Am observat că textul preferat folosit cu ocazia Anului Nou pentru mesaje este cel referitor la Pilda smochinului neroditor. Două concluzii profunde se pot desprinde din această pildă:
a. Este Cineva care mijloceşte pentru noi
b. Încă harul este activ, este în acţiune, îşi face lucrarea. Dar uşa harului se poate închide.
Dar haideţi acum când suntem în pragul anului nou să poposim la trei priviri. Sunt multe pasaje biblice ce ne îndeamnă să privim la ceva sau cineva. Iată câteva exemple:
a. "Ascultaţi-Mă, voi, care umblaţi după neprihănire, care căutaţi pe Domnul! Priviţi spre stânca din care aţi fost ciopliţi, spre gaura gropii din care aţi fost scoşi.
Uitaţi-vă la părintele vostru Avraam, şi spre Sara care v-a născut; căci l-am chemat, când era numai el singur, l-am binecuvântat şi înmulţit.”(Isaia 51:1-2)
Să privim şi noi la adâncimea gropii de unde am fost scoşi de braţul binecuvântat şi să nu mai dorim să ajungem niciodată acolo.
b. “3. Când privesc cerurile – lucrarea mâinilor Tale – luna şi stelele pe care le-ai făcut,
4. îmi zic: "Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă?
5. L-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu, şi l-ai încununat cu slavă şi cu cinste.
6. I-ai dat stăpânire peste lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui:
7. oile şi boii laolaltă, fiarele câmpului,
8. păsările cerului şi peştii mării, tot ce străbate cărările mărilor.
9. Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul!”(PSALMUL 8)
Când privim natura, când privim tot ce a creat Dumnezeu ce simţim şi care este reacţia noastră? Suntem consternaţi şi totuşi înălţăm închinare Creatorului nostru. De fapt închinarea este reacţia noastră la ce este Dumnezeu şi ce face El pentru noi.
c. Poprul lui Dumnezeu în călătoria spre Canaanul pământesc a experimentat o mare încercare când au năpădit şerpii. Mulţi au fost muşcaţi de şerpi veninoşi dar cei ce voiau să scape de acea urgie trebuiau să privească la un şarpe de aramă înălţat de Moise. Cei ce priveau spre şarpe primeau vindecare. Peste veacuri evanghelistul Ioan a aşternut, sub inspiraţie divină, aceste cuvinte atât de cunoscute:
“14. Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului,
15. pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
16. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”(Ioan 3:14-16)
Aici avem SOLUŢIA LUI Dumnezeu. Nu ne îndoim că şi în episodul din pustie cu poporul lui Dumnezeu au propus mai multe soluţii cu privire la mulţimea de şerpi. Unii probabil au propus să fugă. Dar unde să fugă deoarece peste tot erau şerpi? Unii or fi propus să omoare şerpii dar nu era posibil, erau prea mulţi. Singura soluţie viabilă, dătătoare de vindecare era soluţia lui Dumnezeu. Aşa este şi azi. Dacă în umblarea noastră pe calea credinţei căutăm soluţia dată de Dumnezeu vor fi binecuvântări.
Dar când e vorba de TIMP vrem să menţionăm trei priviri
1. Privire în trecut 2. Privire în prezent 3. Privire în viitor
Timpul zboară atât de repede! De fapt trecem noi odată cu scurgerea timpului. Într-un anume sens noi murim câte puţin în fiecare zi şi ne îndreptăm spre eternitate. Timpul poate fi duşmanul nostru sau aliatul nostru. Dacă îl irosim, normal, va fi duşmanul nostru. Dacă îl folosim cu cumpătare atunci va fi aliatul nostru.
În cartea Eclesiastul împăratul Solomon a scris aceste cuvinte: „fiecare lucru de sub soare îşi are ceasul lui.” (Eclesiastul 3:1) Cumpăna dintre ani este un timp potrivit pentru bilanţ. Există vreo motivaţie biblică pentru bilanţ? Bine-nţeles, Scriptura ne îndeamnă să ne cercetăm dacă suntem în credinţă. E bine să ne analizăm pe noi înşine, nu pe alţii. Care ar fi scopul? Să vedem cum stăm pe calea credinţei, să vedem dacă trebuie făcute ajustări, schimbări, renunţări. Să nu uităm că pocăinţa este un proces continuu. De la început trebuie precizat acest detaliu: bilanţul nu poate fi făcut dacă nu privim în urmă, în trecut. În general analizăm activitatea din cursul anului încheiat. Acestea fiind zise haideţi să poposim puţin la cele trei priviri:
