Continuăm studiul pe cartea Daniel. Deschideți-vă Bibliile la capitolul 2. Poate, de asemenea, vreți să luați aminte și la ultimele știri de pe acest buletin. Iar pe spatele lui veți găsi schița predicii din această duminică. Să ne rugăm împreună și să trecem direct la treabă.
Ai milă, Tată ceresc, de vorbitorul nostru. Păcatele lui sunt multe. Ajută-ne să-L vedem pe Isus, Stânca cea veșnică, Regele nostru. Prin Hristos ne rugăm și toată biserica spune „amin”.
Familia noastră are un adevărat depozit al ilustrațiilor folosite în predici. Când sunt cu familia lui Denalyn, iau aminte, în mod special. Țin un stilou și o călimară la îndemână pentru că știu că una din rudele sale va spune ceva, sau va face ceva, sau va face o legătură pe care am nevoie să o notez și să o țin minte. Povestea mea preferată din partea ei de familie este aceea a unei călătorii din Tulsa, Oklahoma, până în Los Angeles. Acum câțiva ani, unul din copiii familiei a vrut să încerce o carieră în actorie. Așadar, unchiul Elas – unchiul lui Denalyn –, Pat, ginerele său, și nepotul său au decis să încarce totul într-un camion și să meargă din Tulsa în Los Angeles. Elas avea mai bine de șaizeci ani atunci și nu era prea dornic să părăsească Oklahoma și casa sa. Și, în mod special, nu era foarte entuziasmat să meargă într-un stat străin, în California. A fost de acord să facă parte din această călătorie dacă aveau de petrecut cel mult o noapte în Los Angeles. O noapte s-a dovedit a fi prea mult, totuși. Când au ajuns în Los Angeles, Elas a văzut traficul și zgomotul și a spus că doar îl lasă pe nepot acolo unde trebuie și se întorc imediat acasă. Așa au și făcut. Au ajuns în Arizona înainte ca soarele să apună, iar pleoapele au început să li se îngreuneze. În acel moment au hotărât că nu pot să mai continue drumul așa. La ora cinci după-masa, au găsit un hotel, iar acest hotel avea un restaurant adiacent. Așadar, și-au rezervat o cameră cu două paturi, Elas și-a sunat soția Emilyn și i-a spus ce au de gând. Apoi, Elas și Pat au mers în sala de mese, s-au așezat și, curios, amândoi și-au comandat micul dejun la cină. Era deja ora 18. La ora 18:30, terminaseră de mâncat, s-au întors în camera lor, s-au pus în pat și au adormit de-a binelea. Pe la ora 19, Pat s-a întors în pat și a văzut cât era ora pe ceasul digital din cameră. El a crezut că era ora 7 dimineața, nu 7 seara. Deși dormise doar jumătate de oră, a crezut că a dormit toată noaptea. S-a dat jos din pat și l-a trezit pe Elas. „Elas, trebuie să te trezești și să plecăm.” Unchiul Elas a făcut ceva comentarii cu privire la cât de scurtă a fost noaptea. Așadar, și-au împachetat lucrurile, le-au pus în mașină, au predat cheile la hotel și s-au uitat unul la celălalt și și-au zis că ar fi bine să mănânce micul dejun înainte să plece. Au mers la același restaurant, au stat în același separeu, aceeași chelneriță, au comandat același meniu pe care l-au comandat cu două ore mai devreme și l-au mâncat. Nu știu de ce nu le-a trecut prin cap să întrebe chelnerița de ce mai e încă acolo. Și nici de ce nu i-a trecut prin cap chelneriței să-i întrebe de ce s-au întors așa devreme. Chiar și așa, ei au mâncat din nou. Apoi s-au urcat în camion și au luat-o spre est, spre Tulsa. Atunci s-au deșteptat și și-au dat seama că în loc să vadă un cer tot mai luminos, cerul devenea tot mai întunecat. Pe la 20-20:30 își amintesc că s-au întors unul spre celălalt și și-au zis, „Asta-i ciudat!” Pe la ora 9 seara, când ei credeau că e 9 dimineața, ei își amintesc că s-au uitat la cer și era complet negru, iar stelele străluceau. Și-a început să-i ia cu leșin. Au oprit pe marginea drumului, Elas o sună din nou pe Emilyn și-i spune,
- Dragă, vine Isus! Și era serios până în măduva oaselor. Urmează Armaghedonul
Ea îi spune:
- Elas, ce cauți înapoi la drum? M-ai sunat acum trei ore.
