Pacatosi rai in mainile unui Dumnezeu bun

Doresc sa scriu cateva cuvinte despre o invatatura care in vremurile acestea de apostazie nu mai este iubita si pretuita nici macar in adunarile evanghelice. Vreau sa vorbesc despre acel aspect din caracterul lui Dumnezeu care da fiori teologilor liberali si se pare ca tulbura si o parte din comunitatea crestinilor mai conservatori. Ma refer bineinteles la sfanta dreptate a lui Dumnezeu care se concretizeaza intr-o pedeapsa vesnica pentru fiecare pacatos firesc care in timpul vietii sale pamantesti a refuzat oferta harului gratuit. Doctrina chinului vesnic e predicata de insusi Mantuitorul Isus in repetate randuri in Evanghelii... Nici un crestin temator de Dumnezeu nu are curajul sa o nege sau sa o conteste deoarece e o invatatura clara in Biblie... Mi-as permite chiar sa zic ca Hristos a fost mai preocupat in Evanghelii sa vorbeasca despre chin vesnic decat despre fericire vesnica. Deci Dumnezeu este dragoste dupa cum ne spune Ioan in repetate randuri in epistolele sale si ca dovada a acestui atribut al caracterului Sau, El a umplut pamantul de binecuvantarile Sale... Dragostea lui Dumnezeu se vede clar in indelunga rabdare pe care El o are pentru pacatosii care nu se pocaiesc... Dar dragostea lui Dumnezeu nu va fi vesnica pentru cei ce-L refuza pe Hristos... Vine intr-adevar o zi in care toti nelegiuitii de pe pamant vor fi judecati potrivit cu dreptatea si pedepsiti intr-un foc si chin vesnic... Hristos e clar in multele pilde si invataturi din Evanghelii.. Doctrina chinului vesnic e adevarata si toti marii ganditori crestini de-a lungul istoriei bisericii au sustinut aceasta invatatura... Edwards, cu faimoasa sa predica despre pacatosi in mainile unui Dumnezeu manios,  nu este o exceptie... Pavel, Augustin, Calvin, Luther, Spurgeon si puritanii au fost dedicati adevarului si nu au stirbit caracterul lui Dumnezeu. Traim vremurile din urma si invataturile Scripturilor sunt pe locul 2 in multe biserici si membri adunarilor sunt de multe ori in majoritatea lor firesti si nemantuiti, razvratiti impotriva lui Dumnezeu. Ca sa fi fidel Scripturii in vremuri ca acestea trebuie sa-ti pleci genunchii inaintea dreptatii lui Dumnezeu care pedepseste intr-un mod desavarsit chiar daca vei ramane singurul crestin care face aceasta deoarece Adevarul este tot ce conteaza.

