum se comportă oamenii când știu că nu au cum să piardă? Nu-i interesant? Cum se comportă o echipă când știe că nu au cum să piardă, când știu că chiar dacă pierd această competiție, nu pierd ceea ce deja au cucerit. Are sens ce zic? Cum se comportă cineva care știe că nu poate să piardă? Este o întrebare relevantă pentru creștini pentru că noi nu avem cum să pierdem. Nu avem cum. S-a decis deja, a fost declarat, a fost afirmat, victoria este deja anunțată, noi nu avem cum să pierdem. Suntem în echipa câștigătoare. Desigur, vor mai fi competiții între timp, dar va veni ultima cucerire, Dumnezeu va învinge răul. Așadar, între acum și atunci, am vrut să văd ce au făcut cei de la Spurs. Știți ce au făcut? Și-au făcut apariția. Au venit. Au jucat meciul. Și ce s-au mai distrat! Erau mai mult ca cei de la Harlem Globetrotters decât Spurs San Antonio. Și cum au mai câștigat! Eu cred că au câștigat pentru că erau atât de relaxați.
Vreau să vă încurajez și pe voi să vă faceți apariția. Rămâneți implicați în viața de zi cu zi. Fiți cel mai bun soț posibil, cea mai bună soție, cea mai bună persoană la locul de muncă. Treziți-vă în fiecare zi și dați-I lui Dumnezeu tot ce aveți mai bun. Și bucurați-vă de asta! Știți deja finalul. Și știți că sunteți în echipa câștigătoare, deci puteți fi încrezători că Dumnezeul vostru atotputernic vă va duce acasă în siguranță. Amin? Când vom ajunge în cer, veți avea voie să veniți la mine să-mi spuneți: „Max, mai știi predica în care ai vorbit din Daniel 9? Ce-ai mai cârpăcit profeția aia, omule!” E în regulă, ceea ce contează cel mai mult este să fim cu toții de acord cu privire la sfârșitul ei: Dumnezeu câștigă. Și pentru că El câștigă, la fel facem și noi.
Tată ceresc, am făcut-o. Am predicat din Daniel 9. Am încercat să despachetăm acest pasaj cu cât de multă grijă am putut. Dar suntem creaturi limitate și recunoaștem acest lucru. Doar Duhul Tău cel Sfânt știe viitorul, doar Tu știi viitorul. Nu pretindem că noi o facem, dar avem încredere în Tine și suntem bucuroși că e așa. Îți mulțumim, Doamne, pentru promisiunea de a ne duce acasă în siguranță. Prin Hristos ne rugăm și toată biserica spune „amin”.