Abia atunci și-au dat seama Elas și Pat ce greșeală au făcut.
Știți? Dacă nu vă uitați bine la ceas, puteți face ceva greșeli... E adevărat acest lucru, fie că treceți prin Arizona, fie că treceți prin viață. Știați asta? Mă întreb... Știți cât e ceasul? Știți ce oră e? Nu pe ceasul vostru, ci pe cel al cerului. Sunteți conștienți de locul în care vă aflați, de locul în care se află această generație în cronologia umanității? Dacă nu citiți bine ora, veți face greșeli. Dar dacă știți ce oră este, veți lua deciziile corecte. Așa a făcut și Daniel. Cartea Daniel este cartea fundamentală a profeției. Se potrivește cu cartea Apocalipsa pentru a forma principalele cărți ale Bibliei pe care Dumnezeu le folosește să descopere planurile de-a lungul istoriei. Studenții grijuli, bazați pe cartea Daniel, pot spune unde se află generația lor în tot acest plan, în programul lui Dumnezeu pentru aceste veacuri.
Nu știu ce gândiți când vă gândiți la profeții. Poate gândul de a vă apuca să studiați profețiile stârnește în voi îngrijorare, confuzie. Poate gândul de a vă apuca să studiați profețiile stârnește în voi fascinație, curiozitate. În scurtele lecții pe care vom avea următoarele week-end-uri, abia dacă vom fi capabili să ajungem la poalele muntelui profețiilor. Însă avem un seminar important la care m-am gândit că v-ar face plăcere să veniți. Vom găzdui la Crown Ridge un seminar numit „Vremurile”. Întâlnirile vor fi în fiecare miercuri, timp de patru săptămâni, începând cu data de 11 mai. Tema este „Învățăturile profetice din Scripturi”, cu privire la sfârșitul istoriei umane pe acest pământ. Aceste mesaje vor fi prezentate de Steven Armstrong. Dacă această temă vă fascinează sau vă înfricoșează, v-aș încuraja să vă bifați acest seminar în calendare. Veniți în fiecare miercuri, la ora 19:00, în campusul Crown Ridge, începând din data de 11 mai.
Studiem cartea Daniel pentru că Daniel ne învață cum să ne comportăm în Babilon. Avem multe în comun cu Daniel. Așa cum am punctat săptămâna trecută, el era exilat într-o țară străină, iar noi suntem la fel, străini într-o țară străină. Casa lui era în Ierusalim, casa noastră e în cer. El era înconjurat de o cultură ostilă față de credința lui, iar noi suntem tot la fel de înconjurați de o cultură care e tot mai ostilă față de credința noastră. Daniel nu doar că a supraviețuit, el a și propășit în Babilon. Ne întrebăm, cum putem face și noi la fel? Unul dintre răspunsuri este să ne lăsăm captivați și să ne prindem de profețiile puternice. Promisiunile și înțelegerea a ceea ce se va întâmpla în viitor.
Daniel, capitolul 2 este primul din cele câteva capitole profetice din cartea Daniel. Dacă vreți să umpleți spațiile goale de pe pliantele voastre, iată primul lucru de scris: povestea începe cu întrebarea regelui. Daniel 2:1-3: „În al doilea an al domniei lui Nebucadneţar, Nebucadneţar a avut nişte vise. Duhul îi era tulburat şi i-a pierit somnul. Împăratul a poruncit să cheme pe vrăjitori, pe cititorii în stele, pe descântători şi pe haldeeni ca să-i spună visele. Ei au venit şi s-au înfăţişat înaintea împăratului. Împăratul le-a zis: ‘Am visat un vis; duhul îmi este tulburat şi aş vrea să ştiu visul acela.’” Amintiți-vă că Nebucadnețar este regele Babilonului, el este cel care i-a adus pe tineri din Ierusalim, i-a ținut în exil. Daniel era un slujitor al regelui Nebucadnețar.