1. Privire în trecut.
În cartea profetului Ieremia găsim scris: „Priveşte-ţi urma paşilor în vale şi vezi ce-ai făcut.”(Ieremia 2:23). Această răscolitoare întrebare îşi aşteaptă răspunsul: Am fost noi, fiii lui Dumnezeu, mai buni în anul 2014 decât în anul 2013? În anul 2015 vom fi mai buni ca în 2014? Dacă în mod sincer vrem să facem o analiză a credinţei noastre cu privire la anul 2014 atunci ar trebui să ţinem cont de câteva întrebări:
*Am reparat noi ce a fost de reparat?
*Am folosit darul dat de Dumnezeu pentru edificarea altora?
*Cât timp am folosit pentru divertisment şi cât pentru Domnul?
*Care ne-au fost priorităţile?
*Câte din promisiunile noastre au fost îndeplinite?
Să-l privim pe apostolul Petru făcându-şi bilanţul. Ne putem imagina plânsul lui cu lacrimi amare. Cum a fost posibil să-şi vândă Mântuitorul? Şi nu odată ci de trei ori! Cum a fost posibil?
Bilanţul fără pocăinţă e fără nici un rost. Dar când e însoţit de pocăinţă sinceră procesul acesta produce binecuvântări. După înviere are are loc o ultimă întâlnire şi un ultim dialog între Petru şi Cel înviat şi se sfârşeşte cu o întreită reabilitare pentru Petru. De trei ori lepădare, de trei ori reabilitare. (Vezi Ioan 21: 15-19)
În schimb Belşaţar, împăratul Babilonului, nu şi-a făcut timp pentru bilanţ. Pe el îl preocupa cu totul altceva: OSPĂŢUL. Voia distracţie la nivel mare. Nu-i ardea lui de bilanţ. Dar Însuşi Dumnezeu i-a făcut bilanţul, l-a cântărit şi l-a găsit uşor. Când El face bilanţul pentru cineva, foloseşte măsura Lui. Să-L privim pe Dumnezeu cum ne cântăreşte în cântarul lui. CUM NE GĂSEŞTE?
2. Privire în prezent.
Timpul ce-l trăim acum e prezentul. Cu privire la vremea prezentă apostolul Pavel precizează: „Răscumpăraţi vremea căci zilele sunt rele...”(Efeseni 5:16). Să folosim timpul în mod eficient; să ne folosim de orice oportunitate pentru răspândirea Evangheliei în locul unde Dumnezeu ne-a aşezat. Diavolul reuşeşte de multe ori să ne fure timpul. E expert în aşa ceva. Ne cunoaşte slăbiciunile. Cred că nu greşim dacă spunem că o zi în care nu facel ceva pentru Domnul e o zi irosită; fiecare zi în care nu ne hrănim din Cuvânt e o zi irosită. Să răscumpărăm vremea! Să folosim orice oportunitate ce ni se oferă pentru avansarea cauzei Împărăţiei.
3. Privire în viitor.
La 2 Timotei 4:7-8 vedem cum Pavel îşi face bilanţul nu pentru un an ci pentru toată activitatea lui pe ogorul Evangheliei: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, ampăzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da, în "ziua aceea", Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.” Avem aici o privire în trecut şi una în viitor. “Acum mă aşteaptă cununa...”, zice apostolul. Această afirmaţie vizează viitorul şi o face cu totală convingere ştiind în Cine şi-a pus nădejdea şi încrederea. În aceste cuvinte nu este nici un firişor de necredinţă. Avem noi încrederea ce o avea Pavel? Sper că ne vom cerceta cu ocazia sfârşitului de an.
ESTE VIITORUL SUMBRU? Răspunsul depinde de perspectiva din care privim lucrurile. Din perspectiva lui Dumnezeu “ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.”(Romani 8:28) Pentru credincioşi e singura perspectivă acceptabilă. Suntem străini şi călători în lumea cu atâta frământare dar ştim bine unde călătorim. Cu Isus la cârmă vasul nu se poate scufunda.
George Cornici/Dec. 2014