Ne intrebam de ce oare este asa de putina frica de Dumnezeu in bisericile protestante de peste tot si de ce oare se pacatuieste atat de mult si raspunsul consta in faptul ca am inceput incetul cu incetul sa distrugem caracterul lui Dumnezeu in functie de opiniile noastre. Ma refer bineinteles la lupta aceasta a oamenilor care incearca sa-l descrie pe Dumnezeu numai in bunatatea, indurarea si mila Lui si fac tot ce pot ca nu cumva cineva sa se ridice si sa vorbeasca despre blestemele lui Dumnezeu, despre sfanta lui dreptate si despre ura pe care o poarta El insusi fiecarui pacatos care indrazneste sa-I calce Legea... Se pare ca am inceput sa fim selectivi in iubirea noastra pentru Cuvantul lui Dumnezeu si trecem cu vederea inexplicabil de usor sutele de pasaje biblice care vorbesc despre aceste realitati pe care noi le numim "intunecate" din caracterul lui Dumnezeu. Nimeni nu mai predica despre blestemele proorocilor si despre ura lui Dumnezeu pentru pacatosi asa cum e ea descrisa in Psalmi si in cartile profetice. Intr-un astfel de context, nici nu e de mirare ca asa de multi crestini asa zis evanghelici neaga doctrina chinului vesnic. Si totusi, teologul care tine neaparat sa se lupte impotriva invaturii despre chin vesnic distruge frica si reverenta pe care orice om sanatos la minte trebuie sa o aiba pentru Stapanul Sau... Se accentueaza un atribut al lui Dumnezeu pana cand se pierde din vedere un altul... Vreau sa afirm cat se poate de clar ca nimeni nu are dreptul sa ignore o parte din invataturile Bibliei (blestemele lui Dumnezeu, ura Lui sfanta si dreptatea Lui) de dragul altor invataturi (dragostea Lui)... Atributele lui Dumnezeu se impletesc armonios intr-un mod desavarsit si doar pentru ca pacatosii razvratiti urasc caracterul unui Dumnezeu sfant nu ne da noua dreptul de a modela acest caracter in functie de capriciile noastre... Dragostea lui Dumnezeu e minunata asa cum e pusa pe paginile Bibliei... Si pe paginile Bibliei, ea, dragostea, nu se manifesta in dreptul oamenilor care se gasesc in chinurile iazului de foc... Acolo nu exista decat o sfanta si minunata dreptate pe care toata creatia o va aplauda... Dupa cum omul care se increde in Hristos are parte NUMAI de dragostea (fara dreptate care de fapt cere moartea lui), tot astfel, omul fara Hristos va sfarsi intr-o zi (dupa judecata) intr-o stare in care va avea parte NUMAI de dreptate, fara nici un pic de mila... Si Dumnezeu va ramane DRAGOSTE chiar si atunci si isi va iubi poporul rascumparat cu o dragoste PERFECTA o vesnicie intreaga si va pedepsi pe cei nelegiuiti cu o dreptate si o asprime la fel de PERFECTA tot o vesnicie intreaga... Si intreg universul creat va da slava lui Dumnezeu pentru TOT ceea ce face El...

Se spune deseori ca doctrina chinului vesnic il face pe Dumnezeu un tiran nedrept ceea ce este cat se poate de eronat... Vedeti dumneavoastra, aici nu avem de a face cu un Dumnezeu rau care pedepseste oameni buni... Biblia niciodata nu discuta despre asa ceva... Dimpotriva, Iacov ne spune cat de clar posibil ca Dumnezeu nu poate face raul. Astfel, Dumnezeu, atunci cand cu ura si manie isi pedepseste vrasmasii ramane BUN deoarece vrasmasii Lui sunt rai si El ca sa ramana bun trebuie sa pedepseasca.  Biblia vorbeste despre niste pacatosi RAI in mainile unui Dumnezeu BUN si nicidecum invers. Bineinteles, omul, in depravarea sa launtrica nu intelege Biblia si invataturile sfintelor Scripturi si tocmai de aceea se ajunge in situatii in care biserici intregi refuza sa se plece inaintea suveranitatii lui Dumnezeu in pedepsirea pacatosilor... Ei, cei care neaga invataturile chinului vesnic, au impresia ca omul este bun si nu merita sa fie pedepsit si ca Dumnezeu ar fi rau daca l-ar pedepsi... Problema este o problema adanca deoarece nu se observa clar pacatosenia pacatului si rautatea pacatosului si astfel se minimalizeaza si valoarea crucii lui Hristos. De aici vine un lant intreg de probleme si practic se ajunge in foarte multe biserici ca ceea ce oamenii numesc biserica sa nu fie altceva decat o intrunire sociala si culturala... Predicatorii adapteaza adevarul in functie de "nevoile" poporului ca sa nu supere pe nimeni si astfel se pierde esentialul...

Este nevoie in vremuri ca acestea de oameni care nu numai sa citeasca despre Adevar dar mai ales, sa se smereasca inaintea Adevarului si sa-L accepte cu lepadare de sine indiferent de cost. Nu este suficient sa cunosti Biblia ci trebuie mai ales o lasi sa te schimbe ea pe tine si nicidecum sa nu incerci sa o schimbi tu pe Ea deoarece vei descoperi la sfarsitul vietii tale ca ai fost unul din multii ipocriti religiosi care s-au imbatat cu apa rece...