Când astrologii, ghicitorii și misticii de la curtea împăratului au cerut să audă visul împăratului Nebucadnețar, el a avut pretenția ca ei să știe ce a visat. Le-a spus: „Nu, nu. Voi să-mi spuneți visul și apoi să-l interpretați. Dacă chiar sunteți ceea ce spuneți că sunteți, nu ar trebui eu să vă spun ce am visat.” Și așa, ei au devenit agitați pentru că nu au putut să-i spună ce a visat. Și când împăratul a văzut cum stă treaba, i-a condamnat la moarte. Era un rege mai irascibil. Și condamnându-i la moarte, i-a condamnat la un loc cu el și pe Daniel și cei trei prieteni ai lui, Șadrac, Meșac și Abed-Nego. Așadar, Daniel a spus că vrea să încerce și el și și-a chemat prietenii să se roage pentru el. Așa se face că Dumnezeu, în mijlocul nopții, i-a arătat nu doar care a fost visul, ci și care este interpretarea lui. Următoarea dimineață, Daniel a spus: „Oprește-te din a ascuți sabia. Eu îți pot interpreta visul.” Nebucadnețar a avut îndoielile sale, însă Daniel a insistat. Daniel 2:27-28: „Daniel a răspuns înaintea împăratului şi a zis: ‘Ce cere împăratul este o taină pe care înţelepţii, cititorii în stele, vrăjitorii şi ghicitorii nu sunt în stare s-o descopere împăratului. Dar este în ceruri un Dumnezeu, care descoperă tainele.’” Poate vreți să subliniați acea frază, „Dar este în ceruri un Dumnezeu, care descoperă tainele.” Vă va folosi ca și temă a cărții Daniel. „Este în ceruri un Dumnezeu.” Am fost smuls din casa mea, „dar este în ceruri un Dumnezeu”. Am ajuns în Babilon, „dar este în ceruri un Dumnezeu”. Am rege nebun pe care trebuie să-l slujesc, „dar este în ceruri un Dumnezeu”. Sau poate e altul cazul vostru. Doctorul are vești proaste, „dar este în ceruri un Dumnezeu”. Au început să concedieze oameni la locul de muncă, „dar este în ceruri un Dumnezeu”. Este în ceruri un Dumnezeu și El este un Dumnezeu care descoperă tainele.
Daniel 2:28: „şi care face cunoscut împăratului Nebucadneţar ce se va întâmpla în vremurile de pe urmă.” Aici este semnalul, cartea Daniel este o carte a profeției. „În vremurile de pe urmă.” Deci, cartea Daniel îi va descoperi lui Nebucadnețar și, pe urmă, tuturor celor care o vor studia, ce se va întâmpla în vremurile de pe urmă. Daniel 2:28: „Iată visul tău şi vedeniile pe care le-ai avut în patul tău.” Deci, Nebucadnețar a primit un periscop pentru a privi în viitor, avea nevoie doar de cineva să i-l îndrepte spre locul potrivit. Și aceasta era slujba lui Daniel.
Ne îndreptăm acum spre explicația lui Daniel. Daniel 2:31-35: „Tu, împărate, te uitai şi iată că ai văzut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare şi de o strălucire nemaipomenită. Stătea în picioare înaintea ta şi înfăţişarea lui era înfricoşătoare. Capul chipului acestuia era de aur curat; pieptul şi braţele îi erau de argint; pântecele şi coapsele îi erau de aramă; fluierele picioarelor, de fier; picioarele, parte de fier şi parte de lut. Tu te uitai la el, şi s-a dezlipit o piatră fără ajutorul vreunei mâini, a izbit picioarele de fier şi de lut ale chipului şi le-a făcut bucăţi. Atunci, fierul, lutul, arama, argintul şi aurul s-au sfărâmat împreună şi s-au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vântul şi nici urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra care sfărâmase chipul s-a făcut un munte mare şi a umplut tot pământul.”
Cred că Nebucadnețar a rămas cu gura atât de căscată încât i-a ajuns la podea. Aceasta este exact ceea ce regele a visat. În visul lui a văzut o statuie strălucitoare asemănătoare cu el, având un cap de aur. Pieptul și brațele erau de argint. Coapsele erau de aramă. Picioarele erau de fier și lut. Era un colos într-o formă umană. Dar apoi, de nicăieri, a apărut o piatră așa cum apare burnița. O piatră fără să fie tăiată de undeva; cu alte cuvinte, ca o ploaie de meteoriți. A spulberat baza statuii și a transformat-o în praf. Restul s-a făcut ca „pleava fin arie vara”. Apoi piatra ce a apărut de nicăieri s-a făcut un munte mare și a acoperit tot pământul. Daniel a știut visul. Și, mai important decât atât, a știut interpretarea lui.
Lucrurile devin tot mai interesante acum. Versetele 36-45 acoperă interpretarea visului. Le voi sumariza într-un paragraf. Sunteți pregătiți? Nebucadnețar este capul de aur al statuii. Dar el nu va dpinui pentru totdeauna, nici Babilonul său. Numărul unu îi va face loc succesorului său. Așa cum este raportul între argint și aur, așa va fi și următoarea împărăție comparativ cu Babilonul. Încă puternică, dar inferioară. A treia împărăție va fi și mai slabă. Dinastia de bronz va face loc unei a patra dinastii, una de fier. Iar următoarea și ultima împărăție este alcătuită din fier și lut. Aceasta împărăție este simbolizată de două picioare și zece degete. Cu alte cuvinte, va fi o împărăție divizată, care va avea zece conducători. Așadar, Daniel a prevăzut cinci împărății a căror putere scădea de-a lungul timpului, simbolizate prin metalele principale: aur, argint, bronz, fier, fier și lut. Dar vestea cea mare nu era diferitele metale care constituiau acel chip, ci piatra care a distus-o. Daniel a prevăzut o împărăție care va dăinui, care va zbura din cer ca o cometă. O piatră netăiată de mâini omenești, ceva ce nu omul a creat. Și va lovi chipul acela în picioare. Și, făcând așa, a adus toate celelalte împărății la statutul de moloz.
Ce părere aveți despre acest vis? Nebucadnețar era extaziat! A căzut la picioarele lui Daniel! L-a ridicat, l-a promovat, l-a făcut un om bogat! El era încântat! Dar nu atât de încântat precum suntem noi. Vedeți? Noi avem ceva ce nici Daniel și nici Nebucadnețar nu aveau. Vreți să ne uităm la aplicația acestului lucru în ziua de azi? Ce avem noi ce nici Daniel, nici Nebucadnețar nu aveau? În jur de 3000 de ani de istorie. Avem cărți de istorie. Ne uităm la acest vis, la interpretarea lui și realizăm că patru cincimi din această profeție s-au împlinit deja. Iar profeția ne folosește ca o mare schiță a planului lui Dumnezeu pentru istoria omenirii.
Nebucadnețar, într-adevăr, era capul de aur. Citim acest lucru în Daniel 2:38. Iar imperiul său babilonian conducea lumea la acea vreme. Din 612 până în 538 î.Hr. Dar domnia de aur a Babilonului a fost urmată de domnia de argint a Medo-Persiei, vom ajunge în câteva capitole la Cirus. Cirus l-a înlocuit pe Nebucadnețar. Medo-persanii au condus lumea din 539 până în 331 î.Hr. Apoi un tânăr îndrăzneț din Grecia – îi poate ghici cineva numele? Alexandru cel Mare a apărut și a răsturnat imperiul Persan, iar domnia grecilor a durat din 331 până în 146 î.Hr. Însă pe urmă, chiar și armatele lor de bronz au fost rânduite să fie stăpânite de deciziile de fier ale romanilor. Iar dinastia romană care a început în jurul anilor 241 î.Hr. a continuat să existe fără să aibă o zi specifică a sfârșitului ei, însă undeva în jurul anilor 500 d.Hr., imperiul era dispărut. De luat seama cu privire la imperiul roman este faptul că era împărțit și aliat. Era un amestec de fier și lut. Ei nu au încercat să încorporeze diferitele congregații în propriul lor sistem. Ei au trăit pe lângă toate culturile cucerite, așa cum se întâmpla și pe vremea lui Isus.
Capitolul 7 se va ocupa de această profeție. Abia aștept să ajungem la capitolul 7! Atunci ne vom adânci în semnificația ei. Dar, pentru moment, îmi pare că Daniel vrea să tragem această simplă concluzie: el a văzut patru împărății succesive, a căror influență a scăzut pe parcurs – Babilon, Persia, Grecia, Roma: toate distruse de o piatră. Piatra e cea care își face loc în acest capitol și tot ea ne atrage atenția. Daniel 2:44: „Dar, în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie care nu va fi nimicită niciodată şi care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii şi ea însăşi va dăinui veşnic. Aceasta înseamnă piatra pe care ai văzut-o dezlipindu-se din munte fără ajutorul vreunei mâini şi care a sfărâmat fierul, arama, lutul, argintul şi aurul. Dumnezeul cel mare a făcut deci cunoscut împăratului ce are să se întâmple după aceasta. Visul este adevărat şi tâlcuirea lui este temeinică.”
Noi putem acum să citim în cărțile de istorie și să vedem că așa este, este temeinică. Babilonul a venit și a plecat. Persia a venit și a plecat. Grecia a venit și a plecat. Imperiul roman a venit și a plecat. Aceste zece degete par să ne conducă spre ceva ce se va întâmpla în viitor. Cei care studiază profețiile, chiar și acum sunt în căutarea unei confederații cu zece conducători sau zece împărății care își au rădăcinile, cumva, în aliajul împărăției romane. Dar vine ziua unei împărății care nu se va sfârși niciodată. Va apărea dintr-o dată, va face să dispară necazul cu succes, la fel și toate împărățiile care au fost înaintea ei. Când va apărea această piatră din cer? Ei bine, ni se spune: „în vremea acestor împărați”. Care regi? Amintiți-vă de cele zece degete. Pare că Daniel descrie o vreme în care zece descendenți ai imperiului roman vor stabili împărății pe pământ. Deci o confederație de zece degete trebuie să apară curând. Încă nu am văzut asta. Dar avem această profeție și așteptăm să se împlinească. Iar noi, cei care studiem cartea Daniel, realizăm unde ne aflăm în toată această cronologie a istoriei. Va veni o vreme când zece națiuni își vor excercita puterea pe pământ pentru un timp. Iar toți acei care-L caută pe Dumnezeu vor filtra totul cu interes pentru că ei știu că acest lucru marchează evenimentul final care trebuie să aibă loc înainte ca piatra să apară din cer, moment în care Dumnezeu va întrona ultimul și eternul Rege.
Știm cine este Regele. Știm cine este Piatra. Nu? Cine este Piatra? Este Isus Hristos! Din nou și din nou în Scripturi este numit „stânca duhovnicească” (1 Corinteni 10:4). „Piatra de poticnire” (Romani 9:34). El este prețioasa piatră din capul unghiului (Isaia 28:16). Așadar, conform lui Daniel, Regele nostru, Stăpânul nostru, Cel care a murit pe cruce pentru păcatele noastre și s-a ridicat din mormânt, este acum înălțat în prezența lui Dumnezeu. El urmărește cursul istoriei pentru momentul precis și deja fixat din cer în care El se va întoarce precum o piatră, o piatră netăiată de mâini omenești și El va fi sfârșitul acestui ciclu de regi răi și imperiile lor. Și El va aduce o împărăție despre care El Însuși a profețit că o va popula cu sfinții Săi din toate generațiile, sfinți care vor domni cu El pentru totdeauna.
Așadar, Dumnezeu ne-a descoperit detaliile ultimului veac. Ne aflăm în el. Sunteți în el. Noi știm cine va câștiga la final. Ce înseamnă acest lucru pentru voi în zilele de luni, miercuri, vineri? Vă sfătuiesc, în primul rând, să vă păziți de diavol – el nu vrea ca voi să primiți acest mesaj. Și luați în serios patru aplicații diferite. Foarte pe scurt.
1. Dumnezeu are istoria omenirii pusă într-o anumită cronologie.
Umanitatea nu este un ciclu sau un cerc fără de sfârșit. Acest lucru separă oamenii credincioși de oamenii din Babilon. Filozofia babiloniană spune că viața este undeva între naștere și moarte. Și asta-i tot. Sau dacă ne întoarcem înapoi, ne întoarcem ca o muscă sau ca un alt animal. Dar mesajul lui Dumnezeu este acela că El, în mod constant, conduce istoria spre un climax pentru care suntem pregătiți și pentru care trăim. Oamenii care scriu ziarele nu cred asta. Oamenii care scriu scenariile filmelor pe care le priviți, nu cred asta. Mulți dintre oamenii care ne conduc națiunea nu cred asta. Aceasta este sursa conflictului. Babilonul nu crede asta. Noi suntem Daniel. Noi ne interesăm, vrem să știm ce vreme trăim. Și ne vom ține de această convingere.
2. Guvernele sunt tot mai fragile, instabile și inapte pentru a controla evenimentele din lume.
Acest lucru este important să ți-l amintești în anul în care se fac alegerile. Niciun președinte nu poate face ceea ce face Isus Hristos. Niciun guvern nu poate face ceea ce noi am vrea să facă. Din acest motiv devenim frustrați. Acesta este motivul mâniei din țara noastră. Pentru că tot auzim promisiuni și, apoi, suntem dezamăgiți. Noi creștinii, ne dăm interesul, iar atunci când vedem că un guvern eșuează în ceea ce au promis că vor face, ne dăm seama că Dumnezeu ne-a spus că așa va fi. Roma a dat greș. Babilonul a dat greș. Imperiul grecesc a dat greș. Persia a dat greș. Fiecare imperiu care vine și pleacă, fiecare partid politic care vine și pleacă, vor da greș! Așadar, noi nu ne îngrijorăm, nu devenim amărâți, nu ne supărăm. Noi ne rugăm, ne încredem și ne ținem ochii spre o Împărăție veșnică. Știm că într-un anumit moment, într-o anumită zi, acea Împărăție va fi instaurată de Isus Hristos. Amin.
3. Ne aflăm în ultimele etape ale istoriei umane.
Ne aflăm în ultimele etape ale acestei versiuni a istoriei umane. Aurul a devenit argint, argintul a devenit bronz, bronzul a devenit fier, fierul a devenit fier și lut. Cu alte cuvinte, ne apropiem de sfârșit. Chiar cred că această generație ar putea fi generația care va vedea venind piatra netăiată. Cred că această generație ar putea fi generația care va vedea acea finală confederație de conducători. Și apoi, așa cum vom afla din capitolul 7, unul dintre conducători se va ridica din mijlocul celorlalți ca fiind Antihristul. Dar Îl pot vedea pe Isus, Piatra netăiată, care va veni să-l distrugă și, o dată pentru totdeauna, să-l pună pe diavol în mormânt. Nu știu dacă se va întâmpla în generația noastră, dar cred că este posibil, chiar cred. Și sunt absolut convins că ne aflăm în ultimele etape ale istoriei umane.
4. Scopul vieții voastre este să vă potriviți în planul cosmic, măreț și vast al lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu există ca să facă mare lucru din planurile mele. Eu exist să le măresc pe ale Sale. Dumnezeu nu există ca să mă audă mergând înaintea Lui și să-I spun: „Doamne, vreau să fac asta, și asta, și asta!” Dumnezeu mă primește în prezența lui și să-I spun: „Doamne, care e voia Ta? Ce planuri ai? Încotro Te îndrepți? Cum pot fi de folos?” Acum câțiva ani obișnuiam să vedem abțibilduri pe mașini care spuneau: „Dumnezeu este copilotul meu.” Ați văzut vreodată? Vorbe de doi bani! Dumnezeu nu este copilotul nimănui. El nu Își împarte locul la bord cu nimeni! Și nu îți va preda ție acest avion. El te va lăsa să călătorești cu el, să stai în el și prin puterea Sa, prin tăria Sa și prin providența Sa, te va duce într-un loc unde vei ateriza în siguranță. Ceea ce ne rămâne mie și ție să spunem este, „Eu vreau să merg unde merge El.” Și să ne îmbarcăm. El ne invită să facem parte dintr-un plan cosmic, măreț și vast.
Poate nu ați știut asta. Poate nu vi-a spus nimeni, niciodată că există o destinație pentru istoria umană. Poate ați crezut că viața înseamnă tot ce se întâmplă între naștere și moarte. Dacă e așa, acest lucru explică nefericirea voastră. Acest lucru explică de ce vă simțiți atât de nesatisfăcuți. Acest lucru explică de ce vă întoarceți mereu spre o anumită persoană sau o anumită poziție, sperând la o promovare pentru împlinire și bucurie. Și sunteți mereu dezamăgiți pentru că aceste lucruri, pur și simplu, nu vă pot elibera. Acest lucru explică, de asemenea, îngrijorarea voastră. Simțiți să timpul se duce. Iar dacă partea cea mai bună a vieții este această viață, trebuie să profitați de tot până o mai aveți. Și așa deveniți îngrijorați și înfricoșați că nu veți reuși. Ascultați-mă! Există mai mult în viață decât viața asta! În viața de acum avem parte doar de un mic fragment al existenței noastre. Iar scopul acestei vieți este, pur și simplu, să acceptăm invitația lui Dumnezeu, să ne îmbarcăm în avionul Său. Și din moment ce Îi spun „da” Lui, viața voastră începe să aibă sens. Vedeți, într-adevăr, unde vă potriviți în cronologia istoriei și deveniți entuziasmați! Da, entuziasmați despre ceea ce se va întâmpla pe urmă. Și nu o veți lua razna când veți mai auzi despre războaie, despre calamități sau despre alte cazuri de imoralitate în guvern. Nu vă încurajează și nici nu vă bucură aceste lucruri, dar adânc în inima voastră vă puteți spune, „Ei bine, Dumnezeu mi-a spus că aceste lucruri se vor întâmpla. Dar mă voi ține tare pentru că așa este viața în Babilon.”
Apoi, Daniel ne învață să ne ridicăm ochii și să privim spre viitor. Spre faptul că Dumnezeul istoriei încă e în control. Ascultați-mă! Dacă Dumnezeu poate ține istoria în mâinile Sale, nu credeți că vă poate ține și zilele voastre de luni în mâini? Dacă Dumnezeu se poate ocupa de regii care au fost de-a lungul vremurilor, nu credeți că El se poate ocupa de păcatul vostru de ieri? Dacă Dumnezeu poate face față întregii istorii, fapt dovedit mereu și mereu, nu credeți că El vă poate învia din morți și să vă dea un trup de slavă pentru a domni împreună cu El în eternitate?
Dumnezeu a spus așa (Isaia 46:10-11): „Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: ‘Hotărârile Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea’. Eu chem de la răsărit o pasăre de pradă, dintr-o ţară depărtată un om ca să împlinească planurile Mele: da, Eu am spus şi Eu voi împlini; Eu am plănuit şi Eu voi înfăptui.” Dumnezeu
Și-a expus cronologia pentru ca tu să știi ce vreme trăiești.
Știți? Când unchiul Elas și cu Pat au aflat cât e ceasul, s-au întors la hotel. Au luat din nou acea cameră, s-au put în pat și au dormit. Vă puteți odihni mai bine dacă știți ce ceas trăiți. Și datorită cărții Daniel, știm. Amin.
Mulțumim, Doamne, pentru că ne descoperi – ne descoperi! – planul pentru istoria umană. Tată cerescă, fă să-Ți primim învățătura și să-i permitem să ne modeleze punctul de vedere și felul de-a gândi. Să interpretăm afacerile omenirii și evenimentele din ziare prin învățătura Ta. Și să credem că Tu, Tată ceresc, vei aduce totul la un sfârșit triumfător la momentul potrivit. Până atunci, dă-ne credință să putem fi credincioși aici în Babilon, dă-ne credință să fim ca Daniel. Prin Isus ne-am rugat și toată biserica spune „amin”.
